Biologi români

                  Grigore Antipa
                  1867-1944

• Grigore Antipa a fost un naturalist, biolog

darwinist, zoolog, ihtiolog, oceanolog și
profesor universitar român. Este savantul care a
reorganizat Muzeul de Istorie Naturală în
noua clădire care astăzi îi poartă numele,
proiectata de arhitectul Grigore Cerchez,
edificată în anul 1906 și inaugurată de Carol I
al României  în anul 1908.
 • În apropierea insulei Capri (Italia), Antipa a descoperit o nouă specie
de meduză fixă, Capria sturdzii. El s-a consacrat
studierii Dunării și Mării Negre, participând în 1893 la o expediție în
jurul acestei mări, expediție organizată de țările riverane și care a durat
nouă luni. 

• Antipa a înființat în 1932 Institutul Biooceanografic din Constanța, cu

cele două rezervații și stațiuni de cercetări, cea de la Agigea și cea de la
capul Caliacra. Institutul Biooceanografic din Constanța a fost
transformat în 1949 în Stațiunea de Cercetări Maritime și Proiectări

Cariera  Piscicole, înglobată în 1970 în Institutul Român de Cercetări Marine.

• Grigore Antipa a pus la cale, cu sprijinul regilor Carol I și Ferdinand, un plan de exploatare
rațională a pescăriilor din lunca și delta Dunării, și de la limane.

• Conform principiilor ecologice ale lui Haeckel, acest plan a dublat în zece ani producția de
pește și de icre negre, fără să distrugă mediile și îndeosebi locurile de înmulțire ale peștilor. 

• A fost director al Muzeului Național de Istorie Naturală (1892 - 1944). Principiile și inovațiile

sale muzeologice, privind organizarea acestui muzeu, modul de expunere, aranjamentul și
explicarea colecțiilor, au stârnit interesul specialiștilor străini, care i-au solicitat o lucrare
referitoare la organizarea muzeelor de istorie naturală, care a fost publicată în 1934, purtând
titlul Principes et moyens pour la réorganisation des musées d'histoire naturelle.
Lucrari

• Despre necesitatea introducerii unei pisciculturi sistematice în apele României (1892)

• Studii asupra pescăriilor din România (1895)

• Proiect de lege a pescuitului (1896)

• Die Fischerei-Verlaltnisse Rumaniens (1899)

In memoriam

• Muzeul Național de Istorie Naturală din București

•  Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa”
din Constanța.
 • Emil Racoviță a fost
un savant, explorator, speolog și biolog român,
considerat
fondatorul biospeologiei (studiul faunei din
subteran - peșteri și pânze freatice de apă). A
Emil Racoviță fost ales academician în 1920 și a fost
președinte al Academiei Române în
perioada 1926 - 1929.
 Date biografice
• Emil Racoviță s-a născut la Iași în 1868. Tatăl său, Gheorghe Racoviță (1839-
1913), era magistrat și membru fondator al societății literare Junimea și se
trăgea dintr-o veche familie de boieri moldoveni, iar mama sa, Eufrosina Al.
Racoviță (născută Stamatopol) era o talentată pianistă. 

• La vârsta de numai 25 de ani este ales membru al Societății

zoologice din Franța. Este recomandat  să participe ca naturalist al Expediției
antarctice belgiene la bordul navei Belgica, condusă de Adrien de Gerlache.
Această expediție, care pornește din Anvers în august 1897, avea un caracter
internațional, pe lângă belgieni, la ea participând și norvegianul Roald
Amundsen ca ofițer secund, medicul american Frederick Cook, meteorologul
polonez Antoine Dobrowolski și geologul Henryk Arctowski.
Lucrări importante
• Cele 1.300 de exemplare din flora și fauna regiunilor cercetate adunate de Racoviță au fost studiate de numeroși
cercetători, care au descris sute de forme necunoscute până atunci în lumea vegetală și animală. La întoarcere a publicat o
lucrare importantă despre Cetacee, în special balene.

