CURS III

1. ELEMENTE DE PROBLEMATIZARE. ANALIZA PILONILOR

EDUCAȚIEI. RAPORTUL DELORS

2. FORMELE EDUCAȚIEI ȘI RELAȚIA DINTRE ACESTEA

3. DISCUȚII, ANALIZĂ, PROBLEMATIZĂRI

Recapitulare

 Definiți educația, raportându-vă la aria semantică a termenului!

 Ce este competența? Cum caracterizați o persoană competentă din punct de
vedere pedagogic?
 Raportul
Delors
Raportul UNESCO al Comisiei Delors despre Educația secolului XXI

(Learning: The treasure within) – COMOARA LĂUNTRICĂ

UNESCO, 1996
 Pilonii
educației

• LEARNING TO KNOW – A ȘTI = CUNOȘTINȚE

• LEARNING TO DO – A FACE = COMPORTAMENTE/ APTITUDINI/ DEPRINDERI
• LEARNING TO BE – A FI = ATITUDINI
• LEARN TO LIVE TOGETHER – A CONVIEȚUI = PERFORMANȚE, INOVAȚIE
• Analizați definiția competenței (conform LEN 1/ 2011), raportându-vă
la pilonii educației detaliați în Raportul Delors!
2. Formele educației
• Educația formală
• Educația nonformală
• Educația informală
 Educați
a
• ansamblul influențelor și acțiunilor organizate și sistematizate
exercitate în context școlar sau în afara acestuia;

• ansamblul influențelor și acțiunilor neorganizate, spontane sau

desfășurate la întâmplare, dar cu efecte educative, întotdeauna
conștientizate.
 Educația formală.
Definiție
• formalis (lat.) = organizat, oficial

• Totalitatea influențelor, acțiunilor intenționate și sistematice

exercitate în cadrul unor instituții specializate (școală, universitate), în
vederea formării personalității umane (Cucoș, 2002, p. 43)
 Educația formală.
Caracteristici
• Se realizează prin raportare la obiective bine definite
• Procesul educației formale este caracterizat prin intensitate,
concentrarea informațiilor și continuitate
• Dirijarea (conducerea) procesului educaţional este realizată de către
specialişti cu competenţă didactică;
• Informațiile transmise sunt atent selectate și structurate după criterii
științifice riguroase
 Educația formală.
Caracteristici
- structurarea procesului educaţional pe parcursul a 15-20 de ani de
studiu;
- Rezultatele educației formale, oficiale, sunt recunoscute prin
intermediul diplomelor, certificatelor.
 Educația formală. Limite

- conceptuală, teoretică;
- favorizează memorarea mecanică, în defavoarea altor
procese psihice, precum gândirea, imaginaţia, creativitatea;
- profesorul se află în centrul actului didactic;
- predispune către rutină şi monotonie etc.
 Educația formală.
Caracteristici
• Este puternic expusă influențelor sociale, politice ale celor aflați la
putere la un moment dat
• Răspunde unor așteptări sociale:
- transmiterea bagajului istoric, social, cultural
- formarea omului rațional, cu personalitate autonomă
- formarea profesională
 Discuții, elemente de problematizare

• Analizați enunțul:
Educația formală este expusă influențelor timpului în care este
ancorată.
 Prima revoluție industrială

• Sfârșitul secolului VIII, începutul secolului XIX ( în anul 1765 James Watt a inventat
primul motor cu aburi) - mecanizarea proceselor de producție, proces care a
înlocuit, treptat, agricultura cu industria ca bază a structurii economice a
societății.
 A doua revoluție industrială

A avut loc la sfârșitul secolului XIX și a culminat cu apariția unei noi surse de energie: electricitatea.
 A treia revoluție industrială

