Renașterea și Umanismul

STERE MIHAELA IZABELA

PROIECT ISTORIE
9H
Jan van Eyck
• Jan van Eyck a fost un pictor flamand din perioada târzie a Evului
Mediu. El a jucat un rol decisiv în istoria picturii europene, în același
timp și un remarcabil inovator. După legenda lui Giorgio Vasari,
pictura în ulei a fost inventată de renumitul pictor Jan van Eyck în anul
1410; acest fapt este contrariat astăzi, numai perfecționarea ei poate fi
atribuită artistului flamand, aducând cu sine revoluționarea picturii
universale. Opera sa l-a făcut celebru și în străinătate, în primul rând în
Italia, acolo unde unui pictor străin nu îi era deloc ușor să obțină
aprecieri și succese. Cât privește stilul său, van Eyck a ajuns la o
perfecțiune incredibilă în desenul formelor, în redarea materialelor,
precum și reprezentarea chipurilor omenești. Jan van Eyck este unul
din fondatorii Școlii de artă Renașterea Nordică.
Jan van Eyck
Arnolfini Portrait
• Portretul Arnolfini este o pictură în ulei
din 1434 pe panou de stejar apictorului
olandez timpuriu Jan van Eyck .
Formează un portret dublu pe lungime,
despre care se crede că îi înfățișează pe
comerciantul italian Giovanni di Nicolao
Arnolfini și pe soția sa, probabil în
reședința lor dinorașul flamand Bruges .
• Este considerată una dintre cele mai
originale și complexe picturi din arta
occidentală, datorită frumuseții sale,
iconografiei complexe perspectivei
geometrice ortogonale și extinderii
spațiului picturii cu ajutorul unei oglinzi.
Francois Rabelais
Francois Rabelais s-a născut în 1494, în Chinon, pe râul Vienne, afluent al râului Loara. Fusese
destinat vieții călugărești, spre a fi silit să renunțe la partea lui de moștenire din averea părintească, în
favoarea celorlalți copii ai lui Antoine Rabelais.

Este trimis să învețe la mănăstirea benedictină din Seuille și mai târziu la mănăstirea din Angers. Își
va începe noviciatul în abația franciscană „La Baumette”. A studiat teologia scolastică, în latina Evului
Mediu. După noviciat va deveni călugăr franciscan în Mănăstirea de la Puy-St-Martin, în sudul Vandeii.
Anii petrecuți aici vor fi grei, personajele operelor sale inspirându-se din lumea alcoolicilor, a săracilor cu
duhul, a călugărilor soioși, cunoscuți în această mănăstire.

Împreună cu prietenul său, fratele Pierre Amy, a frecventat un cenaclu erudit din Fontenay, ținut în
casa avocatului Andre Tiraqueau. Cei doi franciscani vor învăța limba greacă, fiind convinși că gândirea
și literatura greco-romană constituiau baza adevăratei culturi. Vor părăsi ordinul franciscanilor,
obținând autorizația să treacă la un altul, cel al benedictinilor.
Portret

Date personale
Născut 1494
Decedat 9 aprilie 1553
(59 de ani)
Părinți Antoine Rabelais
Religie Biserica Catolică
Ocupații scriitor, medic,
călugăr, romancier,
umorist
Opera sa
Opera sa cea mai importantă, „Gargantua și Pantagruel”
este realizată în stilul grotescului, fiind o satiră la adresa
clerului, criticând prin ridiculizarea bigotismului și
superstițiile clerului. Primul volum „Pantagruel” apare în
1532, fiind urmat în 1534 de volumul „Gargantua”. Al treilea
roman, „Le tiers livre”, este condamnat de scolasticii de la
Sorbona, acesta fiind nevoit să se refugieze în Lorena. Al IV-
lea volum al operei sale capitale va fi publicat în 1550. Opera
lui Rabelais, ca importanță în literatura franceză, este
comparată cu cea a lui Shakespeare în literatura engleză.
Scriitor de almanahuri burlești, opera sa „Gargantua și
Pantagruel” este scrisă pentru a râde în defavoarea plânsului,
altfel zis a face haz de necaz, încercând să corecteze.A
subliniat bigotismul, superstițiile, a întors ordinea cu fundul
în sus, a inventat anomalii, care pot fi dărâmate ușor prin
logică; un exemplu de a râde de o situație comică este
botezarea orașului Paris de către Gargantua, în timp ce
acesta urina pe străzile lui râzând: „Par ris!”
 Galileo Galilei
Galileo Galilei a fost un fizician, matematician,
astronom și filosof italian care a jucat un rol important în
Revoluția Științifică. Printre realizările sale se numără
îmbunătățirea telescoapelor și observațiile astronomice
realizate astfel, precum și suportul pentru heliocentrismul
copernican. Galileo a fost numit „părintele astronomiei
observaționale moderne”, „părintele fizicii moderne”,
„părintele științei” și „părintele științei moderne”. Stephen
Hawking a spus că „Galileo, poate mai mult decât orice
altă persoană, a fost responsabil pentru nașterea științei
moderne.
Descoperirile lui Galileo Galilei în astronomie
În 1609, Galileo Galilei a construit în mod independent primul său telescop cu o lentilă convexă și
un ocular concav. La început, telescopul său a dat o mărire de aproximativ 3 ori. Curând a reușit să
construiască un telescop cu o mărire de 32 de ori. Termenul în sine telescop introdus în știință și de
Galileo (la sugestia lui Federico Cesi). O serie de descoperiri făcute de Galileo cu un telescop au
contribuit la aprobare sistemul heliocentric al lumii, pe care Galileo l-a promovat activ și respingerea
punctelor de vedere ale geocentriștilor Aristotel și Ptolemeu. Telescopul lui Galileo avea ca obiectiv o
lentilă convergentă, iar o lentilă divergentă a servit drept ocular. O astfel de schemă optică oferă o
imagine neinversată (terestră). Principalele dezavantaje ale telescopului galileian sunt câmpul vizual
foarte mic.Un astfel de sistem este încă folosit în binocluri de teatru și, uneori, în telescoapele de
amatori de casă.Galileo a făcut primele observații telescopice ale corpurilor cerești la 7 ianuarie 1610.
Ei au arătat că Luna, ca și Pământul, are un relief complex - acoperit cu munți și cratere. Cunoscut
din cele mai vechi timpuri, Galileo a explicat lumina cenușie a Lunii ca rezultat al luminii solare
reflectate de Pământul care o lovește. Toate acestea au infirmat învățătura lui Aristotel despre
opoziția dintre „pământesc” și „ceresc”: Pământul a devenit un corp de aceeași natură cu corpurile
cerești, iar aceasta a servit drept argument indirect în favoarea sistemului copernican: dacă celelalte
planete se mișcă, atunci este firesc să presupunem că și Pământul se mișcă. Galileo a descoperit și el
librare Luna (oscilația sa lentă) și a estimat destul de precis înălțimea munților lunari.Planeta Venus
i-a apărut lui Galileo în telescop nu ca un punct strălucitor, ci ca o semilună strălucitoare,
asemănătoare cu luna. Cel mai interesant lucru a fost observarea planetei strălucitoare Jupiter. Prin
telescop, Jupiter i se părea astronomului că nu mai este un punct luminos, ci mai degrabă un cerc
mare. În apropierea acestui cerc pe cer erau trei stele, iar o săptămână mai târziu Galileo a descoperit
Alte descoperiri
SFÂRȘIT