Buletinul eugenic și biopolitic

 1927, nr. 3- I. Moldovan, Eugenia, Igiena națiunii

http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/buletineugenicsibiopolitic/1927/BCU
CLUJ_FP_279286_1927_001_003.pdf
p. 1 Eugenia – igiena națiunii
-majoritatea măsurilor eugeniei nu s-au putut impune cu succes pe cale legislativă
-Reuşită generală a acestor dispoziţiuni se bazează în primul rând pe conştiinţa şi răspunderea
biologică.
-Eugenia vizează ori viitorul familiei (căsătoriei) ori cel al ralR, ca singurele formaţiuni sociale,
cari ar garanta ori evidenţia perpetuarea Calităţilor biologice ereditare
-este evident, că dacă privim naţiunea ca o unitate biologică şi vrem să-i garantăm prosperitatea
în viitor, nu ne vom putea limita la măsurile indicate de eugenie. Va trebui să studiam înainte de
toate biologia şi patologia poporului nostru, forţele şi defectele sale fireşti, starea şi mişcarea sa
cantitativă şi calitativă, să cunoaştem influenţele, care îl periclitează ori protejează, să punem în
valoare forţele pozitive, să împiedecăm acţiunea elementelor cu tendinţe opuse binelui neamului
şi pe lângă măsurile calitative ale eugeniei negative, pozitive şi preventive, să ne gândim și la
cantitatea urmaşilor, la garantare foiţei lor numerice p.2
Teoriile Evoluţiei. Darwin şi Origina speciilor p.3
-marele naturalist englez Darwin reuşeşte să atragă atenţia întregei lumi ştiinţifice asupra ideei
evoluţiei şi să-i fixeze definitiv importanţa, înlocuind ipotezele abstracte şi generalizările printr'o
argumentare sprijinită pe observaţiuni şi experienţe, care nu puteau suferi nici o desminţire.
-explorare în America de Sud
-speciile animale şi vegetale nu sunt entităţi fixe, deosebite şi independente, ci prezintă forme
intermediare şi se trag unele din altele, cele vecine nefiind decât urmaşi ai unei aceleaşi forme
ancestrale, modificată prin adaptarea, la diferitele medii şi la schimbări în condiţiile de viaţă. P.4
-Ideia luptei pentru viaţă i-a fost sugerată de citirea cărţei lui Malthas asupra populaţiei, în care
se afirma că „populaţia creşte în proporţie geometrică, în timp ce resursele de trai nu cresc decât
în proporţie aritmetică", fapt ce provoacă în fiecare generaţie o concurenţă vitală, care aduce în
mod fatal pieirea celor mai puţin pregătiţi să susţie lupta şi supravieţuirea celor mai bine adaptaţi
la condiţiile de existenţă.
-Un factor însemnat în evoluţia speciilor este prezenţa barierelor sau a obstacolelor (mări,
munţi), care împiedecă migraţia animalelor. P.6
Conferinţele Subsecţiei eugenice şi biopolitice a Astrei. Profesor Dr. Iuliu Moldovan: Igien
a natiunei(2 6 Ianuarie), p. 26
-A 2-a conferinţă din ciclul inaugurat de secţia eugenică şi biopolitică a „Astrei" a făcut familiară
publicului clujan interesanta problemă a igienei natiunei, care priveşte de aproape viitorul ţărei
noastre.
-S'a dovedit în mod ştiinţific că decăderea biologică progresivă, a omului e datorită slăbirei
calităţilor Iui ereditare Continua scădere a natalităţii şi creşterea mortalităţii devin din ce în ce
mai primejdioase dacă nu se vor lua din timp măsurile necesare de stăvilire cât şi pentru
garantarea bunei desvoltări a generaţiilor viitoare,
-In afară de aceste măsuri eugenice negative şi pozitive există şi măsuri auxiliare destinate să
contribuie la realizarea aceluiaş scop. Una din cele mai importanţe este educaţia poporului în ce
priveşte cunoaşterea principiilor biologice care determină evoluţia omului. Problema eugeniei
fiind deci în ultima esenţă o problemă de educaţiune, de reuşita acestei educaţiuni bazată pe
principiile biologice amintite mai sus, depinde atât viitorul fizic şi intelectual cât şi moral al
oricărei naţiuni. P.27
 1928, nr. 1-2, p.35
http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/buletineugenicsibiopolitic/1928/BCU
CLUJ_FP_279286_1928_002_001_002.pdf
Dr. Preda- Câteva principii de higiena, profilaxie şi educaţie psihică. P.35
-Odată cu apariţia şi înţelegerea motivelor de ordin intelectual şi moral, odată cu interesul de a
urmări un scop concret al vieţei şi deci un ideal, se desvolta şi sentimentele superioare care
constitue geneza actelor meritorice a individului. P.38
L. Daniello. -Combaterea bolilor sociale în mediu rural p.48
-Intre plăgile cari bântuie populaţia dela ţară (tuberculoză, sifilis, alcoolism, mortalitate infantilă
etc.) şi modul de viaţa al ţăranului considerat în ansamblul său, adecă atât din punct de vedere
pur social, cât şi igienic, economic şi cultural, legăturile sunt pe cât de numeroase, pe atât de
intime. Noţiunea complexă a mediului rural constituie substratul pe care se grefează plăgile
sociale şi ele se intind cu atât mai uşor cu cât acest substrat este mai viciat. Se poate zice că el
constitue o adevărată predispoziţiune socială pentru inbolnăvire.
-analiză a mediului rural nizuindu-ne în acelaşi timp să scoatem în evidenţa relaţiile dintre
singuraticile sale componente şi plăgile sociale. Pe rând vom examina înfăţişarea intelectual-
culturală» socială, economică şi igienică a satului românesc din Ardea
 Aspectul intelectual-cultura: îndelungata lipsă de libertate l'a lipsit de iniţiativă, i-a răpit
spiritul intreprinzător şi activ, dându-i în loc acea pasivitate resemnată cel face refractar
inovaţiilor. Conservativismul lui a devenit proverbial. Filosofia sa este fatalistă, totul se
