COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE

CONSILIU ŞI CĂTRE PARLAMENTUL

EUROPEAN
COM(2009) 84 FINAL/2

Strategia UE de sprijinire a reducerii riscului de dezastre în

ţările în curs de dezvoltare
CUPRINS

1. Introducere
2. Justificare
3. Spre o strategie UE de sprijinire a reducerii
riscului de dezastre în ţările în curs de
dezvoltare
4. Domenii prioritare de intervenţie
5. Punerea în aplicare a strategiei
1. INTRODUCERE
1. INTRODUCERE

 Dezastrele subminează dezvoltarea si pun în

pericol atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale
Mileniului (ODM)

 De mult timp, există indicii că reducerea riscului

de dezastre (RRD) are un raport costuri-
beneficii ridicat
1. INTRODUCERE

 Strategia internaţională a ONU de Reducere

a Dezastrelor (ISDR) defineşte reducerea
riscului de dezastre (RRD) ca fiind:

 „acţiunile întreprinse pentru reducerea riscului de

dezastre şi a impactului negativ al riscurilor
naturale, prin eforturi sistematice de a analiza şi
a gestiona cauzele dezastrelor, inclusiv prin
evitarea riscurilor, reducerea vulnerabilităţii
economice şi sociale în faţa riscurilor, precum şi
printr-o mai bună pregătire pentru evenimente
nefavorabile.”
1. INTRODUCERE
 UE este cel mai mare donator de ajutor din lume,
dar nu avea un cadru strategic care să orienteze
sprijinul pe care îl acordă ţărilor în curs de
dezvoltare pentru reducerea riscului de dezastre

 Prezenta comunicare propune o strategie a UE de

sprijinire a reducerii riscului de dezastre în ţările
în curs de dezvoltare, atât prin intermediul
cooperării pentru dezvoltare, cât şi al ajutorului
umanitar, pentru a contribui la susţinerea
Cadrului de Acţiune de la Hyogo, din 2005 şi la
atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale
Mileniului
1. INTRODUCERE

 Bazându-se pe articolul 180 din Tratatul de

instituire a Comunităţii Europene, această
strategie reprezintă o jumătate dintr-un pachet
care acoperă aspecte legate de reducerea riscului
de dezastre atât în interiorul, cât şi în afara UE,
abordând, de asemenea, şi legăturile adecvate
dintre cele două dimensiuni.

 Aceasta completează şi sprijină iniţiativele

existente la nivelul UE privind schimbările
climatice.
2. JUSTIFICARE
2. JUSTIFICARE

2.1. Numărul de dezastre este în creştere - ţările în

curs de dezvoltare sunt cele mai afectate
2. JUSTIFICARE

 Pe parcursul ultimilor 30 de ani, atât frecvenţa, cât

şi intensitatea dezastrelor au crescut.

 Numărul total de dezastre raportate a crescut de la

73, în 1975 la aproximativ 440, în 2007.

 Numărul de dezastre naturale aproape s-a triplat,

de la 1 280, în perioada 1978-1987, la 3 435, în
perioada 1998-2007.
 2. JUSTIFICARE

 Dezastrele afectează cel mai puternic ţările în curs

de dezvoltare, întrucât acestea sunt cele mai
vulnerabile şi au cele mai reduse capacităţi de
apărare

 Exemplu:
 Cutremur - 6,6 grade Richter – Iran (Bam, Regiunea
Kerman) – 2003 – 40 000 morţi şi 30 000 răniţi
 Cutremur – 6,5 grade Richter – centrul Californiei, cu
patru zile mai devreme – 2 morţi şi 40 de răniţi
2. JUSTIFICARE

 De asemenea, dezastrele deviază o parte

importantă a resurselor naţionale de la dezvoltare
spre ajutor, redresare şi reconstrucţie,

privând persoanele
sărace de resursele
necesare pentru a lupta
împotriva sărăciei.
2. JUSTIFICARE

