Curs Drept

CENTRUL DE FORMrtRE CONTINUE, iNUrtTrtMrtNT DISTflNTrt $!
CU
©
[A
ERECVENJA REDUSrt
DREPTURILE SI LIBERTATILE FUNDAMENTALE IN

ADMINISTRATIA PUBLICA/DREPTURILE OMULUI SI
STRATEGIIANTIDISCRIMINATORII
Prof.univ.dr. Claudia PAU
-2021-
CUPRINS
2
Unitate Titlul Pagina
de
invatare
5
INTRODUCERE
DREPTURI ECONOMICE, SOCIALE §I CULTURALE
5
52
ORIGINEA, EVOLUTIA SI CONTINUTUL DREPTURILOR SI 7
1 LIBERTATILOR FUNDAMENTALE iN AP
5.1Obiectivele unitatii de invatare Nr.5 52
1.1Obiectivele
5.2 Consideratiiunitatii
preliminare. Documente international cu privire la Drepturile 752
de invatare Nr.1
1.2 Aparitia §i evolutia istorica a drepturilor omului - din antichitate §i pana la 15
Economice, Sociale §i Culturale
Revolutia
5.3Teste franceza
de evaluare 1 a din 1789,
umtatii izvoarele
de invatare Nr.5drepturilor omului, drepturile 54
omului §i dreptul international umanitar
Consideralii preliminare. Documente international cu privire la Drepturile
5.4
1.3Teste de evaluare 1 a§iunitatii de invatare Nr.1 15
Economice, Sociale Culturale 54
1.4Rezumat
5.5Teste de evaluare 2 al unitatii de invatare Nr. 5 15
56
1.5Bibliografia unitatii de invatare
5.6Drepturile Economice, Sociale §i Culturale 15
56
ORGANIZATII SI ORGANE INTERNATIONALE CARE AU
ATRIBUTII SI PREOCUPARI iN DOMENIUL PROMOVARII SI
5.8Rezumat 63
2 PROTECTIEI DREPTURILOR SI LIBERTATILOR
5.9Bibliografia unitatii de invatare 63
FUNDAMENTALE iN AP (1) 64
16
6 DREPTURI COLECTIVE (DREPTURILE POPOARELOR)
2.1 Obiectivele unitatii de invatare Nr. 2 16
6.1Obiectivele unitatii de invatare Nr. 6 64
Organele principale §i subsidiare ale O.N.U. cu preocupari pe linia
2.2
6.2Consideratii preliminare. Drepturi colective 16
65
promovarii §i apararii drepturilor omului
6.3Teste de evaluare 1 a unitatii de invatare Nr.6 76
6.4Rezumat 76
2.4Rezumat 27
73 DREPTURILE
ORGANIZATII SI ORGANE INTERNATIONALE CARE AU 77
STRAINILOR 28
ATRIBUTII SI PREOCUPARI iN DOMENIUL PROMOVARII SI
7.1Obiectivele
PROTECTIEI unitatii de DREPTURILOR
invatare Nr.7 SI LIBERTATILOR 77
Consideratii preliminare. Statutul apatrizilor, statutul refugiatilor, drepturile
7.2 FUNDAMENTALE iN AP (2)
populatiilor unitatii
3.1Obiectivele migrante de invatare Nr.3 77
28
7.3Teste
3.2 Organizatii politice regionale care desfa§oara activitati cu privire la 87
de evaluare 1 a unitatii de invatare Nr.7
7.3Rezumat 28
87
protectia drepturilor si libertatilor fundamentale in administratia publica
7.4Bibliografia unitatii
3.3Teste de evaluare 1 adeunitatii
invatarede invatare Nr.3 87
35
8 PROTECJIA DREPTURILOR FEMEII
3.4Organisme interamericane, africane §i arabe 88
35
8.1 Obiectivele unitatii de invatare Nr.8
37
8.2 Consideratii
3.6Rezumat preliminare - Protectia juridica a femeii pana in 1945 88
37
8.3Teste de evaluare 1 al unitatii
3.7Bibliografia unitatii de invatare de invatare Nr. 8 90
38
4 8.4Conditia femeii in instrumentele
DREPTURI CIVILE SI POLITICE adoptate de O.N.U. 90
39
8.5Teste de evaluare 2 al unitatii
4.1Obiectivele unitatii de invatare Nr.4de invatare Nr. 8 93
39
4.2 Masuri privind
Principalele punerea international
documente in practica acuinstrumentelor
privire la adoptate
drepturile si in cadrul 94
libertatile 39
8.6
Natiunilor Unite
fundamentale in administratia publica, cu referire la drepturile civile §i
8.7Teste de evaluare
drepturile politice 3 al unitatii de invatare Nr. 8 95
8.8Strategii Internationale cu privire la promovarea
4.3Teste de evaluare 1 a unitatii de invatare Nr.4 conditiei femeii 95
50
8.9Teste
4.4Rezumatde evaluare 4 al unitatii de invatare Nr. 8 98
50
8.10Rezumat
51
9 PROTECTIA DREPTURILOR COPILULUI, ALE DEFICIENJILOR 99
MINTALI, ALE PERSOANELOR CU HANDICAP $I ALE ALTOR
CATEGORII DE PERSOANE
9.1Obiectivele unitatii de invatare Nr. 9 3 99
9.2Consideratii preliminare - Drepturile copilului 100
9.4 Organisme Internationale cu competence in domeniul protectiei drepturilor 105
copilului
9.6 Drepturile deficientilor mintali, ale persoanelor cu handicap §i ale altor 105
categorii de personal
9.8Rezumat 110
EVOLUJIA DREPTURILOR OMULUI IN ROMANIA
10 111
Obiectivele unitatii de invatare Nr. 10
10.1 111
10.2 Consideratii preliminare. Romania §i dreptul international al drepturilor 111
omului

10.4 Reflectarea prevederilor instrumentelor juridice internationale in normele
120
juridice interne ale Romaniei
10.6 Rezumat 122
123
11
PROTECJIA DREPTURILOR OMULUI IN CONSTITUJIA ROMANIEI
Consideratii generale- Principiile constitutional care reglementeaza 123
11.2
drepturile §i libertatile fundamentale
11.4 127
Principalele drepturi prevazute in Constitutia Romaniei in raport cu CEDO
11.6Rezumat 130
BIBLIOGRAFIA GENERALA 131
ANEXA1 132
4
Introducere
Cursul Drepturile si libertatile fundamental in administratia publica, respectiv Drepturile omului si

strategii antidiscriminatorii se adreseaza studentilor de la specializarea Administrate publica IF si ID
si studentilor de la Asistenta Sociala IF. Aceasta disciplina completeaza cunostiintele acumulate de-a
lungul timpului la Teoria generala a dreptului si isi propune o abordare holistica, la nivel european si
international prin implementarea cuno§tintelor referitoare la drepturile §i obligatiile inerente fiecarei
fiinte umane §i transpunerea lor in practica, solutionarea unor spete CEDO, cunoa§terea
instrumentelor international cu caracter de universalitate care reglementeaza problematica drepturilor
§i libertatilor in administratia publica dar §i oligatiile lor corelative. Disciplina Drepturi si libertati
fundamentale in administratia publica are ca obiect de studiu analiza protectiei juridice a drepturilor
omului.
Obiectivele cursului
'A Dupa finalizarea cursului, studentii vor fi capabili sa:
0 f
• cunoasca aparitia §i evolutia istorica a drepturilor omului;
• i§i insu§easca, sa inteleaga definitia §i acceptiunile notiunii de drepturi ale
omului, egalitatea in drepturi §i toate particularitatile celor trei generatii de
drepturi din arealul drepturilor omului §i al libertatilor fundamentale;
• cunoasca principiile §i regulile esentiale, de forma §i de fond, care
guverneaza tratatele internationale, mijlocul principal prin care statele isi
manifesta astazi vointa de a crea raporturi juridice;
• cunoasca organizatii §i organe internationale care au atributii §i preocupari
in domeniul promovarii §i protectiei drepturilor omului ;
• cunoasca controversele privind competentele O.N.U. in domeniul protectiei
juridice a drepturilor omului.
Competente conferite
• Competence cognitive:
- Insu§irea definitiei §i acceptiunilor notiunii de drepturi si libertati fundamentale ale
omului , in legatura cu care, pe parcursul timpului, s-a lnregistrat o adevarata
evolutie, atat in ceea ce prive§te acceptarea ca atare a termenului de drept
international al drepturilor omului pentru a determina normele ce carmuiesc
raporturile dintre state, cat §i in ceea ce prive§te semnificatia care trebuie atribuita
acestui termen;
- Dobandirea de cuno§tinte de specialitate avand in vedere viata international
complexa ;
- Cunoa§terea deosebirilor §i raporturilor dintre dreptul intern §i cel international;
- Cunoa§terea principiilor fundamentale care guverneaza drepturile §i libertatile
fundamentale ale omului, care formeaza temelia lntregului sistem de norme si
institttii ale drepturilor omului, toate statele fiind obligate sa actioneze in sfera vietii
ninternationale pe baza respectarii stricte a principiilor fundamentale.
• Competence practic-aplicative:
- Capacitatea de sinteza, de a surprinde elemente noi, relevante, ale dreptului si
5
libertatilor fundamental, avand in vedere faptul ca institujia drepturilor omului este
o institute mobila, suferind atat modificari de forma, dar mai ales de fond.
• Competence de comunicare §i relaponare:
- Capacitatea de a lucra in echipa pentru realizarea diverselor proiecte §i de a le
derula la timp.________________________________________________________
CerinCe preliminare
*1
Este necesara actualizarea cuno§tinjelor specifice disciplinei drepturi si libertati
fundamentale acumulate pe parcursul studiilor anterioare .
Resurse $i mijloace de lucru

Parcurgerea unitajilor de invajare nu necesita existenja unor mijloace speciale.
Metoda este cea a studiului individual, combinata cu metode folosite in timpul
activitajiilor teritoriale (activitaji desfa§urate in grupe, invajarea prin cooperare,
dezbateri §.a.).
Structura cursului___________________________________________________________________
Cursul este structurat pe 11 unitaji de invajare (UI) pentru fiecare fund indicat
timpul alocat studiului individual.
Sunt propuse 2 teme de control, plasate dupa unitajile de invajare nr. 3,6, a caror
rezolvare se realizeaza strict conform indicajiilor cadrului didactic. Temele vor fi
incarcte pe Platforma Moodle. Rezultatele objinute la temele de control vor fi
comunicate la maxim doua saptamani dupa predarea fiecarui material. Rezolvarea
acestor teme este importanta, reprezentand 30% din nota finala la aceasta
disciplina.
Fiecare UI este structurata astfel :

• Titlul unitajii de invajare
• Cuprins
• Obiectivele unitajii de invajare;
• Conjinutul unitajii (sinteze teoretice, exemple);
• Test de evaluare la fiecare UI;
• Rezumat;
• Bibliografia unitajii de invajare.
Durata medie de studiu individual
6
Se estimeaza 2 ore, in medie, ca fiind necesare pentru parcurgerea unei unitafi de
invafare; pentru cele 11 unitafi de invafare vor fi alocate 22 ore de studiu individual
(SI).
Recomandare : benzile goale (din stanga, in special) pot fi folosite pentru adnotari
facute in timpul studiului, in vederea dezbaterii in cadrul tutorialelor a eventualelor
nelamuriri.
Evaluarea
Componenta notei finale:
• Ponderea evaluarii finale 70% (forma - scris);
• Ponderea evaluarii pe parcurs (temele de control 30%).
Unitatea de invafare nr. 1.
ORIGINEA, EVOLUTIA §I CONJINUTUL DREPTURILOR SI LIBERTATILOR

FUNDAMENTALE iN AP
Cuprins
1.1 Obiectivele unitafii de invafare Nr. 1 7

1.2 Aparifia §i evolufia istorica a drepturilor omului - din antichitate §i pana la 15
Revolufia franceza din 1789, izvoarele drepturilor omului, drepturile omului §i
dreptul internafional umanitar
1.3 Teste de evaluare 1 al unitafii de invafare Nr. 1 15
1.4 Rezumat 15
1.5 Bibliografia unitafii de invafare 15
1.1. Principalele objective ale unitafii de invafare nr.1 UI 1
• Cunoasterea interferenfelor dintre diferitele curente religioase care §i-au pus

