Vasile Diaconescu- Grădini botanice din România,Editura științifică și enciclopedică,

București,1985.

Interesul pentru plante arătat de popoarele primitive și de civilizațiile vechi a fost apropae exclusiv
de ordin practic, el se îndrepată în mod special, către cele alimentare, textile, medicinale, care prin
produsele lor puteau satisface trebuințele oamenilor. Timp de secole botanica s-a dezvoltat doar în
măsura în care „elementele sale de lucru-plantele- interesau direct practica agricolă sau medicinală
(farmaceutică mai presus). Statusul de disciplină autonomă, de învățare și cercetare și-l capătă
destul de târziu, în zorii Renașterii.1
Primii și singurii care în antichitate au cercetat plantele și sub aspecte înafară de utilitatea lor
practică au fost : Aristotel și Teofrast, cel din urmă creând la Atena, prima așa-zisă grădină botanică
din lume. Pentru că cercetările efectuate de el să poată fi făcute și după moartea sa, grădina a fost
lăsată, prin testament , discipolilor săi , care sub supravegherea unui comitet format din 10
persoane, urmau să-i continue munca. P5
Din scrierile lui Pliniu rezultă că la Roma ar fi existar o grădină înfințată de un medic grec, A.
Castor, grădină pe care Pliniu o fregventa adeseori. P6
Pe urmă vreme de un mileniu nu mai există nici o consemnare privind existența sau înfințarea altor
grădini. Deși încă din 1333, medicul venețian Gaulterus avea o grădină botanică, iar în 1340, Matey
Sylvaticus din Mantua crease alte două grădini la Salerno și Castelnuovo (erau foarte asemănătoare
celor de plante medicinale din antichitate), literatura de specialitate germanămenționează ca prima
grădină botanică din lume pe cea din Cologna, creată abia în 1389.După această perioadă datele
încep să fie mai abundente și mai precise. 2
Naturalist și profesor la Padua, Francesco Buonafede face pentru prima oară distincția
dintre lecția teoretică și cea practică într-o grădină botanică. P.6
Marea majoritate a specialiștilor au căzut de acord să atribuie meritul creării primei grădini
botanice propriu-zise lui Luca Ghini (medic și botanist de renume, care a lălat importante
lucrări de botanică), la Pisa în 1543, din ordinul marelui conte Como de Toscana.
Adevăratele grădini botanice-primele din lume- se amenajează,deci, între anii 1543 și 1547,
la Padova, Pisa și Firenze. Mai târziu, în 1567, Ulysse Aldrovandi crează o grădină
botanică la Bologna.3
De la această dată toate universitățile din lume au considerat grădinile botanice o necesitate
absolută pentru învățământul superior, înfințarea fiecărui nou centru de învățământ fiind
urmată de organizarea unei grădini botanice universitare. Ele devin necesare ca urmare a
dezvolării învățământului superior și al științelor naturii. Marile descoperiri geografice au
contribuit la acumularea, în Europa, a unei mari contități de material botanic din regiunile
nou cercetate. De asemenea cunoștiințele privind flora continentului european se acumulau
tot mai mult. Se impunea astfel găsirea unor modalități noi de clasificare a materialului
botanic existent în ierbare și în grădinile de plante medicinale.4
Atfel în:

1
Vasile Diaconescu, Grădini botanice din România,Editura științifică și enciclopedică, București,1985, p.5
2
P.6
3
P.6
4
P.6-7.
  1577 a fost fondată Grădina botanică de la Leyda
 1580 cea de la Leipzig
 1587 – Heidelberg
 1593- Montpellier
 1597 – Paris
 1632- Oxford
 1657- Uppsala
 1679- Berlin
În țările din răsăritul Europei primele grădini botanice se amenajează după anul 1700, iar în
țara noastră(la Iași) în 1856. P.7
Apariția grădinilor botanice și evoluția lor în timp urmează frumul parcurs de științele
naturii și de biologia plantelor. În secoleul al XVIII-lea știința botanicii se detașează de
farmacie și se îndreaptă spre o perioadă de glorie, ca urmare a marilor descoperiri
geografice și a genialei realizări a lui C. Linné- nomenclatura binară a plantelor.
La început au predominat preocupările privind problemele de sistematică. Suedezul Carl
Linné și-a elaborat opera , Species plantarum,în grădina de la Leyda, contină apoi să
lucreze toată viața în vestita Grădină botanică de la Uppsala. Principiile de filogenie au fost
elaborate de Goethe în grădina de la Padova. P7
Studiile de sistematică și filogenie împreuna achiziționarea unor colecții foarte bogate,
aduse de pe toate meridianele globului. Grădinile botanice deveneau astfel depozitele unoe
valori vegetale inestimabile, adevărate muzee în aer liber. Deschise și pentru publicul
vizitator, încep să contribuie, în același timp, puncte de atracție și pentru nespecialiștii
dornici șă se inițieze în tainele naturii.5
Încă de la începutul lor ele se constituie în centre de cercetare, mai ales în ce privește
tehnologia de cultuă a plantelor nou intoduse în colecții. Cercetările botanice abordează nu
numai probleme de sistematică și filogenie, ci și numeroase aspecte privind conținututl în
substanțe utile omului, precum și în cele referitoare la funcția ornamentală a plantelor. Prin
colecțiile lor vaste, de o diversitate extremă, grădinile botanice pun la dispoziția
cercetătorilor din cele mai diverse descipline biologice materialul de studiu necesar. 6