petrece în viaţa lui „cum o vrea Dumnezeu" şi „după cum va avea noroc", credinţa intr'o
izbândă prin propriile sale forţe î-i este foarte redusă. Sentimentul său religios este
intreţăsut de misticism şi superstiţiile cele mâi variate constitue adeseori mobilul
acţiunilor sale. P.49
 Analfabetismul deşi in descrescreștere e, fiind incă destul de răspândit printre ţărani,
nivelul cuturii lor generale este relativ scăzut, dealtcum el variază foarte mult, ca şi toate
celelalte caractere cu singuraticele regiuni dând mentalităţii dela sate privită în întregime
un aspect de ceva neinchegat şi neunitar. Mai menţionăm aici neincrederea ce-o
manifestă ţăranul, de atâtea ori inşelat, faţă de streini şi faţă de „domni", neincredere pe
care ştie insă să şi o disimuleze cu o perfectă abilitate.
 Aspectul social al vieţii satului.:
 Viaţa economică la sate. : Ea a fost considerabil modificată prin reforma agrară de
curând infăptuită. Aproape toţi ţăranii sunt improprietăriţi şi sunt în stare să se susţină din
propria lor gospodărie. P.50
 Aspectul igienic al satelor.: El este unul dintre cele mai triste. Consecinţele cele mai
dezastruoase asupra sănătăţii populaţii le are insalubritatea locuinţei. Majoritatea absolută
a caselor ţărăneşti sunt necorespunzătoare din toate punctele de vedere. Ele sunt
suprapopulate fiind compuse dintr'o tindă de obiceiu nelocuită şi o unică cameră ce
adăposteşte uneori 10—1 2 persoane p. 51
Pardoseala în cele mai multe este cât se poate de neigienică şi nu poate fi curăţită căci
constă din pământ. Adeseori casele n'au coş şi atmosfera lor este încărcată de fumul ce-şi
caută eşirea prin crepăturile acoperişului, de vapori de apă ce ies din hainele ude uscate
deasupra vetrei şi exalaţiunile locatarilor umani şi animali. Chiar şi dacă nu se mai
practică vechiul obiceiu de-a astupa peste noapte şi unicul ventilator al casei, hornul, pe
motiv de a reţine căldura, aerul din camera în care dorm o duzină de vietăţi trebuie să
atingă grade neobişnuite de corupţiune
în casa ţărănească lipseşte patul individual, membri familiei dorm impreună, ingrămădiţi
pe acelaşi aşternut de paie mucezite de umezeala transpiraţiei. In multe cazuri locuinţele
dela ţară sunt umede neavând pivniţă şi fundament solid, ci fiind aşezate deadreptul pe-
pământ. Ele sunt apoi cu totul lipsite de dependinţe igienice, n'au closete fac parte
adeseori din acelaş corp de casă cu grajdul etc.
Locuinţa suprapopulată favorizează apoi răspândirea infecţiunilor parazitare: tifos
exantemat'c, scabie, pediculoza, ftiriază, viermi intestinali, în anumită măsură ^ a bolilor
venerice, a incestului şi perversiunilor sexuale. P.52
alt factor ce o mare însemnătate pentru sănătatea ţăranului este alimentaţia. Ea este
'aproape intotdeuna insuficientă şi iraţională. In raport cu munca fizică pe care o depun,
ţăranii sunt constant subalimentaţi, ceiace nu numai că scade capacitatea lor de muncă,
adecă randementul lor economic, dar îi pune intr'o continuă situaţie de inferioritate
organică faţă cu diferitele infecţiuni indeosebi cu tuberculoza, a cărei izbucnire este astfel
facilitată. Ţăranul are o alimentaţie cu bază de făinoase (mămăligă) căreia îi mai adaugă
lapte, brânză, legume (îndeosebi cartofi şi fasole) şi grăsime sub formă de untură de porc.
Carnea figurează numai excepţional între alimentele sale, ouăle rar, legumele verzi şi
fructele lipsesc într'o bună parte a anului. Deci atât ca valoare calorică cât şi calitativ
hrana este insuficientă, ea este săracă în albumine şi grăsimi dar îi lipsesc şi vitaminele.
Unele boli cum este pelagra sunt datorite direct acestei alimentaţii insuficiente, toate sunt
favorizate prin ea în apariţia lor.
Organizarea serviciului de igienă şcolară p.54
-organizarea serviciului de igienă şcolară a fost şi este încă, dacă acest serviciu trebue să
fie ataşat departamentului de instrucţie publică ori departamentului de sănătate publică.
Evident chestiunea aparţinerii nu este aşa de importantă ca şi feliul organizăm şi
funcţionarei serviciului. Totuşi credem, că din punct de vedere practic este mai bine dacă
acest serviciu aparţine departamentului de instrucţie publică, fiindcă trebue să formeze
însuşi baza instrucţiunei şcolare. O colaborare strânsă cu departamentul sănătăţii publice
este însă necesară. P.55
Inspectoratele de igienă şcolară lucrează prin medici şcolari urbani şi rurali. Sistemul
actual al medicilor şcolari trebue abandonat ca fundamental greşit. Scopul igienei şcolare
este eminamente preventiv şi educativ. Medicii şcolari dau însă mai mare importanţă
terapiei ca profilaxiei. Se lucrează deci pe un principiu greşit. In primul rând şcoala şi
apoi armata sunt cei doi factori importanţi de cari ne putem servi pentru răspândirea
cunoştinţelor de igienă şi pentru educarea igienică a populaţi unei. Şcoala e locul de
predilecţie, fiindcă pe aici trebue să treacă fără excepţie toţi locuitorii uriei ţări şi anume
într'o etate când receptivitatea şi impresionabilitatea indivizilor ne favorizează cel mai
mult însămânţarea cunoştinţelor şi formarea obiceiurilor igienice. Iar în armată, p9
terenul deja pregătit în şcoală, putem perfecţiona atât cunoştinţele cât şi obiceiurile,
fiindcă putem deja apela şi la înţelegere nu umai la sentiment. P.56
Aceşti medici, bine salarizaţi ca să-şi poată sacrifica tot timpul in interesul serviciului, ar
avea datorinţa:
