TÂMPLAR MANUAL

Curs de calificare

Modulul 2: Comunicarea interactivă la locul de muncă

 
Caracteristicile unui bun percepător

 Există două tipuri fundamentale de sensibilitate în

cunoaşterea socială:

1. sensibilitatea faţă de un "celălalt generalizat"

(cum sunt şi cum se comportă oamenii în general)

2. sensibilitatea interpersonală concretă. Se pare că

cei care sunt buni judecători ai publicului în
general nu sunt neapărat şi buni judecători ai
persoanei.
 Abilitatea de a-i înţelege pe ceilalţi este general-umană,
ea fiind exersată încă din copilărie, prin învăţarea unor
"etaloane" de percepere a semenilor, care ne
direcţionează şi ne structurează percepţia.

 In anumite culturi tradiţionaliste, în care expresiile

emoţionale şi comportamentele sunt înalt ritualizate,
aceste etaloane sunt foarte rigide. Societatea modernă a
produs, la rândul ei, etaloane care simplifică percepţia
interpersonală şi o fac mai adaptabilă la diversitatea
culturală.
 Experienţa de relaţionare cu personalităţi diverse este
indispensabilă: înţelegerea celuilalt implică un şir de
deducţii, deci sunt necesare judecăţi anterioare de
referinţă, realizate în situaţii anterioare similare sau
diferite.

 Asemănarea cu "celălalt" Cu cât persoana percepută este

mai apropiată de subiect ca vârstă, gen, religie, etnie,
clasă socio-ocupaţională, cu atât judecăţile anterioare în
situaţii similare sunt mai bogate şi permit o mai bună
interpretare a informaţiilor actuale. Există însă şi
fenomenul de similaritate presupusă, prin care
atribuim celuilalt, pe baza unor asemănări
întâmplătoare, şi alte însuşiri, pe care el nu le are.
 Inteligenta, ca aptitudine de a prelucra, rapid şi adecvat,

informaţii diverse, de a face deducţii şi inducţii pornind de

la indicii aparenţi disparaţi, de a înţelege şi interpreta

relaţii cauzale sau de contingenţă, este importantă atât în

judecarea propriei persoane, cât şi în judecarea celuilalt.

 Unii autori sunt de părere că este vorba de o formă

specializată a inteligenţei - inteligenţa socială.

Complexitatea şi stilul cognitiv

 Când subiectul are un stil cognitiv mai complex decât

obiectul, el va interpreta corect indicii perceptivi; dacă
însă complexitatea percepătorului este mai redusă, este
foarte posibil ca acesta să facă erori în judecarea
celuilalt.

 Persoanele cu un stil cognitiv rigid şi nivelator nu pot fi

buni judecători pentru cei care sunt flexibili şi reliefatori.
Cunoaşterea propriei complexităţi, autointuiţia,
favorizează judecarea corectă a celuilalt, nu numai în
privinţa trăsăturilor comune, ci şi a celor diferite.
 Stabilitatea emoţională este direct asociată cu abilitatea
socială: persoanele echilibrate, fără tulburări nevrotice,
simt de regulă expansive, le place să supravegheze, să
influenţeze şi să aibă grijă de ceilalţi. Persoanele
dependente, stângace, nevrotice, au tendinţa de a fi
ilogice în interpretarea indicilor perceptivi şi nu îşi judecă
adecvat semenii. De fapt aici este vorba de un cerc
vicios: structura lor de personalitate îi împiedică să
perceapă şi să judece corect, relaţionarea se bazează pe
aceste percepţii distorsionate şi este, la rândul său,
defectuoasă şi generatoare de distorsiuni ulterioare.
 Detaşarea de ceilalţi favorizează o mai bună perspectivă,
un bun judecător fiind adesea introvertit şi enigmatic.
 S-a constatat că judecătorii slabi sunt excesiv de
sociabili, expansivi, afiliativi şi dependenţi de ceilalţi.

 Atitudinea estetică poate fi un factor de compensare a

limitelor experienţei, a inteligenţei şi complexităţii
cognitive mai reduse, a similarităţii. Sensibilitatea la
armonia intrinsecă a oricărui obiect, nu numai a
persoanei umane, poate ajuta la înţelegerea intuitivă,
empatică, a celuilalt, la sesizarea discordanţelor
comportamentale.
 Persoanele care sunt preocupate de înţelegerea
semnificaţiei stărilor subiective proprii vor judeca cu
destulă acurateţe stările celuilalt.
Persoanele neautoritare percep mai sensibil şi mai corect nuanţele stărilor

celorlalţi pentru că se proiectează mai puţin, pe când persoanele autoritare sunt

mai centrate pe ele însele şi au o tendinţă mai marcată de a se proiecta.

Persoanele egocentrice şi imature emoţional sunt prea preocupate de conflictele

intrapsihice pentru a mai avea disponibilitate să-i observe pe ceilalţi, de a ceea

ele vor fi mai înclinate să facă erori de atribuire.

Genul persoanei Femeile sunt mai bune judecătoare ale celuilalt decât bărbaţii,

datorită rolului important pe care îl joacă în viaţa lor relaţiile sociale: ele au
tendinţa de a percepe preponderent aspecte legate de structura internă a
persoanei decât de statutul social, ale cărui însemne exterioare (îmbrăcăminte,
limbaj) eclipsează uneori trăsăturile de profunzime ale personalităţii.
 Cunoaşterea celuilalt se face printr-o categorizare
iniţială, prin care îl includem în schema unul "alter"
generalizat (raportare la genul proxim), urmată de
analizarea aspectelor secundare care îl individualizează
(diferenţă specifică).

 De obicei includerea în genul proxim se face pornind de

la statutul social, cu tot ce deţinem ca informaţie
anterioară despre trăsăturile categoriei (tânăr, inginer
etc.) şi individualizarea se face după relevanţa pe care
o au diferite criterii pentru noi înşine, astfel încât
"imaginea" pe care o avem despre celălalt să fie
cuprinzătoare şi congruentă. Deducţiile pe care le
facem apoi, pornind de la această categorizare, în
interpretarea celorlalţi indici, depinde de stilul nostru
asociativ, rezultat al experienţei anterioare.
 Avem tendinţa de a judeca cu mai multă acurateţe
persoanele care aparţin propriei noastre subculturi
(sat /oraş, zonă geografică), similare nouă ca vârstă,
gen, statut socio-profesional, decât pe cale care provin
din subculturi diferite sau faţă de care distanţa socială
este mai mare.

 Pe măsură ce experienţa creşte, se produce astfel o

specializare într-un anumit domeniu al relaţiilor
interpersonale (de exemplu relaţiile cu un anumit tip de
public), dar nu întotdeauna raţionamentele transductive
sunt valide în alt context: poliţistul, obişnuit cu
mentalitatea infractorilor, are tendinţa de a fi suspicios
în relaţiile sale cu oamenii obişnuiţi, medicul vede în
jurul său numai oameni bolnavi etc.
Aplicația practica

 Descrieti prin
cateva atribute
prima impresie pe
care v-a creat-o
persoana din
imagine.
Aplicația practica

Tâmplarul petrece
aproape întreaga zi de
lucru pe picioarele sale,
astfel încât sănătatea și
rezistența bună sunt
cheia dezvoltării cu
succes a calităților
profesionale ale
tâmplarului.

Ce calități
personale trebuie
să aibă un tâmplar?
 VĂ MULȚUMESC

PENTRU

ATENȚIA ACORDATĂ!