amprenta pe evolufia drepturilor omului §i a particularitafilor dintre drepturile
omului §i dreptul umanitar.
• Prezentarea evolutiei istorice a drepturilor omului din antichitate pana in
prezent.
/€P Durata medie de parcurgere a primei unitafi de invafare este de 2 ore.
1.2. Drepturile omului in Grecia $i Roma antica
Omul s-a gandit la drepturile sale inca din timpuri stravechi, iar aceste ganduri cum era
§i firesc au prins contur evolutiv ca o necesitate care a stat la baza conservarii speciei
7
Aparina $i umane. Din acest motiv preocuparile respective au ocupat un loc important nu numai
evolufia din activitatea filozofilor §i juri§tilor ci §i a celorlalte categorii de ganditori care in
istorica a decursul epocilor istorice au creat §i conturat in acela§i timp, cutuma in aceasta
Drepturilor direclie.
Omului Ca urmare a extinderii relaliilor economice, politice §i culturale ale Greciei
antice, in preajma anului 410 i.e.n., ganditori ai acestei lari au incercat sa explice relalia
dintre statul cetate laic, religie §i individ. (Acest lucru se intampla dupa ce in anul 700
i.c. Hesiod in lucrarea sa “Munci §i zile” vorbea despre o relativa legalitate naturala a
oamenilor, iar Platon in “Republica” dezvolta acelea§i idei §i conceplii).
S-a nascut astfel o teza revolulionara -sofista- pentru epoca respectiva, dupa care
omul este stapanul destinului sau §i nu se afla la discrelia zeilor, cum se gandea inainte.
Cu toate acestea, ganditorii perioadei in disculie nu au reu§it sa inleleaga
existenla normelor sau valorilor universale.
Generalizarea gandirii din Grecia antica s-a materializat de fapt in lucrarea lui
Aristotel “Politica” §i “Etica”.
Astfel, in “Politica”, acesta justificand sclavia, considera ca “numai prin lege
devine cineva sclav sau liber, prin natura oamenii nu se deosebesc intru nimic” ideile
sale mergeau mai departe, suslinand ca “ natura ar nazui sa creeze deosebite corpurile
celor liberi de ale sclavilor, primii fiind predestinali acliunii politice, iar cei din urma
muncii”
Cunoscutul filozof Protagoras din Abdera, ridicand omul pe un adevarat piedestal,
emitea fara relineri ideea ca “omul este masura tuturor timpurilor” elementul sau de
referinla pentru toate fenomenele, fiind indiscutabil omul.
Putem aprecia ca ganditorii din Grecia antica au fost intr-un anumit mod, pionierii
teoriei dreptului natural de mai tarziu.
In Roma antica filozofii §i-au propus §i ei sa dea raspunsuri la astfel de intrebari,
dar acestea, intr-o oarecare masura, reflecta acela§i conlinut de idei §i conceplii.
Astfel, apologia, “dreptului uman” o regasim in lucrarile “Despre obligalii”,
“Despre Republica” §i Despre regi” a lui Cicero (106 - 43 i.c.) §i in lucrarea “Despre
natura lucrurilor” a lui Titus Lucrelius (99-55 i.c.)
Jurisconsultul roman Ulpian sintetizand in plan juridic marile idei umaniste,
aprecia in esenla ca principiile dreptului trebuiau sa fie urmatoarele: sa duci o viala
onesta, sa nu vatami ceea ce aparjine altuia §i sa atribui fiecaruia ce este al sau.
Dincolo de aceste aspecte morale, deloc neglijabile, trebuie subliniat faptul ca
antichitatea a elaborat nu numai o viziune cuprinzatoare despre om, incluzand
recunoa§terea demnitalii sale §i valoarea normelor juridice de conduita, dar §i
conceptul de “homo politicus” inlelegand prin aceasta vocalia nelimitata de care
trebuiau sa se bucure toli oamenii pentru a participa in condilii de egalitate deplina la
conducerea treburilor cetalii.
Filozofii antici din Egipt, Babilon, India §i China au dat §i ei, la randul lor,
diferite explicalii cu privire la fiinla umana, la locul §i rolul ei in societate, fapt ce
demonstreaza ca problematica legata de om era prezenta in sistemele de drept
respective, facandu-se referire, in special, la puterile regilor, ale imparalilor, etc.
In pofida acestor
au avutidei
un generoase
rol esenlial, insocietatea antica cuno§tea umaniste.
totu§i sclavia §i o
Religiile promovarea concepliilor
Biserica cre§tina a stabilit chiar o ierarhie a diverselor forfe de drept in
Religiile $i
materie.
drepturile
Filozofii cre§tini au dezvoltat aceasta teorie preluand de la “Decalog“(cele 10
omului
porunci) §i au enunlat pe aceasta baza anumite drepturi individuale, fundamentale.
Dupa Sf.Toma d’Aquino, individul este in centrul unei ordini sociale §i
8
juridice, insa legea divina are preeminenfa absoluta asupra dreptului laic, a§a cum este
el definit de rege sau prinf, ca urmare a aparut un dublu conflict: dintre puterea
religioasa §i stat pe de alta parte, intre individ §i stat pe de alta parte. De aici §i o
labilitate a alianfelor cand biserica susfinea autoritatea civila pentru a-§i intari
legitimitatea insubordonarii supu§ilor pe cand biserica sau unii membrii ai sai, se
alaturau poporului in lupta sa contra unei puteri opresoare Islamul care se baza pe doua
idei forfa, respectiv pe emanafia divina, sacra izvorata din lipsa islamica §i in Coran
(sursa esenfiala a dreptului musulman) promovau drepturile omului prin intermediul
unor oameni ai religiilor (Vijal Alah).
Budismul bazat pe o alta concepfie, nu se dovede§te o religie distincta ci
fructul unei mediafii. Bharna lui Buddha, pornea de la recunoa§terea unei inter/relafii
intre necesitafile omului §i ale animalului. Aceasta inter/relafie se situeaza in centrul
budismului §i are ca scop sa infraneze dezvoltarea excesiva a eu-lui uman §i sa
stabileasca o ordine sociala aplicabila fara distincfii de culoare, rasa sau ideologii
politice.
De fapt, toate religiile au ridicat toleranfa la rang de principiu, ideile umaniste
fiind consacrate de altfel in lucrarile unor speciali§ti de prestigiu ai teologiei, in
hotararile unor intruniri eclesiastice.
Din pacate insa, in practica unor religii, lupta impotriva credinfelor ostile s-a
transformat in intoleranfa, ducand in final la sacrificarea nu numai a necredincio§ilor,
dar §i a persoanelor acuzate de anumite erezii, de incalcari ale normelor de conduita
umana propovaduita de biserica.
Pe ansamblu insa influenfa religiilor la afirmarea conceptului de drepturi ale
omului, reprezinta un fapt notabil, cu multiple implicafii in socialul, economicul §i
chiar politicul vremii, dar §i in evolufia viitoare a materiei.
Scrieri de
referinfa m O prima lucrare de o deosebita valoare pentru istoria drepturilor omului este
domeniul faimoasa “Magna Carta Libertatum”(\2\5) pe care au obfinut-o de la rege baronii §i
drepturilor episcopii englezi care consacra privilegiile adifionale pentru opozanfii regelui, precum
omului §i anumite garanfii de natura procedural-juridica.
Un alt fenomen important l-a constituit aparifia lucrarilor lui Thomas Habees
“Apararea puterii §i regelui”, “Despre cetatenii” §i “Dumnezeu nemuritor” care
reitereaza ideea ca oamenii sunt egali in ceea ce prive§te facultafile lor fizice §i
spirituale. Acestea trebuie sa fie recunoscute de societate.
John Locke, in lucrarile sale “Primul tratat despre guvern” §i “Al doilea
tratat despre guvern” i§i exprima pozifia fafa de drepturile naturale ale omului, facand
referire la viafa sociala §i incercand sa dea o explicafie raportului cetafean - societate.
Acestora le urmeaza in 1628 “Petipa drepturilor’” §i in 1689 “Bill-ul
drepturilor”. Bill-ul a reprezentat o incercare de aplicare, la o scara mai mare, a
principiilor enunfate in documentele anterioare. Pe langa acestea el stabilea ca puterea
monarhica emana din voinfa poporului §i tot el a proclamat anumite drepturi
fundamentale ale individului, printre care interzicerea pedepselor ilegale §i crude,
obligafia de a se comunica imediat unui definut motivul arestarii, precum §i eliberarea
pe caufiune.
Jean Jacques Rousseau susfine in lucrarea sa ”Contractul social’ ca omul este
nascut liber, dar pretutindeni este in lanfuri. Pentru apararea persoanei §i a omului, el
preconiza contractul social prin care omul pierde libertatea sa naturala §i dreptul
nelimitat de a-§i insu§i ceea ce il intereseaza, ca§tigand in schimb libertatea civila §i
9
proprietatea a ceea ce poseda.
Este demn de rejinut ca prima consacrare a drepturilor omului, intr-un
document oficial a aparut peste ocean, in America - Philadelphia - in focul razboiului
de independenja, dus de coloniile engleze impotriva coroanei.
Astfel, pe data de 14 iulie 1776 “Declarafia de independent a Statelor Unite’
proclama intr-un limbaj influenjat de stilul constitujiilor engleze, ca” top oamenii se
nasc egali §i creatorul lor ii investe§te cu anumite drepturi inalienabile §i ca printre
acestea se numara straduinfa la viafa, libertate §i fericire; in vederea acestor drepturi,
oamenii instituie guverne, care i§i dobandesc puterea legala prin consimfamantul
celor guvernafi....”
Cu o luna mai devreme - 12 iunie 1776 - in statul Virginia a fost adoptata
“Declarafia drepturilor ” in care se afirma “tofi oamenii sunt de la natura in mod egal
liberi §i independenfi §i au anumite drepturi inerente naturii lor...”
Declarafia drepturilor omului §i ale cetafeanului.
Documentul juridic care a consacrat in maniera cea mai completa conceptul
drepturilor omului §i libertajilor fundamentale a fost “ Declarafia drepturilor omului §i
ale libertafilor cetafenepi” din 26 august 1789, adoptata in perioada revolujiei franceze.
Titulatura acestei declarajii a fost elaborata de prima comisie special
desemnata de Adunarea constituanta a revolujiei franceze.
Ea reflecta viziunea dualista a ilumini§tilor europeni indeosebi francezi,
inspirata atat din teoria dreptului natural (drepturile omului) cat §i din teoria
contractului social (drepturile cetafeanului).
Primul articol al Declarapei proclama “oamenii se nasc liberi §i raman liberi
§i egali in drepturi. Deosebirile sociale nu pot fi fondate decat de utilitatea comuna
In continuare sunt enunâte drepturile imprescriptibile ca: libertatea,

proprietatea, siguranja, etc.
In acela§i document sunt inscrise prevederi exprese referitoare la cadrul legal
al exercitarii drepturilor omului, dreptul de a participa direct sau prin reprezentanji la
elaborarea legilor, ca expresie a voinjei generale, la rejinere, arestare §i acuzare la
prezumjia de nevinovajie, §.a.
Dupa adoptarea acestui document, o ampla mi§care constitujionala s-a
dezvoltat pe continentul european, aparand o serie de constitujii insojite de cate o
declarajie a dreptului najiunii de a exista in calitate de stat teritorial, suveran §i
independent. Cele mai multe din ele prevedeau separajia juri§tilor, prioritatea revenind
legislativului.
Privind retrospectiv se poate aprecia ca declarajiile de drepturi au reprezentat -
atat la timpul respectiv, dar mai ales dupa trecerea unor secole - documente
fundamentale de o importanja deosebita pentru definirea conjinutului politic §i juridic
al institujiei drepturilor omului.
Ele au fundamentat ideea egalitajii oamenilor atat in domeniul drepturilor
civile, cat §i in domeniul politic, definind o viziune elaborata cu privire la raporturile
dintre individ §i stat, dintre om §i autoritate.
Evolujii $i Intrucat acest aspect va fi dezvoltat intr-un capitol de sine statator (Cap. VIII),
dezvoltari vom puncta doar cateva momente care au generat evolujia drepturilor omului in jara
ale noastra, folosindu-ne de lucrari care au marcat concomitent §i dezvoltarea Romaniei pe
drepturilor alte coordonate.
1
0
omului in Pravila de la Targovi^te (1452), de la Putna (1581) cea de la Manastirea
Romania Bistrija (1618) §i cea de la Galaji de la inceputul secolului al XVII-lea se refera la
condi(ia juridica a persoanelor, la organizarea familiei §i chiar la unele prevederi prin
care se apara omul, onoarea §i demnitatea sa.
Cartea romaneasca de invajatura (1646) este tiparita la tipografia Manastirii
Trei Ierarhi din porunca lui Vasile Lupu. Aceasta lucrare este considerata prima
codificare legislativa cu caracter laic a dreptului romanesc.
Indreptarea legii (1652) este tiparita la Targovi§te, fiind cunoscuta sub
denumirea de “Pravila cea mare ”.
Ultimele doua lucrari sunt foarte asemanatoare ca §i con(inut din ele, se
desprinde modul cum la vremea respectiva se apara dreptul de proprietate §i rela(iile
feudale, iar din punctul de vedere al drepturilor omului este relevant faptul ca se
interzicea stapanilor uciderea robilor de pe mo§ii.
Codul Calimah cunoscut sub denumirea de Codica jivila a Moldovei (tiparita
in limba greaca in 1817, iar in limba romana in 1833), reprezinta un alt pas important in
domeniul protec(iei drepturilor omului. Printre ideile mai generoase care se desprind
din lucrare amintim incriminarea robiei, considerata impotriva “firescului drit al
omului”.
Regulamentul temnijelor (1831) §i Oranduieli mdeplinatoare ale
regulamentului temnijelor (1833) - contureaza ce-i drept intr-o forma primitiva -
drepturile de(inu(ilor §i comportamentul gardienilor facandu-se pentru prima data in
(ara noastra trimitere la “drepturi” care apar(in acestor categorii de persoane.
Proclamajia de la Islaz (9/21 iunie 1848) care reprezinta un moment de
referin(a in evolupa drepturilor omului, confine unele articole referitoare la egalitatea
ceta(enilor, libertaplor democratice, alegerea parlamentului, sufragiul universal,
improprietarirea (aranilor, desfiin(area bataii §i a pedepsei cu moartea.
Dupa unirea Principatelor au fost elaborate intr-o concep(ie noua umanista,
Codul civil din anul 1864 care a intrat in vigoare la 1 decembrie 1865, Codul penal din
1865 §i Codul de procedura penala din acela§i an. De re(inut este faptul ca in aceste
coduri care au deschis o noua era in istoria dreptului romanesc existau prevederi care
sunt valabile §i in zilele noastre, spre exemplu: principiul legalita(ii pedepsei, al abolirii
pedepsei inumane, dreptul de aparare, egalitatea in fa(a legii §i multe altele.
Un moment important in apararea drepturilor omului l-a constituit §i apari(ia
Constitujiei de la 29 martie 1923, care a consacrat o serie de liberta(i atat pe plan
ceta(enesc, dar in mod deosebit in ceea ce prive§te apararea fiin(ei umane.
Celelalte constitujii din 1948,1952 §i 1965 de§i pretindeau ca asigura
“putereapoporului” au legalizat grave abateri de la principiile democratice.
Evenimentele din Decembrie 1989 au creat condi(iile pentru edificarea unui
autentic sistem democratic al drepturilor §i liberta(ilor fundamentale ale omului,
constituind o prelungire a nazuin(elor romanilor care la inceputul secolului XX doreau
o (ara a carei locuitori sa nu sufere din cauza unor ingradiri generate de idealuri politice
represive.
Izvoarele Protec(ia juridica a drepturilor omului se asigura prin doua modalita(i pe plan
drepturilor extern prin instrumentele juridice interna(ionale elaborate sub auspiciile organelor §i
omului organismelor cu preocupari in materie §i ratificate de statele care sunt par(i, iar pe plan
intern, prin normele sistemului de drept specific fiecarei (ari in parte.
Pornind de la aceasta constatare, folosindu-ne de elementele de doctrina §i
1
1
materialele elaborate pana in prezent in domeniul drepturilor omului vom face in continuare o
prezentare a izvoarelor principale §i auxiliare in materie care au fost elaborate pana la data actuala in
conformitate cu normele §i principiile dreptului international public.
Tratatul este principalul izvor in dreptul international public, document care-
§i gase§te o aplicatie perfecta in ceea ce prive§te problema protectiei drepturilor
omului.
Precizam ca tratatele internationale care au fost incheiate sub auspiciile
organelor §i organismelor internationale, au capatat o serie de denumiri specifice, ceea
ce le confera o personalitate aparte.
Principalul tratat care are un continut specific problematicii drepturilor omului
§i care a generat o multitudine de masuri pe plan international in aceasta materie il
constituie Carta Natiunilor Unite, care in dreptul international ocupa un loc deosebit
§i fara de care, practic, nu se poate concepe istoria §i evolutia dreptului international.
Pe langa Carta mai sunt o serie de tratate specifice materiei de drepturi ale
omului, a caror apartenenta la acest izvor rezida din insu§i denumirea lor.
In acela§i context ne putem referi §i la Pactele international care se refera la
problematica drepturilor omului.
Mentionam ca la originea elaborarii acestor Pacte a stat Declaratia Universala a
ONU la 10 decembrie 1948 §i care de§i nu este un tratat, a fost apreciata ca izvor
principal al drepturilor omului de intreaga literatura juridica §i politica.
In literatura de specialitate se vorbe§te tot mai des despre Carta international
drepturilor omului, care s-ar compune din cinci documente respectiv: Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, cele doua Pacte amintite, precum §i cele doua
Protocoale aditionale la Pactul cu privire la drepturile civile §i politice.
Tratatele sub forma de conventii reprezinta majoritatea izvoarelor de drept in
materia drepturilor omului §i acestea cuprind o multitudine de aspecte la care ne vom
referi in capitolele urmatoare. Intre aceste conventii intalnim doua instrumente juridice
internationale in drepturilor omului, cu denumirea de Carta.
Subliniem faptul ca aceste documente cu denumirea de Carta, sunt tratate, deci
izvoare de drept in domeniul drepturilor omului pentru statele parti la acestea.
Cutuma internationala este cel de-al doilea izvor principal care-§i gase§te
aplicabilitatea frecventarii in problematica atat de complexa a drepturilor omului.
Referitor la izvoarele auxiliare, doctrinarii din domeniu au puncte de vedere
diferite.
Regula cutumiara este o regula nescrisa, dar obligatorie pentru subiectele
dreptului international care au recunoscut acest caracter al ei.
Achiesand la grupul celor care recunosc existenta unor izvoare de drept
auxiliare sau derivate din dreptul international §i in ceea ce privesc drepturile omului,
vom continua facand o succinta prezentare a acestora.
Rezolutiile organelor sau organismelor internationale cu preocupari in
domeniul drepturilor omului, sunt exprimate in multe situatii §i sub forma unor
declaratii.
O situatie deosebita cu referire la aceasta categorie de izvoare auxiliare sau
derivate de drept, intalnim in Europa unde incepand din anul 1975 s-a institutionalizat
Conferinta pentru securitate §i Cooperare la care participa uneori §i §efi de state, ale
carei lucrari se incheie prin elaborarea unor acte finale cu diferite denumiri care le
individualizeaza.
1
2
In doctrina juridica toate aceste documente au suscitat o serie de discutii §i
pareri diferite in legatura cu forta lor juridica, dar pornind de la ratiunile deja
exprimate, avand in vedere §i forma in care au fost elaborate, ele pot fi considerate
izvoare auxiliare sau derivate ale drepturilor omului.
Hotararile instantelor international in probleme ale drepturilor omului sunt de
asemenea izvoare auxiliare de drept in acest domeniu.
In mod deosebit sunt apreciate in acest sens, hotararile Curtii Europene a
Drepturilor Omului de la Strasbourg.
Legislatia interna a unor state poate fi considerata ca izvor auxiliar de drept
international in masura in care la un moment dat sunt preluate in dreptul international
unele norme care s-au nascut in dreptul intern §i apoi §i-au gasit consacrarea prin
adoptarea unor tratate incheiate de catre subiectele de drept international public.
Doctrina de drept reprezinta doctrina speciali§tilor celor mai calificati in
dreptul international public in general §i in drepturile omului in mod special.
Avem in vedere la aceasta categorie de izvoare auxiliare, lucrarile unor
speciali§ti in dreptul international, al unor organizatii §tiintifice cu caracter
international.
Drepturile In domeniul ideilor, cele doua institutii juridice (dreptul