1. De a inspecta edificiul şi mobilierul şcolar ca să fie ţinut in condiţiuni de perfectă
igienă şi de a da indicaţiuni pentru îndreptarea condiţiunilor neigienice.
2. De a controla şi îndruma încălzitul, luminatul şi aerisitul şcoalei după cerinţele igienei.
3. De a consilia autorităţile şcolare în aranjarea programului şcolar în aşa fel, ca sănătatea
elevilor să nu fie periclitată.
4. De a descoperi, a preveni şi a corecta defectele fizice şi mintale ale elevilor. Pentru
acest scop este necesară examinarea medicală a tuturor elevilor la începutul fiecărui an
şcolar şi la anumite intervale în cursul anului. Examinările psihologice să se facă la
intrarea în' şcoala şi în intervale de câte 2 ani. Să se informeze părinţii despre starea fizică
şi mintală a elevilor şi să se înziste pentru corectarea defectelor.
5. De a descoperi şi preveni răspândirea boalelor infecţioase. Pentru acest scop este
necesară vizitarea zilnică a şcoa- lei şi examinarea elevilor prezentaţi benevol, ori
anunţaţi de profesori, ori învăţători ca suspecţi de boli infecţioase.
6. De a cunoaşte coridiţiunile dela domiciliul elevilor şi de a înzista pentru îndreptarea şi
ameliorarea acestor condiţiuni.
7. De a conduce şi colabora la educaţia în igienă a elevilor şcolari,
8. De a face examenul medical al personalului didactic şi la caz de nevoie de a lua
dispoziţii pentru împiedecarea infecţiunilor dela profesori, ori învăţători la elevi. P.58
Evident, medicul şcolar în activitatea lui trebue să fie secondat de profesori, învăţători şi
surori de ocrotire şcolară. Trebue să existe o strânsă colaborare între medicii şcolari pe de
o parte şi profesori şi învăţători de altă parte, mai cu seamă în ceace priveşte cunoaşterea
condiţiunilor dela domiciliul elevilor şi educaţia igienică.
 I. Moldovan - Urmările alcoolismului pentru individ şi naţiune. P.59
-Alcoolul se descompune uşor în organism, eliberând .o cantitate mare de calorii, cari ar
putea servi la întreţinerea activităţii organismului. Dar ar fi o greşală profundă, a privi
alcoolul ca un aliment, desconsiderând faptul, că el este totodată şi un rtoxlc puternic.
Efectul toxic prevalează într'atâta în organism, urmările destructive sunt atât mai evidente
decât valoarea alimentară, de combustie, încât ar însemna să considerăm ca aliment orice
substanţă calorigenă, indiferent de dezastrul func^ ţional ori celular, pe care-1 produce.
Cercetări statistice ireproşabile dovedesc aproape uniform că alcoolismul grav produce
ori agravează boli şi scurtează viaţa. Statisticile ne arată mai departe că natalitatea
familiilor alcoolicilor nu este redusă, dar ne dovedesc totodată, că mortalitatea lor
infantilă este exagerată. P.60
Alcoolismul este o problemă complexă socială, cauză ca şi urmare a altor defecte. Aşa
cum el poate fi motivul iniţial al decăderei morale şi materiale, al boalei şi defectivităţii,
aşa poate fi şi urmarea lor numai.
 Nr. 3:
http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/buletineugenicsibiopolitic/1928/BCU
CLUJ_FP_279286_1928_002_003.pdf
Dr. G. Preda - Câteva însemnări care privesc higiena, profilaxia şi educaţia psihică
individuală.
-Higiena şi profilaxia psihică, este însă necesară nu numai acelora care se ocupă cu educaţia
singuraticului individ sau în colectivitate, dar şi acelora autoeducători, adică pentru acei ce se
observă şi se studiază singur în înţelesul de a coordona, cât mai multe procese psihice, pentru
ajungerea unui scop. Aceasta educaţie psihică foloseşte deci şi acelui ce face un exerciţiu de
observări continue, căutând să câştige mijlocul cel mai bun de ajustare a coordonaţilor săi
mintali, atunci când este vorba de realizarea unui ideal, în împrejurări cunoscute sau venite
prin surprindere. P.8
 Nr. 4:
http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/buletineugenicsibiopolitic/1928/BCU
CLUJ_FP_279286_1928_002_004.pdf
Dr. G. Preda- Câteva însemnări care privesc însemnătatea higienei, profilaxiei şi
educaţiei psihice a vieţei familiare.
-Speci a omeneasc ă nu se poat e menţine în existenţ a ei fizică şi psihică, decât atunci, când
indivizii îşi îndeplinesc p e lângă îndatoririle sexual e şi cele familiare, noul născut fiind
incapabil — precum am spu s în articolele precedent e — s ă poat ă trăi şi desvolt a singur.
Familia trebueşte scoasă deci, din rândul celorlalte colectivităţi şi studiată aparte , deoare-ce
ea nu numai că este natural ă în punctul său de plecare , da r are şi un obiectiv superior:
perpetuare a speciei. P.4
-Fără a ne opune revindicărilor legitime ale femeei, trebue însă să menţionăm importanţa pe
care o are o mamă a căminului.p.6
-Cunoştinţele de higiena şi profilaxie psihică vor fi acele, ce înlesnesc aplicarea cât mai
eficace a mijloacelor pentru înlăturarea obstacolelor ce se opun voinţelor individuale. Ele vor
arăta influenţele reciproce dintre membrii familiei şi rolul bunei moralităţi conjugale şi
familiare. Tot aceste cunoştinţe vor ajuta şi la combaterea practicelor anticonceptive,
avorturilor, înfidelităţei, perversiunei, incestelor, consaguinităţei etc. cu un cuvânt a
imoralitâţei şi amoralităţei vieţei conjugale sau a acelei familiare
Combaterea bolilor sociale în mediu rural.
III. Măsuri de igienă socială.
a) Generalităţi, Combaterea tuberculozei. P.7
-combaterea bolilor sociale în mediu rural necesită şi o serie de măsuri de ordin igienic.
