Dinescu Luca, X H

GRADINA BOTANICA DIN BUCURESTI

Grădina Botanică din Bucureşti a fost înfiinţată ca instituţie în anul 1860, pe lângă
Facultatea de Medicină şi Farmacie, de către doctorul Carol Davila. Decretul de înființare a
fost semnat de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza la data de 5 noiembrie. La acea dată,
Grădina Botanica ocupa o suprafaţă relativ mică (7 ha) și era localizată în partea stângă a
Şoselei Cotroceni. Amenajarea adecvată a acestui spaţiu, ca bază didactică şi de cercetare, a
fost realizată sub conducerea priceputului botanist Ulrich Hoffmann, ca prim director al
acestei instituţii.

Începând cu anul 1866 conducerea Grădinii Botanice a fost preluată de către

profesorul dr. Dimitrie Grecescu, personalitate marcantă a botanicii Româneşti, care a
contribuit substanţial la dezvoltarea ei ulterioară, atât prin îmbogăţirea colecţiilor şi
stimularea relaţiilor de schimb cu grădinile botanice din alte ţări Europene, cât şi prin
publicarea primului catalog de plante existente în sectoarele în aer liber şi în serele grădinii.

În anul 1874 Grădina Botanică a fost mutată de pe vechiul amplasament în

centrul oraşului, pe terenurile palatului Vasile Şuţu situate în faţa Universităţii. În acelaşi an,
instituţia a trecut în componenţa Universităţii din Bucureşti, funcţionând pe lângă Facultatea
de Ştiinţe şi având la conducere pe remarcabilul profesor dr. Dimitrie Brandza. Condiţiile
improprii dezvoltării unei grădinii botanice l-au determinat pe marele botanist să întreprindă
numeroase demersuri pentru a obţine un teren adecvat reamenajării acestei instituţii, în
conformitate cu misiunea pe care trebuia să şi-o îndeplinească. În anul 1884 acţiunile sale au
fost încununate de succes, alocându-se în baza decretului nr. 659 din 28 Februarie terenul şi
fondurile necesare. Amenajarea noilor spaţii, care corespund amplasamentului actual al
Grădinii Botanice, a presupus construirea şi popularea primelor sere (utilizând modelul
serelor Grădinii Botanice din Liège), construirea Institutului Botanic în care au funcţionat,
până la bombardamentul din 4 Aprilie 1944, disciplinele de Biologie vegetală, Herbarul şi
Muzeul Botanic, ca şi efectuarea principalelor plantaţii de arbori şi arbuşti.
Trecerea Grădinii Botanice, în anul 1932, sub administrarea Primăriei Municipiului
Bucureşti, a condus la înstrăinarea sa, pentru un timp, de la rosturile şi menirea ei firească.
Cel de-al doilea război mondial i-a adus de asemenea pagube substanţiale, afectând puternic
clădirile existente, colecţiile de plante, spaţiile exterioare şi implicit desfăşurarea activităţilor
didactice şi ştiinţifice.

Situaţia Grădinii Botanice s-a schimbat însă radical începând cu anul 1954, când a trecut din
nou sub conducerea Universităţii din Bucureşti, poziţie pe care şi-o menţine şi în prezent. În
acest sens, procesul de revigorare a fost marcat de construcţia unui complex de sere de
producţie, destinat să asigure materialul vegetal necesar sectoarelor exterioare, de construcţia
noului Institut Botanic (1960), în care funcţionează în prezent disciplinele Botanice,
Microbiologia şi Genetica, precum şi Herbarul General (secţia de plante superioare), de
construcţia complexului de sere de expoziţie (1973-1976) cu o suprafaţă de peste 2500 mp şi
de inaugurarea în anul 1978 a noului Muzeu Botanic, amenajat pe baze ecologice.

În perioada 2008-2014 complexul de sere al Grădinii Botanice a beneficiat de unele

lucrări de reabilitare realizate atât cu fonduri bugetare, cât și cu sprijinul Biroului pentru
Contribuție Elvețiană (Fondul Elvețian de Contrapartidă) și al Alpha Bank.

