Fiziologia

fetala
 Fătul în uter beneficiază de condiţii privilegiate:
• unele organe sunt în repaus cum sunt plămânii sau sunt
• în semirepaus cum sunt aparatul digestiv şi rinichii.
Aparatul cardio-vascular funcţionează într-un mod
particular, menţinerea temperaturii este asigurată
de sânge şi de placentă.
Schimburile metabolice au loc la nivel placentar.

Este evident că circulaţia placentară şi placenta au un rol

determinant în funcţia diferitelor organe fetale.
 Circulaţia utero-placentară

A. Versantul matern
Sângele arterial ajunge în camera
interviloasă prin arterele spiralate,
ramuri ale arterelor uterine cu o
presiune sistolică de 75 - 80 mm Hg.
Această presiune în camera interviloasă
scade la 25 mm Hg.
Placenta-sistemul tambur Sângele matern este drenat de aici
prin venele uteroplacentare la nivelul
cărora presiunea este de 3 - 8 mm Hg.
 Debitul uterin total este de 500 -700 ml/min. şi variază
în funcţie de:
- contracţiile uterine, care diminua fluxul sanguin proporţional
cu intensitatea lor. (în timpul contracţiei în camera
interviloasă circulaţia este oprită);
- variaţiile tensionale materne;
- hemoragiile rapide (dacă TA scade cu 10% debitul placentar
scade cu 20%);
- repaosul creşte debitul cu 10 %.
- temperatura maternă.
B. Versantul fetal

Cele două artere ombilicale fetale provin indirect din

aorta fetală, intră în componenţa cordonului, ajung la
nivel placentar, unde se termină în interiorul vilozităţii
coriale sub forma unei reţele capilare.
Vena ombilicală drenează reţeaua capilară, sângele
colectat în cea mai mare parte trece prin canalul
Arantius şi ajunge în vena cavă inferioară.
• Reglarea acestei circulaţii este
pasivă ea depinzând de presiunea
arterială fetală si de frecvenţa
cardiacă.
• Amestecul de sânge arterial
ce vine de la placentă se amestecă
cu sângele venos provenit din
partea inferioară a corpului urcă
prin vena cavă inferioară, trece în
atriul drept apoi prin foramenul
oval în atriul stâng.
 Menţinerea deschisă a comunicării interatriale fetale
se datorează presiunii crscute din atriul drept.
De fapt atriul drept primeşte sângele şi de la
vena cavă superioară si de la sinusul coronar.
Acest amestec sangvin trece în ventriculul drept
de unde este impins în arterele pulmonare, de unde
este deviat în aortă prin canalul arterial unde se va
intâlni cu sângele provenit din ventriculul stâng.
Circulaţia fetală este caracterizată prin:
- un circuit extracorporeal - placenta;
- două şunturi dreapta - stânga, foramenul oval şi canalul
arterial;
- două ventricule în paralel şi nu în serie asigurând fiecare o
fracţie din debitul cardiac (2/3 dreptul, 1/3 stângul) care
este de 400 ml/kg, la un ritm cardiac fetal de 120 -160
băt/min.
Schimburile feto-placentare
1. Schimburile gazoase
La făt toate schimburile gazoase au loc la nivel placentar, ea
putând fi considerată ca un plămân.
* Mai mulţi factori favorizează trecerea oxigenului de la mamă la făt:
- gradientul de PO2;
- afinitatea hemoglobinei fetale pentru oxigen;
- concentraţia mare în hemoglobina a sângelui fetal;
- fixarea CO2 - ului de către sângele matern ceea ce diminua
capacitatea de fixare a oxigenului şi favorizează transferul lui spre
făt.
* Transferul de CO2 de la făt la mamă este facilitat prin:
- o foarte bună difuzie a CO2, mai rapidă decât a oxigenului ;
- gradientul de PCO2;
- transformarea CO2 în bicarbonat.
2. Schimburile de apă şi electroliţi in general se fac prin difuzie
simplă, excepţie fac fierul şi calciul care sunt transferate prin
mecanismele active.