 În plus, în ţările în curs de dezvoltare,

dependenţa de sănătatea animalelor şi plantelor
(culturilor) este ridicată, astfel încât dezastrele
cauzate de riscuri biologice pot avea un impact
negativ asupra securităţii alimentare şi,
implicit, pot determina noi dezastre.
2. JUSTIFICARE

 În cazul riscurilor biologice, trebuie avut în

vedere faptul că apariţiile unor boli sau paraziţi,
dacă nu sunt tratate în mod adecvat, pot
dobândi uşor un caracter endemic, afectând,
astfel, în mod substanţial situaţia „economică”
a ţării sau a regiunii şi, în consecinţă,
perspectivele economice pe termen mediu şi
lung.
 2. JUSTIFICARE

 Grupul Interguvernamental privind Schimbările

Climatice (Intergovernmental Panel on Climate
Change - IPCC) a constatat că unele evenimente
meteorologice extreme şi-au modificat frecvenţa
şi/sau intensitatea.

 Aceste modificări ar putea să contribuie deja la

creşterea numărului şi a intensităţii dezastrelor,
făcând mai necesară şi mai urgentă adoptarea
unei strategii eficace de reducere a riscului de
dezastre.
2. JUSTIFICARE

2.2. Investiţia în reducerea riscului de

dezastre este profitabilă
2. JUSTIFICARE

 Dezastrele pot fi evitate.

 Există modalităţi de a reduce riscurile apariţiei

acestora şi de a le limita efectele, de exemplu
prin abordarea cauzelor profunde ale
vulnerabilităţii persoanelor şi prin creşterea
capacităţii lor de apărare.

 Reducerea riscului de dezastre implică

pregătire, limitarea efectelor şi prevenire.
2. JUSTIFICARE

 Aceasta vizează creşterea gradului de

rezistenţă la dezastre şi se bazează pe
cunostinţe privind modalităţile:
 de gestionare a riscului,
 de consolidare a capacităţilor şi
 de utilizare a tehnologiei informaţiei şi
comunicaţiilor, precum şi a instrumentelor de
observare a Pământului.
2. JUSTIFICARE

2.3. Eforturile internaţionale de reducere a

riscului de dezastre
2. JUSTIFICARE

 În ultimii ani, accentul s-a mutat dinspre o

abordare care viza în principal răspunsul în
caz de dezastre, spre punerea în aplicare a
unor abordări globale în domeniul reducerii
riscului de dezastre

 În 2015, 168 de guverne au adoptat Cadrul

de Acţiune de la Sendai pentru perioada
2015-2030 - Comisia UE sprijină punerea ei
în aplicare
2. JUSTIFICARE

 Provocarea constă acum în concretizarea

acestui cadru în acţiuni eficiente la nivel
mondial, regional, naţional şi local

 Numeroase ţări în curs de dezvoltare depun

eforturi considerabile pentru punerea sa în
aplicare, dar întâmpină dificultăţi din cauza
lipsei de finanţare şi de capacităţi
2. JUSTIFICARE

 Creşterea gradului de conştientizare la nivel

internaţional este demonstrată de iniţiative
precum:

 Instrumentul global de reducere a dezastrelor şi

de redresare - Global Facility for Disaster
Reduction and Recovery - GFDRR al Băncii
Mondiale.
2. JUSTIFICARE

2.4. Motivele implicării UE în domeniul

reducerii riscului de dezastre
2. JUSTIFICARE

 Atât Consensul european privind dezvoltarea,

din 2005, cât şi Consensul european privind
ajutorul umanitar, din 2007, angajează UE în
sprijinirea politicii şi acţiunilor de reducere a
riscului de dezastre

 În concluziile sale din 2008, privind

consolidarea capacităţii de răspuns a UE în
caz de dezastre, Consiliul a invitat Comisia să
prezinte o propunere de strategie a UE de
reducere a riscului de dezastre în ţările în
curs de dezvoltare
2. JUSTIFICARE