Aceste măsuri nu vor putea fi aplicate deopotrivă tuturor maladiilor ce sunt de combătut,
date fiind particularităţile acestora.
-In schimb întreaga operă profilactică a unei regiuni poate fi condusă şi organizată de-o
singură instituţie de dispensarul regional polivalent. P.8
-Dispensarul rural nu va fi specializat într'o singură direcţie ci polivalent, se va ocupa
deci de toate bolile sociale. Pentru a o putea face va trebui bineînţeles să fie
corespunzător amenajat şi să aibă personal suficient. Menit să dea in acelaşi timp
consultaţiuni pentru tuberculoză boli venerice şi boli de copii el va avea nevoe de câte cel
puţin trei săli de consultaţii şi aşteptare, căci este inadmisibil ca să înghiesueşti in acelaşi
local aceste trei categorii de bolnavi.
-Surorile de ocrotire în schimb vor putea fi polivalente, căci regiunea deservită de
dispensar va fi împărţită în sectoare în fiecare din ele funcţionând o singură soră,
activitatea ei va trebui deci să îmbrăţişeze întreg domeniul profilaxiei sociale.
-nafară de cele trei ramui i de activitate amintite mai sus dispensarul va servi ca centru
educativ şi de propagandă şi luptei antialcoolice, cât şi celei contra bolilor contagioase
epidemice, malariei sau oricărei alte plăgi sociale existente într'o regiune dată. El va fi un
îndrumător a igienei locuinţei, celei şcolare şi industriale, un promotor a cultivărei
educaţiei fizice în sinul populaţiei rurale.
-Combaterea tuberculozei. Criteriile după cari trebueşte organizată lupta antituberculoasă
sunt azi bine stabilite printr'o lungă experienţă făcută în numeroase teri. Pentru a putea
opri răspândirea acestei infecţiuni — ce după toate probabilităţile face cele mai însemnate
ravagii în populaţiunea noastră rurală, — este nevoe de o serie de instituţiuni cu funcţiune
simultană şi conjugată, cari toate la un loc constitue „armamentul antituberculos."
Grupate în jurul unui dispensar, în cazul nostru în jurul secţiunii antituberculoase a
dispensarului regional polivalent,, aceste instituţiuni sunt: spitalul sanator, preventorul
pentru copii combinat cu şcoală primară în aer liber, opera de plasare familiară a copiilor
primejduiţi şi coloniile de vacanţă la munte sau la mare. P.9
-Mecanismul funcţionării acestor instituţiuni este următorul r Dispensarul depistează
bolnavii de tuberculoză servindu-se în acest scop de anchetele domiciliare pe cari surorile
sale de ocrotire le fac în sinul populaţiei, cât şi de indicaţiile ce le primeşte de pe urma
declarării obligatorii a bacilozei. Printr'un examen medical detailat ale cărui principale
elemente trebue să fie: ancheta medico-socială, examenul fizic, examenul radiologie şi al
sputei, el stabileşte diagnosticul precis a cazului şi ia măsuri în consecinţă. Aceste măsuri
vor fi dictate îndeosebi de contagiositatea bolnavului şi de considerente de ordin social.
Dacă bolnavul reprezintă o constantă sursă de infecţiune pentru cei din jurul său,
îndeosebi pentru copiii săi, dispensarul va lua măsuri de izolare, scoţându-1 din familie
sau îndepărtând copiii susceptibili să ia bacili din mediul contaminat. Dispensarul
stabileşte şi indicaţiunile terapeutice ale bolnavului supunând cazurile după natura lor,
unui tratament igieno-dietetic sanatorial, unui pneumotorace artificial sau altei intervenţii.
Dispensarul este deci o staţiune de diagnostic şi triaj a bacilarilor. El mai este un
instrument educativ căci întreprinde o întinsă propagandă antituberculoasă, folosindu-se
în acest scop atât de surorile sale de ocrotire, cari prin exemplu şi grai viu instruesc
populaţia în ale igienei, cât şi de toate celelalte mijloace.1 ) Intr'o anumită măsură
dispensarul este şi instituţie de asistenţă directă căci distnbue populaţiei nevoiaşe anumite
ajutoare spre ex. suplimente de hrană, scuipitoare, paturi, medicamente.
-Spitalul sanator este, după cum i-o indică şi numele, un spital special amenajat pentru
tratamentul tuberculozei. In el sunt admise toate formele de tuberculoză, el este deci şi un
mijloc de izolare. Condus de un ftiziolog el oferă bolnavilor maximum de şanse pentru
vindecare şi celor incurabili le face suportabilă suferinţa printr'o îngrijire adecuată p.10
-Din motive de ordin practic spitalul sanator este situat de regulă în imediata apropiere a
unui oraş.
-Durata pentru care bolnavii vor fi internaţi nu trebue să fie niciodată mai scurtă de 6
luni.
-Cea mai dificilă parte a profilaxiei antituberculoase la sate o constitue protejarea
nounăscuţilor şi copiilor sub 3 ani. Pentru aceştia nici preventoriul nici plasamentul
familial simplu nu vin în combinaţie, căci aceşti copii necesită o îngrijire specială, o
supraveghere medicală continuă şi o alimentaţie corespunzătoare altfel ei cad jertfă
turburărilor gastrointestinale sau bolilor infecţioase acute. In asemenea cazuri se va
recurge sau la îndepărtarea tuberculosului adult din familie prin izolarea lui în spitalul-
sanator, sau se vor creiaîn localitatea de reşedinţă a dispensarului centre speciale de
plasare familiară a nounăscuţilor. Alegerea mamelor crescătoare se va face în aceste
cazuri cu deosebită grijă, alimentaţia (laptele) o vor primi copiii dela bucătăria de lapte a
dispensarului şi o soră de ocrotire versată în puericultura î-i va vizita zilnic. In fiecare
săptămână copiii vor fi supuşi unui examen medical la dispensar. în acest mod ei vor
putea fi păziţ p.12

