Curs IV

Termeni pentru sistem sanguin și limfatic

Sângele, limfa și lichidele intracelulare formează mediul intern

al organismului.

Sângele este tesut lichid care iriga toate organele si tesuturile.

Cantitatea de sânge din organism este de 4-5 l.
Componentele principale ale sângelui:
• Plasma – partea lichida a sangelui, reprezinta 55-60% si este
formata din apa și reziduu uscat,
• Elementele figurate – eritrocite, leucocite (granulocite,
limfocite, eozinofile, bazofile, monocite)și trombocite.
• Limfa este un lichid transparent, incolor, care circulă
prin vasele limfatice și ganglionii limfatici, precum și
în spațiile intercelulare, mediind schimbul de
substanțe între sânge și țesuturi. Limfa circulă de la
țesuturi la sânge, preluând deșeurile.
Organismul uman are în jur de 1,5 l de limfă.
Limfa are aceeași compoziție ca plasma sangvină. Conține
leucocite, și în special limfocite. Aceasta însă nu conține
trombocite sau eritrocite. Deoarece trebuie sa transporte
substanțele nutritive și să preia resturile, aceasta este bogată în
deșeuri.

Funcțiile sistemului limfatic:

• Rol in imunitate , protejează corpul de infectii prin prezenta
leucocitelor ce actioneaza asupra microorganismelor.
• Transporta grăsimile, enzimele , hormonii, din organele
digestive direct în lichid interstițial.
• Rol de drenaj și epurare.
Termeni anatomici - sistem sangvin
– Plasmă – plasmă – partea lichidă din sânge ce conține
90% apa și 10% reziduu uscat, se obtine prin
sedimentarea elementelor figurate.
– Ser – parte lichidă a sângelui obtinuta după centrifugarea
sangelui.
– Hematii = celulele/globule roșii= eritrocite, rol in
stabilirea grupei sanguine si a sistemului Rh si in
oxigenarea tesuturilor. Hemoglobina - constituentul principal al hematiei
– Leucocite =celulele/globulele albe, rol de aparare
impotriva infectiilor si in imunitate.
– Trombocitele=plachetele, rol in coagulare.
Hematopieza este procesul de formare a elementelor celulare
sanguine la nivelul măduvei osoase, din celulele sistemului
reticulo-endotelial (celule de tip embrionar), acestea prin procesul
de maturare se pot transforma în hematii, leucocite sau
trombocite.

•Numărul de hematii este în mod fiziologic de 5.000.000+/_

500.000/mmc la bărbat şi de 4.500.000+/_500.000 la femeie.
•Numărul leucocitelor este la adulţi de 6.000-8.000
leucocite/mmc.
•Numarul normal al trombocitelor este 150000-400000/mmc.
 Imunitate =procesul de protecție contra infecțiilor,
antigen =particula straina/proprie care după ce a fost
introdusă în corp produce o reactie de raspuns din partea
acestuia.
anticorp =o moleculă de natură proteică (globulină)produsa
de limfocite, capabilă să recunoască o particulă străina de
organism( antigen) și să declanșeze o reacție imunologică, care
are ca rezultat îndepărtarea respectivei particule.
Sistemul imunitar poate fabrica milioane de anticorpi diferiți, care
"luptă" împotriva unei largi varietăți de antigene potențiale.
Un anticorp produs de organism, în cazuri patologice (
boală autoimună), împotriva propriilor sale celule sau țesuturi
poartă denumirea de autoanticorp.
Termeni simptomatici - sistem sangvin și limfatic -Poliglobulie=
policitemie=eritrocitoză, stare patologică constând în creșterea peste limitele
normale a numărului de globule roșii din sânge.
-Eritropenie = scăderea numărului de hematii.
-Anemia= scaderea valorii hemoglobinei.
-Leucocitoza=cresterea numarului de leucocite peste normal. Apare temporar in
infectii ca urmare a reactiei de aparare a organismului sau in boli grave ca :
leucemii, limfoame.
-Leucopenia=scaderea nr de leucocite ca urmare a toxicitatii unor subst,inclusiv
medicamente sau printr-un deficit de sinteza la nivelul maduvei
hematogene.
-Trombocitoza= cresterea nr. de trombocite peste normal. Poate fi o reactie
temporara dupa o sangerare.
-Trombocitopenie= scaderea nr. de trombocite sub valoarea normala. Cel mai
frecvent sunt distruse in splina , intr-un numar mai mare decat se produc,
ducand la aparitia splenomegaliei.
-Imunosupresie =scăderea capacității de răspuns a sistemului imun.
-Splenomegalie = mărirea splinei ca urmare a cresterii exagerate a functiei ei de
distrugere a elementelor sanguine.
Grupele sanguine depind de prezenta anumitor antigene
care exista pe suprafata globulelor rosii din sange.