omului $i international umanitar §i drepturile omului, parti importante ale
dreptul dreptului international public, fiind strans legate de persoana umana),
international au aceia§i origine istorica §i filozofica.
umanitar §i una §i alta au luat na§tere din necesitatea de a proteja
persoana umana contra fortelor raului care o ameninta.
In decursul timpului aceasta conceptie s-a dezvoltat pe doua
cai distincte: limitarea suferintelor §i pagubelor cauzate de
conflictele armate §i apararea omului contra abuzului §i arbitrariului
dezvoltarii, care au mers pana in zilele noastre in mod paralel.
Definirea celor doua concepfii.

Dreptul international umanitar reprezinta ansamblul de norme de drept
international de sorginte cutumiara sau conventionala, destinate a reglementa in mod
special problemele survenite in situatii de conflict armat international sau
neinternational.
Cu toate acestea, protectia drepturilor omului in caz de conflict armat, este
practic anihilata de existenta §i utilizarea tehnicilor moderne de lupta, in special a
armelor de nimicire in masa care datorita efectelor lor, nu pot face distinctie intre
obiectivele militare §i populatia civila.
Declaratia universala a drepturilor omului reitereaza “ca ideal comun spre care
trebuie sa tinda toate popoarele §i natiunile, pentru ca toate persoanele §i toate
organele societatii sa se straduiasca, avand aceasta Declaratie permanent in minte, ca
prin invatatura §i educatie sa dezvolte respectul pentru aceste drepturi §i libertati §i sa
asigure prin masuri progresive de ordin national §i international, recunoa§terea §i
aplicarea lor universala §i efectiva”.
Prin acest document se puneau bazele principale a ceea ce mai tarziu aveau sa
se numeasca dreptul international al drepturilor omului care definit sintetic,
reprezinta ansamblul de norme juridice care vizeaza apararea persoanei umane
contra abuzului si arbitrariului, precum si garantarea in orice perioada, ca
1
3
persoanele sa se bucure de drepturile p libertaple fundamentale.
Distincpi intre dreptul international umanitar §i drepturile omului.
* Drepturile omului reprezinta principiile cele mai generale, in timp ce dreptul
umanitar are un caracter particular, de concepfie, intrucat el intra in aplicare in
momentul inceperii ostilitafilor, moment din care drepturile omului sunt impiedicate
sau restranse.
*Ratione temporis cele doua sisteme juridice difera, in sensul ca majoritatea
normelor dreptului umanitar sunt valabile numai in caz de conflict armat in timp ce
drepturile omului ip gasesc aplicarea indeosebi in timp de pace, instrumentele lor
comportand clauze derogatorii pentru situapi de conflict armat.
*Drepturile omului releva in mod esenfial, raporturi juridice dintre stat p
proprii cetafeni, in timp ce dreptul umanitar releva relafiile dintre stat p resortisanfii
inamici.
*In concluzie, cele doua sisteme de drept international sunt apropiate dar
distincte, completandu-se unul pe celalalt. Pe plan mondial actuala tendinfa se
dezvolta spre unificare intr-un sistem de “drept uman", care ar fi format din norme
juridice internafionale, care sa asigure respectul persoanei umane p fericirea acesteia
in orice situafie (de conflict armat sau pace).
Conexiuni intre dreptul international umanitar §i drepturile omului.
*Ambele sisteme juridice au acelap obiect: persoana umana.
*Fie ca este timp de pace sau conflict armat, statele sunt angajate sa respecte
persoana umana fara nici o discriminare.
*Este interzisa moartea, in dreptul internafional umanitar, pentru persoanele
protejate, in cazul drepturilor omului in toate imprejurarile. Dreptul la viafa este un
drept fundamental al omului, cu excepfia cazurilor prevazute in mod expres, in legea
penala acolo unde condamnarea la moarte nu a fost abolita.
*Atat dreptul internafional umanitar, cat p drepturile omului, recunosc ca
demnitatea fiinfei umane p drepturile egale p inalienabile ale acesteia constituie
fundamentul libertafii, justifiei p pacii in lume.
*Ambele institufii confin p norme privind indatoririle individuale fafa de
celalalt p fafa de colectivitate p este finut sa respecte autoritafile p ordinea publica.
*In conflictele interne, dreptul umanitar, confine o norma imperativa, privind
suveranitatea statului pe teritoriul caruia se deruleaza conflictul armat intern,
pronunfandu-se impotriva oricarei intervenfii din exterior, fie direct, fie indirect,
rezerva care acopera atat situafia de drept umanitar, cat §i cele privind drepturile
omului.
Protocolul adiponal la ”Convenpile de la Geneva” este inspirat in parte din
Pactele drepturilor politice §i civile, elaborate in cadrul ONU.
Ambele consacra principiul ca “toate persoanele care nu participa la
ostilitap, indiferent ca sunt sau nu private de libertate, au dreptul la respectul
persoanei lor, al onoarei, convingerilor §i practicilor religioase, urmand a fi tratate
cu umanitate ”.
Iata deci ca doua documente cu caracter internafional, elaborate pentru situafii
diferite (Pactele drepturilor politice §i civile din decembrie 1966 pentru situafii de
pace, iar Protocolul adifional II din 1977, la Convenfiile de la Geneva pentru situafii
de conflict armat) se refera la drepturi fundamentale ale fiinfei umane.
Similar, Convenfiile de la Geneva din 12 august 1949 (a -Ill-a §i a IV-a) preiau
din Declarafia Universala a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948,
1
4
principalele drepturi enuntate §i le garanteaza victimelor de razboi.
1.3. Test de autoevaluare 1

Test de autoevaluare 1.1
1. Care sunt marile idei umaniste sintetizate de Ulpian?
2.Cum a contribuit religia la dezvoltarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale
omului?
3.Asemanari, deosebiri, conexiuni, interferente intre drepturile omului si dreptul
international umanitar ?
4. Ce prevede Declaratia drepturilor omului §i ale libertatilor cetatene§ti” din 26 august
1789?
Raspunsul se gase§te la pagina 8,9.13,14,10
1.4.Rezumat
Unitatea de mvatare Nr.1 - Istoricul, evolutia si consacrarea actuala nationala si
europeana a drepturilor si libertatilor fundamentale in administratia publica.
Aparijia §i evolutia istorica a drepturilor omului - din antichitate §i pana la
Revolutia franceza din 1789 - drepturile omului in Grecia §i Roma antica - religiile §i
drepturile omului - scrieri de referinta in domeniul drepturilor omului - Declaratia
drepturilor omului §i ale cetateanului - evolupi §i dezvoltari ale drepturilor omului in
Romania - Izvoarele drepturilor omului - izvoarele principale - tratatele - cutuma -
izvoarele auxiliare sau derivate - rezolupile organelor sau organismelor internaponale
- hotararile instantelor international - legislapa interna doctrina de drept - Drepturile
omului $i dreptul international umanitar - scurt istoric - definitia celor doua
conceptii - distinctii intre dreptul international umanitar §i drepturile omului -
conexiuni intre dreptul international umanitar §i drepturile omului
1.5.
Bibliograt 'ia Unitatii de invatare Nr.1
* 1. Aristotel - Politica: Ed. Nationala; Bucure§ti 1924, pag. 24-25;

Claudia Pau, Drepturi si libertati fundamentale in administratia publica, Suport de curs
elaborat in tehnologia ID, 2020, disponibil pe platforma e-learning a FSPAC/UEM.
2. Claudia Andritoi, Teoria generala a drepturilor omului, Editura VIS Print,
Bucuresti 2011.
3. Claudia Andritoi, Drepturi si libertati fundamentale, Editura VIS Print,
Bucuresti 2011.
4. M.Mihaila, C.Andritoi, Drepturile omului §i strategii anti-discriminatorii,
Editura UEM Re§ita, 2009.
5. Marian Mihaila, Claudia Andritoi, Protecpa juridica a drepturilor omului,
intre intrebari §i raspunsuri, Editura „Eftimie Murgu”, Re§ita, 2005
6. Marian Mihaila, Claudia Andritoi, Libertatea de gandire, con§tiinta §i religie
in dreptul international, Editura „Eftimie Murgu”, Re§ita, 2005
1
5
Unitatea de invajare nr. 2.
ORGANIZAJII §I ORGANE INTERNATIONALE CARE AU ATRIBUJII §I PREOCUPARI

IN DOMENIUL PROMOVARII §I PROTECJIEI DREPTURILOR SI LIBERTATILOR
FUNDAMENTALE (I)
Cuprins
Organele principale §i subsidiare ale O.N.U. cu preocupari pe linia promovarii
2.2 16
§i apararii drepturilor omului
2.3 Teste de evaluare 1 al unitatii de invatare Nr. 2 26
2.4 Rezumat 27
2.5 Bibliografia unitatii de invatare 27
2.1. Principalele objective ale unitatii de invajare nr.2 UI 2
• Cunoasterea structurii ONU §i a organelor sale principale

• Prezentarea Adunarii Generale §i a ECOSOC
• Cunoasterea tututor organelor §i organizatiilor cu rol in promovarea
drepturilor §i
libertatilor fundamentale_____________________________________________
Durata medie de parcurgere a primei unitati de invatare este de 2 ore.
2.2 Organele principale $i subsidiare ale O.N.U. cu preocupari pe linia promovarii §i apararii
drepturilor si libertatilor fundamentale in ap
A§a cum aratam in studiul introductiv al materiei, dezvoltarea societatii

omene§ti a impus, in special in epoca moderna, crearea unor organizatii cu caracter
bilateral sau multilateral, care sa-§i fixeze ca obiective rezolvarea unor probleme
legate de interesele statelor respective sau chiar ale lntregii comunitati international.
Asemenea exemple intalnim in secolul trecut cand, ca urmare a dezvoltarii
Scurt istoric tehnicii - a societatii in general - s-au constituit Uniunea International Telegrafica
(1895) §i Uniunea Po§tala Universala (1874).
Dupa primul razboi mondial, infiintarea Legii Natiunilor a constituit prima
incercare de a se realiza o organizatie de state care sa aiba un caracter general $i
1
6
permanent. Ideea crearii acelei organizalii aparuse in mai multe lari §i s-a nascut ca
urmare a dezastrului pe care primul razboi mondial l-a provocat multor popoare,
precum §i situaliei politico-economice ivite la terminarea acestuia.
Pactul Ligii Naliunilor, adoptat la Conferinla de pace de la Versailles din 28
iunie 1919, a reprezentat prima tentativa de constituire a unei organizalii
internalionale, care printre alte obiective §i-a propus §i respectarea §i proteclia
juridica a drepturilor omului. Sub auspiciile aceleia§i Legi a Naliunilor au fost
elaborate o serie de instrumente juridice internalionale referitoare la drepturile
omului multe din acestea referindu-se la proteclia in domeniul muncii §i ocrotirii
sociale.
Dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial la Conferinla de la San
Francisco (24 aprilie - 26 iunie 1945) s-a adoptat Carta Naliunilor Unite, care a intrat
in vigoare la 24 octombrie al aceluia§i an.
Preambulul acestui document este enunlat astfel: “Noi, popoarele Naliunilor
Unite, hotaram sa izbavim generaliile viitoare de flagelul razboiului care, de doua ori
in cursul unei vieli de om, a provocat omenirii suferinle de nespus, sa ne reafirmam
credinla in drepturile fundamentale ale omului, in demnitatea §i valoarea persoanei
umane, in egalitatea in drepturi a barbalilor §i femeilor, precum §i a naliunilor mari
§i mici, sa cream condiliile necesare menlinerii justiliei §i respectarii obligaliilor
decurgand din tratate §i alte izvoare ale dreptului internalional, sa promovam
progresul social §i condilii mai bune de trai intr-o mai mare libertate, ... am decis sa
ne asociem eforturile pentru realizarea acestor obiective”.
Doar din acest citat se poate trage concluzia ca unul din scopurile
Organizaliei Naliunilor Unite , este acela ca prin organele §i organismele sale, sa
intreprinsa acliuni menite sa promoveze §i sa ocroteasca drepturile fiinlei umane,
prin diferite forme §i modalitali specifice dreptului internalional.
Organele Inca din faza premergatoare constituirii O.N.U. s-au manifestat anumite
principale $i conceplii privind domeniile de preocupare ale viitoarei organizalii §i competence
subsidiare ale organelor care urmau sa fie constituite in structura sa instituilionala.
O.N.U. cu U.R.S.S. era de parere ca activitatea organizaliei trebuie sa fie preponderenta in
preocupari pe domeniul securitalii internalionale, iar rolul principal in institute sa-l delina Consiliul
linia de Securitate.
promovarii §i S.U.A. opina ca problemele economice, sociale §i umanitare sa prevaleze, iar
apararii Adunarea Generala sa fie organul imputernicit sa faca recomandari in toate
drepturilor problemele aflate in atenlia organizaliei pentru care se afla §i domeniul drepturilor
omului omului §i libertalilor sale fundamentale.
Cu prilejul Conferinlei de la Dumbavton Oaks, Statele Unite au cedat in fala
Angliei, astfel ca prevederile privind drepturile omului erau destul de vag
reprezentate.
La Conferinla de la San Francisco un interes deosebit pentru introducerea in
viitoarea Carta a unor prevederi referitoare la drepturile omului au manifestat larile
Americii Latine.
La aceasta Conferinla s-au conturat trei grupuri de state care suslineau
conceplii diferite privind modul de reglementare a competenlelor O.N.U. privind
drepturile omului. 1
Primul grup, cel mai radical
7 de altfel era format din lari de origine latino-
americana, printre care Cuba, Brazilia, Columbia, Chile, Mexic §i Ecuador.
Acestea au fost suspnute de Australia, Noua Zeelanda, India §i Norvegia. Acestea
doreau ca viitoarea Carta sa prevada obligapa statelor de a respecta drepturile
omului, iar acpunile in acest sens sa fie nu numai separate ci §i colective.
A1 doilea grup de state, format in special din marile puteri de§i se declarau
in favoarea promovarii drepturilor omului, nu doreau inscrierea in Carta a unor
obligapi ferme in acest sens §i nici o detaliere a sferei de cuprindere a problematicii
drepturilor omului.
Cel de al treilea grup, format din statele socialiste suspneau dreptul
popoarelor la autodeterminare, fapt care a provocat reacpa puternica a statelor vestice
care erau puteri coloniale.
In final, toate cele trei grupuri au facut concesii §i s-a ajuns la o
varianta de unison concretizata in art.55 §i 56 din Carta.
Structura
Organizafiei O.N.U. are in structura urmatoarele organe principale:
Nafiunilor Adunarea Generala,
Unite Consiliul de Securitate,
Consiliul Economic §i Social (E.C.O.S.O.C.),
Consiliul de Tutela,
Curtea International de Justipe,
Secretariatul.
Dintre aceste preocupari mai semnificative in domeniul protecpei drepturilor

