Municipiul Constanța – Potențial

și valorificare turistică

• Universitatea Hyperion -
Facultatea de Științe Sociale,
Umaniste și ale Naturii
• Student: Pufu Alexandru
• Prof. coord. : Irina Lazăr
• niversitatea Hyperion -
Facultatea de Științe Sociale,
Umaniste și ale Naturii
• Student: Pufu Alexandru
 INTRODUCERE
Municipiul Constanța cunoscută încă din istorie în urmă cu două milenii și jumătate, a avut de-a lungul
existenței sale, o evoluție neîntrecută, ajungând în zilele noastre o adevarată metropolă modernă cu o
importanță vocație turistică.
Constanţa este capitala judeţului Constanţa, cel mai mare oraș din întreaga Dobroge și din
Regiunea de dezvoltare Sud – Est, fiind totodată și cel mai vechi oraș locuit din România. Este un important
municipiu și un centru cultural, economic și social de referinţă.
Potenţialul turistic ridicat, este asigurat de existenţa unor lacuri naturale cu proprietăţi terapeutice, de
rezervaţia Biosferei Delta Dunării și de litoralul Mării Negre. Cel mai bine reprezentat este turismul de pe
litoralul Mării Negre, ce include 13 staţiuni cu 958 structuri de primire turistică, situate de-a lungul a 70 de km
de coastă între staţiunile Năvodari si Mangalia.
Zona Metropolitană Constanţa se poate defini ca un areal geografic cu caracteristici distincte așezat în
sud - estul României, în Dobrogea, pe fâșia de litoral românesc a Mării Negre.
În cadrul Zonei Metropolitane Constanţa există 5 staţiuni: Năvodari, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud
și Techirghiol, care răspund tuturor categoriilor de vârstă și celor mai exigente gusturi, punând la
dispoziţie plaje întinse, nisip fin, spaţii de agrement, parcuri de distracţii, cluburi, restaurante și o amplă
capacitate de cazare în bazele de tratament și în hoteluri, precum și resurse naturale, vestigii istorice și
culturale unice.
În încheiere doresc să mulțumesc întregului corp profesoral al Facultății de Geografie din cadrul
Universității Hyperion care m-a îndrumat în acesti trei ani pe calea cunoașterii geografice și doamnei lector
univ. dr. Irina Lazăr, conducătorul științific al lucrării pentru răbdarea și competența cu care m-a ajutat în
realizarea prezentei lucrări.
 Așezare geografică
 
Județul Constanța, creat în urma împărțirii administrative din 1968, se învecinează la vest cu județul
Ialomița, căruia îi revine întreaga Baltă a Ialomiței, la nord-vest, pe un mic sector, cu județul Brăila, la nord,
între Dunăre și Marea Neagră, cu județul Tulcea, la est țărmul său este scăldat de apele Mării Negre, iar la
sud înaintează pană la granița de stat cu Republica Bulgaria, care este formată dintr-o linie convențională ce
se desfășoară între sud de Vama Veche ( la țărmul mării) și sud de localitatea Ostrov ( de pe Dunăre).

Harta județului Constanța

 Istoricul cercetarilor
În antichitate orașul Constanța, era cunoscută sub numele de Tomis, toponimic în jurul căruia s-au emis
numerose ipoteze, ca fiind de origine grecească sau cu o descendență traco-getică. O primă ipoteză referitoare la
numele orașului este aceea prezentată de Ovidiu într-una din elegiile sale, aceea care atribuie denumirea legendei
Argonauților.
După Războiul de Independență, orașul revine la denumirea de Constanța.
Din secolul al XlX-lea cu multă pasiune şi dragoste pentru pământul Dobrogei şi ţărmul mării s-a ocupat şi
George Vâlsan (1885-1935), care în lucrările sale Dobrogea şi Ţărmuri de mare, evocă imagini ale peisajului şi
potenţialului economic.
Vintilă Mihăilescu (1890-1978) a abordat paralel cu problemele de geografie fizică şi aspecte ale geografiei
economice. În lucrarea sa, „Progresele economice culturale realizate în Dobrogea sub stăpânirea românească”,
scoate în evidenţă starea economică şi culturală a provinciei Dobrogea, dându-ne un adevărat îndreptar pentru
modul în care trebuie întocmită o monografie regională cu caracter geografic.
 