Exista patru tipuri principale de sange (grupe sangvine):

• grup sanguin de tip A, care contine antigene A,
• grup sanguin de tip B, care contine antigene B,
• grup sanguin de tip AB, care contine antigene A si
antigene B,
• grup sanguin de tip O, care nu contine nici antigene A,
nici antigene B.
Cine poate dona sange si pentru ce grupa sangvina
grupa sanguina A- primeste sange doar de la grupele
sangvine A sau O;
grupa sanguina B- primeste sange doar de la grupele
sangvine B sau O;
grupa sanguina AB -primeste sange de la toate grupele
sangvine (A, B, AB si O);
grupa sanguina O (zero)- primesti sange doar de la grupa
sanguina O;

Daca ai grupa sanguina AB, esti cunoscut sub denumirea

de "primitor universal" si poti primi sange de la orice grupa
de sange.
Daca ai grupa sanguina O, esti cunoscut ca "donator
universal" si, astfel, orice pacient, indiferent de grupa lui,
poate primi sange de la tine.
• Sistemul Rh clasifică sangele uman după prezența sau absența unor
proteine specifice pe suprafața hematiilor. Determinarea statusului Rh
ține cont de cea mai frecventă dintre acestea: factorul D, sau antigenul
D.
• Indivizii ale căror hematii prezintă antigen D pe membrană sunt
considerați Rh+ (pozitiv), ceilalți Rh- (negativ).
• Statusul Rh se asociază obligatoriu grupei din sistemul AB0, astfel că
"grupa sanguină" este exprimată prin adăugarea semnului + sau - la
grupa AB0; de exemplu: A+, B+, 0+, 0- etc. Aceste informații reprezintă
minimul necesar în practica medicală pentru realizarea unei transfuzii.
• La nivelul populației globale, frecvența fenotipurilor Rh este: 84%
(Rh+) si 16% (Rh-).

• Transfuzie de sânge – introducerea de produse de sânge în circulația unui

primitor de la o persoana sanatoasa compatibila cu pacientul in sistem 0AB
si Rh.
La nivelul populației României, frecvențele
medii ale grupelor AB0 coroborate cu Rh sunt:

A+ 36,5%
A- 6,5%
B+ 13,6%
B- 2,4%
AB+ 6,8%
AB- 1,2%
0+ 28%
0- 5%
Clase de medicamente utilizate în terapia afecțiunilor
sangvine și limfatice:
• Anticoagulante – medicamente ce împiedică coagularea,
• Hemostatice – medicație sau manevră capabilă să
oprească sângerarea,
• Trombolitice – substanțe ce distrug cheagul de fibrină,
• Vasoconstrictoare – substanțe ce scad diametrul vasului și
cresc presiune în vas, se folosesc pt pacientii cu TA
scazuta: deshidratare, diaree, varsaturi, sangerare.
• Vasodilatatoare - substanțe ce cresc diametrul vasului,
deci scad presiunea din vas, se folosesc la pacientii
hipertensivi.
 Termeni pentru sistemul cardiovascular

Sistemul circulator este format din:

• Inimă,
• Vase sangvine și limfatice.

Din punct de vedere anatomo-funcțional sistemul circulator cuprinde:

• marea circulație= circulatia sistemica – prin care sângele oxigenat
este transportat prin aortă de la inimă către organele interne si
revine la inima prin venele cave( superioara si inferioara).
• mica circulație= circulatia pulmonara - prin care sângele neoxigenat
este transportat prin artera pulmonară de la inimă la plamâni unde
se oxigenează și revine la inimă prin venele pulmonare.
•Inima are o greutate de 350 grame la un adult, are forma unui con cu vârful
îndreptat în jos, iar baza corespunde marilor vase (venele cave, artera
pulmonară, aorta).

•Este un organ muscular ai cărui pereți au patru straturi: pericardul - sac

fibros în care este adăpostită inima , miocardul (mușchiul inimii), căptușit în
interior de endocard, iar la exterior de o membrană seroasă, epicardul.
Pompa cardiacă are patru camere: atriul drept și stâng (sau urechiușa
dreaptă respectiv stângă) cu pereții subțiri - camerele de primire - și
ventriculul drept și stâng cu pereții mai groși, care constituie pompa efectivă.

