JEAN BAPTISTE JOSEPH FOURIER

 Jean Baptiste Joseph Fourier (n. 21 martie 1768, Auxerre, Bourgogne-Franche-

Comté, Franța – d. 16 mai 1830,Paris, Île-de-France, Franța) a fost un matematician,
fizician și filozof francez. A adus contribuții în teoria ecuațiilor diferențiale, a seriilor
trigonometrice și în fizica matematică. Transformata Fourier a fost denumită în
onoarea sa.
 Este considerat primul fizico-matematician cu adevărat tipic.
 Fourier s-a născut în Auxerre, ca fiu al unui croitor. A rămas orfan la vârsta de 10 ani.
Încă de la 14 ani își manifestă aptitudinile deosebite pentru matematică. A fost
recomandat Episcopului de Auxerre, astfel el a fost educat la mănăstirea Sfântul
Marcu. Fiindcă, funcțiile în corpul științific al armatei erau rezervate pentru cei de
neam ales, el acceptă, un post de asistent militar pe matematică.
 După absolvirea Școlii militare, revine în orașul natal, unde, drept recompensă
pentru participarea la Revoluția franceză, obține (în 1795) un post la Școala Normală
și apoi la Școala Politehnică (École Polytechnique) (1757 - 1803).
 Fourier l-a însoțit pe Napoleon Bonaparte în expediția din Egipt, din 1798, a fost
numit guvernator al Egiptului de Jos și secretar al Institut d'Égypte. Izolat de Franța,
de către flota engleză, a organizat ateliere de lucru în care armata franceză trebuia
să se bazeze pe muniția lor de război. A contribuit, de asemenea, cu câteva
documente matematice la Institut d'Égypte (numit și Institut du Caire), pe care
Napoleon la înființat la Cairo, cu scopul de a slăbi influența engleză în Orient. După
victoria englezilor și capitularea francezilor sub comanda generalului Jacques-
Francois Menou în 1801, Fourier s-a întors în Franța, unde a fost numit prefect de
Isère, funcție pe care a deținut-o până în 1814. În această perioadă a efectuat
celebrele sale experimente de propagare a căldurii.

 În timpul Revoluției, a luat parte activă în cercul Iacobinilor. În 1808 a primit titlul de
baron și a condus Institutul de Statistică din departamentul Seinei.
 În 1816, Fourier s-a mutat în Anglia, iar în anul următor devine membru al Academiei
de Științe.
 Mai târziu, s-a întors în Franța, iar în 1822 a înlocuit pe Jean Baptiste Joseph
Delambre ca Secretar Permanent al Academiei Franceze de Științe. În 1830, a fost
ales membru al Academiei Regale de Științe a Suediei.
 Mormântul lui Fourier cu un bust al acestuia, din cimitirul Père-Lachaise
 A murit în 1830, când s-a împiedicat și a căzut pe treptele casei sale. A fost
înmormântat în cimitirul Père-Lachaise din Paris, într-un mormânt decorat cu motive
egiptene, care reflecta poziția sa de secretar al Cairo Institute. În orașul natal i s-a
ridicat o statuie.
 Institutul de Matematică din Grenoble îi poartă numele.

ACTIVITATE ȘTIINȚIFICĂ
 Lucrările sale conțin o demonstrație a teoremei lui Fourier privind poziția rădăcinilor
unei ecuații algebrice. François Budan, în 1807 și 1811, a enunțat teorema,
cunoscuta sub numele Fourier, dar demonstrația nu era întru totul satisfăcătoare.
Demonstrația lui Fournier este aceeași cu cea dată, de obicei, în cărțile de teorie a
ecuațiilor. Soluția finală a problemei a fost găsita în 1829 de către Jacques Charles
François Sturm.
 Cercetările sale au condus la dezvoltarea riguroasă a teoriei mulțimilor și a teoriei
funcțiilor de o variabilă reală.
 Problemele coardei vibrante și ale membranei vibrante l-au condus la crearea
funcțiilor cilindrice și la funcțiile discontinue.
 A încercat să obțină o demonstrație generală principiului lucrului mecanic virtual,
bazându-se pe echilibrul pârghiei, pe legea compunerii și descompunerii forțelor și
pe legea lui Torricelli.

 Dintre matematicienii români care s-au ocupat de seriile Fourier și integralele sale se
pot enumera: Traian (1918), Vera Myller (1936), Simion Sanielevici (1915), D. A.
Isopescu, Adolf Haimovici (1950), S. Vasilache (1958).Fourier este, de asemenea,
creditat cu descoperirea faptului că gazele din atmosferă ar putea creste
temperatura suprafeței Pământului. Acesta a fost efectul care mai târziu va fi numit
efectul de seră. El a descris fenomenul în 1824, și din nou în 1827, arătând că
atmosfera are un rol în încălzirea planetei.


 TRANSFORMATA FOURIER
 În matematică transformata Fourier (numită astfel după matematicianul și fizicianul
Joseph Fourier) este o operație care se aplică unei funcții complexe și produce o altă
funcție complexă care conține aceeași informație ca funcția originală, dar
reorganizată după frecvențele componente. De exemplu, dacă funcția inițială este un
semnal dependent de timp, transformata sa Fourier descompune semnalul după
frecvență și produce un spectru al acestuia. Același efect se obține dacă funcția
inițială are ca argument poziția într-un spațiu uni- sau multidimensional, caz în care
transformata Fourier relevă spectrul uni- sau multidimensional al frecvențelor
spațiale care alcătuiesc funcția de intrare.