Constanța la începutul secolului al XX-lea

 Potențialul turistic natural
Elementele cadrului natural joacă un rol important în viața și evoluția orașelor. Cadrul natural poate
explica într-o anumită masură cauzele apariției orașelor și tipul dominant de activitate.
Sub raportul reliefului, zona geografică a oraşului Constanţa face parte din unitatea naturală a Dobrogei
de sud, care în acest sector prezintă un aspect puternic fragmentat.
Clima aparține în proporție de cca 80% sectorului temperat continental, fiind specific zonei de câmpie și,
în mică masură, celei de deal, iar aproximativ 20% din teritoriul județului Constanța se află sub influența
climatului maritim.
O mare parte din suprafața municipiului este amplasată într-o arie lagunară, având lacul Siutghiol în nord
și lacul Tăbăcăriei („Ghiolul Mic”) în nord-est.
Unitatea hidrografică de o excepţională importanţă pentru dezvoltarea oraşului Constanţa din punct de
vedere economic şi turistic, este Marea Neagră.
Deşi oraşul Constanţa este lipsit de vecinătatea unei ape curgătoare, în schimb hidrografia superficială
este suplinită prin cele mai frumoase lacuri, de natură fluvio-maritimă, care sunt răspândite în jurul oraşului.

Lacul Tăbăcăriei
 Potențialul uman ca factor de promovare a turismului
O importantă condiție a vieții și dezvoltării societății o constituie creșterea numerică a populației.
Primele date referitoare la numărul populației orașului apar abia după 1800, date la care Constanța era un
mic sat pescăresc, cu o populație în jur de 2000 de locuitori.
Dezvoltarea orașului începe după 1878, când acesta redevine principala poartă maritimă a țării, la acea
dată având în jur de 5000 de locuitori. Populația orașului, înregistrată la recensăminte, a crescut astfel: în 1912
avea 27 201 locuitori, în 1930 avea 59 164, în 1978 populația era de 267 612, în anul 1989 aceasta să
depășească 300 000 de locuitori.
În perioada urmatoare, cea de post comunistă, datorită condițiilor economice, numărul populației se
reduce, astfel la recensământul din 2002, populația era de 310 471 locuitori iar la ultimul recensământ din 2011
ajungând doar la 283 872.

Evoluția demografică
 Potențialul turistic antropic
Potenţialul turistic este fundamental în organizarea turistică a unui spaţiu geografic şi în dezvoltarea unor
anumite forme de turism şi cuprinde totalitatea componentelor naturale şi antropice din acel spaţiu, componente
care prin anumite caracteristici calitative sau cantitative reprezintă elemente de polarizare a fluxurilor turistice.
În partea de nord a Zonei Metropolitane Constanţa, pe malul Lacului Sinoe se află Cetatea Histria,
vestitul oraș ridicat în urmă cu 2.600 ani, cea mai veche așezare urbană din ţară. Coborând spre centrul
judeţului, vizitatorul întâlnește Cetatea Tomis, port la Marea Neagră și actualul oraș Constanţa. Tot aici mai pot
fi văzute resturile zidului roman care apăra Cetatea Tomisului și cel mai preţios complex arhitectural – Edificiul
roman cu mozaic. Statuia din Piaţa Ovidiu, omagiu adus „poetului mării”, este alt punct de atracţie.
Catedrala ortodoxă Sf. Petru și Pavel, ridicată între anii 1883-1885 după planurile arhitectului Ion Mincu.

Portul turistic Tomis, destinat traficului sportiv și de agrement, dar este utilizat și de pescarii amatori.
Constituie o atracție importantă atât pentru turiști cât și pentru localnici, aici sunt acostate yachturile luxoase și
ambarcațiunile cu vele.
Faleza, este un punct de atracție deosebit, atât pentru perspectiva pe care o oferă, cu vederea spre larg și
spre Portul Constanța, cât și prin obiectivele turistice amplasate în parcul care o mărginește.