I. Moldovan- Din domeniul organizării sanitare. P.17

-După epoca de entuziasm, interes febril şi de solidaritate, care a urmat unirei, după
discuţii şi proiecte izvorîte din sincera dorinţa, de a contribui la progresul organizării
sanitare, după încoronarea acestor frământări prin creiarea Ministerului sănătăţii publice,
a urmat o perioadă de desamăgire, de speranţe distruse. Politica de partid, interese
personale, un parasitism de sus urmat repede de o dominaţiune necruţătoare a elementelor
fără scrupul, au sufocat orice manifestare desinteresată, au făcut iluzorie orice încercare
de îndrumare spre reforme salutare şi spre o muncă constructivă.
 -Serviciul spitalicesc se află într'o stare de plâns. Clădirile se dărâmă, inventarul se
epuizează, paturile se reduc, medicamente şi instrumente abia se pot avea şi atunci de o
calitate, care este departe de recerinţele terapeuticei moderne. Face impresia, că este
intenţia de a desfiinţa treptat dar sigur acest serviciu ca inutil, ori indezirabil. Atâta timp
cât spitalele — în ultimii ani — erau în sarcina statului, acesta s'a arătat incapabil de a le
întreţine în raport cu necesităţile şi cu progresul ştiinţei, departe de a lărgi şi perfecţiona
serviciul. Legea administrativă le-a trecut în mare parte asupra judeţelor ori comunelori,
cari chiar dacă ar avea buna intenţie, de a garanta serviciul in mod corespunzător, nu o
pot face din lipsa de mijloace şi din lipsa autorităţii necesare, îngrădite ori reduse prin
atâtea dispoziţiuni cari dau ministerului cele mai importante atribuţiuni administrative.
P.18
-Salvarea nu poate fi alta, decât o Autonomie cât se poate de largă a spitalului atât din
punct de vedere administrativ cât şi tehnic, garantarea unui buget în raport cu nevoile
reale, eliminarea oricărei ingerinţe ori dominaţiuni administrative nocive şi o
descentralizare a aprovizionării cu medicamente şi alt material necesar; aceasta din urmă
în aşa fel, ca spitalul să fie de fapt căutat ca un loc de îngrijire superioară şi de tratament
modern şi nu refuzat ca un calvar în plus pe lângă boală.
-Iar în ce priveşte organizarea serviciului farmaceutic suntem absolut contra comerţului
liber cu medicamente. Se poate, că în alte părţi, unde există deja o tradiţie şi unde
farmacia cu toată concurenţa rămâne ce tr^jue să fie, acel sistem a dat rezultate
satisfăcătoare. La noi însă urmările ar fi dezastruoasă pentru medicină, populaţiune şi
chiar şi pentru profesiunea farmaciştilor. îndatorirea principală a farmaciei este de a
dispensa medicamente conform prescripţiunei medicale şi exclusiv în baza acestei
prescripţiuni. P.20
-necesitatea ca Statul să încurajeze cu toată energia desvoltarea unei industrii
farmaceutice naţionale.

 Nr. 5:
http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/buletineugenicsibiopolitic/1928/BCU
CLUJ_FP_279286_1928_002_005.pdf
L. Daniello - Combaterea bolilor sociale în mediu rural.
IV. Măsuri de igienă socială. P. 15
-Dintre bolile zise venerice însemnătate din punct de vedere social au numai două: sifilisul şi
blenoragia.
-Nici sifilisul şi nici blenoragia nu sunt înbolnăviri imediat mortale, manifestatiunile lor
incipiente sunt puţin alarmante şi ele reduc însă întru câtva capacitatea de muncă a
individului. La aceasta contribue în mare măsură deruta morală survenită ca urmare a acestor
infecţiuni. Adevărate ravavagii fac însă efectele tardive ale acestor boli. Sifilisul dă o serie
întreagă de leziuni organice grave, adeseori mortale, îndeosebi afecţiuni cardiace, hepatice,
stomacale şi nervoase (sifilis cerebral, tabes etc.) O bună parte a alienaţilor sunt vechi
sifilitici. Blenoragia deasemenea poate da afecţiuni articulare, cardiace, ea este apoi
principala cauză a aşaziselor boli de femei. P.16
-Amândouă infecţiunile pricinuesc o însemnată scădere a natalităţii, sifilisul prin faptul că
produce |yorturi spontane şi naşteri premature, blenoragia sterilitate feminină sau masculină.
Inafară de asta luesul fiind o boală ereditară este responsabil pentru descendenţa degenerată a
părinţilor sifilitici.
-în acţiunea de combatere pe care o va desfăşura-o va trebui să distingem două părţi: a)
combatere prin tratament şi b) combatere prin prevenţiune. c) Combaterea inficţiunilor
venerice prin tratamentul aplicat celor bolnavi.
-In majoritatea cazurilor tratamentul bolilor venerice va putea fi făcut în mod ambulant,
bolnavii prezentându-se la intervalele fixate de medic la consultaţiile dispensarului. In mod
excepţional va fi nevoe de-o internare în spital, şi în acest scop ar putea servi spitalele
judeţene. Indicaţiunile acestei internări sunt date de: gravitatea îmbolnăvirii, imposibilitatea
condiţionată de situaţiunea socială de-a urma în mod ambulatorie un tratament precoce şi
intensiv, în fine de-o primejdie manifestă de' infecţiune pentru alţii.
-Un alt mijloc în stare să atragă ţăranii la dispensar îl constitue gratuitatea tratamentului, care
ar trebui acordată tuturor celor lipsiţi de mijloace. In genere dispensarul n'ar trebui să
perceapă nici dela bolnavii solvenţi taxe mai mari decât costul real al medicamentelor
-In ce priveşte teclinica terapeutică, cea antisifilitică constă din injecţiuni intramusculare de
mercur sau bismut şi intravenoase de arsenobenzol este relativ simplă şi lipsită dc
inconveniente pentru bolnav.
-pntru prevenirea sifilisului ereditar trebueşte instituit un tratament specific tuturor gravidelor
sifilitice, indifcrent dacă prezintă sau nu leziuni manifeste. Ar fi de dorit ca această măsură să
fie legiferată
-Măsuri profilactice. Trebue să distingem două categorii; profilaxia colectivă şi profilaxia
individuală. Profilaxia colectivă tinde să combată bolile venerice răspândind în marele public
cunoştinţele necesare despre ele pentru ca acesta să se poată feri. Ea este deci în primul rând
o operă educativă şi trebue să înceapă deodată cu educaţia generală a individului dar mai ales
trebue întreprinsă în şcoală. P.18
-Profilaxia individuală cuprinde măsurile imediate pe care un individ le poate lua înaintea sau
după un contact sexual suspect capabil să-i transmită o infecţiune venerianâ. Fie la dispensar,
fie cu ocazia şezătorilor sau conferinţelor de propagandă medicul va transmite ţăranilor
cunoştinţele necesare în această privinţă explicândude şi technica acestor măsuri preventive,
cari fac azi parte din domeniul igienei corporale.

Din domeniul organizării sanitare. P.20 I. Moldovan

-cari trebue să fie atribuţiile Ministerului sănătăţii publice?
-Să aparţină acestui Minister tot ^ stă în directă legătură cu sănătatea şi unde intervenţia
medicului este hotărâtoare sau e mai bine, ca şi alte departamente să dispună de organizaţii
proprii medicale, igienice sau de ocrotire socială?
-După răsboiu începuse o mişcare foarte vie, care viza scoaterea din atribuţiile ministerelor
muncii, comunicaţiilor, instrucţiunei publice, de răsboiu, de interne, justiţie etc., a serviciilor
medicale aparţinătoare şi centralizarea lor sub conducerea unică a Ministerului sănătăţii
publice. Motivarea acestui desiderat era simplă, defectele sistemului criticat fiind prea
evidente. A avea atâtea servicii medicale paralele, fără conducere unitară, fără recrutare după
norme identice, fără nici-o legătură şi colaborare între ele, ci concurându-se chiar adeseori, a
avea în aceiaşi localitate o serie de medici funcţiorari prost retribuiţi pentru servicii, pe cari
unul sau puţini medici bine salariaţi, le-ar putea îndeplini cu mult mai bine, iată unele numai
din defectele, cari dovedesc o inutilă risipă de energii şi cheltueli.