• A doua jumătate a secolului al XX-lea

• apariția unei noi surse de energie - energia nucleară, dezvoltarea industriei de
telecomunicații și industria de computere.
A patra revoluție industrială
Problematizare. Analizați critic
ideile:
1. Deși lumea e dominată de schimbare, iar natura umană este universală, rezultă că educaţia este un fenomen unic,
are mereu aceleaşi scopuri şi funcţii, indiferent de societate, cultură sau timp.
2. Scopul educației nu implică adaptarea la lume, ci adaptarea la adevăr. Hutchins (1960) realizeză următoarea
deducţie:
Educaţia implică predare.
Predarea implică ştiinţă.
Ştiinţa este adevăr.
Adevărul este peste tot
acelaşi.
Prin urmare, educaţia
trebuie să fie peste tot la
fel.
3. Tot ceea ce poate şi trebuie să-şi propună şcoala constă în cunoaşterea valorilor perene cuprinse în “marile
opere” ale marilor autori din trecut şi de azi, deoarece aceste opere conţin valorile esenţiale şi permanente ale
• Perenialiştii resping ideea realizării unei educaţii profesionale în context şcolar.

• Educaţia profesională este considerată “înşelătoare” şi lipsită de importanţă, deoarece nu

urmăreşte disciplinarea intelectului, singurul lucru cu adevărat important pentru om:

• Obiectivul sistemului educaţional este să-i înveţe ceea ce nu pot învăţa la locul de muncă – cum să
fie cetăţeni şi fiinţe umane” (Hutchins, în Stanciu, Nicolescu, Sacaliş, 1971, p. 154).
 Educația nonformală. Definiție

 Totalitatea activităţilor educative care au un caracter opţional sau

facultativ, desfăşurate în afara programului instituţionalizat, însă
având întotdeauna finalitate formativă.
 Sinonim - educaţie extraşcolară.
 Educația nonformală. Caracteristici

 varietatea conţinuturilor;
 flexibilitate în abordarea conţinuturilor (diferenţierea
conţinuturilor şi a tehnicilor de lucru)

Implicarea/ Activizarea elevului

 Educația nonformală. Caracteristici

 Contribuie la democratizare, vine în întâmpinarea nevoilor de

educaţie ale unor categorii defavorizate.

 Instituții: școala, organizații nonguvernamentale, organizații

confesionale etc.

 Activități coordonate de specialiști, profesori, formatori (activități de

tip afterschool, educație remedială, tabere, excursii, cercuri de
aprofundare a unor discipline, competiții extrașcolare etc.)
 Educația nonformală. Caracteristici
• Conform Legii Educației Naționale nr. 1/2011, învăţarea în contexte
nonformale este considerată ca fiind învăţarea integrată în cadrul
unor activităţi planificate, cu obiective de învăţare, care nu urmează
în mod explicit un curriculum şi poate diferi ca durată.

• Acest tip de învăţare depinde de intenţia celui care învaţă şi nu

conduce în mod automat la certificarea cunoştinţelor şi
competenţelor dobândite.
 Educaţia informală. Definiție, caracteristici

Totalitatea ideilor, deprinderilor, obişnuinţelor dobândite spontan,

în afara mediului educaţional instituţionalizat
- este expresia experienţei de viaţă a fiecărui individ.

• Instituţia şcolară nu este singura care creează situaţii de învăţare;

familia, biserica, mass-media, rețelele sociale, interacțiunile cu prietenii
etc. livrează cunoştinţe, modele comportamentale și atitudinale, cu
valoare formativă.
 Important!

Forma
l + profesor
+ școală
Nonformal
+ profesor ≠ școală
Informal
≠ școală ≠ profesor
Exemplificați complementaritatea dintre:

• Educația formală și cea nonformală

• Educația nonformală și cea formală
• Educația informală și cea formală
• Educația nonformală și cea informală
Alegeți răspunsul potrivit pentru sintagma
educație formală:

ⓘ Start presenting to display the poll results on this slide.

Identificați răspunsul cu care asociați
sintagma educație informală:

ⓘ Start presenting to display the poll results on this slide.

Ce formă a educației are finalități explicite în
planul democratizării educației?

ⓘ Start presenting to display the poll results on this slide.

Elemente de problematizare. Încadrați sintagmele de mai jos într-una
din cele trei forme ale educației. Argumentați răspunsul!

• Sintagma cei șapte ani de acasă

• Autoeducația
• Emisiunile de tipul Teleșcoala
• Efectuarea temelor în programe de tip afterschool
• Programul Școala altfel
• Programele Erasmus
• Activitățile de voluntariat