EC

R
G
U L
IS
L
PO
 ORGANIZAREA STATALĂ

La sfârşitul secolului al IX-lea, comunităţile rurale, se dezvoltă demografic, iar

economic vorbind, pe lângă ocupaţiile agrare mai menţionăm şi creşterea animalelor sau
olăritul. Ca observaţie socială se întrevăd diferenţe între grupurile care ocupă un anume
teritoriu, ceea ce conduce la conturarea unor elite, cu funcţii administrative, militare sau
judiciare. Există de acum şi centre în jurul cărora gravitează viaţa comunităţii. Se
valorifică vechile locuri miceniene, care devin leagăn de legendă.
În epoca arhaică putem vorbi de două tipuri principale de stat. Unul dintre ele este
statul-ethne (Elida, Thessalia, Epir), după conceptul de ethnos-popor, iar al doilea statul-
polis (Athena, Sparta, Theba, Megara, Chalcis). Polisul presupune un nucleu urban,
oraşul (asty), cu clădiri administrative şi edificii de cult, plus piaţa publică (agora) unde
au loc activităţile comerciale şi dezbaterile, şi teritoriul rural care alimentează oraşul
(chora). Zona civilizaţiei este delimitată de sanctuare, fie de interior, fie de margine. În
acest sens, lăcaşurile miceniene vechi vor constitui reperele noilor cetăţi.
 POLISUL GREC
Alceu din Mitilene spune ceva relevant pentru definirea cetăţii: “Nu pietrele,
nici lemnul de pe acoperiş, nici arta tâmplarilor nu fondează cetatea – ci
pretutindeni unde se regăsesc oameni care-şi asigură existenţa şi securitatea lor,
acolo se regăsesc zidurile, acolo se află cetatea”. Ideea de bine al comunităţii, ca
fundament al cetăţii, apare şi mai târziu, într-un discurs atribuit de Tucidide lui
Pericle. Comunitatea de oameni este importantă, definită nu atât politic sau
geografic, cât mai ales ca mod de funcţionare. Primele decrete consfintesc faptul
că deciziile au fost luate pentru că aşa a dorit cetatea. A fi cetăţean înseamnă :
participare la viaţa politică, proprietatea de pământ, implicarea pe plan religios
şi militar. Lotul de pământ permitea procurarea de echipament militar.
M
 POLISUL GREC
Pe lângă colaborarea militară, care se organizează în infanteria greu înarmată, din secolul al VII-
lea, cetăteanul mai contribuie şi la nivel de discurs politic, principiu al unei comunităţi solidare. Tot
un mod de a înfăţişa coerența cetăţii îl reprezintă participarea comună şi egală a elitelor militare la
actele sacrificiale. În Iliada sunt prezentate mai multe scene de banchet, la care participă toţi
oştenii.
 POLISUL GREC
Ca forme de organizare statală, mai intâi avem regalitatea, apoi oligarhia, adică guvernarea unor
familii strâns legate între ele (aristocraţia attică, euboică, argiană, corinthică). Oligarhia se baza fie pe
renume, fie pe o constituţie, fie pe o împărţire cenzitară. Oligarhia se manifestă prin trei instituţii:
consiliile, adunările de cetăţeni şi magistraţii (care nu au de regulă responsabilitatea actelor săvârşite).
Statul reapare simultan cu ceea ce s-a numit “roirea grecilor”, adică fenomenul migrării, colonizării şi
întemeierii de noi cetăţi. Înainte s-a crezut că ar fi vorba de o nevoie de pieţe de desfacere pentru
surplusul de produse din metropole. Lucrurile nu stau chiar aşa. Gradul de comercializare din colonii nu
este chiar atât de ridicat. În plus, în unele metropole sunt tulburări de ordin politic şi social, din cauza
lipsei de pământ sau a diminuării statutului de cetăţean. Colonizarea coincide cu perioada definitivării
statelor de tip polis (secolele VIII-VI), ba mai mult, Eretria colonizează în faza de organizare a spaţiului
civic. Deci, colonizarea este parte a constituirii polisului grecesc.
Cetăţile întemeiate sunt fie de tip agrar (apoikii), fie de tip commercial (emporii), fie de tip pirateresc
(ca cetatea de la Lipari). Este oricum rezultatul unei decizii colective. Comparativ cu colonizarea
modernă, individualistă ,colonizarea greacă reprezintă un fenomen colectiv, iar zonele preferate sunt cele
slab populate, evitându-se regiunile cu istorie. De aceea, în nordul Africii fondează o singură cetate –
Cyrene. Comandantul desemnat de cetate (oikistes) pleacă împreună cu coloniştii purtând cu sine pământ
din cetatea-mamă şi focul din vatra sacră a metropolei, după ce consultă oracolul din Delphi. Se trasează
oraşul, se construiesc edificiile de cult, se întemeiază cultele fondatoare, se parcelează teritoriul agrar, se
trag la sorţi loturile (Kleroi).
BIBLIOGRAFIE:
www.historia.ro
www.google.com
www.wikipedia.ro