 Parlamentul European a militat, în mod repetat,

pentru o politică mai consistentă privind reducerea
riscului de dezastre, precum şi pentru mijloace
financiare sporite
 Majoritatea statelor membre UE şi Comisia sprijină
în mod regulat eforturile de reducere a riscului de
dezastre în toate regiunile din ţările în curs de
dezvoltare
 Actuala acţiune a UE nu este, totuşi, ghidată de o
strategie, bazându-se, în principal, pe:
 proiecte/programe ad-hoc şi
 fiind adesea necoordonată şi neadecvată.
2. JUSTIFICARE

 Se pare că eficacitatea acţiunii UE este afectată de

o serie de factori:
 Lipsa unor cadre politice si strategice privind reducerea
riscului de dezastre
 Lipsa unei poziţii comune
 Progrese limitate în ceea ce priveşte integrarea reducerii
riscului de dezastre
 O relaţionare limitată între reducerea riscului de dezastre
şi schimbările climatice
3. SPRE O STRATEGIE UE DE SPRIJINIRE A
REDUCERII RISCULUI DE DEZASTRE ÎN ŢĂRILE
ÎN CURS DE DEZVOLTARE
3. SPRE O STRATEGIE UE DE SPRIJINIRE A REDUCERII RISCULUI DE DEZASTRE ÎN
ŢĂRILE ÎN CURS DE DEZVOLTARE

 Obiectivul general al strategiei, obiectivele

strategice şi priorităţile de punere în aplicare
reflectă, în mod specific, contextul
parteneriatului şi al cooperării existente între
UE şi ţările în curs de dezvoltare, inclusiv la
nivel regional.
3. SPRE O STRATEGIE UE DE SPRIJINIRE A REDUCERII RISCULUI DE DEZASTRE ÎN
ŢĂRILE ÎN CURS DE DEZVOLTARE

3.1. Obiective
3. SPRE O STRATEGIE UE DE SPRIJINIRE A REDUCERII RISCULUI DE DEZASTRE ÎN
ŢĂRILE ÎN CURS DE DEZVOLTARE

 Obiectivul general este de a:

 contribui la dezvoltarea durabilă şi la eradicarea

sărăciei prin reducerea, datorită unei strategii
îmbunătăţite de reducere a riscului de dezastre, a
dificultăţilor pe care le determină dezastrele pentru
ţările şi grupurile de populaţie cele mai sărace şi
mai vulnerabile.
3. SPRE O STRATEGIE UE DE SPRIJINIRE A REDUCERII RISCULUI DE DEZASTRE ÎN
ŢĂRILE ÎN CURS DE DEZVOLTARE

 Obiective strategice:
 Sprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare în integrarea
aspectelor legate de reducerea riscului de dezastre în
politicile lor de dezvoltare şi în realizarea unei
planificări eficiente;
 Sprijinirea ţărilor şi a societăţilor în curs de dezvoltare
în ceea ce priveşte reducerea mai eficace a riscului de
dezastre prin întreprinderea unor acţiuni specifice:
 de prevenire a dezastrelor,
 de limitare a efectelor lor şi
 de pregătire pentru acestea
3. SPRE O STRATEGIE UE DE SPRIJINIRE A REDUCERII RISCULUI DE DEZASTRE ÎN
ŢĂRILE ÎN CURS DE DEZVOLTARE

 Integrarea mai eficace a aspectelor legate de reducerea

riscului de dezastre în politicile şi programele UE de
dezvoltare şi ajutor umanitar, precum şi a capacităţii
de răspuns în situaţii de criză, acolo unde aceasta se
referă la răspunsul şi la redresarea în caz de dezastre.
3. SPRE O STRATEGIE UE DE SPRIJINIRE A REDUCERII RISCULUI DE DEZASTRE ÎN
ŢĂRILE ÎN CURS DE DEZVOLTARE