 Nr. 6:
http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/buletineugenicsibiopolitic/1928/BCU
CLUJ_FP_279286_1928_002_006.pdf
Dr. G. Preda- Câteva însemnări care privesc higiena, profilaxia şi educaţia psihică în
viaţa socială.
-Higiena şi profilaxia psihică cu educaţia corespunzătoare, va şti să aleagă mediul şi
mijloacele pentru derivarea sau înlăturarea acestor dispoziţiuni sau înclinaţiuni, scoţând
indivizi din vârtejul influenţelor de idei rele sociale sau politice, din lupta aprigă de clasă, sau
din acea confesională etc. lupte care i-ar putea pune în situaţie, să comită acte din cele mai
vătămătoare semenilor flin societate. P.13
L. Daniello-Combaterea bolilor sociale în mediu rural.
V. Măsuri de igienă socială. P.18
-Combaterea mortalităţii infantile. România esle o ţară în care natalitatea în mediu rural
ocupă locul al doilea în statistica europeană cu 36- 6 naşteri pentru 1000 locuitori*), Se poate
deci spune, că ţăranul român este prolific. Sporirea populaţiei generale a ţării se face totuşi
relativ încet, căci paralel cu cifra naşterilor avem şi mortalitatea cea mai ridicată de pe
continent (22.6 %0 ) Pe cat â vreme excedentul este reprezentat prin cifra 14 la mia de
locuitori.
-cauza care determină în ultima analiză această mortalitate este lipsa măsurilor proteguitoare
de igienă, lipsă pe care copilul ţăranului o resimte din momentul procreaţiei până în vârstă
adultă
-Cel mai mare număr de morţi trebueşte însă atribuit lipsei de îngrijire în primele luni după
naştere (în 1922 în România mortalitatea copiilor dela naştere la 1 an a constituit 35"4%,din
mortalitatea generală). Prin lipsă de îngrijire trebueşte înţeleasă în primul rând o alimentaţie
vicioasă în urma căreia copii sucombă de boli gestrointestinale, apoi lipsa unei profilaxii a
bolilor contagioase inclusive tuberculoza şi in fine lipsa curăţeniei şi-a igiene elementare.
Combaterea mortalităţii infantile la sate este deci o problemă complexă, dată fiind
multiplicitatea cauzelor cari o produc, ea nu va putea fi întreprinsă cu succes decât
combătând în acelaşi timp şi toate celelalte boli sociale cari intricându-şi efectele nocive se
restrâng asupra sănătăţii copilăriei. P.19
-Organul central al campaniei ce va trebui întreprinsă în acest scop va fi, ca şi pentru celelalte
boli sociale — tot dispensarul regional polivalent, prin secţia lui de protecţiune a copilului. In
fruntea acestei secţii va sta un medic specialist, care înafară de aceasta se va mai putea ocupa
şi de alte probleme de medicină socială, de combaterea alcoolismului bunăoară. In activitatea
lui de puericultor va fi secondat de surori de ocrotire, cari vor poseda cunoştinţele necesare în
această materie.
 Nr. 7-8
http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/buletineugenicsibiopolitic/1928/BCU
CLUJ_FP_279286_1928_002_007_008.pdf
Combaterea bolilor sociale în mediu rural
L. Daniello - Măsuri de igienă socială
d) Combaterea alcoolismului. P. 21
- Comparată cu alte ţări, România se prezintă relativ puţin alcoolizată, căci consumaţia ei
anuală socotită în alcool absolut nu întrece 2 litrii pe cap de locuitor, pe când în Franța
sau Italia depășește 10 litrii
-între oraş şi sat, chiar fără date statistice, ne putem da seama, că cea mai mare parte a
alcoolului se bea la ţară, dat fiind că acolo el este consumat concentrat sub formă de
beuturi tari, pe câtă vreme orăşenii consumă mai cu seamă bere şi vin, adecă beuturi ce
conţin relativ puţin alcool. Alcoolismul în România este deci înainte de toate un viciu
rural.
-un viciu rural. In general vorbind se poate spune, că toţi ţăranii uzează de alcool. Această
afirmaţie nu este deloc ipotetică, căci ea se sprijină pe mai multe mii de interogatorii luate
ţăranilor cu ocazia admiterii lor în spital. Din ele se vede cât de excepţional de rare sunt
printre ei cazurile de abstinenţă totală. Din fericire majoritatea lor rămân însă toată viaţa
alcoolişti moderaţi, sunt însă anumite regiuni spre ex. Oltenia, Banatul, Crişana etc. unde
consumaţia de alcool sub formă de ţuică (variind în concentraţie între 20—70°) atinge
cantităţile enorme de câteva zeci ba chiar sute de litrii pe an şi individ

 Nr. 11-12
http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/buletineugenicsibiopolitic/1928/BCU
CLUJ_FP_279286_1928_002_011_012.pdf

L. Daniello - Spitalul-sanator şi rolul său în combaterea tuberculozei. P.25

-intre toate măsurile de apărare de cari dispune armamentul antituberculos modern, cea
mai eficace este fără îndoială izolarea durabilă a sursei de infecţiune, adecă a omului
bolnav. Ea poate fi făcută la domiciliu sau prin internare în spital.
-Legea pentru combaterea tuberculozei în România, votată Ia 1926
 1934
 Nr. 7 :
http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/buletineugenicsibiopolitic/1934/BCU
CLUJ_FP_279286_1934_005_007.pdf
 I. Moldovan - Modificarea legii sanitare şi de ocrotire. P.9
 în Monitorul Oficial Nr. 164 din 19. Iulie 1934 a apărut legea pentru modificarea legii
sanitare şi de ocrotire, cuprinzând o serie de dispoziţiuni, cari atacă unele dintre
principiile fundamentale ale legii din 1930
 Legea modificatoare desfiinţează instituţia medicilor igienişti. Concepţia care a stat la
bază acestei modificări, a fost aceea a „medicului unic". După cât am înţeles este
vorba de limitarea personalului medical al serviciului sanitar rural şi urban la un
organ unic, medicul de circumscripţie, care el singur trebue să îndeplinească toate
obligaţiunile atât preventive, cât şi curative şi administrativ-sanitäre ale serviciului.
Calificarea de bază a acestui medic este diploma de doctor în medicină, iar numirea
se face după îndeplinirea unui stagiu de câte 3 luni într'un serviciu de boale
infecţioase, obstetrică şi pediatrie şi trecerea unui examen de capacitate. P. 10