Edificiul roman cu mozaic

 Zona litorală turistică Capul Midia – Vama Veche
În perioada contemporană, în afara conotaţiilor geoistorice poziţia litoralului romanesc, devine prioritară
pentru manifestările turistice.
Mamaia este recunoscută ca staţiune balneoclimaterică estivală cu renume internaţional.
Geografic, Mamaia este un cordon litoral cuprins între Marea Neagră şi Lacul Siutghiol, care înscrie o
altitudine de 6-8 m, cu calităţi terapeutice distincte. Năvodari continuă, înspre nordul staţiunii Mamaia
beneficiind de o largă deschidere la mare şi la, lacul cu apă dulce Taşaul. În nord până la 10 km de la Năvodari
litoralul turistic românesc se continuă cu staţiunea în formare Corbu.
La 15 km sud de Constanţa se află staţiunea Eforie Nord situată pe o fâşie litorală, între Lacul Techirghiol şi
Marea Neagră. Pe aceeaşi fâşie se află şi staţiunea Eforie Sud. Ambele staţiuni şi mai ales oraşul Techirghiol (3
km distanţă faţă de Eforie Nord) dispun de baze de tratament moderne, atât în aer liber (ungeri cu nămol
sapropelic), cât şi în sanatorii de profil.
La 28 km de Constanţa se află staţiunea balneoclimaterică estivală de interes general, Costineşti, ca şi
celelalte staţiuni menţionate, iar în sud se continuă cu municipiul Mangalia, împreună cu stațiunile ( Olimp,
Neptun, Venus, Cap Aurora, Jupiter, 2 Mai și Vama Veche ).
Fiecare din staţiunile prezentate îndeamnă la un efort binemeritat de a alege locul cel mai atractiv, relaxant
şi reconfortant.

Costinești
 Baza materială a turismului în Municipiul Constanța
Pe lângă o bază materială corespunzătoare, dezvoltarea turismului este strâns legată de mijloace moderne
de transport.
Reţeaua feroviară este formată din două linii principale, completată cu linii secundare locale. Calea ferată
cea mai importantă străbate Dobrogea de la est la vest, în lungul văii Carasu, făcând legătura între capitala ţării
şi Constanţa.
Reţeaua rutieră asigură, în cea mai mare măsură, schimbul de produse în interiorul regiunii, cât şi
transportul de turişti. Şoselele pleacă din oraşul Constanţa sub forma unor reţele de evantai.
Tot în scopul dezvoltării turismului un rol important îl constituie portul turistic Tomis din partea de est a
plajei Modern, servit de nave de coastă mici care efectuează, în sezonul estival, curse regulate de-a lungul
litoralului românesc.
Prin avantajul de a asigura legătura directă şi rapidă, transporturile aeriene, devin din ce în ce mai
apreciate în turismul internaţional. Aeroportul internaţional Mihail Kogălniceanu situat la 25 km de Constanţa,
care leagă litoralul de restul ţării şi cu alte ţări ale lumii, a fost modernizat şi utilat în acest scop.
Municipiul Constanța dispune și de alte mijloace de transport speciale, cum ar fi transportul prin cablu.

Aeroportul internaţional Mihail Kogălniceanu

 Tipuri și forme de turism
Turismul zonei studiate poate fi gândit prin prisma unei componente naturale de bază - Marea Neagră, a
ţărmului cu relief jos în zona staţiunii Mmaia şi relief înalt de tip faleză în zona Constanţei, la care se adaugă şi
componenta culturală, axată pe latura istorică, arheologică, muzeală, religioasă. Astfel, a apărut şi s-a dezvoltat
turismul litoral, cultural, cu diferite subtipuri şi particularităţi.
În cadrul turismului de vară, de litoral, specific staţiunii Mamaia, menţionăm turismul staţionar de sejur,
care este în funcţie de timpul liber al turiştilor, veniturile acestora, atractivitatea prin baza de agrement, dotări
puse la dispoziţie şi accesibilitatea destinaţiei turistice.
O altă categorie de turism foarte apreciat este turismul cultural - itinerant.
Turismul cultural este ales de turişti ca o varietate e destindere dar şi de cunoaştere şi îmbogăţire a
cunoştinţelor, având în vedere multitudinea obiectivelor presărate în toată Constanţa. O afluenţă mare se
înregistrează tot în sezonul estival, cu ocazia desfăşurării turismului de sejur în Mamaia sau chiar în celelalte
staţiuni de pe litoral.
Dar se remarcă şi grupuri organizate special, în cadrul acţiunii de cunoaştere a oraşelor ţării, a istoriei şi
culturii acestora în alte momente ale anului, sau cu diferite ocazii (festivaluri, simpozioane, alte lucrări).
Turismul de week-end a luat amploare datorită procesului intens de urbanizare şi industrializare, de
concentrare masivă a populaţiei în oraşe, cu un mediu puternic artificializat. Constanţa şi Mamaia fac obiectul
acestui tip, în special în perioada estivală, motivaţia principală fiind turismul litoral.
Trebuie amintit, ca o ramură ce ia amploare tot mai mult, turismul social, optat de cei cu venituri modeste
sau de cei care beneficiază de sistemul asigurărilor sociale. Este o formă accesibilă pentru un larg segment de
turişti, care se adresează familiilor cu copii cu venituri mici, persoanelor de vârsta a treia, tinerilor cuprinşi în
diferite forme de învăţământ, persoane cu handicap sau nevoi speciale.
Este specific începutului şi sfârşitului de sezon, când preţurile sunt mai scăzute.
 