3.2. Acoperire geografică, domeniu de

aplicare şi abordare
3. SPRE O STRATEGIE UE DE SPRIJINIRE A REDUCERII RISCULUI DE DEZASTRE ÎN
ŢĂRILE ÎN CURS DE DEZVOLTARE

 Strategia se referă la toate ţările în curs de

dezvoltare şi la ţările şi teritoriile de peste
mări, dar o atenţie specială va fi acordată
regiunilor predispuse la dezastre, ţărilor şi
localităţilor cele mai puţin dezvoltate şi cu un
grad ridicat de vulnerabilitate, precum şi
grupurilor celor mai vulnerabile

 De asemenea, va fi promovată colaborarea

cu regiunile ultraperiferice
3. SPRE O STRATEGIE UE DE SPRIJINIRE A REDUCERII RISCULUI DE DEZASTRE ÎN
ŢĂRILE ÎN CURS DE DEZVOLTARE

 Dezastrele vizate sunt cele cauzate de riscurile

naturale şi tehnologice.
 Cu toate acestea, diferitele riscuri pot
interacţiona, rezultând un efect în lanţ:
 de exemplu, degradarea mediului amplifică efectul
inundaţiilor, antrenând epidemii.
 De aceea, acolo unde este cazul, ar trebui
adoptată o abordare care să ţină seama de
posibilitatea coexistenţei mai multor riscuri, întrucât
aceasta poate duce la o mai mare rezistenţă şi
în faţa altor tipuri de dezastre.
3. SPRE O STRATEGIE UE DE SPRIJINIRE A REDUCERII RISCULUI DE DEZASTRE ÎN
ŢĂRILE ÎN CURS DE DEZVOLTARE

 Cu toate că dezastrele pot exacerba tensiunile şi

instabilitatea existente, strategia nu se va referi
la dezastrele provocate de om, precum
conflictele sau războaiele
 Vor fi luate în considerare:
 atât dezastrele lente, cât şi cele rapide;
 atât dezastrele extinse, cât şi cele localizate,

dar frecvente, cum ar fi

 alunecările de teren, viiturile, incendiile,

furtunile, focarele de boli ale oamenilor,

animalelor şi plantelor,

 ţinând cont de faptul că acestea pot necesita

abordări diferite
4. DOMENII PRIORITARE DE INTERVENŢIE
4. DOMENII PRIORITARE DE INTERVENŢIE

4.1. Asigurarea faptului că reducerea riscului de

dezastre reprezintă o prioritate naţională şi
locală, cu o bază instituţională solidă pentru
punerea în aplicare
4. DOMENII PRIORITARE DE INTERVENŢIE

Uniunea Europeană:
►va promova includerea reducerii problematicii
riscului de dezastre pe agenda reuniunilor politice la
nivel înalt şi va face ca aceasta să devină parte a
dialogului politic regulat cu ţările în curs de
dezvoltare;

►va sprijini integrarea problematicii reducerii riscului

de dezastre în politicile şi planurile de dezvoltare ale
ţărilor în curs de dezvoltare, inclusiv în politicile
sectoriale relevante, în strategiile de adaptare la
schimbările climatice şi în chestiunile transversale;
4. DOMENII PRIORITARE DE INTERVENŢIE

►va integra mai bine reducerea riscului de dezastre în

politicile, în strategiile, în programele şi proiectele de sprijin
susţinute de UE;
►va sprijini dezvoltarea şi punerea în aplicare a politicii
naţionale, a cadrelor juridice şi instituţionale pentru
reducerea riscului de dezastre, inclusiv a platformelor
naţionale şi regionale;
►va asigura o coordonare mai strânsă a sprijinului pentru
reducerea riscului de dezastre în ţările în curs de dezvoltare,
pentru a contribui la punerea în aplicare a prezentei
strategii;
►va sprijini ONU/ISDR ca organism de coordonare a punerii în
aplicare a cadrului de la Hyogo.
4. DOMENII PRIORITARE DE INTERVENŢIE

