Știința românească în

perioada interbelică
Motto:
,,Ştiinţa este magie
care funcţionează’’
de Kurt Vonnegut
 Matematică
Traian Lalescu (1882-
1929),mare specialist in
matematică, în
mecanică,în teoria
gravitației. ,,Introducerea
în teoria ecuațiilor
integrale’’ este prima
lucrare sintetică din
literatura științifică
universală.
Spiru Haret (1851-
1912) a fost
un matematician,
astronom și pedagog
român renumit pentru
organizarea învăță-
mântului modern
românesc din funcția
de ministru al educației,
pe care a deținut-o de
trei ori.
Dimitrie Pompeiu (1873–
1954). Este autorul unei
teoreme, care-i poartă
numele, potrivit căreia
distanţele de la un punct la
vârfurile unui triunghi
echilateral sunt laturile unui
triunghi (1936); această
teoremă a fost extinsă la un
pătrat (1939) şi la un
poligon regulat închis
(1941), căpătând o largă
circulaţie internaţională.
Reprezentantul școlii
românești de
matematică Gheorghe
Țițeica s-a făcut
renumit în știința
mondială prin lucrări de
geometrie diferențială,
unele concepute
purtândui numele
(,,suprafețele’’,
,,curbele’’ lui Țițeica)
 Istoricul Nicolae Iorga despre personalitatea
matematicianului Gheorghe Țițeica
,,Despre ce a fost profesorul Gheorghe Țițeica pot
vorbi specialiștii în studiile matematice, și cea
mai strălucita dovadă a valorii sale a fost. Acum
câțiva ani, invitația la Sorbona,pentru a da
acolo lecții într-o ramură de știință pentru care
nu se afla nicăieri unul mai competent. De
sentimentele ce se aveau pentru dânsul în
străinătate mărturiseau legăturile de strânsă
prietenie ce păstrau cu dânsul, vechiul elev
român al Școlii normale din Paris. Cu ușile
închise străinilor, foștii lui colegi.’’
 Fizica
• Primul autor român cu
lucrări originale de
cercetare în fizică a
fost Emanoil
Bacaloglu (1830-
1891) cu cercetări în
domeniile: difracţia
luminii, mecanică
analitică, formule
barometrice, iluminat
electric.
Dragomir Hurmuzescu
(1865-1954), a construit
„electroscopul Hurmuzescu”,
la care a folosit dielectrina
(amestec de sulf şi parafină),
izolator inventat de el.
Dragomir Hurmuzescu este
considerat “părintele
radiodifuziunii române”. Sub
îndrumarea sa, în 1926, la
Bucureşti, s-a realizat prima
staţie de radiodifuziune din
România.
 Chimia
• Un chimist de seamă
a fost Nicolae Teclu
(1839-1916) ,
inventatorul
arzătorului de gaz ce-i
poartă numele “becul
Teclu” şi a numeroase
alte aparate de
laborator.
• Anastasie Obregia
(1864-1937) care s-a
impus prin studii în
clasa coloranţilor şi
a oximelor, prin
cercetări asupra
compoziţiei petrolului
românesc, ca şi prin
explicarea
mecanismului de
formare aoxazolilor;
• Petre Bogdan
(1873-1944) s-a
distins prin
interpretări
originale date
structurii fazei
lichide şi unor
fenomene
electrochimice;
Lazăr Edeleanu (1862-
1941) a efectuat ce cetări
fundamentale şi aplicative
privind chimia, rafinarea şi
chimizarea petrolului şi
este considerat un pionier
al tehnologiei vidului şi un
precursor al aromatizării. A
conceput un procedeu de
rafinare selectivă a
petrolului cu bioxid de sulf
lichid care a cunoscut o
largă răspândire în lumea
întreagă.
Gheorghe Spacu
(1883–1955) a studiat
feraminele, aminele
complexe ale
magneziului,
metalaminele.S-a
preocupat de
valorificarea gazului
metan şi obţinerea
acidului sulfuric din
gips.
 Biologia
C. Manolescu care
explorează naturalistic,
printre cei dintâi, în 1833-
1836, Peninsula Balcanică
şi adună bogate colecţii de
insecte, melci, păsări şi pe
Iacob Cihac care publică la
Iaşi în 1837 manualul
“Istoria naturală”, cea dintâi
lucrare românească de
ştiinţele naturii, tipărită.
 Emil Racoviţă fondează şi
conduce primul institut de
speologie din lume care va fi şi
centrul internaţional de cercetări
speologice.E.Racoviţă organizează
pentru prima dată în România,
ocrotirea naturii. Racoviţă rămâne
în istoria ştiinţei româneşti şi
universale, în pricipal, ca fondator
al biospeologiei (1907), prin
lucrările de sistematică evolutivă
şi prin studiile sale asupra
modalităţilor evoluţiei.
 Medicina
Ion Cantacuzino (1863–1934)
întemeietorul şcolii româneşti de
imunologie, epidemiologie şi patologie
experimentală. În 1921 a înfiinţat, în
Bucureşti, Institutul de Seruri şi
Vaccinuri, care-i poartă numele. A
organizat primele campanii antimalarice,
din România, fiind un pionier european
al acestor acţiuni. Pe baza concluziilor
cercetărilor sale, privind vibrionul
holeric, a inventat o metodă de
vaccinare antiholerică, metoda
Cantacuzino, care a fost apreciată de
forurile internaţionale şi care este
aplicată şi în prezent înţările unde se
mai semnalează cazuri de holeră.
 Gheorghe Marinescu
(1863–1938). A fost unul
dintre primii medici din
lume care a recurs la
electroencefalografie pentru
studiul bolilor creierului (din
1936) şi a pus bazele
cercetărilor experimentale
asupra hipofiziei. În
cercetările sale a acordat
prioritate aspectelor
clinice,anatomo-clinice,
morfologice şi Biochimice.
 Aviație
Traian Vuia efectuează, în
1906, prima ridicare de la
sol a unui avion cu mijloace
proprii de bord ale
aparatului. Henri Coandă
concepe şi pilotează, în
1910, primul avion cu
reacţie din lume, iar Aurel
Vlaicu obţine succese
însemnate în tehnica
aviatică.
Nr de Dome- Anul
ordin niul Autorul Inovația Importanța
1 Geografie Gheorghe 1915 ,,Câmpia Primul studiu a unei mari
Vâlsan României’’ unități geografice, a pus
bazele geomorfologiei în
România
Simion 1931 Terra-introducerea A elaborat un sistem
Mehedinți în geografie ca propriu de gândire
știință geografică
2 Mecanis- Teodor Dragu 1892 Mecanismul S-au construit mai multe
mului frânare automata tipuri de avioane
3 Aviația Traian Vuia 1903 Aeroplan S-au construit mai multe
Aurel Vlaciu 1908 automobil planar. tipuri de avioane.
4 Astrono- Spiru Haret 1873 A tradus tratatul A demonstrat că axele
mie astronomic mari a planetelor nu sunt
invariabile
5 Fizica Dragomir 1913 Institutul S-au efectuat mai multe
Hurmuzescu electrotehnic experimente și
descoperiri.
6 Imnologie Ioan 1912 Institutul de A găsit soluții a diferitor
Cantacuzino vaccinări. boli.
şcoală de la Sf. Sava din Bucureşti
(1818),
Academia Mihăileană din Iaşi (1835),
Universitatea din Iaşi (1860),
Universitatea maghiară din Cluj (1872),
1920 în Şcoală politehnică română din Bucureşti
Muzeului de istorie naturală la Bucureşti (1893).