•Între cavități există orificii de comunicare și anume: între atriul și ventriculul

stâng - valva mitrală, între atriul și ventriculul drept valva tricuspidiană; din
ventriculul stâng iese aorta cu valva aortică, iar din ventriculul drept iese
artera pulmonară cu valva pulmonara. Buna funcționare a aparatelor
valvulare favorizează umplerea cu sânge a inimii în perioada de repaus
(diastolă) și propulsarea lui după contracție (sistolă) în marea și mica
circulație.
Inima este singurul organ muscular care se contractă ritmic,
fără întrerupere, din viața embrionara până la moarte.

Arterele reprezintă cele mai mari vase de sânge. Au rolul de a

transporta sânge oxigenat de la inimă spre țesuturi și organe.

Venele sunt responsabile cu transportul sângelui dezoxigenat

din țesuturi, organe înapoi la inimă.

Capilarele sunt cele mai mici vase de sânge, ajungând la un

diametru 15-20 μm. Din cauza dimensiunii lor, ele pot ajunge
oriunde în corp.
• Termeni anatomici ai sistemului circulator:
– atriu si ventricul– cavitati ale cordului, inima este formata din 2
atrii si 2 ventricule: atriu si ventricul stang; atriu si ventricul
drept.
– endocard – tunica internă a inimii,
– miocard- mușchiul inimii,
– pericard – sac ce învelește inima,
– valvele inimii (mitrala, tricuspidă, aortica si pulmonara) =
structuri din interiorul inimii ce se închid și se deschid in functie
de contractia inimii (sistola) si relaxarea inimii (diastola),
– aortă- artera principală a corpului, ce pleacă din ventricului
stâng si asigura cu sange oxigenat toate organele si sistemele.
• Termeni pentru circulatia sanguină:
– Diastolă = relaxare – sângele intră din atrii în
ventricule: atriu stang-ventricul stg; atriu dr- ventricul
dr.
– Sistolă = contracție- sîngele este impins
prin contractia ventriculului stang in aortă si ajunge in
circulatia sistemica
prin contractia ventriculului drept in artera pulmonară
si ajunge in mica circulatie (pulmonara).
Termeni ce definesc patologia clinica:
– Hipotensiune = scăderea tensiunii arteriale,
– Hipertensiune = presiune crescută a sângelui in artere.
– Arterioscleroză – îngroșarea peretelui arterial cu pierderea
elasticității, datorita depunerilor de grasimi cu formarea unor placi
numite placi de aterom.
– Tromb/us – masă sangvină coagulată, formată în vase sau în inimă,
– Stenoza – îngustarea vaselor,
– Ocluzie – blocarea completa a fluxului sanguin intr-un vas,
– Anevrism – dilatarea cu aspect tumoral a unei artere/ vene.
– Vene varicoase – dilatație venoasă permanentă cu localizare
frecventă la nivelul membrelor inferioare.
– Aritmie – bătăi cardiace neregulate, in mod obisnuit cordul bate
ritmic.
– Bradicardie – scăderea numărului de bătăi cardiace sub 60b/min.
– Tahicardie - creșterea numărului de bătăi cardiace peste 100b/min.
Clase de medicamente:
– Anticoagulante – substanțe ce întârzie coagularea
sângelui,
– Antianginoase – medicație ce ajută la dilatarea vaselor
cardiace, scad durerea cardiacă,
– Antiaritmice – medicamente ce se opun tulburărilor de
ritm,
– Antifibrinolitice – substanțe ce rup cheagul de sânge,
– Antihipertensive – medicamente ce scad TA. Exemple:
betablocante, alfabocante, calciu-blocante, inhibitori ai
enzimei de conversie a catecolaminei, diuretice etc…
– Hipolipemiante – scad cantitatea de lipide
 Termeni pentru sistem respirator

Sistemul respirator reprezintă totalitatea

organelor ce contribuie la realizarea proceselor
fiziologice prin care se realizează schimburile
gazoase (absorbția oxigenului din aer și
eliminarea dioxidului de carbon din sange).
 Este format din:
• porțiune superioară – supraglotică: piramida
nazală, fose nazale, faringe,
• porțiune inferioară – infraglotică: laringe, trahee,
plămâni, bronhii, bronhiole, alveole pulmonare.
Procesul respirator se desfășoară în 3 etape:
– respirația externă – captarea oxigenului la nivelul
capilarelor din alveolele pulmonare și eliminarea CO2
in aer,
– respirație internă – eliberarea oxigenului la nivelul
țesuturilor și absorbția CO2,
– respirație celulară – utilizarea oxigenului în procesele
metabolice de la nivelul celulelor.
Termeni anatomici – sistem respirator
• Nas – partea inițială a căilor respiratorii, la nivelul
căruia aerul inspirat ce intră prin fosele nazale
este încălzit, umidifiat și purificat.
• Sinusuri – spații cu aer din craniu, ce se deschid în
fosele nazale,
• Bolta palatină - peretele superior al cavității
bucale,
• Faringe – conduct comun pentru pasajul alimentar spre
esofag și pasajul aerului spre laringe.