Grădina botanică a Universității din Cluj-Napoca. 7

-cei care lucrează în grădină o numesc „grădina celor cinci continente”.
Grădina are la intrare o poartă țărănească de lemn sculptat, iar în spatele porții se dezvăluie
o lume de basm. P.49
Aruncând o scurtă privire în timp, pentru a surprinde începuturile acestei instituții:

5
P.7-8
6
P.8
7
P.48
Prima grădină botanică din orașul Cluj-Napoca a fost gândită și amenajată pe o mică
suprafață de cca. 5 ha în anul 1872, de către profesorul A. Kanitz, care devine si directorul
acestui important obiectiv universitar.8
Grădina nu a avut o evoluție liniștită, datorită unor lucrări edilitare și a unor construcții
orășenești și universitare este fragmentată. O tentativă de refacere pe alte terenuri, a unei
noi grădini este întreprinsă de profesorul Aliador Richter în anul 1912. Dar, izbucnirea
Primului Război Mondial împiedică realizarea obiectivului propus. P.49
Renașterea actualului așezământ universitar se datorează marelui savant botanist Al. Borza.
În condițiile noi create de Marea Unire, Al. Borza secundat de iscusiții grădinari C. Gűrtler
și Gh. Filip, între anii 1920-1925 lucrează la amenajarea aceste podoabe a Clujului. Încă
din 1925, momentul inauguraării, grădina dispunea de cele absolut necesare pentru a-și
îndeplini sarcinile didactice, științifice și social-culturale. P.49
În timpul cât a fost dirrector (1947- se pensionează), Al. Borza reușește să confere o mare
glorie Grădinii botanice de la Cluj, imprimând un curs mereu ascendent acestei instituții.
În perioada 1947-1960 grădina din Cluj-Napoca a fost condusă de Emilian Țopa, care avea
să devină în 1963 ctitorul Grădinii Botanice din Iași. Din 1960 Grădina Botanică din Cluj
este condusă de Onoriu Rațiu, care ca discipol a lui Al. Borza, duce mai departe opera
începută de acesta.9
O prezentare largă, foarte complexă, a grădinii botanice este făcută de directorul E. Țopa în
1956 în Călăuza Grădinii Botanice din Cluj.
Directorul Onoriu Rațiu publică în 1978 un ghid foarte cuprinzător , instrument de lucru
indispensibil pentru cine dorește să cunoască grădina clujeană.
Locurile și obiectivele cele mai interesante din incinta grădinii, care meriă vazute în orice
sezon: Grădina Clujeană dispune de toate sectoarele specifice unei grădini universitare
moderne și desfășoară toate tipurile de activitați cerute de stadiul învățământului și
științelor biologice . Astfel pe lângă sectoarele expozitive cu caracter didactic, instructiv-
educativ-de plante ornamentale, sistematic, flora României, fitogeografic, muzeu, etc,
cuprinde și sectoare de cercetare și experimentare: biologic, herbar, laboratoare,
semințerie, publicații, etc.10
Sectorul de plante ornamentale asigură, în tot timpul sezonului de vegetație, pe lângă o
colecție boată și variată, de proveniențe geografice foarte diferite și un decor cât mai
agreabil la intrarea în grădină. În preajma serelor vechi, se află un secot mult îndrăgit de
public- Grădina mexicană, cu plante de pustiu, plante suculente. P.51
În serele vechi se cultivă mai ales plantele decorative la ghivece și se produc răsaduri
pentru alte sectoare ale grădinii.
În fața Institutului botanic este amplasată vasta colecție de trandafiri –Rosariu.
Grădina japonează cuprinde câteva elemente specifice grădinilor orientale- piatră, apă,
scări șerpuitoare, un chioșc(ceainărie)etc. Acestea servesc drept pretext pentru gruparea
8
P.49
9
P.50
10
P.50-51
unei colecții bogate de plante din Extremul Orient : glicina, hortensia, gutuiul japonez,
crini, cireși japonezi, etc. P.51
Stâncăriile cu plante montane și alpine-indigene și exotice- sunt bine reprezentate .
Sectorul sistematic este unul dintre cele mai importante pentru buna funcționare a oricărei
grădini universale. Conceput și realizat de către Al. Borza, după propriile principii privind
