Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MANUAL
CURS DE CALIFICARE
Modulul 2
Comunicarea interactivă la locul de muncă
Comunicarea interactivă la locul de muncă
Obiectivele temei
1. Comunicarea informaţiilor despre sarcini
2. Discuţiile în grup.
Omul se mişcă într-o lume complexă, de obiecte şi persoane, o lume care este
în acelaşi timp fizică, socială şi culturală. Zilnic interacţionăm, într-un fel sau
altul, cu persoane de diferite vârste, condiţii sociale, cu feluri de a fi diferite,
cu reacţii mai mult sau mai puţin previzibile: îi privim în trecere pe stradă sau
în alte locuri publice, îi salutăm pe cei cunoscuţi, purtăm discuţii. în fiecare
moment, mintea noastră recepţionează şi prelucrează o multitudine de
informaţii despre "celălalt", pe baza cărora încercăm să cunoaştem persona, să
îi înţelegem felul de a fi, motivele, intenţiile şi, astfel, să putem anticipa
reacţiile sale.
1.1. Specificul percepţiei interpersonale
Spre deosebire de percepţia unui obiect fizic, perceperea "altuia" este mult
mai complexă, nu numai pentru că individul uman are o mulţime variată de
însuşiri, ci şi pentru că "obiectul" percepţiei este, la rândul lui, "subiect
cunoscător", conştient de sine şi de actul percepţiei, care ne influenţează în
mod activ şi, de multe ori, intenţionat, percepţia. în acest fel, percepţia
interpersonală se include în mecanismul interacţiunii cu celălalt.
Un experiment clasic (H. Kelley, 1950) a demonstrat rolul trăsăturii centrale în perceperea
interpersonală. înainte de intrarea la prima oră de curs cu un profesor nou, studenţii au fost împărţiţi
în două grupe: primei grupe i s-a spus că profesorul este "un tip cald, harnic, critic, practic şi
hotărât", iar celei de a doua grupe că este "un tip rece, harnic, critic, practic şi hotărât". După curs,
studenţilor li s-a cerut să aprecieze expunerea: mica diferenţă de la începutul descrierii personalităţii
profesorului (cald / rece) a influenţat percepţia pe care fiecare grupă a avut-o despre calitatea
expunerii, în sensul că studenţilor celei de a doua grupe expunerea li s-a părut mai puţin interesantă.
Impresia pe care ne-o formăm despre ceea ce este şi ceea ce face "celălalt" este "ghidată" de aceste
informaţii despre manifestările sale (cum este): modul în care interpretăm informaţiile depinde de
"montajul" creat prin informaţiile care preced percepţia ("setul perceptiv"). In cazul de mai sus,
trăsătura centrală structurează diferit interpretarea informaţiilor despre profesor pentru studenţii din
cele două grupe: "cald" asociat cu "hotărât" are cu totul altă semnificaţie decât "rece" asociat cu
"hotărât", prima combinaţie creând sugestia de simpatic, iar cea de a doua, de antipatic!
Ca orice alt obiect al cunoaşterii, persoana
celuilalt nu poate fi cunoscută "în sine", ci
"pentru sine"; imaginea noastră despre
celălalt corespunde doar parţial realităţii, o
serie de factori de natură subiectivă şi
obiectivă intervenind în procesul de
"subiectivizare" a percepţiei.
Efectul de primacitate - în care informaţia iniţială
Aceşti factori pot aparţine subiectului
are un impact mai puternic decât cea ulterioară,
percepător ("setul perceptiv", experienţa chiar dacă aceasta din urmă este mai consistentă şi
anterioară, abilităţile sale sociale, gradul de o contrazice pe prima;
inteligenţă, trăirile afective declanşate de
percepţie), obiectului perceput (măsura în
Efectul de recenţă - în care informaţia ulterioară
care el este "transparent" pentru subiect,
este mai credibilă decât cea iniţială; are loc când
elementele comunicării sale nonverbale, este prezentă una din următoarele condiţii
atitudinea sa în interacţiune) sau situaţiei favorizante:
(natura relaţiilor anterioare dintre cei doi, - dacă se cere în mod special o nouă evaluare după
statutus-urile şi rolurile pe baza cărora cei prezentarea unui al doilea set de informaţii;
- dacă între prezentarea iniţială şi cea recentă s-a
doi interacţionează în momentul actual).
scurs o perioadă mai lungă de timp;
Pe lângă aceşti factori, intervin o serie de - dacă percepătorul consideră că exerciţiul
fenomene care ţin de ordinea de prezentare a îmbunătăţeşte performanţa.
informaţiilor şi care sunt prezente în orice
act perceptiv:
Prima impresie pe care ne-o facem despre o
persoană este legată de o serie de aspecte ale
Tema practica: Descrieti in cateva
înfăţişării şi comportamentului său: cuvinte prima impresie pe care v-a lasat-
o un coleg de serviciu.
Fizionomia
Fiecare dintre noi avem tipuri de fizionomie care "ne plac / nu ne plac" şi care
constituie repere în evaluarea fizionomiei celuilalt: asemănarea cu "tipul pozitiv"
duce la o impresie favorabilă, în timp ce asemănarea cu "tipul negativ" duce la o
impresie defavorabilă; "judecarea" persoanei celuilalt după fizionomie este
influenţată şi de o serie de prejudecăţi, transmise prin tradiţie sau "teoretizate" de
lucrările de frenologie şi de cele de fiziognomonie, despre legătura dintre trăsăturile
somatice şi fizionomice, pe de-o parte şi cele aptitudinale şi de caracter pe de altă
parte.
Expresia feţei este dată nu numai de exprimarea afectelor şi emoţiilor
momentului (vezi mai jos comunicarea nonverbală), ci şi de "sedimentarea",
în timp, a celor mai frecvente expresii emoţionale în ridurile de expresie:
persoanele cu riduri la colţurile externe ale ochilor sunt percepute ca mai
simpatice, deoarece aceste riduri sunt asociate expresiei zâmbitoare a feţei;
persoanele cu cute verticale pe frunte sunt percepute ca dominatoare şi
autoritate (expresie asociată atitudinilor imperative); cele cu cute orizontale -
ca naive şi nu prea inteligente (expresia asociată mirării, nedumeririi); cele cu
cute în forma literei Q (omega) între sprâncene - ca melancolice; cele cu cute
în jurul gurii - ca pretenţioase şi veşnic nemulţumite (gura "pungă") ş.a.m.d.
• Statura şi conformaţia corpului