Emil Racoviță, primul român din Antarctica

Emil Racoviță a fost un biolog român, explorator polar și fondator al primului institut de
speologie din lume. Acesta s-a născut in 15 noiembrie 1868 la Iași într-o famile moldovenească ,
atestată documentar din secolul XVI. Tatăl său, Gheorghe Racoviță, a jucat un rol important în viața
culturală și intelectuală a Iașului fiind unul dintre fondatorii societăţii „Junimea”. A început şcoala la
Iași, fiind elev al scriitorului Ion Creangă, apoi a parcurs anii de liceu la „Institutele Unite”, unde a
fost coleg cu Grigore Antipa și i-a avut drept profesori, printre alții, pe istoricul Xenopol, chimistul
Petre Poni și geologul Grigore Cobălcescu, care l-a introdus în tainele biologiei. După absolvirea
Dreptului, s-a înscris și la Facultatea de Științe din Paris, iar în 1891, după absolvire, a lucrat la
laboratoarele Arago în cadrul stațiunii de biologie marină de la Banyuls-sur-Mer. În această perioadă,
Racoviţă a descoperit, împreună cu G. Pruvot, 11 specii de anelide, o specie de viermi cu corpul
cilindric. La vârsta de doar 25 de ani, devine membru al Societății zoologice din Franța, urmând ca în
anul 1897 să primească sprijin şi recomandări pentru a participa, ca naturalist, în cadrul expediției
antarctice belgiene, desfăşurate la bordul navei Belgica, condusă de Adrien de Gerlache. În august
1897, Emil Racoviţă pornea în explorarea Antarcticii, iar în cadrul escalelor din Chile și strâmtoarea
Magellan, el realizează cercetări complexe asupra florei și faunei.
În perioada martie 1898 – februarie 1899, „Belgica” a fost captivă între ghețari din cauza unei
furtunii, prilej pentru Racoviţă şi colegii săi, să realizeze cercetări științifice preţioase, iar materialul
realizat s-a redactat în 60 de volume publicate ulterior, această realizare fiind considerată mai
importantă decât toate expediţiile antarctice precedente acelui moment. După revenirea din expediţia
arctică, în anul 1900, a fost ales director adjunct al Laboratorului Oceanologic din Banyuls-sur-Mer,
Franța. În 1904, vizitează Insula Mallorca, unde descoperă noi specii de crustacee, Emil Racoviță
dedincându-se exclusiv ecosistemelor subterane.
În anul 1920, an în care a devenit membru al Academiei Române, Emil Racoviţă a fost invitat
ca profesor la Facultatea de Științe a Universității din Cluj, unde a înființat, la 26 aprilie 1920, primul
institut de biospeologie din lume.
Acesta moare la vârsta de 79 de ani, la 17 noiembrie 1947, la Cluj. În amintirea realizărilor
sale ştiinţifice remarcabile, Institutul de Speologie din Cluj-Napoca a luat numele „Emil Racoviță”.
Rezultatele programului său biospeologic sunt excepționale: 1200 de peșteri explorate în Europa și
Africa. O colecție incluzând 50.000 de animale de peșteră, 66 tratate publicate despre fauna subterană
totalizând 6000 de pagini.