• Laringe – organul fonației,

• Glota – regiunea laringelui aflată între corzile vocale,

Epiglota – acoperă glota în timpul deglutiției.

• Corzi vocale – organul esențial al fonației, prin vibratia

lor in expir se formeaza sunetele.

• Traheea – tub cartilaginos ce asigură comunicarea

laringelui cu bronhiile.
• Arborele bronșic alcatuit din bronhii principale( dr. și
stg), se impart in lobare, segmentare, lobulare, pana la
bronhiole.
• Plămânul – organul respirației care furnizează oxigen
întregului organism,
• Pleura – foița ce învelește plămânii,
• Diafragm – membrana ce separă cutia toracică de
cavitatea abdominala,
• Mediastin – regiunea mediană a toracelui, situat între
plamani, stern și coloana vertebrală.
Alveola pulmonară este unitatea structurală și
funcțională a plămânului reprezentată de o cavitate
mică din plămâni, înconjurată de capilare arteriale și
venoase.

Numarul de respiratii normale la adult este de 16-18

respiratii pe minut.
Numarul de respiratii la nou-nascut este de 30-50
respiratii pe minut.
Termeni simptomatici – sistem respirator

• Bradipnee- respirație rară,

• Tahipnee – respirație rapidă,
• Dispnee – dificultate în respirație (sete de aer),
• Apnee- oprire temporară a respirației,
• Murmur vezicular- zgomotul normal dat de patrunderea
aerului in alveole prin arborele bronsic,
• Raluri – zgomote patologice ale plămânilor determinate
de prezenta unor secretii anormale in arborele traheo-
bronsic sau in plamani, sau de ingustarea arborelui
traheo-bronsic cu circulatia dificila a aerului.
• Cianoză – culoare albăstruie a pielii cauzată de
prezența unor niveluri crescute de hemoglobină
neoxigenată. Apare predominat la nivelul
unghiilor si buzelor.
• Disfonie – răgușală,
• Epistaxis – sângerare nazală,
• Expectorație – eliminarea prin tuse a secrețiilor
provenite din caile aeriene inferioare,
• Spută – produs eliminat prin tuse,
• Hemoptizie - eliminare de sânge prin tuse,
• Rinoree – scurgere prin nas a unui lichid seros,
mucos sau purulent.
 Termeni de diagnostic – sistem respirator
• Amigdalită- inflamație de origine infecțioasă a
amigdalelor,
• Astm bronsic – afecțiune caracterizată prin
ingustarea cailor aeriene ca raspuns la un alergen si
se caracterizeaza prin crize de dispnee paroxistică,
• Boala pulmonara obstructivă cronică – boală ce
asociaza bronșita cronică cu emfizemul pulmonar si
apare in special la fumatori.
• Cancer bronhopulmonar se caracterizeaza prin
multiplicare anormala, necontrolata a celulelor dintr-
o anumita zona a arborelui traheo-bronsic sau
plamanului. Fumatul este principalul factor de risc.
• Embolie pulmonară – obstrucția prin cheag de
sânge a arterei pulmonare.
• Laringită – inflamația laringelui,
• Hemotorax – acumulare de sânge în cavitatea
pleurală,
• Pneumotorax- patrunderea aerului in cavitatea
pleurala,
• Pneumonie – infecție bacteriană sau virală a
plămânului,
• Sinuzită – inflamația sinusurilor.
 Termeni chirurgicali – sistem respirator
• Amigdalectomie- extirparea amigdalelor,
• Lobectomie – excizia (scoaterea) unui lob pulmonar,
• Polipectomie- extirparea polipilor,
• Toracocenteză – puncție și aspirație de lichid pleural,
• Toracotomie – deschidere pe cale chirurgicală a cavității toracice
pentru a examina organele aflate înăuntru.
 Principalele clase de medicamente folosite în terapia
afecțiunilor pulmonare
• Antialergice – medicamente ce suprimă manifestările
alergice, folosite in rinite alergice, astmul alergic.
• Antiasmatice- substanțe administrate în scop
preventiv/curativ al crizelor de astm,
• Antibiotice- distrug bacteriile care produc infectii,
• Antitusive – tratamentul simptomatic impotriva
tusei,
• Bronhodilatatoare – substanțe ce dilată bronhiile,
• Expectorante – favorizează eliminarea mucusului,
• Mucolitice – au acțiune litică( fluidizeaza) mucusul
bronșic.