În anul 1994, o dată cu prima Sesiune Naţională de Comunicări Ştiinţifice Botanice, Grădina
Botanică a Universității din Buucrești primeşte numele profesorului dr. Dimitrie Brandza, cel
care s-a străduit atât de mult să o refacă pe amplasamentul său actual.

Gradina este conceputa ca un parc dispunand de alei ascunse printre zonele verzi si
este un punct de interes atat pentru botanisti cat si pentru locuitorii orasului care regasesc aici
un colt de natura deosebit prin varietatea si frumusetea speciilor de plante. In incinta gradinii
se afla Institutul Botanic si Muzeul Botanic.

De asemenea , Gradina botanica reprezinta un instrument de studiu al stiintelor

naturii, a dobandit, prin plantari succesive, virtutile unei gradini botanice. In sectorul exterior
sunt reproduse elementele din teren specifice locurilor de origine a plantelor. In sectorul
pavilionar sunt adapostite plante exotice iubitoare de caldura. O constructie in stil romanesc
adaposteste muzeul botanic cu un impresionant ierbar.

Muzeul Botanic este amenajat in 20 de incaperi si cuprinde planse pictate, fructe,

seminte, fragmente de plante uscate sau conservate in formol, expuse dupa criterii ecologice,
sistematice si functionale. Astfel, pot fi vizitate salile ce cuprind: flora Deltei Dunarii, flora
de campie, de deal, de munte. Poate fi vazut un biotop de turbarie, diorame cu aspecte din

delta si chiar si o „pestera”.

OBSERVATORUL ASTRONOMIC VASILE

URSEANU

Observatorul Astronomic a fost reabilitat prin proiectul Consolidare, restaurare şi

conservare OBSERVATOR ASTRONOMIC VASILE URSEANU, prin Programul Operaţional
Regional 2007 – 2013, Axa Prioritară 5 – Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului,
Domeniul Major de Intervenţie 5.1 – Restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului
cultural, precum şi crearea/modernizarea infrastructurilor conexe.

Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” este singurul observator astronomic din
capitală deschis publicului. Ideea unui Observator Astronomic s-a conturat în 1908, când amiralul
Vasile Urseanu a devenit președintele Societății Astronomice Române. Unul dintre scopurile
acesteia era înființarea unui observator astronomic popular care să servească la propagarea
astronomiei în rândul maselor.

Amiralul Vasile Urseanu a demarat lucrările de construire, prin eforturi financiare proprii, a unei
clădiri din București, pe bulevardul Colței, actualul bulevard Lascăr Cartagiu. Acesta obișnuia să
spună: “Mi-am construit casa în formă de yacht, având o cupolă de observator, ca în același timp
când fac observații cu luneta, să am senzația că plutesc pe mare.” Luneta cu care a fost înzestrat
onservatorul este o lunetă Zeiss de 150 mm diametru și distanță focală de 2.7 metri, a treia ca
mărime din țară la data aceea. La începutul activităţii observatorului astronomic, în regim
particular (până în 1916), alături de amiralul Urseanu au mai lucrat ca observatori Victor Anestin
– cunoscut popularizator al astronomiei în ţara noastră, Rosetti-Bălănescu şi alţii.

Înființarea sa a fost a fost salutată de publicațiile din 1910. După moartea amiralului (1926),
luneta a fost demontată şi depozitată în subsolul clădirii, astfel că activitatea astronomică a
grupului a încetat.

În anul 1933, Jeanne Urseanu, văduva amiralului, a donat clădirea municipalității orașului
București, conditionând donația – conform dorinței testamentare a amiralului – de păstrarea
memoriei acestei deosebite realizări. Astfel, pe placa comemorativă din interiorul clădirii, sub
portretul familiei Urseanu realizat de pictorul Camil Ressu, sunt săpate în marmură cuvintele:
“După o viață de muncă și credință, au dăruit acest lacaș ca să fie adăpost de artă și prilej de
înălțare sufletească”.

