STOPUL

CARDIORESPIRATOR
.
 Stopul cardiorespirator
 Oprirea respiratiei (stopul respirator) si oprirea inimii
(stop cardiac), deci incetarea atat a functiei
respiratorii cat si a functiei cardiace, duc la stopul
cardiorespirator, care corespunde cu moartea clinica.
 Moartea clinica - incepe odata cu stopul cardiac, care
determina si oprirea circulatiei cerebrale.
- este un proces reversibil, iar
victima poate reveni complet la o viata normala, daca
se acorda primul ajutor in timp util;
- dureaza 3-4 min dupa unii autori ,
sau 30-90 sec. dupa altii, adica intervalul in care se
poate incepe resuscitarea; orice intarziere in
acordarea primului ajutor duce la moartea biologica-
ireversibila.
 Semne clinice

 oprirea miscarilor respiratorii, toracice si

abdominale,
 incetarea batailor inimii,
 abseta pulsului la artera carotida
 cianoza tegumentelor,
 midriaza cu globii oculari imobili,
 pierderea constientei,
 relaxarea completa a musculaturii.
SUPORTUL VITAL DE BAZĂ LA ADULT

 Suportul vital de bază (SVB)

reprezintă menţinerea libertăţii
căilor aeriene, suportul
ventilaţiei şi circulaţiei fără
ajutorul vreunui echipament
(cu excepţia dispozitivelor de
protecţie).
 Algoritmul SVB

 Evalueaza starea de constienta,

 Striga dupa ajutor
 Deschide ,dezobstrueaza caile aeriene,
 Alerteaza 112,
 30 compresii toracice
 evaluare, dupa 30 compresii toracice
 SVB
 1.Se asigură
securitatea
salvatorului, victimei
şi a persoanelor din
jur.
 2. Se evaluează
starea de conştienţă a
victimei: se scutură
uşor de umeri şi
 se întreabă cu voce
tare: "s-a întâmplat
ceva?";
 SVB
Dacă victima nu răspunde:

 salvatorul trebuie să strige

după ajutor;
 victima va fi aşezată în
decubit dorsal;
 se deschid căile aeriene
plasând o mână pe frunte şi,
cu blândeţe, se împinge
capul spre spate, păstrând
policele şi indexul libere
pentru eventuala pensare a
nasului (dacă va fi necesară
ventilarea);
 cu vârfurile degetelor
celeilalte mâini plasate sub
menton se ridică bărbia
victimei
 SVB
 Menţinând căile aeriene deschise, salvatorul încearcă
să stabilească, timp de maxim 10 secunde, dacă
victima respiră normal
 privind mişcările peretelui toracic anterior;
 ascultând zgomotele respiratorii de la nivelul căilor
aeriene superioare;
 simţind fluxul de aer pe obraz.
 incercarea de a determina existenţa unor respiraţii
normale privind, ascultând şi simţind fluxul de aer,
trebuie să dureze cel mult 10 secunde. Dacă salvatorul
nu este sigur că victima respiră normal, trebuie să
actioneze ca şi cum ea nu ar respira normal.
 SVB

 Dacă victima respiră

normal:
 se pune în poziţie de
siguranţă ;
 salvatorul va trimite
pe cineva după
ajutor, iar, dacă este
singur, suna la112
 SVB
 Daca victima nu respira normal:
- salvatorul va trimite dupa ajutor,sau suna la 112
- salvatorul ingenuncheaza langa victima,
- se plaseaza podul palmei pe centrul toracelui
victimei
-podul palmei celeilalte mâini se plasează peste
mâna care se află pe torace şi se întrepătrund
degetele mâinilor, evitând astfel compresia pe
coaste.
-poziţia mâinilor trebuie să fie astfel încât să nu
exercite presiune pe regiunea epigastrică sau pe
apendicele xifoid
SVB-compresii toracice
 SVB

 salvatorul se va poziţiona vertical deasupra

toracelui victimeişi, cu coatele întinse, va efectua
compresia sternului
 după fiecare compresie, toracele trebuie să
revină la normal fără a pierde contactul mâinilor
cu sternul;
 compresiile şi decompresiile se continuă cu o
frecvenţă de 100/minut (ceva mai puţin de 2
compresii/sec)
 Compresiile şi decompresiile trebuie să fie egale
ca intervale de timp
 SVB

