Un nume românesc pe harta lunii:

Spiru Haret (15 februarie 1851 - 17 decembrie 1912)

Ne-am obisnuit sa spunem ca o mare personalitate a culturii universale intra, prin

opera sa, în lumea nemuritorilor. Bibliotecile îi pastreaza cartile, istoria îi
consemneaza opera. Putini sunt cei care îsi gasesc însa imortalizarea în ceruri.
Unul din ei este SPIRU HARET.
Priviti într-o noapte senina globul stralucitor al Lunii. Veti vedea aceiasi
munti si aceleasi vai ca si cele ce puteau fi vazute cu mii de ani în urma. Nimeni
nu a reusit sa-i vada însa si cealalta fata, nimeni pâna în anul 1959, când s-a
obtinut prima ei fotografie din spatiul cosmic. Alti munti si alte vai, total
necunoscute pâna atunci. Prima grija a fost identificarea fiecarui detaliu
descoperit. Întreaga comunitate stiintifica internationala a fost solicitata pentru a
propune numele celor mai prestigioase personalitati din lume, demne de a figura
pe harta Lunii. Dintre cele câteva acceptate de Uniunea Astronomica
Internationala a fost si unul al unui român: SPIRU HARET (1851-1912), membru
activ al Academiei Române din 1892.Numele lui a fost atribuit unui crater selenar
(de coordonate -1760, -590).Dar cine a fost Spiru Haret?

O întrebare la care cei mai multi vor raspunde: un mare om de cultura, care
a jucat un rol important în organizarea si modernizarea învatamântului primar,
secundar si superior românesc, ba chiar si în studiul matematic al vietii sociale
(pentru a nu aminti decât celebra sa carte Mécanique sociale din 1910). Unii
chiar îi pot descrie portretul dupa celebra statuie din fata Universitatii din
Bucuresti. Perfect adevarat.
Putini cunosc însa contributiile sale remarcabile la dezvoltarea astronomiei.
S-a nascut cu 150 de ani în urma, la 15 februarie 1851 la Iasi. Primele clase le-a
urmat la Dorohoi si Iasi si le termina cu califcativul "eminentia" la Bucuresti. Tot
aici devine elev al renumitului liceu "Sf.Sava". Precocitatea stiintifica poate fi
probata de cele doua manuale pe care le publica înca de pe bancile liceului, unul
de algebra si altul de trigonometrie. Cel de-al doilea va fi revizuit, publicat în
1873 si republicat în anul urmator, devenind manual de liceu timp de mai bine de
o jumatate de veac; este vorba de "Elemente de trigonometrie". Va redacta mai
târziu (1874) un "Curs de geometrie elementara" pentru clasa a IV-a primara si
clasa I secundara.

Dupa sustinerea bacalaureatului (1869) se înscrie la Facultatea de {tiinte a

Universitatii din Bucuresti, fiind în aceasta perioada si profesor de matematica la
seminarul Nifon din Bucuresti.
Asa cum stim, una din masurile remarcabile ale lui Al.I.Cuza a fost înfiintarea
Universitatilor de la Iasi (1860) si Bucuresti (1864). Prima lor grija a fost formarea
unor specialisti de marca, la nivel european. Cei mai merituosi studenti au fost
trimisi imediat în strainatate pentru a-si pregati doctoratul. În urma unui concurs,
deschis de Titu Maiorescu, Spiru Haret primeste un "stipendiu de 3000 lei anual

referat.clopotel.ro
pentru a studia în acest timp stiintele matematice teoretice la Facultatea de {tiinte
din Paris" (adresa Ministerului de Instructie din 30 septembrie 1874).

Cum cea mai renumita Universitate a vremii era Sorbona, iar cursurile cele
mai interesante erau cele de mecanica cereasca, era firesc ca trei dintre primii
patru tineri ce-si vor lua doctoratul la Paris sa trateze subiecte din acest
domeniu: Spiru Haret, Constantin Gogu (1854-1897) si Nicolae Coculescu (1866-
1952). Al patrulea era Gheorghe }iteica (1873 -1939).
Haret prinde gustul pentru astronomie înca din clasa a III-a de liceu, când îi cade
în mâna un articol despre... Luna! Nu avea sa stie ca tocmai acesta va fi astrul
pe care va fi înscris pentru totdeauna numele sau.
În 1875 Haret îsi trece la Paris licenta în matematica, în 1876 o alta în fizica,
pentru ca la 18 ianuarie 1878 sa prezinte o teza de doctorat "Asupra
invariabilitatii axelor mari ale orbitelor planetare". Lucrarea a fost sustinuta în fata
unei comisii prezidate de renumitul profesor V.A.Puiseux si va fi publicata în
Tomul XVIII al Memoriilor Observatorului din Paris. Se stia deja ca planetele îsi
perturba reciproc orbitele pe care se deplaseaza, orbite care se abat astfel de la
forma de elipsa, "legiferata" de Kepler. Aceasta influenta se manifesta prin masa
lor, care intervine în ecuatiile matematice ce descriu acest fenomen complex.