omului le au Adunarea Generala, Consiliul Economic §i Social, precum §i
Secretariatul O.N.U.
Adunarea Generala
Adunarea Generala a O.N.U., potrivit prevederilor de la art.13, va inipa

studii §i va face recomandari in scopul de a promova cooperarea international in
domeniul economic, social-cultural, educativ §i sanitar §i sprijina infiinfarea
drepturilor omului $i libertafilor fundamentale pentru top, fara deosebire de
rasa, sex, limba sau religie. In continuare la art.55 lit.c, se menponeaza ca Napunile
Unite vor favoriza respectarea universala §i efectiva a drepturilor omului $i
libertafilor fundamentale pentru tofi, fara deosebire de rasa, sex, limba sau
religie. In fine la art.56 se stipuleaza ca toti membrii acestei organizapi se obliga sa
intreprinda actiuni in comun §i separat, pentru realizarea acestor scopuri.
Sub auspiciile Adunarii Generale a O.N.U. au fost elaborate, in cursul
anilor, majoritatea documentelor importante pe linia apararii drepturilor omului,
incepand cu Declarapa universala a drepturilor omului, pactele §i alte convenpi de o
importanta majora in ceea ce prive§te stabilitatea unor standarde internaponale in
acest domeniu.
Adunarea Generala pentru a realiza aceste deziderate a creat o serie de
comitete specializate cu preocupari pe linia drepturilor omului.
Consiliul Economic §i Social (E.C.O.S.O.C)
Consiliul Economic §i Social

1 are cele mai multe atribupi in ceea ce prive§te
protecpa juridica a drepturilor omului.
8
Acesteia ii sunt fixate prin Carta O.N.U. care-i confera competenta de a
pregati proiecte de convenfii pe care sa le supuna spre aprobare Adunarii Generale, precum §i de a
consacra conferinfe internafionale in problemele din competenfa sa. Art.62 din Carta stipuleaza ca
E.C.O.S.O.C. are atribufia expresa de a face recomandari in scopul de a promova respectarea
efectiva a drepturilor omului §i a libertafilor fundamentale pentru tofi.
Studiind atent aceste atribufii, putem evidenfia faptul ca sediul materiei
in ceea ce prive^te protecfia international;! a drepturilor omului este situata,
potrivit Cartei O.N.U. in competenfa E.C.O.S.O.C.
Intrucat organele O.N.U. au dreptul sa-§i creeze organe subsidiar care sa le
sprijine in realizarea atribufiilor ce le au, E.C.O.S.O.C. §i-a creat o serie de astfel
de organe, care il ajuta in exercitarea atribufiilor §i care se ocupa la randul lor de o
vasta problematica in acest domeniu, fiecare avand regulamente de funcfionare
proprii, dar fiind subordonate organului O.N.U. care le-a creat §i fafa de care
raspund in exercitarea mandatului primit.
In continuare, vom face o scurta prezentare a structurii §i atribufiilor unor
organe subsidiare ale Consiliului Economic §i Social cu preocupari in domeniul
protecfiei juridice a drepturilor omului.
Comisia pentru drepturile omului
Cunoscuta §i sub denumirea de Comisia funcfionala a E.C.O.S.O.C. este cel

mai important organ subsidiar care se ocupa de aceste probleme avand competenfa
in toate chestiunile ce privesc domeniul respectiv.
A fost creata in anul 1946.
Atribufii. Se disting ca fiind cele mai importante urmatoarele:
-efectuarea de studii in domeniul drepturilor omului,
-pregatirea recomandarilor §i elaborarea proiectelor instrumentelor
internafionale in acest domeniu;
-indeplinirea unor sarcini speciale incredinfate de Adunarea Generala sau de
E.C.O.S.O.C;
-efectuarea unor anchete in cazul unor sesizari privind incalcarea drepturilor
omului;
-examinarea unor comunicari in care sunt semnalate incalcari grave ale
drepturilor omului.
Activitate. Comisia desfa§oara o activitate de colaborare apropiata cu toate
celelalte organe O.N.U., competenfe in problema drepturilor omului.
Ea poate invoca orice stat sa participe la discutarea unei anumite probleme
care il intereseaza in mod special.
Totodata in scopul inlaturarii cauzelor de violare a drepturilor omului,
Comisia nume§te experfi-raportori, reprezentanfi speciali sau alte persoane pentru
anchetarea situafiei drepturilor omului din anumite fari, care urmaresc domenii
precise ale drepturilor omului.
Pentru buna desfa§urare a activitafilor propuse Comisia pentru drepturile
omului are in subordonare doua subcomisii, respectiv Subcomisia pentru
prevenirea discriminarii §i protecfiei minoritafii §i Subcomisia pentru libertatea
1
9
informafiilor §i a presei.
De asemenea, comisia mai are §i unele grupuri de lucru specializate, dintre
care amintim:
-grupul de lucru special pentru Africa centrala,___________________________
-grupul celor trei pentru eliminarea apartheidului,
-grupul de lucru pentru disparipi formate sau involuntare,
-grupul de experp guvernamentali asupra dreptului la dezvoltare.
Grupurile de lucru intocmesc rapoarte care le supun examinarii dupa caz
subcomisiei sau comisiei, care la randul lor vor lua decizii §i vor adopta rezolupi.
Subcomisiile elaboreaza proiecte de rezolupi §i decizii pe care le inainteaza
spre adoptare Comisiei pentru drepturile omului sau Consiliului Economic §i
Social, iar dupa fiecare sesiune inainteaza un raport spre Comisia pentru drepturile
omului.
Comisia pentru condipa femeii
Inipal s-a intenponat crearea unei subcomisii pe acest profil, dar in urma
dezbaterilor din sesiunea E.C.O.S.O.C. din 1946 s-a hotarat constituirea unei
comisii.
Atribupi. Comisia are ca atribupi prezentarea de recomandari §i rapoarte
pentru Consiliul Economic §i Social privind promovarea drepturilor femeii in
domeniile politic, economic, civil, etc., precum §i prezentare de recomandari in
problemele drepturilor femeii ce au un caracter de urgenâ in vederea realizarii
egalitapi in drepturi a femeii cu barbatul.
Comisia elaboreaza rezolupi §i decizii proprii sau proiecte ale acestora care
sunt supuse examinarii catre E.C.O.S.O.C.
Activitate. La lucrarile acestei comisii participa membrii supleanp. La
ultimele sesiuni, pe langa ace§tia au participat §i un numar important de state
membre §i nemembre ale O.N.U., precum §i reprezentap ai diverselor organisme §i
institupii specializate ale O.N.U., reprezentanp ai unor mi§cari de eliberare
naponala §i observatori din partea organizapilor neguvernamentale asigurand in
acest fel posibilitatea cre§terii reprezentativitapi acestei comisii §i o mai buna
rezolvare a problemelor care ii sunt date in competent
La sesiunile acestei Comisii sunt prezentate rapoarte §i din partea Comisiei
Interamericane a femeilor §i a Comisiei pentru condipa femeii arabe.
In fiecare an, Centrul pentru dezvoltare sociala §i probleme umanitare cu
sediul la Viena, intocme§te §i trimite Comisiei pentru condipa femeii doua liste
referitoare la violari ale drepturilor omului.
In anul 1983 E.C.O.S.O.C. a adoptat o rezolupe in care reafirma competenta
Comisiei pentru condipa femeii de a examina comunicari confidenpale §i
neconfidenpale privind condipa femeii, reafirmand totodata §i faptul ca ea nu este
competenta sa ia masuri in aceste situapi, ci doar sa formuleze recomandari
Consiliului Economic §i Social care va decide masurile necesare in funcpe de
concluziile care vor rezulta din examinarea acestora.
Problema comunicarilor privind condipa femeii a fost reluata §i la sesiunea
E.C.O.S.O.C. din 1992 care a adoptat o alta rezolupe in aceasta direcpe, care in
2
0
esenta nu aduce imbunatapri substanpale procedurii impuse in 1983.
Comitetulpentru eliminarea discriminarii rasiale
Este un organism infiintat in anul 1970, conform prevederilor art.8 din

Convenpa international pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala.
Atribupi §i activitap. Vom refine in continuare cateva dintre atribupile mai
importante care cad in competenta mai sus emitatorului comitet:________________
-primirea §i examinarea rapoartelor prezentate de statele membre
Secretarului general O.N.U., cu privire la masurile legislative, juridice,
administrative sau de alta natura pe care aceste state le-au adoptat in vederea
punerii in aplicare a acestei convenpi,
-primirea §i examinarea unor comunicari de la persoane sau grupuri de
persoane care se considera victime ale violarii drepturilor din aceasta convenpe de
catre statul al carui resortisanp sunt,
-formularea de observatii asupra situapilor de discriminare rasiala §i
supunerea lor atenpei Adunarii Generale.
Comitetul pne cu regularitate doua sesiuni pe an. La aceste sesiuni pot sa
asiste in general §i reprezentanpi statelor parti atunci cand sunt examinate
rapoartele acestora putand raspunde la intrebari §i furniza informapi suplimentare .
De asemenea, orice stat face declarapa de recunoa§tere a competentei
comitetului i§i poate crea un organism intern conform legii naponale, pentru a
primi §i examina cererile provenite de la resortisanp sau grupuri de resortisanp care
se considera victime ale violarii vreuneia din drepturile enuntate in convenpe §i
care au epuizat toate celelalte cai de recurs national.
Comitetul pentru drepturile omului
Acest organism international a fost constituit in anul 1977 in baza art.28 al

Pactului international privind drepturile civile §i politice.
Atributii $i activitap. Sarcinile Comitetului pentru drepturile omului, care
se desprind din Pact sunt:
-examinarea rapoartelor prezentate de catre statele parti atat asupra masurilor
adoptate §i care transpun in viata drepturile civile §i politice prevazute de pact cat
§i asupra programelor care au fost realizate in folosinta acestor drepturi;
-inainteaza statelor parti propriile sale rapoarte precum §i orice observatii
generale pe care le considera necesare. Observatii insopte de copii ale rapoartelor
pot fi trimise de Comitet §i E.C.O.S.O.C. in vederea adoptarii unor masuri
corespunzatoare;
-desemnarea unei comisii de conducere ad-hoc in situapa in care diferendul
supus comitetului nu s-a soluponat spre satisfacpa statelor parti interesate.
Comitetului i se poate adresa orice persoana fizica in situapa in care
pretinde ca a fost victima unei violari a drepturilor prevazute de Pact.
Conditia imperativa este ca statul al carui resortisant este persoana
2
1
respectiva sa fie parte la Protocolul facultativ la Pactul cu privire la drepturile civile
§i politice.
Conditiile de admisibilitate sunt: sa fi epuizat toate caile de recurs interne,
comunicarile sa nu constituie un abuz de drept §i sa fie compatibile cu dispozipile
Pactului.
Orice comunicare admisa este adusa la cuno§tinta statului in cauza, care, in
termen de 6 luni va trebui sa prezinte in scris Comitetului, explicapile necesare
clarificarii problemei §i masurile de remediere luate. Nu sunt examinate
comunicarile aflate in curs de examinare in fata unei alte instante internationale de
ancheta sau in curs de rezolvare.
Comitetul pentru drepturi economice, sociale §i culturale

A fost creat in vederea aplicarii prevederilor pactului international cu
privire la drepturile economice, sociale §i culturale de Consiliul Economic §i
Social in anul 1985.
Atributii §i activitati. Acest comitet are ca sarcini examinarea rapoartelor
care ii sunt inaintate de catre statele parti la Pact, cu privire la masurile pe care le-
au adoptat §i asupra progreselor obtinute in asigurarea respectarii drepturilor
recunoscute in Pact.
De asemenea, Comitetul ajuta E.C.O.S.O.C in indeplinirea sarcinilor ce-i
revin pentru supravegherea aplicarii prevederilor pactului, facand recomandari §i
sugestii de ordin general in urma examinarii rapoartelor trimise de statele parti §i
de institutiile specializate interesate.
Comitetul pentru eliminarea discriminarii faja de femei
A fost constituit in anul 1982 in baza prevederilor art.17 din Conventia

pentru eliminarea oricaror forme de discriminare fata de femei.
Atributii $i activitati. In vederea indeplinirii scopului comitetului, statele
parti vor prezenta Secretariatului general orice, in vederea examinarii de catre
comitet , un raport cu privire la masurile de ordin legislativ, judiciar, administrativ
sau de alta natura pe care aceste state le-au adoptat in vederea aplicarii
dispozitiilor conventiei §i asupra progreselor realizate pe aceasta linie. Aceste
rapoarte pot indica §i acei factori care influenteaza asupra masurilor de indeplinire
a obligatiilor prevazute in Conventie §i a dificultatilor aparute.
Anual prin intermediul E.C.O.S.O.C. Comitetul trebuie sa prezinte un
raport Adunarii Generale a O.N.U. cu privire la activitatile desfa§urate.
Totodata poate formula sugestii §i recomandari generale pe baza
examinarii rapoartelor primite de la statele parti.
De asemenea, Comitetul poate invita institutiile specializate sa prezinte
rapoarte asupra aplicarii conventiei in domeniile din sfera lor de activitate. Aceste
institutii au dreptul sa fie reprezentate cu prilejul examinarii modului de aplicare a
dispozitiilor Conventiei in cauza, in domeniul de activitate.
2
2
Comitetul pentru lupta impotriva torturii
Acest comitet a fost constituit pe baza Conventiei impotriva torturii §i a!

pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante care prevede in art.
constituirea unui comitet contra torturii.
Atributii $i activitati. Sarcinile acestui comitet sunt:
-studierea rapoartelor prezentate de statele parti cu privire la masurile
intreprinse pentru a-§i achita obligatiile care le revin din Conventie,
-efectuarea de anchete confidential atunci cand considera necesar, daca detine
informatii din surse sigure ca pe teritoriul unui stat parte se practica tortura in mod
sistematic,
-exercitarea de activitati concrete in vederea rezolvarii diferendelor care pot
apare intre statele parti in aplicarea prevederilor Conventiei, dar numai cu conditia
ca aceste state sa fi recunoscut competenta comitetului in ceea ce prive§te
exercitarea acestor atributii,
-constituirea de comisii de conciliere ad-hoc menite sa-§i ofere bunele oficii
statelor parti interesate in vederea gasirii unei solutii amiabile diferendelor dintre
ele,
-examinarea reclamatiilor primite de la persoane particulare care pretind ca au
fost victime ale violarii prevederilor Conventiei de catre un stat parte, dar numai
in situatia in care acest stat a recunoscut competent Comitetului in acest domeniu
§i daca au fost epuizate toate posibilitatile interne de rezolvare a situatiei.
Comitetulpentru drepturile copilului
In baza art.43 al Conventiei privind drepturile copilului adoptata la 20

noiembrie 1989 se instituie acest comitet.
Atribufii $i activitafi. Comitetul pentru drepturile copilului are sarcina sa
examineze rapoartele trimise de catre statele parti la Conventie.
El poate propune efectuarea de studii in privinta drepturilor copilului §i
poate face cunoscut sugestiile §i recomandarile sale statelor parti §i Adunarii
Generale a O.N.U.
In acela§i context Comitetul poate solicita statelor parti informatiile
corespunzatoare privind aplicarea prevederilor Conventiei.
Comitetul pentru prevenirea crimei §i combaterea delicvenjei
A fost creat la 1 decembrie 1950 de catre Secretariatul General al O.N.U.

in baza rezolutiei Adunarii Generale nr.415/5, fiind primul organ specializat al
O.N.U. in materie.
Atribufii §i activitafi. Comitetul are ca scop de a sfatui Secretarul §i
Comisia dezvoltarii sociale cu privire la mijloacele ce urmeaza sa fie realizate pe
plan mondial pentru prevenirea criminalitatii international.
Totodata trebuie sa elaboreze studii §i programe care sa fie supuse O.N.U.
2
3
spre aprobare §i aplicare.
El trebuie sa inainteze rapoarte Comisiei dezvoltarii sociale §i Comisiei
drepturilor omului.
De asemenea, el are competent speciala de a aviza lucrarile diferitelor
grupuri consultative in materie.
Pana in anul 1965 Comitetul a avut Statut consultativ, dupa care a devenit
un organism permanent. Totodata din anul 1971 E.C.O.S.O.C. a hotarat sporirea
atributiilor Comitetului pe linia pregatiri Congreselor orice pentru prevenirea
crimei §i lupta contra delicventei precum §i a unor planuri de actiune la nivel
international pentru combaterea crimei.
Problemele pe care le solutioneaza ajung la E.C.O.S.O.C prin intermediul
celor doua comisii amintite mai sus, precum §i a Comisiei stupefiantelor, carora le
este subordonat.
Secretariatul
Un alt organ principal al O.N.U. care au atributii §i competente pe linia

protectiei juridice a drepturilor omului este Secretariatul acestei organizatii
internationale cu vocatie universala.
In cadrul Secretariatului O.N.U. principalul organ subsidiar care are
preocupari in domeniul drepturilor omului este Centrul pentru drepturile
omului.
Acest organ este condus de catre Secretarul general adjunct pentru
drepturile omului, care este de asemenea §i Directorul general al Oficiului O.N.U.
de la Geneva unde Centrul i§i are de altfel sediul.
Centrul pentru drepturile omului are rolul de a ajuta Adunarea Generala a
O.N.U., E.C.O.S.O.C., Comisia pentru drepturile omului §i alte organe ale
O.N.U., pentru promovarea §i protectia drepturilor §i libertatilor fundamentale ale
omului a§a cum sunt ele prevazute in Carta O.N.U., Declaratia Universala a
drepturilor omului §i Conventiile Internationale in aceasta materie adoptate sub
egida O.N.U. Principalele atribufii ale Comitetului sunt:
-centralizarea activitatilor in domeniul drepturilor omului, realizate de catre
organele subsidiare ale O.N.U.;
-oferirea de servicii de secretariatul §i servicii tehnice organelor O.N.U, cu
atributii in domeniul drepturilor omului;
-efectuarea de studii §i cercetari in domeniul drepturilor omului la cererea
organelor interesate;
-intocmirea de rapoarte cu privire la respectarea drepturilor omului §i a
masurilor care se impun in acest sens;
-administrarea programelor de servicii centralizate §i de asistenta tehnica in
domeniul drepturilor omului;
-asigurarea legaturii cu organizatiile neguvernamentale §i alte institutii cu
preocupari in acest domeniu;
-strangerea §i difuzarea de informatii §i intocmirea publicatiilor pe profil.
2
4
Centrul a fost organizat in §ase sectii corespunzatoare domeniilor de activitate
principale desfa§urate dupa cum urmeaza:
-sectia de instrumente internationale;
-sectia de comunicari;
-sectia de proceduri speciale;
-sectia de servicii consultative;
-sectia de relatii externe, publicatii §i documentare.
Pentru o mai buna corelare a activitatii propuse in anul 1990 Centrul
pentru drepturile omului a suferit o modificare de reorganizare in sensul ca cele
§ase sectii au fost grupate in trei servicii. Acestea sunt:
-serviciul legislatiei §i luptei impotriva discriminarilor rasiale;
-serviciul de aplicare;
-serviciile consultative de asistenta tehnica §i de informare.
A§a cum am aratat la inceputul acestui paragraf, dat fund importanta
deosebita pe care O. N. U. o acorda problematicii drepturilor omului, in cadrul
Secretariatului s-a instituit functia de Secretar general adjunct pentru
drepturile omului, care asigura coordonarea intre programele cu privire la
drepturile omului §i activitatile asemanatoare intreprinse in interiorul
secretariatului O.N.U. precum §i celelalte organe ale O.N.U.
El il reprezinta pe Secretarul General la reuniunile organelor care se ocupa
de drepturile omului §i in cadrul altor manifestari organizate pe aceasta linie.
De asemenea, incurajeaza ratificarea §i aplicarea conventiilor
internationale in acest domeniu, ajuta Secretarul general sa-§i exercite bunele
oficii in cadrul actiunilor umanitare, asigura serviciile de secretariat in cadrul
Comisiei pentru drepturile omului §i a altor organe care se ocupa de aceste
probleme.
Celelalte organe ale O.N.U. respectiv Curtea international de justice,
Consiliul de tutela $i Consiliul de Securitate pot avea unele insarcinari privind
2
5
protectia juridica a drepturilor omului.
Institute specializate sunt organizatii internationale care, potrivit actelor lor
constitutive indeplinesc anumite functii in domeniul economic, social, cultural §i in
alte domenii.
Patru dintre institutiile specializate din sistemul Natiunilor Unite au
inscris in actele constitutive promovarea drepturilor omului in domeniile lor de
activitate.
Este important de retinut faptul ca acestea i§i indeplinesc atributiile sub
controlul Organizatiei Natiunilor Unite §i exista raporturi de coordonare intre aceasta
organizatie §i ele.
Organizatii
cu rolin Organizafia Internafionala a Muncii (O.I.M.)
promovarea
drepturilor
Este infiintata in anul 1919. §i-a dobandit statutul de institute specializata a
omului
O.N.U. in anul 1946. Are sediul la Geneva.
In afara de faptul ca O.I.M. §i-a adus o contribute de seama intre cele doua
razboaie mondiale la elaborarea unor standarde internationale pe linia ocrotirii
drepturilor omului, in ceea ce prive§te raporturile de munca §i ale ocrotirii sociale,
prin elaborarea unui numar insemnat de conventii §i recomandari, am putea spune ca
aceasta institutie prin insa§i problematica pe care o abordeaza in societate se
subordoneaza in totalitate principiului protejarii drepturilor omului.
Din continutul Constitutiei O.I.M. se desprind cu u§urinta preocuparile
organizatiei.
Aceasta desfa§oara o intensa activitate pe linia protectiei juridice a drepturilor
omului, organizand o serie de conferinte internationale, colocvii, simpozioane,
militand permanent pentru abolirea muncii formate, libertatea de asociere sindicala,
raporturile dintre patronat §i sindicate, eliminarea discriminarilor in materie de
angajare §i retribuire, egalitatea dintre femei §i barbati, in ceea ce prive§te plata
muncii efectuate.
Un alt domeniul important de care se ocupa O.I.M. este asigurarea protectiei
muncii, crearea unor conditii drepte §i sanatoase privind utilizarea forêi de munca,
securitatea §i ocrotirea sociala.
Elaborarea de standarde internationale nu ar fi insa suficienta daca nu ar fi
dublata de crearea unor mecanisme concrete de supraveghere a modului in care
acestea sunt realizate in practica de catre state.
In aceasta directie O.I.M. dispune de doua comitete, Comitetul Independent
de experti cu privire la aplicarea conventiilor §i recomandarilor §i Comitetul tripartit
pentru aplicarea conventiilor §i a recomandarilor.
Totodata O.I.M. a prevazut doua proceduri speciale pentru cazurile in care
se constata nerespectarea prevederilor acesteia, de catre un stat care a ratificat
conventia.
Organizafia Nafiunilor Unite pentru educafie, gtiinfa §i cultura (U.N.E.S.C.O.)

Este infiintata ca §i institutie specializata in 1946. Are sediul la Paris.
Scopurile U.N.E.S.C.O., care sunt indreptate in directia favorizarii schimburilor
culturale, a educatiei, a sprijinirii progresului §i §tiintei, sunt legate in mod evident
de om, de ceea ce Declaratia universala
2 a drepturilor omului, cere popoarelor cu
privire la fiinta umana. 6
Militand pentru cre§terea gradului de educatie, pentru protejarea valorilor
culturale ale umanitafii, pentru tot ce a creat valoros fiinfa umana, U.N.E.S.C.O. este una din institute
specializate ale O.N.U., care i§i aduce o contribufie efectiva la dezvoltarea viefii spirituale de care are
nevoie omenirea.
Pentru atingerea acestor obiective, U.N.E.S.C.O. a fost mandata sa-§i dea concursul
pentru:
- a favoriza cunoa§terea §i infelegerea reciproca intre popoare,
recomandandu-le incheierea de acorduri internafionale a natura a inlesni
circulafia libera a ideilor prin cuvant §i imagine
-a imprima un puternic impuls educafiei populare §i raspandirii culturii
-a ajuta la pastrarea, progresul §i raspandirea §tiinfei.
Organizafia Nafiunilor Unite pentru alimentafie §i agricultura (F.A.O.)
A fost infiinfata ca institute specializata in anul 1945. Sediul F.A.O. este la

Roma.
Printre obiectivele sale, Organizafia il are §i pe acela al realizarii cooperarii
internafionale, in domeniul drepturilor omului, in special al eliminat'd foametei §i
malnutrifiei , care este un drept fundamental al omului.
Ea are un caracter preponderent tehnic, urmarind ridicarea nivelului de trai
al popoarelor statelor membre, sporirea randamentului producfiei §i repartizarea
produselor alimentare §i agricole, imbunatafirea condifiilor de existenfa a
populafiilor rurale, expansiunea economiei mondiale §i rezolvarea problemei
subnutrifiei pe Terra.
Organizafia Mondiala a Sanatafii (O.M.S.)
Este o organizafie interguvernamentala cu statut de institufie specializata

O.N.U. din 1946. Constitufia ei a intrat in vigoare doar in anul 1948. Are sediul in
Geneva §i birouri regionale in intreaga lume.
Preocuparile pe plan mondial ale acestei institufii sunt plasate in sfera
ocrotirii sanatafii oamenilor, deci operarea drepturilor la viafa al acestora.
Activitatea acestei organizafii se materializeaza mai ales printr-o serie de
acfiuni pe plan mondial cu prilejul diferitelor evenimente deosebite.
Avem in vedere acfiunile umanitare in timpul conflictelor armate, dar §i in
timp de pace prin executarea unor programe in diferite zone ale lumii prin apararea
omului.
Sunt nenumarate acfiunile pe care aceasta organizafie le-a intreprins pentru
combaterea diferitelor maladii ce au parut de-a lungul vremii in diferite zone, a
unor programe in farile subdezvoltate §i multe acfiuni de caritate, toate orientate in
direcfia protecfiei omului, a apararii dreptului sau fundamental de a fi sanatos, de a
trai.
Putem afirma ca §i alte institufii specializate acfioneaza pentru protecfia
juridica a omului a§a cum sunt Organizafia Aviafiei Civile Internationale
(I.C.A.O.), daca avem in vedere protejarea oamenilor pe timpul cat ace§tia
2
7
calatoresc in aeronave, opunerea lor impotriva actelor teroriste §i de piraterie.
Acelea§i preocupari le are §i Organizafia neguvernamentala consultative
pentru navigafia maritima (I.N.C.O.), Organizafia meteorologica mondiala
(O.M.N.) §i Agenfia internafionala pentru energie atomica (A.I.E.A.)19
_______Problematica pe care aceste organizafii o abordeaza este diferita, dar daca
2
8
analizam elementele de detaliu, scopurile finale, putem conchide fara rezerve ca
multe din activitaple desfa§urate au in vedere protectia §i apararea fiinfei umane.