Combinarea compresiilor toracice cu

ventilaţiile:
 după 30 de compresii se redeschid căile
aeriene prin împingerea capului şi ridicarea
mandibulei
 se pensează părţile moi ale nasului folosind
policeleşi indexul mâinii de pe frunte
 SVB
 se deschide puţin cavitatea bucală a victimei,
menţinând însă bărbia ridicată
 (salvatorul inspiră normal, pune buzele în jurul gurii
victimei asigurând o bună etanşeitateşi expiră constant
în gura victimei; în timpul expirului salvatorul va privi
ridicarea peretelui toracic anteriorşi va urmări
menţinerea ridicată a acestuia timp de 1 secundă, ca
într-o respiraţie normală; aceasta reprezintă o
ventilaţie eficientă)
 se menţine capul în hiperextensie şi bărbia ridicată, se
îndepărtează gura de victimăşi se urmăreşte revenirea
toracelui la poziţia iniţială, pe măsură ce aerul iese din
plămâni
 SVB

 salvatorul inspiră din nouşi expiră încă o dată în

gura victimei, astfel încât să obţină două ventilaţii
eficiente. După aceasta, se repoziţionează rapid
mâinile în poziţie corectă pe toracele victimei
pentru a executa încă 30 de compresii toracice
 se continuă efectuarea compresiilor toraciceşi a
ventilaţiilor într-un raport de 30:2
 întreruperea compresiilorşi ventilaţiilor pentru
reevaluarea victimei este indicată doar dacă
aceasta începe să respire normal; altfel,
resuscitarea nu trebuie întreruptă pana la venirea
ambulantei
 SVB

 Dacă ventilaţiile iniţiale nu au determinat ridicarea

peretelui toracic, ca într-o respiraţie normală,
atunci, înaintea următoarei tentative:
- se verifică inca o data cavitatea bucala a victimei
şi se îndepărtează orice obstrucţie vizibila
- se verifică din nou dacă hiperextensia capului şi
ridicarea mandibulei sunt corecte,
 Dacă la resuscitare participă mai mulţi resuscitatori,
aceştia ar trebui să se schimbe la fiecare 1-2
minute pentru a evita epuizarea fizică. Efectuarea
schimbului între resuscitatori se va face cât mai
rapid.
 SVB
 Resuscitarea doar cu compresii toracice - poate fi
efectuată, după cum urmează:
- dacă salvatorul nu poate sau nu doreşte să
administreze ventilaţii gură-la-gură, atunci va efectua
doar compresii toracice
- în acest caz, compresiile toracice trebuie
efectuate continuu, cu o frecvenţă de 100/minut
- resuscitarea va fi oprită pentru reevaluare
doar dacă victima începe să respire normal; altfel
resuscitarea nu trebuie întreruptă.
 Resuscitarea va fi continuată până când:
- soseşte un ajutor calificat care preia resuscitarea
- victima începe să respire normal
- salvatorul este epuizat fizic.
 Obstructia cu corp strain in caile aeriene
OCSCA
Algoritmul de interventie in caz de OCSA la adult
(Acest algoritm poate fi utilizat şi în cazul copiilor peste un an)
1. Dacă victima prezintă semne de obstrucţie uşoară a căilor
aeriene:
 Se încurajează victima să tuşească, fără a mai face altceva

2. Dacă victima prezintă semne de obstrucţie severă a căilor

aerieneşi este conştientă:
 Se aplică până la 5 lovituri la nivelul toracelui posterior, după cum
urmeaza:
- salvatorul se pozitioneaza lateral si usor in spatele victimei,
- va sprijini cu o mana pieptul victimei, si o va inclina usor spre
inainte,
- cu podul palmei celeilalte maini se va administra pana la 5
lovituri bruste interscapulovertebral
- daca dupa 5 lovituri corpul nu a fost indepartata, se va efectua
5 comprimari abdominale bruste, (manvra Heimlich)
 Manevra Heimlich
 Salvatorul se pozitioneaza in spatele victimei, cu
bratele in jurul partii superioare a abdomenului
acestuia,
- va inclina usor victima spre inainte,
- va plasa pumnul intre ombilic si ap.xifoid
- va prid pumnul cu cealalta mana si va trage brusc
spre in sus si inapoi,
- va repeta de maxim 5 ori manevra.
 Daca victima devine inconstienta:
- se aseaza usor victima pe sol,
- se alerteaza imediat Sistemul Medical de Urgenta,
- se incepe SVB direct cu aplicarea compresiilor
toracice.
OCSCA
 Eliberarea cailor aeriene
tehnici de baza
 Odată recunoscută obstrucţia, trebuie luate
imediat măsuri de eliberare a CAS. Sunt descrise
trei manevre menite să elibereze CAS obstruate
prin căderea limbii,şi anume:
- hiperextensie la nivelul articulaţiei atlanto-
occipitale,
- ridicarea mandibulei,
- subluxaţia mandibulei.
 Eliberarea cailor aeriene

