Organizația Națiunilor

Unite (abreviat: ONU) este cea mai

importantă organizație internațională
din lume. Fondată pe 24 octombrie 
1945, după Al Doilea Război Mondial
, are astăzi 193 de state membre.
Întemeierea ei a constat din
Pactul
LIGII Declarația Adunării
semnarea, de către membrii ei
Declarația Adunării
CARTA ONU NAȚIUNIL Generale a ONU
referitoare la Generale a ONU fondatori, a 
pentru suveranitatea
San Francisco OR – acordarea
permanentă asupra Cartei Organizației Națiunilor Unite.
Dreptul la independenței țârilor
1945 Conferinta și popoarelor resurselor naturale,
autodeterminare
de pace de coloniale, 14 14 decembrie 1962. Potrivit acestui document, ONU are
decembrie 1960;
la Versailles, misiunea de a asigura „pacea
1919
mondială”, „respectarea drepturilor
omului”, „cooperarea internațională”
și „respectarea dreptului
internațional”. Sediul central al
organizației este la New York.
 Eliminarea discriminării și a apartheidului

Declarația Națiunilor Unite asupra eliminării

tuturor formelor de discriminare rasială, 23
noiembrie 1963;

Convenția internațională Declarația Adunării Generale a Convenția internațională asupra Convenția privind lupta
privind eliminarea tuturor ONU cu privire la rasism și eliminării și reprimării crimei împotriva discriminării în
formelor de discriminare prejudecăți rasiale, 27 de apartheid, 30 noiembrie domeniul învățământului, 14
rasială, 21 decembrie 1965 noiembrie 1978 1976; decembrie 1960;

Discriminarea este o acțiune care presupune un tratament diferit, nedrept față de

persoane din cauza apartenenței lor la un anumit grup social. Există mai multe forme
de comportamente discriminatorii, dar toate au comun faptul că implică o anumită
formă de reticență, respingere, excludere sau ură.[1]
Printre cele mai frecvente fenomene de discriminare se află: discriminarea pe criterii
de  vârsta, de avere, de convingeri politice, de naționalitate, de rasă, de sex, de religie,
de orientare sexuală, certificate Co-vid etc.