3. Hidraţii de carhon
Pentru glucoza este un transfer facilitat, glicemia maternă fiind
întotdeauna mai mare decât cea fetală. Acest transfer este
dependent de PO2
Bilirubina neconjugată, acizii graşi, corpii cetonici, steroizii trec
prin bariera placentară prin diferite mecanisme.
Endocrinologia placentară - unitatea
feto-placentară

• Placenta secretă hormoni steroizi: estradiolul şi

progesteronul, şi hormoni proteici (HCG şi HPL).
Aceşti hormoni au rol în:
-menţinerea sarcinii,
-în creşterea şi dezvoltarea fetala
-în declanşarea travaliului.
A. Secreţia hormonilor steroizi
• Placenta este un organ endocrin incomplet:
• nu poate sintetiza colesterolul,
• nu poate produce nici androgeni
• nu poate produce estradiol
-din cauza deficitului enzimatic dar
• poate transforma androgenii în estrogeni
Ficatul fetal poate sintetiza colesterol.
Pornind de la acetat la nivel placentar se pot produce corticoizi
şi estradiol.
Progesteronul joacă un rol esenţial în fixarea şi menţinerea
sarcinii, estrogenii mai ales estradiolul este important în menţinerea
sarcinii şi dezvoltarea fetală. Reglarea steroido-genezei este făcută
prin intermediul HCG, HPL trofoblastic sau prin feed-back-ul negativ
exercitat de concentraţia sanguină a acestor hormoni.
B. Secreţia hormoniior polipeptidici

Placenta sintetizează omologi ai tuturor hormonilor hipofizari:

• HCG are o activitate LH şi TSH; iar
• HPL are acţiune somato-tropă şi lactogenică.

• * HCG - tiormon gonadotropic corionic.

• glicoproteină formată din două subunităţi alfa şi beta secretate din
momentul fecundaţiei.
• nivelul lor seric creşte până în luna a doua şi jumătate apoi scade până în
luna a patra pentru a se menţine în platou până la naştere.
• este secretat de celulele sinciţiotrofoblastice
• menţine corpul galben de sarcină,
• stimulează secreţia de estrogeni placentari şi
• joacă cu siguranţă un rol în supresia parţială a reacţiilor imunitare de
rejet.
• * Hormonul lactogen placentar (HLP).
• hormon peptidic secretat de sinciţiotrofoblast şi
• are o structură asemănătoare cu cea a prolactinei.
• secreţia sa incepe la 6 săptămâni de amenoree şi creşte cantitativ până în
luna a 9-a.
• nu are un mecanism reglator dar producţia sa este în strânsă corelaţie cu
masa placentara biologic activă.
• rol important în dezvoltarea glandei mamare,
• are un efect lactogen dar mai slab decât prolactina.
• creşte sinteza proteică, lipogeneza şi lipoliza cu eliberarea de acizi graşi.
Acestea crează o insulino-rezistenţă şi de aici economisirea
• zozei materne. Nivelul său sanguin este un bun indice pentru funcţia
placentara.
Endocrinologia fetală

* Suprarenala fetaiă
• un rol dublu, furnizează hormoni fătului şi steroizi placentei,
• sintetizează cortisol şi aldosteron.
Acţiunea glandei este stimulată de HCG.

* Hipofiza posterioară
• produce vasopresină şi ocitocină.
* Hipofiza anterioară
• matură doar la sfârşitul sarcinii
• produce încă din prima jumătate a sarcinii hormon de creştere,
prolactina, FSH, LH, TSH, ACTH.

* Tiroida
• funcţională din săptămâna a 20-a de gestaţie,
• placenta concentrează activ iod chiar dacă acesta este administrat
mamei în cantităţi scăzute.
*
Gonada masculină
• încă din săptămâna a 5-a sub influenţa HCG scretă
dehidrotestosteron.
• Testosteronul va acţiona asupra structurilor Wolffiene iar
dehidrotestosteronul pe sinusul uro-genital
* Ovarul fetal
• funcţional din săptămâna 12-a dar
* Pancreasul
• încă din săptămâna a 12-a el produce insulina şi glucagon.