Celebrii matematicieni Pierre Laplace (1773) si apoi Louis Lagrange (1776)

luasera deja în consideratie, cu mult înaintea lui Haret, influenta maselor unor
planete, care intervin în ecuatii la puterea întâi. {i unul si celalalt au constatat ca,
în acest caz, axele mari ale elipselor pe care le descriu sunt invariabile într-o
buna aproximatie. Chiar daca masele intervin în ecuatii si la puterea a doua,
teoria ramâne valabila, asa cum aratase Siméon Denis Poisson în 1808. Un alt
francez, Mathieu, a încercat chiar o extensie pâna la puterea 3.

Dar iata ca Haret demonstreaza ca, în acest caz, orbitele descrise de

planete nu mai sunt atât de stabile pe cât se credea, ci sufera o oarecare variatie
în timp (variatii seculare). Nu poate fi deci vorba de o stabilitate absoluta în
sistemele planetare. Cercetarile lui Haret au fost continuate de Henri Poincaré
(1854-1912), care a apreciat chiar descoperirea facuta de acesta ca "o mare
uimire".
Studiind la rândul sau teza lui Haret, Felix Tisserand (1845-1896)
recomanda, în celebra sa carte "Traité de mécanique céleste", vol.I, extinderea
metodei la cazul planetei Saturn, pentru a verifica rezultatele lui Urbain Le Verrier
(1811-1877) privind perturbatiile acestei planete. Cercetarile lui Haret au fost
reluate mult mai târziu de J. Meffroy (1955), pe baza noilor teorii si tehnici de
calcul.

Haret a mai publicat câteva articole de astronomie: despre acceleratia

referat.clopotel.ro
seculara a Lunii (1880), despre pata rosie de pe Jupiter si meteorul luminos de la
30 noiembrie 1912 (1912).
Spiru Haret poate fi considerat primul astronom teoretician român din veacul al
19-lea.
Întors în tara în 1878, Haret este numit profesor de mecanica rationala la
Universitatea din Bucuresti pâna în 1910, când se retrage la pensie, cedând locul
lui Dimitrie Pompeiu (1873-1954). A mai fost si profesor de matematica la scoala
de poduri si sosele.
Evident ca ar fi dorit, ca si ceilalti doctoranzi în mecanica cereasca, sa poata gasi
în tara o institutie unde sa-si poata continua cercetarile de astronomie începute
în Franta, dar asa ceva nu exista.

Înca din 1870, într-una din sedintele Academiei abia înfiintate, entuziastul
învatat si om de stat P.S.Aurelian întreba guvernul si corpurile legiuitoare: "Pâna
când România va fi lipsita de o institutie atât de importanta si care exista în state
care nu au nici a zecea parte din veniturile noastre?" si, mai târziu: "Când oare
ne vom învrednici si noi sa avem un Observator de Astronomie? Care ministru va
avea onoarea sa poarte numele de fondator al Observatorului de Astronomie din
Bucuresti?" Întrebarile au fost reluate si de {t.C.Hepites (1851-1922), mai ales în
interventiile sale la Academie ca si în articolele de istorie a astronomiei pe care
le-a publicat.
Rezultatul este ca Presedintele Senatului, P.S.Aurelian, înainteaza la 31 martie
1908 Presedintelui Consiliului de Ministri legea prin care Institutul Meteorologic
trece la 1 aprilie de la Ministerul Agriculturii sub administratia Ministerului
Instructiunii Publice si Cultelor. Urmarea este decretul publicat în Monitorul
Oficial nr.10 prin care profesorul Nicolae Coculescu este numit la 1 aprilie 1908
directorul Observatorului Meteorologic si Astronomic. Semnatura apartine
ministrului Spiru Haret.

Iata deci cine a fost ministrul care a avut onoarea de a purta numele de
fondator al Observatorului de Astronomie din Bucuresti.
Dupa aproape un secol de existenta, când numele ilustrului sau fondator s-a
înscris de mult pe harta cerului, cercetatorii de azi ai Institutului Astronomic al
Academiei Române nu pot aduce un omagiu mai bun înaintasului lor, cu prilejul
împlinirii a 150 de ani de la nastere, decât recunoasterea în lume a contributiilor
lor la cunoasterea universului.

Dr. Magda Stavinschi

referat.clopotel.ro