Plaja din Mamaia
 Strategia de dezvoltare și valorificare turistică

Litoralul Mării Negre respectiv municipiul Constanța împreună cu stațiunile turistice, constituie o
importantă zonă de interes turistic.
Se impune o strategie de dezvoltare durabilă și promovare a turismului pe termen lung în vederea
realizării unei baze de dezvoltare a turismului, care să aducă atât beneficii socio-economice cât și culturale de
prim rang.
Zona Constanța și aria limitrofă, constituie o zonă turistică în continuă dezvoltare. În acest sens se are în
vedere, creșterea atractivității și îmbunătățirea infrastructurii, dezvoltarea și valorificarea potențialului turistic
natural și antropic – cultural, istoric și arheologic.
Protejarea și conservarea ariilor naturale protejate de la Marea Neagră cât și a lacurilor Siutghiol,
Techirghiol, lacul Agigea, aria protejată Corbu – Nuntași – Histria, Lacul Tașaul – Corbu etc.
În vederea elaborării unei strategii de dezvoltare trebuie avute în vedere o serie de obiective și politici cu
rol prioritar în dezvoltarea durabilă a municipiului Constanța și a stațiunilor litorale limitrofe.
De asemenea este necesară o infrastructură turistică și de agrement și în celelalte stațiuni litorale precum
Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Agigea etc.
În ultimul timp, stațiunea Mamaia a beneficiat de o dezvoltare a infrastructurii turistice și de agrement,
în prezent se are în vedere consolidarea ofertei turistice și promovarea stațiunii Mamaia ca un produs turistic
internațional.
Interesul turistic poate fi sporit și prin amenajări în vederea practicării sportului și divertismentului nautic
și al turismului de croazieră.
Implemnetarea unei strategii de dezvoltare a municipiului Constanța și spațiului aferent, trebuie să fie în
concordanță cu strategiile naționale, totodată să fie asigurat un management de proiecte, corespunzător, să
existe o colaborare între primării cu instituții și Asociații de Dezvoltare, interesate în aplicarea proiectelor
incluse în strategie.
 CONCLUZII
Din capitolele lucrării de față, au reieșit aspecte de mare însemnătate pentru viabilitatea municipiului
Constanța și dezvoltarea turistică, a potențialului turistic natural și antropic.
Un aspect important decurge și din faptul că municipiul Constanța, ocupă un loc important, evidențiat
prin căile de comunicație, diversitatea obiectivelor turistice atât naturale cât și antropice, care pot satisface
cerințele turiștilor atât interni cât și internaționali. Constanța are o însemnătate deosebită, prin dotările turistice
pe care le are, cu o importantă bază materială a turismului, care-l situează din acest punct de vedere printre cele
mai importante zone turistice ale țării.
În ultimii ani, au intervenit numeroase schimbări în dezvoltarea turismului, facându-se eforturi în a ridica
această zonă la nivelul altor staţiuni ale Europei.
Zona turistică a litoralului românesc în afară de odihnă, recreere şi cură heliomarină, oferă condiţii
inegalabile pentru tratamentul balnear. Puţine staţiuni din lume deţin într-un complex atât de bine determinat
renumitele nămoluri sapropelice, lacuri bogate în săruri şi izvoare de ape sulfuroase mezotermale.
Obiectivele strategice de dezvoltare privind turismul natural și antropic sunt în atenția autorităților
municipiului Constanța, un important centru de atracție turistică, care se încadrează cu succes în aria zonelor
turistice recunoscute.
Promovarea turismului în zona litoralului Mării Negre, oferă stațiunilor o nouă dimensiune de dezvoltare,
implică procese investiționale benefice dezvoltării și valorificării sectorului turistic.
Fiind originar din zona municipiului Constanța și cunoscând locurile, obiectivele de teren, am încercat să
scot în evidență potențialul turistic existent și posibilitățile de valorificare.
 BIBLIOGRAFIE