Clădirea a adăpostit și Pinacoteca Municipală, temporar închisă în anii războiului, ca urmare a

necesității asigurării valorilor față de bombardamentele aeriene (componentele de bază ale
refractorul ZEISS fiind păstrate împachetate în subsolul clădirii). După război, ca urmare a
organizării muzeului lui Anastase Simu, Pinacoteca a fost dezafectată, încăperile fiind folosite
ocazional pentru repetițiile Fanfarei Primăriei.

Concomitent, astronomul român Nicolae Donici (1874-1956) a sondat posibilitățile reinstalării

refractorului Zeiss în cupolă: obiectivul instrumentului se găsea în permanență pe masa din biroul
savantului, situat la etajul II, chiar lângă ușa de acces în cupolă. După plecarea astronomului în
Egipt, pentru continuarea studiilor sale asupra luminii zodiacale, s-a pus capăt acestor încercări.

Aurel Iacovache și cu sprijinul academicianului George Demetrescu – pe atunci director al

Observatorului Astronomic al Academiei – a reușit să convingă autoritățile municipale de atunci
să se ocupe de repunerea în valoare a ecuatorialului și a observatorului. Ca urmare, în aprilie
1950 a fost definitivată reinstalarea lunetei, la aceasta operație participând lucrători de la
Industria Optică Română. Astfel, observatorul a fost inaugurat pentru public la începutul lunii
mai 1950.
Observatorul a fost condus de Matei Alexescu, la început sub îndrumarea astronomului Călin
Popovici. O primă expoziție astronomică, bazată exclusiv pe fotografii și desene originale
rezultate din observațiile proprii, a fost organizată încă din 1952 într-una din sălile de la etajul I.
Ea era completată prin expunerea unor piese rezultate din activități practice.

În anii ’60, obiectivul, devenit între timp “Muzeul Științelor Experimentale”, a fost dotat în mod
substanțial cu aparatura fotografică modernă și laborator fotografic, o lunetă ecuatorială Zeiss
80/1200 mm, o lunetă azimutală de 80/500 mm, un celostat polar Zeiss de 120 mm diametru. În
1966, s-a construit și instalat telescopul Newton-Cassegrain de 450 mm diametru (cel mai mare
din țară în acel moment). Acesta a funcționat până în 1970 când a fost dezmembrat din cauza
deteriorării pieselor componente. După 1970 activitatea Observatorului a fost coordonată de Ion
Corvin Sângeorzan și, din 1982, de dr. Harald Alexandrescu. Amândoi au fost buni popularizatori
de astronomie, fiind singurii care țineau legătura între oamenii de știință și public în perioadele
cât au coordonat activitățile Observatorului. Problemele inerente ale epocii (1970-1989) au făcut
ca, pe lângă actitivatea de popularizare a astronomiei, să se imprime o tentă materialist-științifică
activităților cu publicul.

Activitatea Observatorului era axată atât pe popularizarea astronomiei, oferind tuturor celor
interesați posibilitatea urmăririi prin lunete a spectacolului bolții cerești, cât și pe efectuarea de
observații și cercetări astronomice, realizate de astronomii amatori. Colectivul de astronomi
amatori a luat ființă pe lângă Observatorul Astronomic și și-a desfășurat activitatea în mod
organizat chiar de la redeschiderea sa, la mijlocul secolului trecut. În anul 1968, acest colectiv s-a
constituit în Astroclubul București, care funcționează și în prezent.

În septembrie 2017 s-a inaugurat, după o lipsă de 40 de ani, o expoziție permanentă de

astronomie, denumită „Descoperim împreună Universul”.

Despre expoziție
Expoziția permanentă „Descoperim împreună Universul”, inaugurată în data de 21 septembrie
2017, are ca subiect sistemul solar și explorarea acestuia, planetele, stelele și galaxiile, scopul
principal al expoziției fiind ilustrarea locului nostru în Univers. O temă secundară este explorarea
sistemului solar, sondele spațiale fiind reprezentate într-un mod inedit.

V-ați întrebat vreodată ce se află dincolo de granița vizuală a atmosferei Pământului? V-ați gândit
vreodată la posibilitatea de a călători atât în spațiu, cât și în timp?

Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” vă oferă această oportunitate. Aici,

curiozitatea, imaginația și setea de cunoaștere sunt răsplătite cu o imagine panoramică a locului
nostru în Univers. Pășind în interiorul expoziției de astronomie, veți porni într-o aventură
dinamică, fascinantă și plină de surprize.

Explorarea Universului nu a fost niciodată mai ușor de realizat.

(fotografii realizate de noi)
MUZEUL NATIONAL AL HARTILOR SI CARTII
VECHI

Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi s-a deschis pentru public în anul 2003, în urma
donării către stat a colecției de hărți a familiei Daniela și Adrian Năstase.

Muzeul este găzduit într-o clădire construită în anii 1920 într-un stil care combină elemente
arhitecturale de inspirație gotică – arcele frânte, cu cele de inspirație mediteraneană –
loggiile, ce amintesc de vilele venețiene de secol XV. Imobilul se află pe strada Londra și
este inclus în patrimoniu, clasa B.
Cu ocazia deschiderii muzeului, pentru a reflecta noua utilizare a imobilului, plafoanele au
fost decorate cu reprezentări inspirate din mitologie și hărți astronomice, iar vitraliile
realizate cu aceeași ocazie imaginează diverse reprezentări heraldice și cartografice.

Clădirea și decorația sa contribuie la crearea unei ambianțe intime și a unei atmosfere

potrivite pentru studierea hărților expuse.

Vitralii și plafoane pictate

La decorația din unele săli ale muzeului (plafoane pictate și vitralii) a lucrat o echipă de
artiști între care: Benone Șuvăilă – artist vitralist, Marcel Aciocoiței, Gheorghe Butnariu,
Neculai Mirodoni. Lucrările au fost realizate într-un timp record, la propunerea celui dintâi
director al muzeului – artistul Octavian Penda – care a imaginat muzeul ca o gazdă primitoare
a hărților, acordând astfel decorațiunile interioare la noul specific al imobilului.

Patrimoniul muzeului este constituit din peste 1000 de lucrări realizate în perioada
secolelor XVI – XX și reprezintă atât hărți ale regiunilor locuite de români și de strămoșii lor
cât și ale continentelor, hărți astronomice și planuri de oraș. Din patrimoniul muzeului mai
fac parte lucrări de grafică cu subiecte diverse: peisaje, portrete, vedute. Colecția principală a
aparținut familiei prof. dr. Adrian Năstase; de altfel, deschiderea acestui muzeu se datorează
tot eforturilor acestor generoși donatori.
De-a lungul timpului, colecției principale i s-au adăugat și alte donații de hărți și lucrări de
grafică, prezente de asemenea în expunere; amintim donația Băncii Comerciale Române
(BCR), a dlui Ion Hidegcuti sau a dlui profesor Ioan Ciortan, donațiile oferite de dna
Marilena Borcescu, Liliana Sonia Sion, Uca Marinescu etc.

Muzeul ofera vizitatorilor sai ocazia de a studia exponatele atat individual cat si in cadrul
unor tururi ghidate la cerere in limbile romana sau engleza. Tururile ghidate necesita o
programare prealabila cu minim 5 zile înainte, prin trimiterea unei solicitări pe adresa de
email a muzeului.

Pe langa valorificarea propriilor colectii, Muzeul National al Hartilor si Cartii Vechi

sprijina organizarea unor proiecte expozitionale ce se raporteaza la patrimoniul propriu si nu
numai. Expozitiile temporare au teme similare cu cele specifice
muzeului: expozitii de grafica, harti, carti etc.

În ultimii ani, exteriorul clădirii muzeului a început să se deterioreze şi este nevoie de

intervenţii atât pentru consolidarea şi restaurarea imobilului, cât şi pentru extindere şi
reorganizare. Primul pas spre toate acestea este realizarea unor cercetări, evaluări şi
propunerea unor soluţii tehnice care vor fi finanţate din fondul Timbrului Monumentelor
Istorice.

Proiectul se va desfăşura în perioada martie - noiembrie 2024 şi presupune realizarea

documentaţiei şi expertizei tehnice necesare pentru lucrări ulterioare de conservare,
consolidare, restaurare şi extindere a clădirii Muzeului Hărţilor.