Ducu Cristian

Cls. a X-a C

Napoleon al III-lea al Franței

Charles-Louis-Napoléon Bonaparte (n. 20 aprilie 1808 — d. 9 ianuarie 1873) a fost primul președinte
al celei de a 2-a Republici Franceze în 1848 și a devenit apoi, în urma unei lovituri de stat din 1852, al
doilea împărat al francezilor, sub numele de Napoléon al III-lea.

Napoleon al III-lea, cunoscut ca "Louis-Napoléon" înainte să devină împărat, a fost nepotul de frate al
împăratului Napoleon I, fiul fratelui său, Louis Bonaparte, care s-a căsătorit cu Hortense de
Beauharnais, fiica din prima căsătorie a soției lui Napoleon, Joséphine de Beauharnais. Paternitatea lui
Louis-Napoléon a fost adusă în discuție. Louis-Napoléon însuși avea suspiciuni legate de legitimitatea
sa, deși mulți istorici au ajuns la concluzia că a fost conceput de Louis Bonaparte și Hortense.
În timpul domniei lui Napoleon, părinții lui Louis-Napoléon au fost numiți rege și regină a statului
marionetă al Franței, Regatul Olandei. După înfrângerea militară a lui Napoleon I, deportarea sa în
1815 și restaurarea monarhiei Bourbonilor în Franța, toți membrii dinastiei Bonaparte au fost forțați
să plece în exil. Louis-Napoléon a ajuns în Elveția, unde a locuit cu mama sa la Castelul Arenenberg din
cantonul Thurgau și în Germania, unde a frecventat gimnaziul de la Augsburg, Bavaria. Mai târziu s-a
stabilit în Italia, unde, împreună cu fratele său mai mare, Napoléon Louis, au îmbrățișat politicile
liberale și s-au implicat alături de Carbonari, o organizație care lupta pentru dominația austriacă în
nordul Italiei.

Louis-Napoléon s-a întors în Franța în octombrie 1836, și a încercat să inițieze la Strasbourg o lovitură
de stat prin care să reinstaureze imperiul. A fost însă arestat și s-a întors în exil în Elveția. Când regele
Franței, Ludovic-Filip, a cerut extrădarea sa, Elveția a refuzat să predea un om care a fost cetățean și
membru al forțelor lor armate. Pentru a evita un război, Louis-Napoléon a părăsit Elveția pentru
America Centrală. Între 1838 și 1839 Louis-Napoléon a stat la Londra.

Louis-Napoléon a trăit în interiorul granițelor Regatului Unit până la revoluția din februarie 1848 din
Franța. Ludovic-Filip a fost detronat și s-a proclamat republică. Acum se putea întoarce în Franța, ceea
ce a și făcut imediat. Totuși, guvernul provizoriu, l-a considerat că distrage inutil atenția și a cerut
plecarea lui În aprilie a câștigat un loc în Adunarea Constituantă franceză pentru o nouă constituție.
Nu a avut mari contribuții și ca orator public mediocru nu a reușit să impresioneze membrii săi. Unii
chiar au crezut că, după ce a trăit în afara Franței aproape toată viața, vorbea franceza cu un ușor
accent german. Exilul său temporar din 1848 s-a dovedit a fi de bun augur pentru alegerile
prezidențiale din decembrie când a fost capabil să-și îmbunătățească imaginea și l-a învins pe
principalul său adversar, Louis-Eugène Cavaignac, care a condus represiunea împotriva clasei
muncitoare din Paris.