evoluția fanerogamelor, a fost păstrat, cu mici retușuri, de la înfințarea grădinii. 11
Flora României este bine reprezentată prin câteva formațiuni vegetale specifice. Serele
constituie principalul punct de atracție, atât pentru tineretul studios, cât și pentru marele
public vizitator. Dispunând de elemente floristice de pe cele mai diferite meridiane ale
globului, reprezintă un important centru de instruire și un loc de încântare în orice sezon al
anului.Colecțiile de mare valoare, care contribuie la ridicarea prestigiului acestei insituții
sunt12 :
 Colecția de Cactaceae- conține un număr impresionant de specii – peste 500
 Palmariul adăpostește adevărate comori vegetale. Uriașii palmieri te transpun în
lumea de basm a begetației ecuatoriale și tropicale. Splendidele exemplare de
Areca, Howea, Trachicarpus, Livistona, etc, au dimensiunile apropiate de cele ale
exemplarelor crescute sub cerul tropical.
Un obiectiv important este muzeul. Conceput să servească, în primul rând, scopurilor
didactice , exponentele sunt ordonate după crierii sistematico-filogeonetice. Cele cca
10.000 de exponate cuprind piese valoroase dintre care unele unicate în țara noastră.13
O excepțională colecție este cea adusă de prof. O. Rațiu din Indonezia în 1963, care este
constituită din exemplare foarte valoroase. Merită amintită Lodoicea seychellarum, o
sămânță de palmier gigantică(poate depăși 10 kg); Welwitschia mirabilis, un gimnosperm
al cărui trunchi poară două frunze uriașe.
Ierbarul însumează peste 600.000 de coli, grupate pe colecții, care cuprind eșantioane din
Flora României (Flora Romaniae exicata)sau colecții ale unor iluștri botaniști care au
studiat unele regiuni (Herbarul Baumgarten-pentru Flora Transilvaniei, Herbarul Porcius-
pentru Năsăud) sau herbarul I. Prodan, Al. Borza, R. Soó care au adus contribuții de seamă
în studiul Florei României. P.54
Pe baza materialelor cuprinse în Flora Romaniae exiccata, la care colaborează numeroși
botaniști din toate centrele universitare din țară, se efectuează un permanent schimb de
material cu peste 70 de ierbare din 30 de țări, prin acestea asigurându-se o îmbogățire
continuă a ierbarului clujean.14
Sectorul fitogeografic cuprinde cea mai mare parte din suprafața grădinii, constituindu-se în
grupuri reprezentative pentru flora diferitelor regiuni ale globului. P55
Sectorul de publicații se ocupă de editarea anuală a catalogului de semințe Index Seminum,
care apare fără întrerupere din 1920 și volumul Contribuții botanice , în care sunt
11
P.53
12
P.53
13
P.54
14
P.54-55
valorificate în primul rând rezultatul cercetărilor efectuate de botaniștii grădinii. Contribuie
de asemenea la editarea de pliante , ilustrate, timbre,etc. Volumul Contribuții botanice, este
continuatorul publicației editate de Al. Borza încă din anul 1920- Buletinul Grădinii
Botanice și a răspândit faima botanicii românești în toată lumea.15

Grădini Botanice Școlare:16

-pt prima dată în Europa, o grădină botanică școlară destinată în exclusivitate
învățământului secundar a fost amenajată în România la Blaj, în anii 1881-1882. Iinițiativa
a aparținut profesorului de științe naturale Alexandru Uilăcan (1846-1927). Această
remarcabilă realizare a fost continuată de urmșul său, profesorul Ambrozie Chețeanu
(1863-1934). Cel care avea să perfecționeze caracerul ddactic al grădinii de la Blaj a fost
profesorul Alexandru Borza, care avea să devină ctitorul și conducătorul Grădinii botanice
de la Cluj. El sistematizează plantațiile existente , le completează și etchetează, dând astfel
un caracter științific acestei unități de învățământ. Toate activitățile de întreținere a
plantelor erau efectuate de elevi, acesștia aveau în grijă parcele de care se îngrijeau tot
timpul anului. De multe ori își ținea lecțiile de botanică direct în grădină, unde toate noile
cunoștiințe puteau fi concretizate.

15
P.56
16
P.70