 Hiperextensia capuluişi ridicarea

mandibulei
 Tehnică: o mână plasată pe fruntea
pacientului împinge uşor capul spre spate,
în timp ce cealaltă mână ridică mentonul
producând extensia structurilor cervicale
anterioare.
Hiperextensia capului,ridicarea mandibulei
 Eliberarea cailor aeriene

 Subluxaţia mandibulei
 Este o manevră alternativă pentru
deplasarea spre anterior a mandibulei şi
înlăturarea obstrucţiei produsă de palatul
moale şi epiglotă. Indexul şi celelalte
degete se plasează în spatele gonionului
mandibular, împingând în sus şi spre
anterior; policele împing uşor mentonul
menţinând cavitatea bucală deschisă.
Subluxatia mandibulei
 Eliberarea cailor aeriene

 Aceste manevre simple, de schimbare a poziţiei,

au succes în majoritatea cazurilor de obstrucţie
produsă prin relaxarea ţesuturilor moi; dacă prin
aceste manevre nu se obţine o cale aeriană
liberă, se caută alte cauze de obstrucţie; orice
corp străin vizualizat în cavitatea bucală se
îndepărtează digital; se înlătură fragmente
dentare sau dinţi dislocaţi, însă se lasă pe loc
protezele dentare bine fixate (facilitează
efectuarea ventilaţiei gură la gură prin păstrarea
conturului structurilor anatomice).
 Eliberarea cailor aeriene
Managementul căilor aeriene la pacienţii cu suspiciune de leziune
de coloană cervicală
 Dacă se ridică suspiciunea de leziune spinală,de exemplu:

- victimă a unei căderi de la înălţime,

- victima unui traumatism cranian sau cervical sau
- scufundare în ape de mică adâncime ,
este obligatoriu ca în timpul resuscitării capul, gâtul, trunchiul şi
regiunea lombară să fie menţinute în poziţie neutră;
hiperextensia excesivă a capului poate agrava un traumatism
cervical şi poate duce la leziuni de cordon spinal; această
complicaţie însă nu a fost documentată iar riscul relativ nu este
cunoscut.
 Când există suspiciunea de leziune de coloană cervicală,
eliberarea căii aeriene se face prin manevra de:
- subluxare a mandibulei sau
- ridicare a acesteia, combinate cu stabilizarea manuală în linie a
capuluişi gâtului.
 Eliberarea cailor aeriene
tehnici adjuvante
Canula oro-faringiană
 Canula oro-faringiană, cel mai frecvent
denumită pipa Guedel, este un tub curbat din
material plastic; se introduce în cavitatea
bucală a pacientului între limbă şi palatul
dur. Acest tub este prevăzut la extremitatea
sa orală cu o margine dilatată pentru a
împiedica alunecarea dispozitivului în calea
aerian.
 Insararea canulei oro-faringiene
 Tehnica de inserţie:
 se deschide gura pacientuluişi se verifică dacă există
corpi străini
 susceptibili de a fi împinşi în laringe.
 se introduce canula în cavitatea orală orientată cu
concavitatea spre palatul dur, urmând ca la capătul
cursei să fie rotită cu 180o.Această rotaţie minimalizează
riscul împingerii limbii spre posterior.
 La cele mai mici semne ale prezenţei reflexelor de fund
de gât, canula va fi îndepărtată.
 Consecutiv inserţiei, patenţa căii aeriene este evaluată
conform formulei priveşte, ascultăşi simte, menţinând
alinierea coloanei vertebrale cervicale.
Insararea canulei oro-faringiene
 Eliberarea cailor aeriene
tehnici adjuvante

Aspiraţia
 Pentru îndepărtarea
secreţiilor din căile aeriene
superioare (sânge, salivă şi
lichid gastric) se utilizează o
sondă de aspiraţie rigidă cu
orificii largi (Yankauer)
aspiraţia se utilizează cu
prudenţă la pacienţii cu
reflex de fund de gât
prezent din cauza riscului de
vărsătură.