1. Cândea Melinda, Bran Florina, Spaţiul geografic - organizare, amenajare, dezvoltare, Editura
Economică, București, 2001.
2. Cândea Melinda, Erdeli George, Simon Tamara, Peptenatu Daniel, Potenţialul turistic al României și
amenajarea turistică a spațiului, Editura Universitară, București 2003.
3. Cocean Pompei, Geografia turismului românesc, Editura Universităţii Ecologice, 2000, Deva.
4. Cocean Pompei, Vlăsceanu Gheorghe, Negoescu Bebe, Geografia generală a turismului, Editura
Meteor Press, 2005.
5. Cucu Vasile, Geografia oraşului, Editura Fundaţiei Culturale „Dimitrie Bolintineanu”, Bucureşti, 2001.
6. Cucu Vasile, Ștefan Marian, România-Ghid atlas al monumentelor istorice, Editura Sport-Turism,
Bucureşti, 1979.
7. Cucu Vasile, Vlad Liviu Bogdan, Lazăr Irina, Geografie și dezvoltare regională, Editura
ProUniversitaria, București, 2012.
8. Dumitru V, Lungu M, Mitescu V, Constanța - ghid turistic al municipiului Constanța și al zonei libere,
EX PONTO, Constanța, 2004.
9. Erdeli George, Cucu Vasile, România. Populaţie. Aşezări umane. Economie, Editura Transversal,
Târgovişte, 2007.
10. Gâștescu Petre, Ecologia așezărior umane, Editura Universității București, 1998.
11. Gâştescu Petre, Driga Basarab – Zona de coastă marină cu referiri la sectorul românesc al Mării
Negre- caracteristici geografice, impacte, management, în vol.I, Riscuri şi catastrofe, Editura Casa cărţii de
ştiinţă, Cluj-Napoca.
12. Gâştescu Petre, Breţcan Petre, Hidrologie continentală şi oceanografie , Editura Transversal,
Târgovişte, 2009.
 13. Glăvan Vasile, Turismul în România, Editura Economică, Bucureşti 2000.
14. Ghinea Dan, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, București, 1999.
15. Ianoş Ioan, Oraşele şi organizarea spaţiului geografic, Editura Academiei, Bucureşti, 1987.
16. Ianoş Ioan, Tălângă Cristian, Oraşul şi sistemul urban românesc în condiţiile economiei de piaţă,
Institutul de Geografie, Bucureşti, 1994.
17. Ielenicz Mihai şi colectiv, România - Enciclopedie turistică, Editura Corint, 2003.
18. Ielenicz Mihai, Comănescu Laura, România – Potențial turistic, Editura Universitară, București,
2006.
19. Lazăr Irina, Modificări în evoluția și structura populației României în perioada postcomunistă,
Editura Transversal, București, 2014.
20. Lazăr Irina, Destinațiile turistice ale litoralului românesc al Mării Negre, Analele Univ. Hyperion,
seria Geografie, tome XVI-XVII. Editura Transversal, 2016.
21. Radulescu Ion, Herbst A, Județul Constanța, Editura Academiei RS România,1974.
22. Soare Ionica, Turism, tipologii și destinații, Editura Transversal, Târgoviște, 2007.
23. Zotta Benone, Geografia municipiului Constanţa, Editura Muntenia, 1995.
24. Vlăsceanu Gheorghe, Ianoş Ioan, Oraşele din România, Casa Editorială Odeon, Bucureşti, 1998.
25. Geografia României, Vol. V., Câmpia Română, Dunărea, Podişul Dobrogei, Litoralul Românesc al
Mării Negre şi Platforma Continentală, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2005.
26. Institutul Național de Statistică, Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare,
în conformitate cu Regulamentul (U.E) nr.692 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 iulie 2011.
27. http://www.mediafax.ro/economic/constanta-piata-ovidiu, accesat mai 2017.
28. https://www.litoralulromanesc.ro/obiective_turistice, accesat aprilie 2017.
29. http://www.zmc.ro/strategie.RO.pdf, Structura Strategiei de Dezvoltare a zonei Metropolitane
Constanța, accesat mai 2017.
30. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads, accesat martie 2017.
31. http://www.digi24.ro/stiri/actualitate, accesat mai 2017.