” Toate adevărurile sunt ușor de înțeles imediat ce sunt descoperite.

Important este sa le descoperi.”

Galileo Galilei a fost unul dintre cei mai cunoscuți savanți ai Renașterii. Astronom,
fizician, inginer, filosof și matematician, Galilei a jucat un rol cheie în Revoluția Științifică și a rămas
în istorie pentru conflictul său cu Inchiziția romană:ca susținător al teoriei heliocentrice, Galilei a fost
judecat de Inchiziție pentru erezie, forțat să se dezică de convingerile sale și să-și petreacă restul vieții
în arest la domiciliu. 
Galileo Galilei s-a născut la Pisa în 1564, în familia muzicianului Vincenzo Galilei. Galileo,
primul dintre cei șase copii ai familiei, a devenit el însuși un bun muzician, dar a fost îndemnat de
tatăl să urmeze o carieră în domeniul științelor, mai exact în medicină. 
Catolic convins, Galileo a fost tentat să devină preot, dar la insistențele tatălui său, s-a înscris
la cursurile de medicină de la Universitatea din Pisa.
A fost însă atras mai mult de matematică și a renunțat la medicină pentru a se dedica studiului
acestei științe. Era incă foarte tânăr când a inventat termoscopul, precursorul termometrului.
În 1589, Galileo a primit catedra de matematici de la Universitatea din Pisa, unde predă până
în 1592. Tatăl său a murit în 1591 și Galileo l-a luat în grijă pe fratele său mai mic si se mută la
Padova pentru preda geometrie, mecanică și astronomie pana in 1960. 
Printre interesele sale multiple s-au numărat studiul astrologiei, care, în practica disciplinară
pre-modernă era văzută ca fiind corelată cu matematica și astronomia.
În iulie 1609, Galileo a aflat despre invenția telescopului, iar în curând și-a fabricat singur
unul. A fost un moment cheie pentru Galilei, care a început astfel să-și îndrepte atenția către cer.
 A descoperit că Luna nu era plată și nici nu avea suprafața netedă, ci că este o sferă cu munți și
cratere. A descoperit că Venus are mai multe faze, la fel ca Luna, demonstrând astfel că planeta se
rotește în jurul Soarelui.
A descoperit și că Jupiter are proprii lui sateliți, care se învârt în jurul său, nu al Pământului –
încă o dovadă că teoria geocentrică – potrivit căreia corpurile cerești se învârt în jurul planetei noastre
– nu este corectă.

Replică a celui mai vechi telescop existent atribuit lui Galileo Galilei
 Telescop si prina busola

În 1610, Galileo a publicat o descriere a observațiilor sale telescopice asupra sateliților lui
Jupiter, folosindu-și observațiile ca argument în favoarea teoriei copernicane heliocentrice a
universului ca alternativă la teoriile geocentrice dominante de origine ptolemaică și aristoteliană.
Lucrarea a fost publicata in martie 1610 intr-un scurt tratat intitulat Sidereus Nuncius (Mesager
înstelat).
În anul următor, Galileo a vizitat Roma pentru a-și prezenta telescopul influenților filosofi și
matematicieni iezuiți de la Collegio Romano, și pentru a-i lăsa să vadă cu ochii lor realitatea celor
patru sateliți ai lui Jupiter. În timpul șederii la Roma a devenit membru al Accademia dei Lincei
 La 10 ianuarie, Galileo a observat că una dintre ele a dispărut, observație explicată de el prin
faptul că ea se află în spatele lui Jupiter. În câteva zile, el a concluzionat că ele toate se roteau în jurul
lui Jupiter. El descoperise trei dintre cei mai mari patru sateliți naturali ai lui
Jupiter: Io, Europa și Callisto. El l-a descoperit și pe al patrulea, Ganymede la 13 ianuarie. Galileo a
denumit cei patru sateliți descoperiți stelele mediceene, în cinstea viitorului său patron, Cosimo al II-
lea de' Medici, Mare Duce de Toscana, și în cinstea celor trei frați ai săi. Astronomii de mai târziu le-
au schimbat numele în Sateliții galileeni în cinstea lui Galileo.
Galileo a continuat să observe sateliții de-a lungul următoarelor optsprezece luni, și, până la
jumătatea lui 1611, el a obținut niște estimări remarcabil de exacte pentru perioadele acestora—reușită
pe care Kepler o credea imposibilă.
După septembrie 1610, Galileo a observat că Venus prezenta o serie completă de faze similare
cu cele ale Lunii. 
Galileo a observat și planeta Saturn și a confundat inițial inelele acesteia cu planete, crezând că
este un sistem cu trei corpuri. Când a observat planeta mai târziu, inelele lui Saturn erau orientate
direct spre Pământ, făcându-l să creadă că două dintre corpuri dispăruseră. Inelele au reapărut când a
observat planeta în 1616, derutându-l și mai mult.
El a fost unul dintre primii europeni care au observat petele solare, deși și Kepler observase
una în 1607, dar a confundat-o cu trecere a planetei Mercur. 
 In ceea ce privește Luna, Galileo este cel care a descoperit librația (în 1637), cu cele trei forme
ale sale: longitudinală, latitudinală și diurnă. De asemenea, a fost primul care a vorbit despre munții
lunari și despre craterele de pe Lună, a căror existență a dedus-o din luminile și umbrele de pe
suprafața satelitului terestru. El a estimat și înălțimea munților din acele observații, ceea ce l-a condus
la concluzia că Luna „nu este netedă, ca și suprafața Pământului însuși,"
Galileo a observat Calea Lactee, considerată anterior a fi o nebuloasă, și a găsit că este o
multitudine de stele strânse atât de aproape unele de altele încât de pe Pământ ele par a fi niște nori. El
a localizat multe alte stele prea îndepărtate pentru a fi vizibile cu ochiul liber. Galileo a observat în
1612 și planeta Neptun, dar nu a realizat că este o planetă și nu i-a dat multă atenție.
Ea apare în caietele sale ca una dintre multe alte stele indepărtate și slabe.