1. Atribupile Adunarii Generale a ONU?
2. In cate secpi este organizat Centrul pentru drepturile omului?
3.Care sunt organizapile cu rol in promovarea drepturilor omului?
4. Care este structura ONU?
Raspunsul se gase§te in 18, 23, 25, 26, 18.
2.4. Rezumat
Unitatea de invafare Nr. 2 - Organe $i organizatii international care au
atributii $i preocupari in domeniul drepturilor si libertatilor fundamentale ale
omului in administratia publica;
Scurt istoric - Organele principale $i subsidiare ale O.N.U. cu preocupari
pe linia promovarii $i apararii drepturilor omului - Controverse privind
competence O.N.U. in domeniul protecpei juridice a drepturilor omului - Structura
Organizapei Napunilor Unite - Adunarea Generala - Consiliul Economic §i Social
(E.C.O.S.O.C) - Comisiapentru drepturile omului - Comisiapentru condifia femeii -
Comitetul pentru eliminarea discriminarii rationale - Comitetul pentru drepturile
omului - Comitetul pentru drepturile economice, sociale §i culturale - Comitetul
pentru eliminarea discriminarii fata de femei - Comitetul pentru lupta impotriva
torturii - Comitetul pentru drepturile copilului - Comitetul pentru prevenirea crimei §i
combaterea delincventei - Secretariatul - Institufii specializate ale O.N.U. cu
preocupari in domeniul protecfiei juridice a drepturilor omului - Organizapa
Internaponala a Muncii (O.I.M.) - Organizapa Napunilor Unite pentru educape, §tiinâ
§i cultura (U.N.E.S.C.O) - Organizapa Napunilor Unite pentru Alimentape §i
Agricultura (F.A.O.) - Organizapa Mondiala a Sanatapi (O.M.S.) - Alte institupi -
Bibliografie selectiva, autori romani $i straini__________________________________
2.5 .Bibliografia Unitapi de invatare Nr. 2

1. Claudia Pau, Drepturi si libertati fundamentale in administratia publica, Suport de curs
elaborat in tehnologia ID, 2020, disponibil pe platforma e-learning a FSPAC/UEM. Jean-Francois
2. Renucci, Tratat de drept european al drepturilor omului, Ed. Hamangiu, 2009 Bianca Selejan-
Gutan. Protectia europeana a drepturilor omului , Editia 5, ed. CH Beck, 2018 '
3. Frederic Sudre, Drept european §i international al drepturilor omului, Editura Polirom, Ia§i,
2006
4. Oana-Mihaela Salomia, Instrumente juridice de protectie a drepturilor fundamentale la nivelul
Uniunii Europene, Editura CH Beck, 2020
5. Raluca Bercea, Protectia drepturilor fundamentale in sistemul Conventiei Europene a
Drepturilor Omului, Editura CH Beck, 2020.
6.
Legislapa indicata in suportul de curs (nationala, europeana si internaponala)- Constitutia, Declarapa
Universala a Drepturilor Omului, Carta ONU, Declaratia de la Interlacken etc__________________________
2
9
Unitatea de invatare nr. 3.
ORGANIZATII §I ORGANE INTERNATIONALE CARE AU ATRIBUTII §I PREOCUPARI iN DOMENIUL

PROMOVARII §I PROTECTIEI DREPTURILOR SI LIBERTATILOR FUNDAMENTALE ALE OMULUI
9
Cuprins
3.2 Organizatii politice regionale care desfa§oara activitati cu privire la protectia
28
drepturilor omului
3.4 Organisme interamericane, africane §i arabe 35
3.6 Rezumat 37
3.1. Principalele objective ale unitatii de invatare nr.3 UI 3
3.2 Organizatii politice regionale care desfaôara activitati cu privire la protectia drepturilor
omului
Problema protectiei juridice a drepturilor omului a fost abordata dupa cel de-
Cunoa§terea
al doilea Consiliului
razboi mondial Europei
§i pe§i a Curpi
plan Europene
regional, atat de acatre
Drepturilor Omului;
organizatiile politice, cat §i
Mecanismul dimensiunii umane a OSCE;
1 ......- j Insuprea organizapilor neguvernamentale cu preocupari in domeniulacesteia §i
in cadrul multitudinii de acorduri intre state, tocmai datorita importantei
faptului ca s-a simtit nevoia crearii unor instrumente juridice care sa reflecte in
protecpei juridice
diferite situatii,a modalitaple
drepturilor omului
de ocrotire a fiintei umane.
Organizatii Aceste organizatii sunt infiintate §i funcponeaza pe baza unor reguli stabilite
politice prin tratatele de constituire, in cadrul acestora desfa§urandu-p activitatea institutii
regionale specializate in protectia drepturilor omului.
Durata
care medie de parcurgere
Organisme a primei unitap de invatare este de 2 ore
Europene
desfaôara Consiliul Europei
3
0
3
1
activitafi cu Consiliul Europei a fost creat la 5 mai 1949 de 10 state avand un caracter
privire la intergovernmental printre ale carui obiective principale se numara apararea drepturilor
protecfia omului, a democraîei pluraliste §i primordialitatea dreptului. Consiliul Europei §i-a
drepturilor creat o serie de organe subsidiare proprii care au in sfera preocuparilor lor probleme
omului legate direct de protecîa juridica international a drepturilor omului.
Documentul juridic ce sta la baza protecjiei drepturilor omului in Europa §i
care desemneaza institute abilitate sa apere aceste drepturi este Convenpa pentru
apararea drepturilor omului §i a libertaîlor fundamental/
Initial prin Convenpe s-au infiinât doua organe care se ocupau de
problematica drepturilor omului, respectiv o Comisie europeana a drepturilor omului §i
o Curte Europeana a drepturilor omului. Comisia avea rolul sa filtreze reclamajiile
contra statelor §i sa declare admisibile doar pe cele care releva incalcari evidente
recunoscute de catre Convenpe.
Avand in vedere necesitatea de a face faâ unui numar tot mai mare de cazuri
datorate admiterii altor state in Consiliul Europei §i recunoa§terii jurisdicîei Curîi,
prin Protocolul nr.11 s-au centralizat mecanismele de aplicare a Convenpei, inlocuind
Comisia §i Curtea cu program limitat cu o curte unica permanenta.6
Deci, incepand cu 1 noiembrie 1998 funcjioneaza doar Curtea Europeana a
Drepturilor Omului, cu sediul la Strasbourg, Franca.
Organizarea a) . Judecatorii
?i Curtea se compune dintr-un numar de judecatori egali cu cel al statelor
funcfionarea contractante, membre ale Consiliului Europei. La 1 ianuarie 2006 numarul acestora era
Curfii de 46, najionalitatea §i statul in numele caruia au fost ale§i, repartizarea pe secjii §i
Europene a cele doua Mari Camere fiind prezentate in documentul elaborat de Grefa.
Drepturilor Convenpa §i Regulamentul de funcjionare al Curîi nu prevad nici o restricîe
Omului. privind numarul de judecatori avand aceea§i najionalitate.
Organele Ei sunt ale§i de fiecare data pentru 6 ani, dar mandatul a jumatate din
Curfii. judecatorii ale§i expira dupa 3 ani, astfel incat reinnoirea mandatului acestora este
posibila la fiecare 3 ani.
Calitatea, drepturile §i obligate judecatorului se refera in special la faptul ca:
- ei trebuie sa se bucure de cea mai inalta considerate morala §i sa
intruneasca condiîile cerute pentru exercitarea inaltelor funcjii juridice sau sa fie
juri§ti cu o competent notorie;
- i§i exercita mandatul cu titlu individual, nu pot fi membrii in guvern §i
nici nu pot exercita alta profesie incompatibila cu statutul lor.
- mandatul judecatorilor inceteaza la implinirea varstei de 70 de ani.
b). Plenul Cur|ii
Acesta se reune§te trimestrial in cercetarea prerogativelor sale (elaborarea de
avize, probleme administrative) §i este autoritatea care alege pre§edintele §i
vicepre§edinpi de secjii pentru o perioada de 3 ani.
c) Secîile Cur|ii
Conform Regulamentului sau (art.25 paragraful 1), Curtea se imparte in patru
secîi; a caror compunere stabilita pentru 3 ani trebuie sa fie echilibrata geografic, pe
sexe in raport de diversitatea sistemelor de jurisdicîe najionale.
Fiecare judecator este membru intr-o singura secjie, compunerea secîilor
urmand trei principii: echilibrul, diversitatea §i stabilitate. Echilibrul prive§te
reprezentarea geografica §i pe sexe, nefiind expres, reglementate §i alte criterii: varsta,
limba materna,
3
2
cariera profesionala, proporjia dintre judecatorii noi §i cei reale§i, repartizarea
echitabila a numarului de cauze intre secjii.
Diversitatea prive§te “diferitele sisteme judiciare existente intre jarile parji
contractante, dar acest criteriu anihileaza pe cel al specializarii, ceea ce corespunde
fidelitajii particulare a spiritului paneuropean §i generalizat al Convenjiei.
Stabilitatea prive§te durata mandatului a jumatate din judecatori, adica de 3
ani, ceea ce asigura deci continuitatea .
Fiecare secjie este condusa de un pre§edinte secondat de vicepre§edinte,
acesta din urma fiind ales de membrii secjiei pe o durata de 3 ani. Pre§edintele face
parte din Marea Camera, din compunerea Colegiului acesteia care poate examina
cererile de rejudecare §i este membru al biroului Curjii, care coordoneaza activitatea
secjiilor §i decide asupra politicii generale a Curjii. Grefa secjiei furnizeaza Curjii
prestajiile administrative §i juridice cerute, iar grefierul de secjie asista secjia in
indeplinirea funcjiilor sale, putand fi secondat de un grefier adjunct de secjie.
Secjia este a§adar, “primul ghi§eu” al cererilor atribuite in competenja de
pre§edintele Curjii 7
d). Comitetele de 3 judecatori (de filtraj)
Acestea sunt compuse din membrii acelea§i secjii, in prezent sunt 8 asemenea
comitete (cate 2 pe fiecare secjie), ele fiind constituite pe o perioada de 12 luni, prin
rotajia membrilor, altul decat pre§edintele.
Comitele de 3 judecatori decid asupra admisibilitajii cererii date lor spre
examinare de catre pre§edintele secjiei.
e) Camerele compuse din 7 judecatori
Ele se constituie in fiecare secjie, fiind prezidate de pre§edintele secjiei.
Ceilalji membrii sunt desemnaji de acesta, prin rotajie (cu excepjia judecatorului
najional care este membru de drept al Camerei. Acestea examineaza (judeca) cererile
declarate admisibile §i pronunja hotarari.
f) Marea Camera
Este formata din 17 judecatori, se constituie pentru 3 ani. Sunt membri de
drept pre§edintele Curjii, vicepre§edinjii §i pre§edinjii de secjii, iar ceilalji sunt
desemnaji prin rotajie din doua grupuri de judecatori, care alterneaza la 9 luni §i a caror
compunere este echilibrata geografic §i dupa diferitele sisteme juridice. Exista un
Colegiu format din 5 judecatori ai Marii Camere care examineaza cererile de rejudecare
a unei acjiuni pentru care s-a pronunjat o hotarare de Camera, dar acest Colegiu nu are
competenja de a tran§a asupra fondului.
Procedura m a) Sesizarea Curjii

