EMIL RACOVIȚĂ

Emil Racoviță s-a născut la Iaşi, la 15 noiembrie 1868, fiind cel de-al treilea copil al
familiei lui Gheorghe Racoviță, magistrat și membru fondator al societății literare Junimea și
descendent al unei vechi familii de boieri moldoveni, şi al Eufrosinei Racoviță, o extrem de
talentată pianistă.
La dorința tatălui său, a urmat Facultatea de Drept din Paris, unde a studiat, în aceeași
perioadă, și la Școala de antropologie. După absolvirea Dreptului, s-a înscris și la Facultatea
de Științe din Universitatea Sorbona, Paris, pe care a absolvit-o în 1891.
În anul 1893, la vârsta de doar 25 de ani, devine membru al Societății zoologice din
Franța, iar în anul 1897, primește sprijin şi recomandări pentru a participa, ca naturalist, în
cadrul expediției antarctice belgiene, desfășurate la bordul navei Belgica, între anii 1897-
1899.
În perioada martie 1898 – februarie 1899, „Belgica” – vas pe care se găsea câte un
laborator de meteorologie, oceanografie, geologie și biologie, în ultimul va lucra neobosit
eminentul savant român -, a fost captivă între ghețuri, prilej pentru Racoviţă şi colegii săi, să
realizeze cercetări științifice prețioase, iar materialul realizat s-a materializat în nu mai puțin
de 60 de volume publicate ulterior, aceasta realizare fiind considerată mai importantă decât
toate expedițiile antarctice precedente acelui moment. De o deosebită importanță a fost
contribuția lui Emil Racoviţă la studiul vieții balenelor, pinguinilor și a unor păsări antarctice,
care i-a adus o notorietate deosebită în lumea științifică a momentului. El a rămas atunci în
istoria științei ca descoperitor al balenei cu cioc.
Câteva sute de mostre din flora și fauna regiunilor cercetate, adunate de Racoviță, au
fost studiate de numeroși cercetători, care au descris sute de forme necunoscute până atunci
în lumea vegetală și animală.
În urma unei vizite pe Insula Mallorca, unde descoperă noi specii de crustacee într-o
peșteră, Racoviţă renunță la cercetarea oceanografică, dedicându-se exclusiv ecosistemelor
subterane. În anul 1905, Emil Racoviță pornește în explorarea peșterilor de pe cei doi versanți
ai Munților Pirinei, iar cercetarea avea să se materializeze în prima lucrare importantă
dedicată biospeologiei din întreaga lume, apărută în anul 1907.
Emil Racoviță s-a stins din viață la vârsta de 79 de ani, la 17 noiembrie 1947, la Cluj-
Napoca. În amintirea realizărilor sale științifice remarcabile, Institutul de Speologie din Cluj-
Napoca a luat numele „Emil Racoviță”, la fel ca una din navele oceanografice românești şi ca
cea mai mare peșteră din Republica Moldova.
În anul 1958, un grup de trei insule din Golful Wilhelmina a primit numele „Emil
Racoviţă”, iar în comuna Dănești, județul Vaslui, a fost amenajată Casa Memorială „Emil
Racoviță”.