BULIMIA

CE ESTE BULIMIA?
• Bulimia nervoasă, denumită curent bulimie, este o tulburare alimentară gravă, pe fond
psihic, care poate pune în pericol viaţa, afectează sănătatea metabolică şi generează un
deficit important de nutrienţi, dar poate avea şi multe alte efecte negative asupra
organismului. Bulimia este un comportament alimentar aberant, caracterizat prin
consumul unor cantităţi foarte mari de alimente, uneori foarte repede, pe ascuns,
urmată de o altă perioadă în care se încearcă prevenirea creşterii în greutate, prin
provocarea de vărsături (cel mai des), utilizarea abuzivă de laxative, suplimente de
slăbit, diuretice sau chiar clisme. Totodată, bulimicul va face exerciții fizice exagerate,
până la epuizare, și va refuza complet mâncarea, pentru anumite perioade de timp.

• Indivizii cu această suferință manifestă o preocupare exagerată pentru greutatea și

forma corpului, au un ideal fizic utopic și o percepție extrem de critică asupra
aspectului propriei persoane.
CAUZE SI FACTORI DE RISC

• Nu se poate spune care este cauza ce duce la apariția tulburărilor alimentare, în

general, și a bulimiei, în special. Există, însă, numeroase elemente care pot avea un rol
determinant. Factorii sociali par să aibă o componentă importantă. Concret, este vorba
despre standardele de frumusețe și de cele impuse de societate. Condi țiile psihice și
emoționale pot reprezenta, la rândul lor, terenul propice. Astfel, echilibrul emo țional,
depresia, tulburările de anxietate, imaginea de sine deformată, stima de sine scăzută
sau abuzul de substanțe cu efect psihotropic sunt factori de risc. Traumele stresante
sau schimbările majore din viață, profesiile sau activită țile care se concentrează pe
aspect se consideră că sunt, uneori, responsabile pentru tulburările de alimentație.
• Stilul de viață și alimentația pot fi
considerate un posibil factor de risc.
Astfel, persoanele care urmează diete
restrictive au risc crescut să dezvolte
tulburări alimentare, unele dintre ele
îmbrăcând manifestările tipice
bulimiei nervoase sau anorexiei.
• Tulburările psihiatrice parentale,
stresul matern prenatal, diferiți
factori familiali, excesul de greutate
din copilărie, toate acestea cresc
riscul apariției tulburărilor
alimentare.
SIMPTOMELE BULIMIEI NERVOASE
Multe dintre simptomele persoanei cu bulimie nervoasă reprezintă efectul direct al vărsăturilor autoinduse sau
al altor forme de purjare:
• dezechilibre electrolitice;
• aritmie cardiacă, stop cardiac;
• vase de sânge sparte în ochi;
• glande salivare mărite;
• deshidratare cronică;
• leziuni și inflamații ale esofagului;
• reflux gastric cronic;
• infertilitate, absența menstrua ției;
• distrugerea smalţului dinţilor (din cauza acidului gastric);
• tulburări ale tranzitului intestinal (constipaţie și diaree);
• dureri abdominale intense;
• piele ternă, cenușie, deshidratată;
• căderea părului.
• La toate acestea, se adaugă o preocupare obsesivă pentru greutate și aspect. Formele severe de bulimie, care sunt
lăsate netratate, sau situa țiile în care pacien ții nu sunt cooperan ți pot duce la deces, frecvent prin stop cardiac.
 SEMNALE DE ALARMA PENTRU
FAMILIE
• Bulimia nu se instalează dintr-odată, iar simptomele nu apar peste noapte. Boala apare
treptat și există o serie de semne care pot pune în stare de alertă familia, părin ții (mai
ales în cazul celor care au fete de vârsta adolescenței), prietenii. Afec țiunile psihice cu
manifestare alimentară sunt, de regulă, boli tăcute. Pacientul nu se va plânge de starea
sa, nu va mărturisi nimănui comportamentul său, va disimula și va nega suspiciunile.
Semnele care ar putea constitui semnale de alarmă sunt:

• O preocupare exagerată pentru greutatea corporală, combinată cu o imagine negativă cu

privire la propria persoană. Individul se va cântări foarte des și va fi extrem de
nemulțumit de greutate și de felul cum arată.
• Refuzul de a mânca anumite alimente, combinat cu momente de apetit exagerat, în care
va consuma cantități foarte mari de mâncare, mai ales din categoria celor pe care anterior
le refuza.
• Perioade de dietă extrem de restrictivă, combinate cu efort fizic epuizant.
• Refuzul de a mânca în public, mâncatul în secret (în cantități mari), mâncatul noaptea.
• Mersul la baie imediat după masă, în timpul meselor sau pentru lungi perioade de timp.
• Abcese ale încheieturilor, ca urmare a utilizării aberante a diureticelor.
DIAGNOSTIC SI TRATAMENT
• Dialogul cu medicul și descrierea exactă a comportamentului alimentar sunt suficiente
pentru a pune un diagnostic. Examenul clinic și analizele de laborator urmăresc să
identifice gradul de afectare a organismului, ca urmare a acestor aberații
comportamentale. De regulă, investigațiile includ analize de sânge, urină, un examen
cardiologic și o evaluare psihologică. În funcție de starea generală, se pot face și alte
examinări, care să stabilească gradul de afectare și măsurile terapeutice pentru
organele vitale afectate.

• Tratamentul este unul complex și de lungă durată, care combină psihoterapia cu

antidepresivele și cu alte medicamente pentru susținerea metabolismului și a func țiilor
afectate. Terapia este una în echipă și include pacientul, familia, medicul nutri ționist,
psihologul.
MASURI DE PREVENTIE
• monitorizează ceea ce mănânci
și cere ajutor imediat ce apar
fluctuații;
• planifică mesele și stai la masă
împreună cu cei din familie;
• identifică și analizează cauzele
care provoacă dorința
irezistibilă de a mânca;
• vorbește despre ceea ce simți,
ceea ce te întristează.
MULTUMESC PENTRU ATENTIA ACORDATA!!