fata Curjii Orice stat contractant sau particular care se considera victima a incalcarii a
Europene a Convenjiei poate adresa direct Curjii o cerere invocand violarea de catre un stat
Drepturilor contractant a unuia dintre drepturile garantate prin Convenjie. O nota utila §i formele
Omului de cerere pot fi objinute de la Grefa.
Procedura in faja Curjii Europene a Drepturilor Omului este contradictorie §i
publica. Audierile sunt publice, sub condijia ca Marea Camera/Camera sa nu decida
altfel datorita unor imprejurari excepjionale. Memoriile §i alte documente depuse la
Grefa Curjii de catre parji sunt accesibile publicului.
Petenjii individuali pot susjine, ei in§i§i, cererile, dar reprezentate de catre un
avocat este recomandata §i chiar obligatorie pentru audieri, o data ce cererea a fost
declarata admisibila.
Pentru petenjii cu resurse financiare reduse, plata avocajilor care acorda
3
3
asistenta juridica se efectueaza de catre Consiliul Europei.
Limbile oficiale ale Curtii sunt franceza gi engleza, dar cererile pot fi formulate intr-una din limbile
oficiale ale statelor contractante. Din momentul in care cererea a fost declarata admisibila, trebuie folosita una
din limbile oficiale ale Curtii, daca pregedintele Camerei/Marii Camere nu autorizeaza folosirea in
continuare, a limbii in care a fost intocmita.
b) Procedura privind admisibilitatea.
Fiecare cerere individuala este atribuita unei sectii, al carei pregedinte desemneaza un raportor. Dupa
un examen preliminar al cazului, raportorul decide daca acesta trebuie examinat de catre un comitet de 3
membri sau de catre o camera.
Un comitet, poate, in unanimitate, sa declare cererea inadmisibila sau sa o radieze de pe rolul Curtii
atunci cand o asemenea decizie poate fi luata fara alta examinare.
In afara de cazurile care le sunt atribuite direct de catre raportori, Camerele sunt sesizate de cereri
individuale care nu au fost declarate inadmisibile de catre un comitet de 3 membri, ca gi cu cereri statale.
Ele se pronunta asupra admisibilitapi gi asupra fondului cererilor, in general prin decizii distincte dar,
daca este cazul, gi prin decizii unice.
Camerele se pot desesiza in orice moment in favoarea Marii Camere cand un caz ridica o problema
importanta de interpretare a Convenpei sau solupa unei chestiuni poate veni in contradicpe cu o hotarare
pronuntata anterior de catre Curte, numai daca una dintre parti nu se opune in termen de o luna de la data
cand camera a notificat intenpa de a se desesiza.
Primul stadiu al procedurii este de regula scris, chiar cand camera decide sa aiba gedinta publica,
fondul cauzei fiind evocat in orice situatie.
Luate cu majoritate de voturi, hotararii Camerei asupra admisibilitatii trebuie sa fie motivate gi date
publicitapi.
c) Procedura privind fondul cauzei
Odata ce camera a decis sa retina plangerea, ea poate invita parole sa faca probe suplimentare gi
concluzii scrise, inclusiv, in ceea ce il privegte pe petitionar, o eventuala cerere de „satisfactie echitabila” gi
sa asiste la o audiere publica asupra fondului cauzei.
Pregedintele camerei poate, in interesul unei bune administrari a justice, sa invite sau sa autorizeze
orice stat contractant care nu este parte in cadrul procedurii sau orice persoana interesata, alta decat petentul,
sa depuna concluzii scrise, ori, in imprejurari exceptionale, sa ia parte la audieri. Un stat contractant al carui
cetacean este parte in cauza poate interveni de drept.
In timpul procedurii privind fondul, pot fi purtate, prin intermediul grefierului, negocieri care tind spre
o rezolvare amiabila. Aceste negocieri sunt confidential.
d) Hotararile
Camerele hotarasc cu majoritate. Orice judecator care a luat parte la examinarea cazului are dreptul de
a alatura hotararii (deciziei), fie expunerea opiniei sale separate - concordanta sau diferita - fie o simpla
declaratie de dezacord.
In termen de 3 luni de la pronuntarea hotararii date de catre o camera, orice parte poate cere
retrimiterea cauzei la Marea Camera, daca ea ridica o problema importanta referitoare la interpretarea gi
aplicarea Conventiei sau a Protocoalelor sale sau o chestiune grava de interes general. Cereri asemanatoare
sunt examinate de un colegiu de 5 judecatori ai Marii Camere, compus din pregedintele Curtii, pregedintii de
secfii cu excepfia pre§edintelui secfiei in care este inclusa camera ce a pronunfat hotararea §i dintr-un al
judecator ales, dupa un sistem de rotafie dintre judecatorii ce nu fac parte din camera inifiala.
O hotararea a unei camere devine definitiva la expirarea termenelor de 3 luni sau inainte daca parole
declara ca nu intenfioneaza sa ceara trimiterea la Marea Camera sau daca colegiul de 5 judecatori a respins
cererea de trimitere.
Daca colegiul prime§te cererea, Marea Camera hotara§te asupra cauzei cu majoritate, printr-o decizie
care este definitiva.
Toate hotararile definitive ale Curpi sunt obligatorii pentru statele parate interesate.
Comitetul de Mini§tri al Consiliului Europei raspunde de supravegherea executarii hotararilor. Tot el
3
4
are sarcina sa verifice daca statele care au fost judecate pentru violarea Convenfiei au luat masurile necesare
pentru a se achita de obligafiile speciale sau generale ce rezulta din hotararile Curpi.
In ceea ce prive§te Romania, prima hotarare a Curpi Europene a Drepturilor Omului care se referea la
fara noastra, a fost pronunfata in 1998. In perioada 19982000, §apte cauze in care statul roman a avut
calitatea de parte, au fost solufionate definitiv prin hotarari ale Curfii Supreme ale Drepturilor Omului.
In toate aceste cauze Romania s-a aflat in pozifia procesuala de parat, reclamanfii fiind persoane fizice
(cauze privind plangeri individuale, iar nu cauze statale).
Toate cele §apte cauze s-au finalizat prin hotarare „de condamnare”, jurisdicfia europeana constatand
violarea de catre statul roman a drepturilor consacrate de catre Convenfie sau de Protocoalele sale, fara a
exista vreo hotarare „de achitare”.
e) Avizele consultative
Curtea poate, la cererea Comitetului de Mini§tri, sa dea avizele consultative pe probleme juridice
privind interpretarea Convenfiei §i a Protocoalelor sale.
Decizia Comitetului de Mini§tri de a cere un aviz Curfii este luata cu majoritatea de voturi.
Cererile de avize consultative sunt examinate de Plenul Curfii §i sunt emise cu majoritatea de voturi.
Orice judecator poate adauga, fie expunerea opiniei sale separate-concordanfa sau diferita - fie o simpla
declarafie de dezacord.
-Organizafia pentru Securitate §i Cooperare in Europa (O.S.C.E.)
Instituire §i evolufie
Instituirea in anul 1975 a Conferinfei pentru Securitate §i Cooperare in Europa (C.S.C.E.) a avut ca
rezultat printre altele §i abordarea problematicii drepturilor omului, in cadrul a§a numitei„dimensiuni umane”
a Conferinfei9.
Actul final de la Helsinky ca §i celelalte documente ulterioare adoptate de C.S.C.E. reprezinta
documente politice fara forfa juridica. Cu toate ca nu atrag raspunderea statelor conform normelor dreptului
internafional public, aceste documente au avut un rol deosebit de important in comunitatea internafionala, §i
pe plan intern, statele cautand sa respecte prevederile acestora in mod liber consimfit, exceptand statele
socialiste care nu s-au conformat pe deplin acestor angajamente.
Schimbarile politice petrecute la sfar§itul anului 1989 au determinat o noua concepfie asupra C.S.C.E.
§i o intensificare a acfiunilor politice desfa§urate in acest cadru. Astfel, cu prilejul noilor reuniuni finute
incepand cu cea de la Paris din 1990 se trece la institufionalizarea C.S.C.E. §i la transformarea in Organizafia
pentru Securitate $i Cooperare in Europa (O.S.C.E.) incepand cu 1 ianuarie 1995.____
Drepturile recunoscute de documentele adoptate de O.S.C.E. se constituie intr-un vast catalog al
drepturilor omului §i cuprind principiile care trebuie sa fie respectate de catre state in acest domeniu.
Totodata, in cadrul O.S.C.E s-a instituit un mecanism al dimensiunii umane, acesta avand rolul de a
urmari modul in care statele respecta angajamentele asumate.
Structura institufionala a O.S.C.E.
Structura institufionala a O.S.C.E. este rezultanta unui proces indelungat, incepand in cadrul C.S.C.E.
§i finalizat (in forma actuala) prin transformarea in organizafie, conform Documentului de la Budapesta.
Aceasta structura este urmatoarea:
a) Reuniunile §efilor de state §i de guvern, care reprezinta principalul organ al organizafiei. In cadrul
acestora sunt analizate cele mai importante probleme §i se stabilesc direcfiile de acfiune §i masurile care
trebuie intreprinse.
b) Consiliul mini§trilor care este format din mini§tri afacerilor externe ai statelor membre. El are
atribufii de examinare a problemelor reuniunilor §efilor de state §i de guverne, de indeplinire a sarcinilor
trasate de ace§tia §i de aplicare a hotararilor adoptate.
c) Consiliul superior, reprezinta denumirea noua, adoptata la Budapesta pentru Comitetul Inalfilor
Funcfionari (C.I.F.). A fost instituit prin Carta de la Paris §i avea ca atribufii pregatirea lucrarilor Consiliului
mini§trilor, precum §i in ceea ce prive§te alerta timpurie, prevenirea conflictelor §i monitorizarea crizelor.
d) Pre§edintele in exercifiu este direct raspunzator de coordonarea §i consultarea in problemele
curente ale O.S.C.E. Pre§edintele in exercifiu va fi asistat de predecesorul sau §i succesorul sau (formand a§a
3
5
numita „troica”). Pentru anul 2001 pre§edinfia O.S.C.E. este asigurata de catre Romania.
e) Secretariatul O.S.C.E. are ca sarcina de a acorda sprijinul administrativ necesar reuniunilor
Consiliului de Mini§tri §i Consiliului Superior.
f) Centrul pentru prevenirea conflictelor este un organ subordonat Consiliului Ministrului §i are rolul
de a-l sprijini in toate activitafile desfa§urate in scopul reducerii riscurilor, aparifiei unor conflicte.
g) Biroul pentru alegeri libere a fost creat cu prilejul reuniunii de la Viena, transformandu-se in 1991
in Biroul pentru institufii democratice §i pentru drepturile omului. Biroul poate sa organizeze intalniri cu
caracter internafional §i sa solicite observafii din partea statelor in care s-au deplasat misiuni ale O.S.C.E.
h) Inaltul Comisar pentru minoritafile nafionale are atribufii de primire a informafiilor referitoare la
minoritafile nafionale, evaluarea situafiei §i rolului parfilor direct interesate intr-o situafie anumita, stabilirea
naturii tensiunilor §i aprecierea eventualelor consecinfe pentru pacea §i securitatea in zona geografica
ocupata de statele membre ale O.S.C.E.
Mecanismul dimensiunii umane a O.S.C.E.
In cadrul C.S.C.E §i ulterior O.S.C.E. s-a urmarit §i crearea unui mecanism de supraveghere a
modului de respectare de catre statele membre a drepturilor omului §i a libertafilor fundamentale.
Acest mecanism a aparut treptat, in cadrul diferitelor reuniuni §i a fost perfecfionat ulterior. Precizam
faptul ca, nefiind creat in baza unor tratate internafionale, el nu are caracter jurisdicfional, ci o natura politica.
Astfel, in cadrul acestei evolufii se disting mai multe mecanisme, misiuni §i proceduri.
_______a)Mecanismul stabilit in baza documentului adoptat la reuniunea de la Viena 1986 - prevedea
instituirea unui schimb de informapii intre statele membre referitoare la dimensiunea umana a O.S.C.E. §i
stabilea obligapia politica a statelor de a raspunde la eventualele solicitari.
b) Mecanismul stabilit in urma reuniunii de la Moscova din 1991 aduce unele imbunatapiri
mecanismului stabilit la Viena, respectiv prevede instituirea unor misiuni ale unor experpi sau raportori.
Acest mecanism cuprinde urmatoarele proceduri:
-solicitarea statului presupus vinovat de incalcarea drepturilor omului de a invita o misiune de
experpi;
-in caz de refuz al statului vizat, statul initiator poate, cu acordul altor cinci state membre sa solicite
crearea unei misiuni de raportori.
-invitarea din proprie inipiativa a unui stat, a unor misiuni de experp;
-instituirea unei misiuni de experp sau raportori pe baza deciziei Consiliului Superior al O.S.C.E.;
-instituirea unei misiuni de urgenpa formata din raportori in cazul incalcarilor grave a drepturilor
omului prevazute in documentele O.S.C.E.
c) Misiunile O.S.C.E. au fost stabilite ca urmare a situapei aparute, in special, ca efect al destramarii
URSS, ele infiinpandu-se in afara cadrului stabilit la Moscova. Activitatea acestor misiuni a fost stabilita in
domeniul prevenirii conflictelor §i supravegherii crizelor.
d) Activitatea Inaltului Comisar al O.S.C.E. pentru minoritapile napionale au rolul de a lua unele
masuri care sa preintampine aparipa sau dezvoltarea unor tensiuni in legatura cu problemele minoritapilor
naponale aflate pe teritoriul statelor membre O.S.C.E. §i care ar putea conduce la crearea unor stari
conflictuale de natura sa afecteze pacea §i securitatea statelor membre ale O.S.C.E.
Protecpa drepturilor omului in cadrul Uniunii Europene
In tratatele constitutive ale comunitapilor europene, problematica drepturilor omului nu este abordata in
mod expres.
Aceasta situape se explica prin faptul ca in momentul instituirii lor, comunitapile avea alte obiective
principale de urmarit, iar drepturile §i libertapile fundamentale ale omului erau garantate in cadrul altei
organizapi (Consiliul Europei) §i prin mecanisme special create.
Singurele referiri regasite in tratate sunt cele privind nediscriminarea pe baza de naponalitate,
nediscriminarea pe baza de sex, libertatea de circulape a marfurilor, persoanelor, serviciilor §i capitalurilor.
Aplicarea tratatelor comunitare §i a celorlalte reglementari din categoria normelor dreptului derivat a
evidenpat insa necesitatea respectarii drepturilor §i libertapilor fundamentale in activitatea tuturor institupilor
§i organelor fundamentale in activitatea tuturor institupilor §i organelor comunitare, atat in ceea ce prive§te
3
6
persoanele fizice cat §i referitor la cele juridice.
In timp insa, la nivelul Uniunii Europene s-a cristalizat ideea elaborarii unui document care sa
reuneasca drepturile fundamentale in vigoare la nivelul Uniunii, de maniera care sa le faca mai vizibile.
Astfel a fost conceputa Carta drepturilor fundamentale din Uniunea Europeana, document care a fost
dezbatut la NISA in decembrie 2000 de catre Consiliul european.
In cadrul dezbaterilor s-au constatat divergenpe intre cei 15 membri ai uniunii, astfel incat aceasta Carta
nu are la ora actuala o valoare juridica, urmand sa fie analizata la Conferinpa Internapionala din anul 2004, pe
a carei ordine de zi a fost deja
3
7
(http://cpescmdlib.blogspot.com/2014/02/cedo-etapele-examinarii-unei-cereri.html)

1. Sesizarea CEDO?
2. Component Marii Camere?
3. Organizarea §i functionarea Curtii Europene a Drepturilor Omului?
4. Protectia drepturilor omului in cadrul Uniunii Europene ?
Raspunsul se gase§te la pag. 30,27, 29, 34
3.4. Organisme interamericane, africane §i arabe
Consideratii generale
Mecanismul interamerican de protectie §i garantat a drepturilor omului functioneaza
Organisme in cadrul institutional al Organizapei Statelor Americane (O.S.A.). Aceasta
organizatie international regionala a fost constituita in anul 1948, in urma
3
8
interamericane intrarii in vigoare a Cartei care sta la baza constituirii ei.
La nivelul organizatiei a fost adoptata la 22 noiembrie 1969 Conventia
americana relativa la drepturile omului, document care a intrat in vigoare la 18 iulie
1978 §i care i§i propune sa impuna statelor semnatare respectarea §i apararea
drepturilor omului.
Pentru punerea in aplicare a convenpei functioneaza Comisia interamericana
pentru drepturile omului §i Curtea interamericana a drepturilor omului.
Comisia interamericana a drepturilor omului.
Statutul Comisiei interamericane a drepturilor omului stabile§te ca aceasta
urmare§te promovarea drepturilor omului prin pregatirea de rapoarte §i adresarea de
recomandari guvernelor statelor membre in vederea adoptarii de masuri progresive
care sa promoveze drepturile omului in cadrul legislapei interne. In acela§i timp
Comisia a avut un rol foarte important ca mediator sau in protecpa drepturilor
omului in perioada de conflicte armate. Totodata, Comisia §i-a consacrat activitatea
examinarii unor petipi individuale.
Comisia este abilitata sa efectueze anchete in acele tari cu privire la care s-
au primit numeroase comunicari individuale sau alte probe plauzibile, provenind
adesea §i de la organizapi neguvernamentale care au ca obiect de activitate protecpa
drepturilor omului, prin care guvernul respectivului stat este acuzat de incalcari
frecvente ale drepturilor §i libertaplor fundamentale ale omului.
In vederea efectuarii anchetelor Comisia se deplaseaza pe teritoriul statului
respectiv, cu acordul acestuia, guvernul respectiv trebuind sa asigure toate conditiile
care sunt necesare pentru indeplinirea cat mai eficienta a sarcinilor Comisiei.
Comisia analizeaza atat cereri individuale cat §i cereri ale statelor.
In cazul cand se constata incalcari ale drepturilor omului §i parole nu
rezolva amiabil situapa in fata Comisie, aceasta va sesiza Curtea interamericana a
drepturilor Omului.
Comisia este formata din §apte membri propu§i de ca statele membre ale
Organizatiei Statelor Americane. Sediul Comisiei este stabilit la Washington, ea
putandu-se reuni in fiecare an in cel putin doua reuniuni ordinare, dar putand sa se
intalneasca §i in reuniuni extraordinare, atunci cand situapile impun.
Curtea Interamericana a drepturilor omului.
Curtea a fost creata in anul 1978 in baza art. 33 din Conventia americana a
drepturilor omului, ca un organ competent sa rezolve cazurile nesoluponate in fata
Comisiei.
Curtea este compusa din 7 judecatori al caror mandat este de §ase ani,
putand fi ale§i o singura data. Dupa numire ei devin independent fata de statul care
i-a propus depunand in acest scop un juramant sau semnand o declarape solemna
conform carora i§i vor indeplini atributiile ca „independenti, imparpali §i demni”.
Mai exista judecatori ad-hoc ce pot fi numip in cazul in care nici unul dintre
statele implicate in cauza nu au judecatori titulari, precum §i judecatori interimari
care pot fi numip atunci cand din anumite motive nu se poate intruni cvorumul de
cinci judecatori.
Curtea nu are o activitate permanenta. Ea tine doua sesiuni ordinare pe an,
putandu-se convoca §i sesiuni speciale.
_______Sediul Curtii nu este stabilit intr-un anume loc, putand fi schimbat la
3
9
cererea statelor membre. La ora actuala sediul Curtii este la San Jose, Costa Rica.
Competent Curtii este contencioasa (jurisdictionala) §i consultativa.
a) competenta jurisdictionala se refera la judecarea cazurilor cu care
Curtea este sesizata privind acuzatii de incalcare de catre un stat care este parte la
aceasta a drepturilor recunoscute in Conventia americana a drepturilor omului.
b) competenta consultativa permite Curtii sa dea avize consultative la
cererea statelor membre ale O.S.A. sau a organelor acestei organizatii referitoare la
interpretarea Conventiei sau a tratatelor privind protectia drepturilor omului in statele
americane.
Masurile luate de catre Curte atunci cand constata ca un drept sau o libertate
protejata prin Conventie au fost incalcate, se refera la garantarea exercitarii dreptului
respectiv de catre persoana victima.
De asemenea, atunci cand se impune repararea consecintelor masurilor luate
sau a situatiei create prin incalcarea drepturilor va decide plata unei indemnizatii
pecuniare juste.
Rezulta deci, ca prin hotararea pronuntata, Curtea va stabili pe de o parte
obligatia statului in cauza de a lua masuri pentru restabilirea §i asigurarea exercitarii
dreptului incalcat, iar pe de alta parte, in cazurile in care se impune stabilirea
modului in care statul trebuie sa repare prejudiciile cauzate prin faptele sale.
Organisme Sistemul african de protectie a drepturilor omului §i popoarelor este instituit
africane, conform Cartei africane a drepturilor omului §i popoarelorll. El se bazeaza pe trei
organisme organe, respectiv: Comisia africana a drepturilor omului §i popoarelor, Conferinta
arabe §efilor de state §i guvern ale O.U.A. §i Secretarul general al O.U.A.
Comisia are urmatoarele atributii principale: promovarea drepturilor omului
§i popoarelor in Africa, protectia drepturilor omului §i popoarelor §i interpretarea
oricaror dispozitii ale Cartei.
Comisia este formata din unsprezece membri.
Conferinta §efilor de state §i guverne ale O.U.A. adopta „decizii” inclusiv in
domeniul protectiei drepturilor omului, dar care nu au forta juridica obligatorie, dar
care pot constitui la formarea unor norme cutumiare regionale in domeniu.
Secretarul general al O.U.A. este cel care intermediaza aducerea la
cuno§tinâ Comisie a rapoartelor prezentate din doi in doi ani de catre Statele
membre §i in sens invers, informarea statelor privind data §i locul sesiunii in care se
va proceda a examinare rapoartelor.
Dupa cum se observa sistemul african nu dispune de o Curte a drepturilor
omului, a§a cum este cazul sistemelor european §i interamerican.
Aceasta lacuna va fi indepartata prin intrarea in vigoare a Protocolului
relativ la Carta africana a drepturilor omului §i popoarelor referitor la crearea unei
curti africane a drepturilor omului §i popoarelor. Protocolul a fost adoptat la 9 iunie
1998 dar pana la ora actuala nu a intrat in vigoare.
Incercand sa de indeparteze de criticile care i se aduc privind nerespectarea
drepturilor omului in lumea araba, Liga statelor arabe a adoptat la Cairo, in 15
septembrie 1994 Carta araba drepturilor omului.
Prin acest document se constata ca indicatorii de referinta privind drepturile
omului, valorile morale aparate, au alte canotapi decat cele cunoscute.
De§i reafirma ata§amentul la declarapa universala a drepturilor omului se
face trimitere directa la Declaratia de la Cairo asupra drepturilor omului in Islam.
Aceasta declaratie adoptata de catre statele membre ale Organizatiei Conferintei
4
0
Islamice scoate in eviden(a superioritatea civilizapei islamice §i faptul ca d
oamenilor, inclusiv cel la via(a, sunt date de catre divinitate.
In acelap timp, toate drepturile §i libertaple prevazute in declara
supuse analizei prin intermediul legislapei islamice, Sharia, care are prio
ceea ce privepe conpnutul drepturilor invocate, astfel incat aceste instrum
protecpe a drepturilor omului raman fara obiect.