• În 1907, va publica „Essai sur les problemes biospeologiques”, prima lucrare importantă dedicată biospeologiei din lume.
După aceea, va iniția un program internațional de cercetare numit „Biospeologica” care să studieze fauna peșterilor, la
început ca o activitate privată, dar în 1920, înființează la Cluj primul Institut Speologic din lume. Pe lângă numeroși
cercetători români, Racoviță aduce la Cluj și o echipă de prieteni biologi de renume, doi francezi (Jules Guiart, René
Jeannel) și un elvețian (Alfred Chappuis).

• În august 1940, prin Dictatul de la Viena, Clujul a devenit parte a Ungariei, iar Emil Racoviță se va muta la Timișoara, în
timp ce Institutul Speologic va fi condus de prietenul său elvețian (deci neutru) Alfred Chappuis. După reîntoarcerea
nordului Transilvaniei ca teritoriu al României, se va întoarce la Cluj, dorind să reorganizeze institutul, dar va muri înainte
de a termina aceasta, la vârsta de 79 de ani.
In memoriam

Emil Racoviță apare în prima

În comuna Dănești, județul fotografie subacvatică ce s-a
Vaslui, a fost amenajată Casa păstrat până astăzi, realizată de
Memorială „Emil Racoviță”. fotograful francez Louis Marie
Auguste Boutan.

Emil Racoviță a fost decorat la Unul dintre premiile

27 ianuarie 1942 cu Ordinul anuale acordate de Academia
„Steaua României” în gradul de Română poartă numele lui Emil
Mare Cruce. Racoviță.

Un bust din bronz al lui Emil

Racoviță, operă a
sculptorului Virgil Fulicea, a fost
dezvelit în anul 1957 pe strada
Clinicilor din Cluj, în fața
Institutului de Speologie.
 Constantin Motaș
• Constantin Motaș a fost un zoolog, biolog, ecolog și hidrobiolog român, membru titular
al Academiei Române. Împreună cu Stanko Karaman și P.A. Chappuis a pus bazele
freatobiologiei.

• A făcut studii de specializare la Institutul de Zoologie al Universității din Basel

(Elveția) și la Universitatea din Grenoble (Franța), unde absolvă, în 1926, secțiile de
Piscicultură și Hidrobiologie aplicată

•
Activitatea didactică și științifică
Reîntors în țară, devine șef de lucrări (1929), docent (1930), conferențiar de zoologie aplicată
(1932), profesor agregat de zoologie aplicată și entomologie (1932) și, din 1937, profesor titular
la Catedra de Zoologie Descriptivă a Facultății de Științe din Iași.

Concomitent, între anii 1930-1936, a fost conferențiar și apoi profesor de Zoologie Aplicată și
Entomologie la Facultatea de Agronomie a Universității din Iași, unde a ținut primul curs de
hidrobiologie și piscicultură din țara noastră.

• A funcționat la Iași timp de 25 de ani, până în 1940, când s-a transferat la Catedra de Zoologie
a Facultății de Științe Naturale a Universității București, unde a lucrat până în 1956 când a fost
arestat de regimul comunist.
„…Trecerea sa prin laboratoarele de zoologie ale Facultății de Agronomie și ale Facultății de Științe
din Iași, precum și la conducerea Stațiunii Zoologice Agigea, a lăsat urme adânci și cu totul
binefăcătoare pentru aceste instituții.” Timp de mai mulți ani a condus Analele Științifice ale
Universității din Iași și Revista Științifică „Vasile Adamachi”, în paginile cărora a fost mereu prezent
cu articole și studii de specialitate.

• Pentru valoroasa sa contribuție științifică, profesorul Constantin Motaș a fost ales Membru al
Academiei Române (1946), membru al Uniunii Internaționale de Limnologie Teoretică și Aplicată
(1928), membru al Societății de Zoologie din Franța (1966), Membru al Muzeului de Istorie
Naturală din Franța (1972), membru al secțiunii de pescuit a Organizației pentru Alimentație și
Agricultură – FAO
Funcții ocupate
Membru al Academiei Române

Membru al Academiei de Științe din România [2].

Membru al Societății de Zoologie din Franța

Prorector al Universității București

Director al Muzeului de Istorie Naturală din Iași

Director al Stațiunii Zoologice de la Agigea

• Director al Stațiunii Zoologice Sinaia

Bibliografie
• https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Constantin_Mota%C8%99

• https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Grigore_Antipa

• https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Emil_Racovi%C8%9B%C4%83