Protecția drepturilor omului în administrație și justiție
Convenția împotriva torturii și a altor pedepse sau
tratamente crude, inumane sau degradante, 10 decembrie
1984;
Codul de conduită pentru responsabilii cu aplicarea
legilor, adoptat de Adunarea Generală a ONU, 17
decembrie 1979
Reguli minime pentru tratamentul deținuților, adoptate de
ECOSOC, 1955, completate la 13 iulie 1977;
Garanții pentru protecția drepturilor persoanelor pasibile
de pedeapsa cu moartea, adoptate de ECOSOC, 25 mai
1984;
Documentul juridic care a consacrat,
în maniera cea mai completă,
conceptul drepturilor şi libertăţilor
fundamentale a fost „Declaraţia
drepturilor omului şi ale cetăţeanului”,
din 26 august 1789, adoptată în
perioada revoluţiei franceze. Titulatura
acestei declaraţii a fost elaborată de
prima comisie, special desemnată de
Adunarea Constituantă a Revoluţiei
Franceze, şi în ea se reflectă „în mod
clar viziunea dualistă conturată în
rândul ideologilor luminişti, inspirată
din teoria dreptului natural / dreptul
omului şi din teoria contractului social
/ dreptul cetăţeanului”
 Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite este
primul şi cel mai important instrument
internaţional, care, în preambul şi în şase
articole, defineşte statutul juridic al femeii. Protecția drepturilor femeii
Astfel, după ce în preambulul Cartei,
popoarele Naţiunilor Unite proclamă credinţa
lor în: „egalitatea în drepturi a bărbaţilor şi
femeilor”, articolul 1 anunţă că unul din
scopurile fundamentale ale ONU este Convenția asupra drepturilor politice ale femeii, 20
dezvoltarea şi încurajarea „respectării decembrie 1952
drepturilor omului, a libertăţilor
fundamentale pentru toţi.
Prin instrumente juridice adoptate după Al Doilea Război
Mondial s-a constituit şi „Comitetul pentru eliminarea Convenția privind consimțământul la căsătorie, vârsta
discriminării împotriva femeii”. Comitetul a fost instituit minimă pentru căsătorie și înregistrarea căsătoriilor, 7
în baza prevederilor Convenţiei pentru eliminarea noiembrie 1962.
tuturor formelor de discriminare împotriva femeii,
adoptată de Adunarea Generală a ONU în anul 1979.
Drepturile femeii au fost lărgite în 1966, la cele trei
categorii de drepturi enunţate în Convenţia din 1952
adăugând altele prin articolul 25 din Pactul
Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
 Declarația drepturilor
După Primul Război Mondial, ideea copilului, 20 noiembrie 1959
drepturilor copilului a captat pentru
prima dată atenţia lumii. În 1924,
Liga Naţiunilor a adoptat Declaraţia
de la Geneva. În 1959, Organizaţia Declarația drepturilor Protecția drepturilor copilului, Declarația drepturilor
Naţiunilor Unite a adoptat Declaraţiapersoanelor handicapate,
proclamată de Adunarea ale adolescentului și ale
Convenția cu privire la deficientului mintal, adoptată
drepturile copilului, 20 de Adunarea Generală a ONU,
drepturilor copilului. Ambele Generală a ONU, 9 decembrie persoanelor care au nevoie de decembrie 1989. 20 decembrie 1971;
1975; asistență
declaraţii au reprezentat o
recunoaștere timidă a drepturilor
copilului, deoarece, deşi susţineau
ferm protecţia şi bunăstarea copilului,
nu îi recunoşteau dreptul de a In plus, nu au fost luate măsuri ulterioare pentru punerea în aplicare a
participa la deciziile care îl priveau. drepturilor menţionate în cele două declaraţii. Spre sfârșitul anilor ‘60, s-a pus
Conform acestora, copiii erau niște accentul pe ideea drepturilor de PARTICIPARE ale copilului. Mai mulţi lideri
membri fragili, slabi şi vulnerabili ai de opinie au susţinut că şi copiii au competenţele necesare pentru a lua decizii în
societăţii privinţa problemelor importante din viaţa lor şi că trebuie lăsaţi să participe la
luarea acestor decizii. De exemplu, copiii trebuie să aibă un cuvânt de spus în
privinţa educaţiei lor. Profesorii şi părinţii trebuie să-i sprijine în această
privinţă şi să-i ajute să devină independenţi.
 Eliminarea sclaviei, a servituții și a
Reprimarea traficului cu ființe umane muncii forțate
și a exploatării prostituării altui

Convenția suplimentară
Convenția relativă cu privire la abolirea Convenția OIM
Convenția pentru la sclavie, adoptată sclaviei, a trofeului cu privind abolirea
reprimarea de Liga Națiunilor, sclavi și a instituțiilor și muncii forțate, 25
traficului cu ființe 25 septembrie practicilor analoage, 7 iunie 1957
umane și a 1926; septembrie 1956;
exploatării
prostituării altuia,
21 martie 1950
 Convenția OIM privind munca
de noapte a femeilor care
lucrează în industrie, 17 iunie
1948
Dreptul la munca

Convenția OIM privind politica

de angajare, 17 iunie 1964.

Declarația universală
cu privire la Convenția Națiunilor
eliminarea definitivă a Unite contra traficului
Dreptul la sanatate foametei și a ilicit de stupefiante și
malnutriției, adoptată substanțe psihotrope, 19
de Adunarea Generală decembrie 1988.
a ONU, 17 decembrie
1974

Declarația asupra principiilor
cooperării culturale
internaționale, adoptată de
Conferința generală a UNESCO,
4 noiembrie 1966
Dreptul la o cetatenie
Dreptul la educație, document
adoptat de Adunarea Generală a
ONU, 1981.

Convenția asupra cetățeniei

Dreptul la femeii căsătorite, 29
educatie si ianuarie 1957;
cultura
Conventia Protocol
privind statulul privind statutul
refugiatilor,28 refugiatilor,31
iulie 1951 ianuarie 1967

Declarația Adunării Generale a

ONU cu privire la drepturile
omului ale persoanelor care nu
Statutulul refugiatilor,al migratilor si al posedă naționalitatea țărilor în
apatrizilor care trăiesc, 13 decembrie 1985