4.2. Identificarea, evaluarea şi monitorizarea

riscului de dezastre şi consolidarea
sistemelor de alertă timpurie
4. DOMENII PRIORITARE DE INTERVENŢIE

Uniunea Europeană:
►va sprijini extinderea capacităţii de cercetare (ştiinţifică,
tehnologică şi socio-economică), precum şi a celei
statistice, în ţările în curs de dezvoltare;
►va sprijini instituirea unei evaluări naţionale a riscurilor,
bazată pe o abordare multirisc, precum şi schimbul de
informaţii şi de cunostinţe privind riscurile;
►va promova evaluarea comună a pagubelor şi a
nevoilor postdezastru în situaţii de catastrofe naturale
(Post Disaster Needs Assessment – PDNA) împreună cu
Banca Mondială şi cu ONU, sprijinind evaluarea condusă
la nivel naţional, pentru a creşte rezistenţa acestor ţări la
crize;
4. DOMENII PRIORITARE DE INTERVENŢIE

►va sprijini evaluarea participativă a riscurilor la

nivelul comunităţilor şi o va pune în relaţie cu
evaluarea de la nivel naţional şi regional;
►va sprijini schimbul de bune practici, de idei şi de
experienţă, atât între ţările în curs de dezvoltare, cât
şi între acestea şi ţările dezvoltate;
►va sprijini dezvoltarea şi consolidarea sistemelor de
alertă timpurie, inclusiv a celor care vizează
populaţia, precum şi consolidarea capacităţilor
aferente.
4. DOMENII PRIORITARE DE INTERVENŢIE

4.3. Utilizarea cunoaşterii, inovării şi educaţiei

pentru a dezvolta o cultură a siguranţei şi a
rezistenţei la toate nivelurile
4. DOMENII PRIORITARE DE INTERVENŢIE

Uniunea Europeană:
►va sprijini campaniile si programele de sensibilizare;
►va sprijini includerea reducerii riscului de dezastre în
educaţie şi formare;
►va contribui la facilitarea accesului la informaţiile
privind reducerea riscului de dezastre, în special
pentru persoanele aflate în zone de risc ridicat;
►va sprijini dezvoltarea sau transpunerea la o scară
mai largă a programelor de gestionare a riscurilor de
dezastre dezvoltate la nivelul comunităţilor, inclusiv
utilizarea mecanismelor de asigurare bazate pe
principiile pieţei.
4. DOMENII PRIORITARE DE INTERVENŢIE

4.4. Reducerea factorilor de risc subiacenţi

4. DOMENII PRIORITARE DE INTERVENŢIE

Uniunea Europeană:
►va sprijini integrarea reducerii riscului de dezastre în
aspectele care constituie un factor de risc subiacent
pentru producerea dezastrelor;
►va căuta modalităţile prin care să stabilească o legătură mai
explicită si mai armonioasă între reducerea riscului de
dezastre şi obiectivele de adaptare la schimbările
climatice;
►va sprijini programele şi proiectele integrate referitoare la
reducerea riscului de dezastre şi la diferite aspecte
recunoscute ca fiind factori de risc asociaţi (de exemplu,
reducerea riscului de dezastre / adaptarea la schimbările
climatice / securitatea alimentară);
►va analiza modul în care pot fi mobilizate modalităţi inovatoare
de finanţare, atât în sprijinul reducerii riscului de dezastre,
cât şi al adaptării la schimbările climatice.
4. DOMENII PRIORITARE DE INTERVENŢIE

4.5. Consolidarea pregătirii pentru dezastre, pentru

a garanta un răspuns eficace la toate
nivelurile
4. DOMENII PRIORITARE DE INTERVENŢIE

Uniunea Europeană:
►va sprijini programele de pregătire la nivelul
comunităţilor;
►va sprijini elaborarea de planuri de pregătire şi de
urgenţă bazate pe cele mai recente evaluări ale
riscurilor;
►va promova integrarea reducerii riscului de dezastre
în procesele de răspuns şi de redresare în caz de
dezastru;
►va promova mecanismele de partajare şi de transfer
al riscurilor.
5. PUNEREA ÎN APLICARE A STRATEGIEI
5. PUNEREA ÎN APLICARE A STRATEGIEI