Fazele lui Venus, observate de Galileo în 1610

Galileo a început astfel să adune din în ce mai multe dovezi în sprijinul teoriei lui Copernicus
(teoria heliocentrică), contrazicând doctrina oficială a Bisericii – asta în pofida faptului că era un om
credincios. Considera însă că teoria heliocentrică nu este în contradicție cu Biblia, susținând că
scriptura a fost scrisă dintr-o perspectivă pământeană și că știința pur și simplu oferă o perspectivă
diferită, mai exactă. 
Din cauza acestor teorii, Galileo Galilei a intrat în atenția Inchiziției, care considera teoria lui
Copernicus ca fiind eretică. În 1616, lui Galilei i s-a ordonat să nu predea și să nu apere în niciun fel
această teorie, ordin pe care savantul l-a respectat timp de șapte ani – parțial pentru a nu-și complica
situația, parțial pentru că era un catolic fidel. 

„Eppur si muove”-Și totuși, se învârte

În 1612, opoziția față de teoria heliocentrică susținută de Galileo a crescut. În 1614, din
amvonul de Basilicăi Santa Maria Novella, Părintele Tommaso Caccini (1574–1648) a denunțat
părerile lui Galileo privind mișcarea Pământului, considerându-le periculoase și apropiate de erezie.
 Galileo a mers la Roma să se apere împotriva acestor acuzații, dar, în 1616, Cardinalul Roberto
Bellarmino i-a înmânat personal lui Galileo un avertisment oficial să nu mai susțină sau să predea
astronomia copernicană.
Însă în 1623, cardinalul Maffeo Barberini, un prieten de-ai lui Galilei, a devenit Papă, sub
numele de Urban VIII, și i-a permis acestuia să-și continue munca în astronomie și chiar să o publice,
cu condiția să rămână obiectiv și să nu susțină teoria heliocentrică.
În anii 1621 și 1622 Galileo și-a scris prima carte, Il Saggiatore, care a fost aprobată și
publicată în 1623. În 1630, s-a întors la Roma pentru a cere o licență pentru tipărirea lucrării Dialog
despre cele două sisteme principale ale lumii.
În 1632, Galilei a publicat Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii, in Florenta, o
lucrare construită ca un dialog între trei personaje:un susținător al teoriei lui Copernicus, un adversar
al acesteia și un personaj imparțial. Deși savantul a susținut că opera sa este una neutră, Inchiziția a
fost de altă părere,astfel, Galileo Galilei a fost chemat in luna octombrie a aceluiasi an la Roma și
judecat de către Inchiziție sub acuzația de erezie.
Procesul a avut loc între septembrie 1632 și iulie 1633, timp în care omul de știință nu a fost
închis. A fost însă amenințat cu tortura pentru a fi forțat să cedeze. Astfel, Galileo Galilei a admis că
sprijinise teoria heliocentrică și că lucrarea sa putea fi interpretată ca susținând această teorie.
Galileo a dat dovadă de o apreciere remarcabil de modernă pentru relația dintre
matematică, fizica teoretică și fizica experimentală. El a înțeles parabola, atât în termeni de secțiune
conică, cât și în termeni de ordonată (y) ce variază cu pătratul abscisei (x). Galilei a afirmat și că
parabola este traiectoria teoretică ideală a unui proiectil uniform accelerat în absența frecării și a altor
perturbații. A acceptat că există limitări ale valorii de adevăr a acestei teorii, notând că, teoretic,
traiectoria unui proiectil cu o dimensiune comparabilă cu a Pământului nu poate fi o parabolă, dar a
continuat să susțină că, pentru distanțe până la raza de acțiune a tunurilor din ziua aceea, deviația
traiectoriei unui proiectil de la o parabolă este doar una foarte mică. În al treilea rând, a recunoscut că
datele sale experimentale nu vor fi în acord cu nicio formă matematică sau teoretică din cauza
impreciziei măsurării, imposibilității eliminării frecării și a altor factori.
Conform lui Stephen Hawking, Galileo poartă mai mult decât oricine responsabilitatea pentru
nașterea științei moderne, iar Albert Einstein l-a intitulat „părintele științei moderne”
În timpul secolului al 17-lea, aveau loc foarte multe dezbateri despre mișcarea corpurilor