 Nr. 8-9-10
http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/buletineugenicsibiopolitic/1934/BCU
CLUJ_FP_279286_1934_005_008_009_010.pdf
Modificarea legii sanitare şi de ocrotire. I I . I. MOLDO VAN*
-P .2 Care a fost soluţia dată de legea sanitară şi de ocrotire din 1930? S'a menţinut
medicul de circumscripţie în forma medicului comunal cu atribuţiuni predominant
curative, iar pentru îndeplinirea funcţiunei preventive s'a prevăzut medi- cui igienist
de plasă, scutit de clientela particulară şi obligat să-şi cheltuie toată energia, tot
timpul de serviciu pentru o sistematică activitate de prevenire. Pentru aceasta
activitate medicul igienist dispune de competinţă necesară, fiind specializat în igienă
şi sănătate publică, el dispune şi de timpul necesar, abandonând clientela particulară.
Pentruca acţiunea de prevenire, care este în primul rând o problemă de educaţie, să
poată da rezultatul dorit, s'a introdus instituţiunea surorilor de ocrotire, menite să fie
principalele auxiliare în opera de prevenire descentralizată până în casa ţărănească.
Iar pentruca medicul prima r de judeţ, conducătorul real al serviciului sanitar
descentralizat, să poată organiza, îndruma şi controla cu deplină competinţă şi
serviciul de prevenire, s'a cerut ca el — ca şi medicul şef de municipiu — să fie
recrutat dintre medicii igienişti.

Indicaţiile eugenice ale avortului artificial. Dr. M. ZOLOG şi Dr. O. C0mŞIA.

P.8
-Una dintre problemele cele mai actuale, discutată pro şi contra nu numai de lumea
medicală, ci şi ele cea juridică şi laică, pentru a cărui soluţionare grabnică, raţională şi
aplicabilă se insistă din toate părţile, este fără îndoială problema avortului artifical. Ea
este atât de importantă, pentru individ ca şi pentru colectivitate, pentru stat,
interesează aşa de aproape nu numai viaţa familiară, ci întreaga noastră structură
socială şi biologia naţiunei însăşi, încât este timpul suprem ca să fie scoasă din
întunericul ignorării voite, din mâna speculanţilor fără scrupule, cari realizează
beneficii imense din rezolvirea ei în afară de cadrele legale, să fie discutată obiectiv,
desinteresat şi competent, să i-sc găsească soluţiile potrivite şi satisfăcătoare, atât din
punct ele vedere al individului, cât şi din punct de vedere al statului şi al naţiunei.
-Iu primul RÂnd nu trebue să ignorăm faptul că avorturi se fac, se fac cu mult mai
multe de câte se recunosc oficial.
-se fac anual cel puţin 200.000—250.ooo avorturi, adică aproximativ 1 avort la 3 na-
teri.
-Mai departe nu trebue să ignorăm faptul că aproximativ 90% ale avorturilor se fac de
oameni necompetenţi, în condiţii, ni cari sfidează şi cele mai elementare noţiuni de
tehnică operatorie şi de asepsie. Din acest motiv multe femei plătesc cu viaţa
întreruperea gravidităţii, iar şi mai multe cu infirmităţi şi boli pe cari le poartă o viaţă
întreagă. Dacă avorturile făcute în spitale, în condiţiuni satisfăcătoare şi de persoane
competente au urmări serioase şi de lungă durată în aproximativ 10% a tuturor
cazurilor, după cum arată statistici de toată încrederea, atunci consecinţele avorturilor
făcute de persoane necompetente şi în condiţiuni nesatisfăcătoare, treime să fie
incomparabil mai grave şi să intereseze un procent cu mult mai urcat al femeilor
supuse avortului artificial.
-In fine trebue să se ţină cont şi de faptul că frecvenţa avorturilor la femeile
nemăritate este cea mai mar e la vârsta de 21—25 ani, la femeile măritate la vârsta de
26—30 ani.
-O a treia categorie de indicaţiuni pentru avortul artificial o conslitue indicaţhmile
eagenice, cari formează subiectul articolului nostru. Se pune întrebarea în primul
rând, dacă pe baza unor indicaţiuni eugenice se poate admite sau nu avortul artificial,
iar în al doilea rând, cari sunt acele indicaţiuni cari ar justifica sau ar impune chiar
admiterea lui? P.10
-Deficienţa mintală congenitală este considerată ca cea •mai importantă, atât din cauza
frecvenţei ei în populaţia generală, aproximativ 1% cât şi din cauza regularităţii cu care apar
e între descendenţii părinţilor deficienţi, ca dovada existenţei unei alterări permanente a
factorilor ereditari. Totuşi ca indicaţii pentru avort trebue să servească numai formele ei mai
grave: debilitatea mintală pronunţată, imbecilitatea şi idioţia, adică acele cazuri a căror
coeficient de inteligenţă este sub 70. Prin această restricţie principiul eugenie nu este
integral satisfăcut, dar se pune o limită avorturilor abuzive. Schizofrenia este mai puţin
frecventă în populaţia generală decât deficienţa mintală, în schimb însă factorul ereditar
este tot aşa de puternic. In cazul când unul dintre părinţi este schizofrenic 8—10% a
descendenţilor sunt schizofrenici, iar 40% arată simptome schizoide, prin urmar e 50% a
descendenţilor sunt anormali. In cazul când ambii părinţi sunt schizofrenici, 53% a
descendenţilor sunt schizofrenici, 29% din ei prezintă diferite simptome de psihopatie, prin
urmar e 82% a descendenţilor sunt anormali şi numai 18% normali. Psihoza maniaco-
depresivă este şi mai puţin frecventă în populaţia generală, dar are un caracter ereditar
foarte puternic. Dacă numai unul dintre părinţi este bolnav, aproximativ '32% a
descendenţilor vor avea psihoza, 17% vor avea diferite simptome de psihopatie, iar 13% vor
prezenta diferite turburări psihice mai uşoare, prin urmar e 62% a descendenţilor vor fi
anormali şi numai 38% normali. Dacă amândoi părinţi surit maniaco-depresivi, 65% a
copiilor sunt deaseme- : nea maniaco-depresivi, iar 30—35% prezintă turburări psihice mai
uşoare, prin urmar e practic toţi descendenţii trebuesc. consideraţi ca indezirabili din punct
de vedere eugenie. Epilepsia în formele ei ereditare este recessivă; în cazul când unul dintre
părinţi este epileptic, numai 10% a descendenţilor sunt epileptici, dar 20—25% prezintă
turburări nervoase şi psihice cari îi fac inoportuni din punct de vedere eugenie. Când
amândoi părinţi sunt epileptici sau normali în aparenţă, dar depozitari al caracterului recesiv
al boalei, perspectiva descendenţilor de a fi bolnavi este şi mai accentuată. Chorea, orbirea
şi surditatea ereditară, sunt defecte cari survin mai rar, dar se transmit după aceleaşi legi
mendeliene ca şi defectele anterioare. Importanţa lor din punctul de vedere al naţiunei este
mai redusă din cauza rarităţii lor; nu constituesc o problemă prea vitală pentru stat, ci mai
mult numai pentru individ. Cu toate aceste în caz de astfel de boli cu caracter ereditar,
întreruperea artificiala a gravidităţii este indicată. Defectele fizice ereditare, ca de ex.
amputaţiuni spontane intrauterine, sindactilie, deformaţiuni ale scheletului, hipofalangie,
expostoze multiple, enehondrome, nanism, spina bifida, miopie, hipermetropie,
astigmatism, ectopia lentilei, microitalmie, gură de iepure, gură de lup, microcefalie, pot
servi ca indicaţie pentru întreruperea gravidităţii numai în formele lor grave, când cauzează
incapacitate de muncă şi prin urmar e dependenţă socială şi numai atunci când caracterul
lor ereditar este bine stabilit. Dealtcum formele grave ale acestor defecte sunt destul de
rare. p.13-14
p.15 In concluzie propunem deci: 1. Să se legifereze admiterea avortului artificial pe bază de
indicaţiuni eugenice, dar să se specifice în mod preciz toate indicaţiunile în aşa fel, ca să se
excludă avorturile clandestine şi criminale. 2. Stabilirea diagnosticului şi a caracterului
ereditar al defectului să se facă de medici specialişti legal recunoscuţi. 3. Avorturile astfel
admise să se execute exclusiv în instituţii spitaliceşti şi în mod gratuit.

