APA

Structura apei in diverse

stari de agregare
Reactii chimice ale apei
 Apa este un lichid inodor, insipid și incolor, de cele mai multe ori, sau ușor
albăstrui sau chiar verzui în straturi groase.
 Este o substanță absolut indispensabilă vietii, indiferent de forma acesteia,
fiind unul dintre cei mai universali solventi.
 Este un compus chimic al hidrogenului și al oxigenului, având formula
chimică  H2O.
 Este una din substanțele cele mai răspândite pe planeta Pământ, formând
unul din învelișurile acesteia, hidrosfera.
 Se regăseşte sub trei stări de agregare:
- apa lichidă (cca. 97,85 % din totalul de apă de pe Terra). Din aceasta, cca.
97,2 % se află în mări şi oceane sub formă de apă sărată şi doar cca. 0,65 % este
sub formă de apă “dulce”, în râuri, lacuri şi ape freatice;
- apa solidă (cca. 2,14 %) aflată în calotele glaciare şi gheţarii montani;
- apa gazoasă (cca. 0,01 %) existentă în norii atmosferici.
 Structura apei în diverse stări de agregare
a)Structura apei în stare solidă (gheaţă)
In reţeaua cristalină a gheţii, fiecare moleculă de apă este înconjurată de
alte patru molecule de apă, formând un tetraedru. În molecula
centrală,fiecare atom de hidrogen formează o legătură de hidrogen cu câte o
pereche de electroni neparticipanţi ai altor două molecule de apă şi fiecare
pereche de electroni neparticipanţi din această moleculă formează o
legătură de hidrogen cu un atom de hidrogen al unei molecule de apă vecine.
 b) Structura apei în stare lichidă.
Apa lichidă nu este formată din molecule H2O independente, ci din molecule asociate
prin legături de hidrogen fapt ce explică anomaliile proprietăţilor fizice ale apei. La
topirea gheţii nu se rup toate legăturile de hidrogen ale reţelei, ci doar o parte din
ele. Procesul de rupere a asociaţiilor de molecule de apă în fragmente mai mici şi în
molecule simple de H2O are loc în mod continuu, odată cu creşterea temperaturii.

c) Structura apei în stare gazoasă

În stare gazoasă, datorită agitaţiei termice foarte intense, în apă se rup toate
legaturile de hidrogen, moleculele de apă devenind libere (izolate). La temperaturi
puţin mai mici de 100 0 C, mai pot exista asociaţii moleculare între moleculele de apă
în stare de vapori. La presiuni ridicate, densitatea vaporilor de apă poate creşte
substanţial. Acest comportament se explică prin faptul că presiunea favorizează
asocierea moleculelor, asociere care dispare însă rapid, odată cu creşterea
temperaturii.
 Reactii chimice ale apei
 Apa poate reacţiona cu o serie de substanţe simple sau compuse, în
reacţii fără modificarea stării de oxidare (cu oxizi acizi, cu oxizi bazici, în
reacţiile de hidroliză etc.) sau în reacţii cu modificarea stării de oxidare
(cu metale, cu nemetale etc.).
 A)    Reacţii fără modificarea stării de oxidare:
 a) H2O + oxizi acizi (oxizi nemetalici)=  acizi
H2O + CO2  H2CO3  (acid carbonic)
 Prin reacţia apei cu o serie de poluanţi din aer (SO2, SO3, oxizi de azot) se
formează acizi, apa ajungând pe suprafaţa pământului “încărcată”  cu
acizii respectivi sub formă de “ploaie acidă”.
  b) H2O + oxizi bazici (oxizi metalici)=  hidroxizi
H2O + Na2O = 2NaOH
c) Reacţii de hidroliză 
3H2O + AlCl3   Al(OH)3 + 3(H+ + Cl-)  soluţia apoasă are caracter acid