cerești și despre ipoteza că pamântul ar fi centrul universului. Galileo credea că soarele se mișcă în
jurul pământului și se opunea ideii răspândite că pământul se mișcă în jurul soarelui. În 1633, Biserica
Romano Catolică l-a obligat sa renunțe la părerea aceasta considerată erezie si l-a întemnițat pentru că
a scris o piesă în care aducea argumente în favoarea ei. În consecință, Galileo a fost adesea potretizat
ca martir al progresului, persecutat în mod rușinos de un cler ignorant, doar pentru că el a încercat să
promoveze progresul științei.
Realitatea, totuși, este alta. La vremea când a avut loc procesul lui Galileo, dovezile științifice
nu susțineau teoria lui că pământul se mișcă, iar demonstrația lui în acest sens se baza pe un argument
defectuos. Abia după mulți ani oamenii de ștință au fost capabili să confirme că el avea dreptate.
Galileo s-a dovedit superficial și arogant în felul în care și-a argumentat cazul; și-a făcut în mod inutil
dușmani și a amenințat stabilitatea sistemului educațional. Chiar de pe atunci, mulți au considerat că el
a fost mai degrabă o victimă a politicii, decât a încercării de a păzi doctrina Creștină
În 1638 Galileo a descris o metodă experimentală de măsurare a vitezei luminii aranjând ca doi
observatori, fiecare având felinare cu obloane, să se urmărească unul pe celălalt de la o anumită
distanță. Primul observator deschide obloanele felinarului său și al doilea, la vederea luminii, deschide
imediat obloanele felinarului său. Timpul dintre deschiderea obloanelor primului felinar și observarea
luminii celui de-al doilea indică timpul parcurs de lumină dus-întors între cei doi observatori. Galileo
a arătat că atunci când a încercat aceasta pe distanțe mai mici de o milă, nu a reușit să determine dacă
lumina apare instantaneu.
  În ciuda interdicției, Galileo și-a publicat Discursurile și demonstrațiile matematice
legate de două noi științe (Discorsi e Dimostrazioni Matematiche, intorno a due nuove
scienze) în 1638 în Olanda, în afara jurisdicției Inchiziției.
 Mica balanță (1586)
 Despre mișcare (1590) 
 Mecanica (1600)
 Mesagerul înstelat (1610; în latină Sidereus Nuncius)
 Scrisori despre petele solare (1613)
 Scrisoare către Marea Ducesă Christina (1615; publicată în 1636)
 Discurs desore fluxul și refluxul mărilor (1616; în italiană, Discorso del flusso
e reflusso del mare)
 Discurs despre comete (1619; în italiană, Discorso Delle Comete)
 Il Saggiatore (1623)
 Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii (1632; în italiană Dialogo
dei due massimi sistemi del mondo)
 Discursuri și demonstrații matematice legate de două noi științe (1638; în
italiană, Discorsi e Dimostrazioni Matematiche, intorno a due nuove scienze)
Galileo a fost pus sub arest la domiciliu și mișcările sale au fost restricționate de Papă. După
1634 a stat la casa sa de la țară din Arcetri, lângă Florența.
A orbit complet în 1638 și suferea de hernie și insomnie, astfel că i s-a permis să călătorească
la Florența pentru consultații medicale. A continuat să primească oaspeți până în 1642, când a murit,
după ce a suferit de febră și palpitații. 
În acest ultim an, orb complet, el a proiectat un regulator pentru un ceas cu pendul. Primul ceas
cu pendul complet operațional a fost realizat de Christiaan Huygens în anii 1650. Galilei a creat schițe
ale diverselor invenții, cum ar fi o combinație dintre o lumânare și o oglindă pentru a reflecta lumina
într-o clădire, un culegător automat de roșii, un pieptene de buzunar care funcționa și ca tacâm, și ceea
ce pare a fi un pix cu bilă.

Compasul lui Galileo Galilei

 Galileo Galilei a murit în ianuarie 1642, la vârsta de 77 de ani.
Înmormântat în altă parte, corpul său a fost mutat în corpul central al basilicii în 1737, când a
fost inaugurat și un monument în cinstea sa.
Mormântul său se află în basilica "Santa Croce”, din Florenta.

Mormântul lui Galileo Galilei, Santa Croce, Florența