Dr. LEON PRODAN: Organizarea serviciului de igienă industrială.

-Legea sanitară din 1930, datorită principiilor de organizare pe cari le conţine a avut şi darul
de a pune în discuţie, mai mult decât oricând, problemele sănătăţii publice sub diferitele ei
aspecte. P.43
-Astfel s'a pus în discuţie şi problema organizării serviciului de igienă industrială, care să
asigure un control adecvat din punct de vedere sanitar şi tehnic al stabilimentelor
industriale şi comerciale şi să se ocupe cu toate problemele de igienă industrială. Lipsa
acestui serviciu la noi în ţară însă nu poate fi pus pe socoteala „impreciziei" legii sanitare din
1930, cum multora le place să afirme şi uneori chiar dintre aceia, cari au colaborat la ea, ci
mai multor factori şi anume: 1. Organizarea serviciului de igienă industrială nu era atât de
imperioasă cum este astăzi, fiindcă industria noastră s'a desvoltat în anii de după războiu şi
mai ales în cei din urmă cinci ani şi e încă în plină desvoltare în urma protecţiei ce i-o oferă
regimul nostru de import. 2. Organizarea serviciului de igienă industrială nu putea avea
precăderea faţă de organizarea generală sanitară a ţării. 3. Ministerul Muncii şi Asigurărilor
Sociale, cari deţin toate problemele muncitoreşti aveau obligaţia şi chiar interesul, să se
sesizeze de această problemă.
  Nr. 11-12
http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/buletineugenicsibiopolitic/193
4/BCUCLUJ_FP_279286_1934_005_011_012.pdf

MOLDOVAN: Modificarea legii sanitare şi de ocrotire. P.2

-Legea din 1930 nu prevedea pentru medicii doritori de a ocupa posturi de medici de
circumscripţie alte condiţiuni, de cât o pregătire ceva mai amănunţită prin stagii clinice de
scurtă durată în domeniile bolilor infecţioase, a bolilor sociale şi a ocrotirei mamei şi a
copilului. Legea modificatoare a Dlui Ministru D. R. Ioaniţescu din 1933. a complectat
condiţiunile de recrutare prin instituirea unui concurs de selecţionare acomodat cerinţelor
serviciului şi* ţinut anual simultan? la Bucureşti, Cluj şi Iaşi.. p.5

 1935
 Nr. 1-2-3:
http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/buletineugenicsibiopolitic/193
5/BCUCLUJ_FP_279286_1935_006_001_002_003.pdf

MOLDOVAN: Modificarea legii sanitare şl de ocrotire. P.2

-Unul dintre principiile de bază afe legii sanitare şi d e ocrotire din 1930, a fost transformarea serviciului
sanitar într'un serviciu predominant tehnic, instalarea competinţei tehnice în rolul de conducere,
funcţiunile administrative urmân d să devină simple auxiliare ale serviciului. Această transformare urma
să se întâmple în toate compartimentele organizaţiunei noastre sanitare, începând cu Ministerul şi până
la circumscripţie. Trebuia odată terminat cu stăpânirea formalismului biurocratic, care înăbuşea
iniţiativa rodnică şi afirmarea competinţei, neglija cu desăvârşire scopul esenţial al activităţii sanitare:
prevenirea de boli şi reducerea mortalităţii, şi nu cunoştea altă preocupare mai importantă decât,
formala aplicare a legilor, regulamentelor şi ordinelor, dosare, pro cese verbale, registre, rapoarte,
tabele, sancţionarea ocazională a contravenţiunilor etc. Semnificativ era, că în Ministerul sănătăţii, între
sutele de funcţionari centrali, erau numai câţiva medici, deveniţi şi ei mânuitori de forme, lipsiţi de
iniţiativă şi de contactul permanent cu progresele ştiinţei şi a experienţei de specialitate