2H2O + Na2CO3    2(Na+ + HO-) + H2CO3  soluţia apoasă are caracter bazic
 2H2O + (NH4)2CO3   2NH4OH + H2CO3 (soluţia apoasă are caracter aproximativ
neutru)
carbonat hidroxid
de amoniu de amoniu
Ca urmare a fenomenului de hidroliză se poate explica de ce soluţiile unor săruri
prezintă caracter acid sau bazic.
d) Alte tipuri de reacţii cu substanţe anorganice
2Ni + 2H2O + O2 = 2Ni(OH)2 (hidroxid de nichel)
B)    Reacţii cu modificarea stării de oxidare
La temperaturi mari, apa se descompune în hidrogen şi în oxigen. Aceeaşi reacţie
poate avea loc la temperatura camerei prin electroliza apei slab acidulate sau
alcalinizate.
H2O   H2 + ½ O2
 Oxigenul atomic rezultat în reacţia apei cu halogeni este deosebit de reactiv,
şi poate distruge microorganismele din apă. Pe această proprietate se
bazează tratarea biologică a apei potabile cu clor.
 Acţiunea apei asupra metalelor are ca efect distrugerea acestora. Fenomenul
poartă numele de coroziune.
 Apa este un electrolit foarte slab.
AERUL
 Atmosfera, învelișul gazos al Pământului, este formată din aer.
 Aerul pur este un amestec omogen de substanțe gazoase. Învelișul gazos al
Pământului se numește atmosferă. Aerul este un amestec omogen de
substanțe gazoase: oxigen (21%), azot (78%), dioxid de carbon și altele (1%).
Oxigenul este substanța care întreține viața. Volumul de oxigen din aer este
de aproximativ patru ori mai mic decât volumul de azot. Dioxidul de carbon
se găsește în proporție foarte mică, de circa 0,03%.
 Importanța aerului:
  Menține viața pe Pământ:
  oamenii și animalele consumă oxigen și eliberează dioxid de carbon;
  animalele subacvatice respiră oxigenul dizolvat în apă;
  plantele consumă doixid de carbon și eliberează oxigen;
  în industria chimică: obținerea azotului, oxigenului și a gazelor rare;
  în industria metalurgică: furnizor de oxigen în procesele de ardere.
 Poprietățile aerului:
 -proprietăți fizice: este un gaz incolor, inodor (fară miros), insipid (fără gust),
puțin solubil în apă;
 -proprietăți chimice: aerul întreține arderea (oxigenul nu arde, dar întreține
arderea cărbunelui, gazului metan, benzinei, lemnului, azotul nu arde și nu
întreține arderea);
 -proprietăți fiziologice: aerul întreține viața plantelor,a animalelor și a
oamenilor.
 Poluarea aerului- constă în eliminarea în atmosferă a unor substanțe
solide, lichide sau gazoase care au efect dăunător asupra organismelor vii și
care produc modificări climatice. Aceste substanțe se numesc poluanți.
 Surse de poluare
  naturale:
 - pulberi provenite din erodarea straturilor superficiale ale solului;
 - furtunile de praf și nisip;
 - emanațiile vulcanice ;
 - incendiile naturale prin cantitățile mari de fum și cenușă;
 - omul și animalele- prin procesele fiziologice evacuează în mediu dioxid de
carbon, viruși, etc. ;
 - plantele- eliberează în mediu fungi, polen, substanțe organice și anorganice
- apa- prin aerosolii încărcați cu săruri(sulfați sau cloruri) ;
 - descărcările electrice.
  artificiale:
 - arderea combustibililor ;
 - traficul (gaze de eșapament);
 - industria: oxizi ai carbonului, azotului, sulfului;
 - agricultura: este responsabilă de eliberarea de NH3 , NO2 , pesticide;
 Măsuri împotriva poluării aerului:
  diminuarea emisiilor de gaze și pulberi în aer cu ajutorul filtrelor și a
unor tehnologii moderne aplicate în industrie;
  construirea de vehicule cât mai puțin poluante;
  plantarea unor zone verzi de protecție;
  producerea energiei prin procedee nepoluante cum ar fi energie solară și
eoliană;
  protejarea pădurilor,parcurilor, spațiilor verzi;
  utilizarea carburanților nepoluanți de către autovehicule sau dotarea
acestora cu filtre speciale.