5.1. Priorităţile de punere în aplicare

5. PUNEREA ÎN APLICARE A STRATEGIEI
 Se propune punerea în aplicare a Strategiei să se
înceapă rapid în domeniile următoare, în care UE
deţine un avantaj comparativ:
 Dialogul politic în materie de reducere a riscului de
dezastre
 Planuri de acţiune regionale privind reducerea
riscului de dezastre
 Integrarea reducerii riscului de dezastre în politicile
şi planificarea UE şi ale ţărilor în curs de dezvoltare
şi sprijinirea de investiţii naţionale cheie în domeniul
reducerii riscului de dezastre
 UE va sprijini integrarea reducerii riscului de
dezastre în politicile şi planurile naţionale ale ţărilor în
curs de dezvoltare
5. PUNEREA ÎN APLICARE A STRATEGIEI

5.2. Colaborarea, complementaritatea si

coordonarea UE
5. PUNEREA ÎN APLICARE A STRATEGIEI

 Comisia va institui un grup de coordonare al UE

privind reducerea riscului de dezastre, care să
includă Comisia şi statele membre UE. Acest
grup de coordonare:
 în 2009, va elabora un plan de punere în aplicare
pentru a clarifica acţiunile cheie, responsabilităţile,
principalele instrumente şi ordinea de punere în
aplicare a priorităţilor stabilite. În 2011, va revizui acest
plan, pentru a face să avanseze punerea în aplicare a
restului strategiei;
5. PUNEREA ÎN APLICARE A STRATEGIEI

 va promova înfiinţarea de reţele de reducere a riscului

de dezastre în ţările şi regiunile predispuse la
catastrofe pentru a face schimb de informaţii şi
experienţă şi pentru a promova oportunităţile de
colaborare şi de îmbunătăţire a punerii în aplicare a
strategiei;
 va înfiinţa un forum pentru consultări şi
schimburi periodice de informaţii cu societatea
civilă, cu organizaţiile neguvernamentale şi cu
reprezentanţii naţionali şi regionali;
 va stabili un cadru adecvat de monitorizare a
progreselor şi a finanţării, precum şi de evaluare a
implementării strategiei.
5. PUNEREA ÎN APLICARE A STRATEGIEI

5.3. Instrumentele UE de finanţare

5. PUNEREA ÎN APLICARE A STRATEGIEI

 UE va pune în aplicare Strategia, utilizând

toată gama de instrumente de finanţare de
care dispune şi ţinând cont de obiectivul pe
care şi l-a fixat de a creşte Asistenţa Oficială
pentru Dezvoltare (AOD) la 0,56% din PNB
până în 2010.
 În ceea ce priveşte CE, principalele sale
surse de finanţare includ Fondul European de
Dezvoltare (FED) şi instrumentele din
bugetul general al CE
5. PUNEREA ÎN APLICARE A STRATEGIEI

 Diferitele fonduri alocate pentru reducerea

riscului de dezastre figurează în documentele de
strategie naţionale şi regionale pentru toate ţările
în curs de dezvoltare, în programele derulate
intra-ACP, de pregătire pentru secetă şi
programele DIPECHO în contextul ajutorului
umanitar, precum şi în programele tematice
privind securitatea alimentară şi resursele de
mediu/naturale
5. PUNEREA ÎN APLICARE A STRATEGIEI

 UE va mai căuta să identifice în ce măsură pot fi

mobilizate modalităţi inovatoare de finanţare, pe
lângă asistenţa oficială pentru dezvoltare
existentă, atât în beneficiul reducerii riscului de
dezastre, cât şi al adaptării la schimbările
climatice
 Mecanismul de finanţare a eforturilor de
combatere a schimbărilor climatice, în curs
de elaborare de către Comisie, ar putea fi un
astfel de instrument