Unitatea de invafare Nr. 3. - Organizafii §i organe internafionale care au a
sfik \
§i preocupari in domeniul promovarii drepturilor
Organizapi politice regionale care desfa§oara activitap cu privire la
drepturilor omului - Organisme europene - Consiliul Europei - organi
funcponarea Curpi Europene a Drepturilor Omului - Procedura in fa(a
Organizapa pentru Securitate §i Cooperare in Europa (OSCE) - instituire §i ev
- Structura instituponala a OSCE - Mecanismul dimensiunii umane a
3.6. Rezumat Protecpa drepturilor omului in cadrul Uniunii Europene - Organisme interame
- Considerapi generale - Comisia interamericana a drepturilor omului - Curte
interamericana a drepturilor omului - Organisme africane - Organisme
Organizapi neguvernamentale cu preocupari in domeniul protecpei ju
drepturilor omului________________________________________________
Este timpul pentru intocmirea Temei de control TC 1, conform calendarului
disciplinei.
TC 1: Dupa parcurgerea capitolului organelor $i organizafiilor internafionale cu
atribufii p preocupari in domeniul drepturilor omului si libertatilor fundamentale
in administratia publica, se va raspunde la un set de intrebari referitoare la aceasta
tematica - test grila postat pe MOODLE
Claudia Pau, DrepturiUnitapi
3.7. Bibliografia si libertati
defundamentale
invafore Nr.in3 administratia publica, Suport de curs elaborat in
tehnologia ID, 2020, disponibil pe platforma e-learning a FSPAC/UEM.
Jean-Francois Renucci, Tratat de drept european al drepturilor omului, Ed. Hamangiu, 2009 Bianca
Selejan-Gutan. Protectia europeana a drepturilor omului , Editia 5, ed. CH Beck, 2018 Frederic Sudre,
Drept european §i international al drepturilor omului, Editura Polirom, Ia§i, 2006 Oana-Mihaela
Salomia, Instrumente juridice de protectie a drepturilor fundamentale la nivelul Uniunii Europene,
Editura CH Beck, 2020
Raluca Bercea, Protectia drepturilor fundamentale in sistemul Conventiei Europene a Drepturilor
Omului, Editura CH Beck, 2020.
Spete CEDO disponibile pe pagina cursului. 6.-D.MAZILU - Drepturile Omului, Editura
Lumina Lex, Bucurepi, 2000_______________________________________________
4
1
4
2
4
3
Unitatea de invajare nr. 4.
DREPTURI CIVILE §I POLITICE

Cuprins

4.2 Principalele documente internationale cu privire la drepturile omului, cu 39
referire la drepturile civile §i drepturile politice
4.4 Rezumat 50
4.1. Principalele objective ale unitatii de invajare nr.4 UI 4
Tratarea problematicii drepturilor omului pe doua mari coordonate: drepturile

cetateanului §i drepturile strainilor
Prezentarea principalelor documente internationale cu privire la drepturile
omului, cu referire la drepturile civile §i drepturile politice
Durata medie de parcurgere a primei unitati de invatare este de 2 ore
4.2. Principalele documente international cu privire la drepturile omului, cu referire la drepturile

civile $i drepturile politice
Drepturile omului reprezinta un sistem echilibrat §i dinamic. Ele

configureaza pozitia individului in societate, definind -in acela§i timp-
raportul armonios (in termeni de drepturi §i obligatii) intre individ §i stat.
O data cu dezvoltarea relatiilor international §i a cadrului constitutional
intern al statelor, catalogul drepturilor omului s-a extins continuu. In
studiile efectuate de catre Institutul de Documentare Juridica din Roma s-
au identificat 139 de drepturi ale omului, iar in sistemul Human Rights
Considerajii Information and Documentation au fost identificate 115, insa “tezaurul
preliminare drepturilor §i libertatilor omului, care este necesar sa fie recunoscute §i
garantate, ar trebui extins continuu, in functie de evolutia acestora.
De altfel, fiecarei persoane ii sunt recunoscute -de catre instrumentele
internationale din domeniu- drepturi §i libertafi fundamentale, inerente
fiintei umane. Acestea sunt insa diferite pentru cetatenii unui stat, fata de
cele ale strainilor, iar pentru ace§tia din urma variaza in functie de
categoria din care fac parte (apatrizi, refugiati, rezidenti, etc.). Tratarea
problematicii drepturilor omului pe doua mari coordonate: drepturile
cetateanului §i drepturile strainilor este impusa de faptul ca cetatenii se
bucura, pe teritoriul statului national, de drepturi mult mai largi -$i este
firesc sa fie a$a-, respectiv: drepturi civile $i
44
drepturi politice, precum §i drepturi economice, sociale §i culturale decat
strainii, care nu pot avea -cel pujin- drepturi politice. Astfel, drepturile
cetajeanului sunt drepturi rezervate resortisanjilor unui stat. Ele sunt
drepturi subiective recunoscute numai acelor persoane care se bucura de
existenja relajiei determinate de cetajenie §i care genereaza un dublu
raport: fiecare cetajean are, pe de-o parte, dreptul de a fi protejat de catre
statul sau de apartenenja, iar pe de alta parte, are -din punct de vedere
legal- anumite indatoriri faja de acel stat. Condijia juridica a celorlalte
persoane aflate pe teritoriul unui stat (care nu au cetajenia acestuia) este
diferita de aceea a cetajenilor §i se materializeaza prin asigurarea §i
garantarea drepturilor civile, cele politice fiind garantate numai cetajenilor,
prin care, practic, statul se identifica.
In literatura de specialitate, drepturile omului sunt divizate in trei
parji: drepturi civile §i politice (drepturi de prima generajie), drepturi
economice, sociale §i culturale (drepturi din a doua generajie) §i drepturi
colective (din generajia a treia). Exista, insa, §i alte clasificari sau
subclasificari, in special in ceea ce prive§te drepturile civile §i politice.
Alte posibile clasificari sunt: drepturi convenjionale §i drepturi
“cutumiare” , drepturi dobandite de la na§tere §i drepturi ce pot fi
exercitate de la o anumita varsta (dreptul de a te casatori), drepturi absolute
(opozabile erga omnes) §i drepturi relative (ce nu pot fi opuse decat
anumitor subiecte de drept, spre exemplu, doar statului). Din punct de
vedere strict juridic, trebuie subliniat faptul ca nu trebuie acceptata ideea
stabilirii unei ierarhii, ele trebuie respectate in mod egal.
Principalele documente Carta O.N.U.
Internationale cu privire la Sfar§itul celui de-al doilea razboi mondial a creat premisele
drepturile omului, cu formarii unui drept internajional al drepturilor omului, in contextul unei noi
referire la drepturile civile ordini internajionale fundamentate pe ideea de pace, libertate §i securitate,
$i drepturile politice garantare §i protecjie a drepturilor omului.
Carta O.N.U. a fost semnata la San Francisco, la 26 iunie 1945 de
principalele puteri aliate §i a insemnat un prim pas in aceasta direcjie
deoarece a pus bazele cooperarii internajionale pentru incurajarea
respectului universal al drepturilor. Ideea de baza ce se desprinde din Carta
este aceea a libertajii najionale ca premisa a libertajii umane. In preambulul
Cartei se subliniaza necesitatea reafirmarii credinjei in “drepturile
fundamentale ale omului, in demnitatea §i valoarea fiinjei umane”. In
primul capitol sunt precizate scopurile Organizajiei Najiunilor Unite,
printre care: “realizarea cooperarii internajionale in solujionarea
problemelor internajionale de natura economica, sociala, culturala sau
umanitara §i promovarea §i incurajarea respectarii drepturilor omului §i
libertajilor fundamentale pentru toji, fara deosebire de rasa, sex, limba sau
religie” (art. 1 alin (3)).
Carta O.N.U. nu conjine insa definijii ale drepturilor omului §i
libertajilor fundamentale §i nici enumerari ale acestora, dar investe§te
cateva organe cu atribujii ce jin de acest domeniu, respectiv: Adunarea
Generala (art. 13 alin (1): trebuie sa inijieze studii §i sa faca recomandari);
Consiliul Economic §i Social (art. 62 alin (2): poate sa faca recomandari
pentru observarea respectarii drepturilor omului; art. 68: sa infiinjeze
comisii pentru problemele 45 economice §i sociale §i
promovarea drepturilor omului). La data de 16 februarie 1946 Consiliul Economic §i Social a creat -cu acordul Adunarii
Generale- Comisia pentru Drepturile Omului §i un organism subsidiar acesteia: Subcomisia privind prevenirea discriminarii §i
protectia minoritatilor.
Carta International a Drepturilor Omului

Carta International a Drepturilor Omului reprezinta un ansamblu de documente reunite
sub aceasta denumire, §i anume: Declaratia Universala a Drepturilor Omului; Pactul International
privind drepturile civile §i politice; Protocolul facultativ la Pactul International privind drepturile
civile §i politice §i Al doilea Protocol facultativ la Pactul International privind drepturile civile §i
politice vizand abolirea pedepsei cu moartea.
a. Declaratia Universala a Drepturilor Omului a fost adoptata de Adunarea Generala a

O.N.U. la data de 10 decembrie 1948, la Paris. Este primul document cu privire la drepturile
omului elaborat in comun, de catre o comunitate organizata de natiuni. Declaratia Universala
contine in cele 30 de articole o enumerare a drepturilor civile §i politice, precum §i a celor
economice §i sociale. Totodata, contureaza dezvoltarea ulterioara a unor drepturi, §i anume:
dreptul la securitate §i pace, ca drepturi din a treia generatie. Forta sa juridica - contestata uneori
- rezida in Proclamatia adoptata in cadrul Conferintei Internationale privind drepturile omului,
din 1968, de la Teheran (organizata sub auspiciile O.N.U.), in al carei continut se apreciaza ca
Declaratia Universala constituie “o obligatie pentru membrii comunitatii international^’.
b. Pactul International privind drepturile civile §i politice a fost adoptat de Adunarea
Generala a O.N.U., in 1966 §i a intrat in vigoare de abia in 1977 intrucat acela a fost momentul in
care numarul de 35 de state, cerut de dispozitiile sale (art. 49), au depus instrumentele de
ratificare sau aderare. Partea a doua a Pactului este o parte “angajament”, prin care statele-parti
inteleg sa convina asupra respectarii drepturilor enumerate pentru toti indivizii de pe teritoriul lor,
fara nici o discriminare de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie,
origine nationala sau sociala, avere, na§tere. De asemenea, se da posibilitatea statelor-parti sa
adopte, pe plan intern, masuri legislative pentru a le pune in practica §i ofera garantii pentru
respectarea drepturilor continute in Pact. Acesta reia, in mare masura, enumerarea drepturilor
civile §i politice cuprinse in Declaratia Universala, detaliind continutul fiecaruia. Noutatea
Pactului consta in introducerea, in art. 4, a unei categorii de drepturi - “drepturi non-derogabile” -
prin care se da posibilitatea statelor de a lua masuri derogatorii de la dispozitiile Pactului, in cazul
unui pericol public exceptional, de natura sa ameninte insa§i existenta natiunii , exceptand, insa,
un numar de drepturi fundamentale, printre care: dreptul la viata; dreptul de a nu fi supus torturii,
tratamentelor crude, inumane, degradante; dreptul de a nu fi tinut in sclavie; dreptul de a nu fi
intemnitat pentru neexecutarea obligatiilor contractuale; dreptul la personalitate juridica, etc.
Pactul opereaza §i la limitarea unor drepturi (spre exemplu: dreptul de libera circulate a
persoanei; dreptul de a parasi orice para; dreptul la libertatea de opinie, de exprimare; dreptul de
asociere, etc.) atunci cand aceste restrangeri sunt “conforme cu legea §i necesare intr-o societate
democratica, in interesul securitapii napionale, al securitapii publice, al ordinii publice ori pentru
a ocroti sanatatea sau moralitatea publica sau drepturile §i libertapile altora” (art. 12 alin (3), art.
18 alin (3), art. 21, art. 22 alin (2) §i sunt facute cu “respectarea drepturilor sau reputapiei altora,
sau apararii securitapii napionale, ordinii publice, sanatapii sau moralitapii publice” (art. 19 alin
(3) lit. a §i b). Ca o garanpie a indeplinirii dispozipiilor sale, Pactul prevede infiinparea unui
organism propriu, insarcinat cu urmarirea aplicarii acestora in practica, respectiv: Comitetul
Drepturilor Omului.
c. Protocolul facultativ la Pactul Internapional privind drepturile civile §i politice,

adoptat prin rezolupia 2200 A (XXI) a Adunarii Generale a O.N.U., la data de 16 decembrie
46
1966, a intrat in vigoare la 23 martie 1976. Prin acest document se inipiaza un sistem de plangeri
individuale, care da posibilitatea persoanelor, indivizilor, ce sunt victime ale incalcarii drepturilor
lor, de a se adresa Comitetului Drepturilor Omului. In formularea acestor plangeri, victimele
incalcarilor sunt condipionate de ratificarea Protocolului facultativ de catre statele de apartenenpa
ale acestora. Protocolul facultativ stabile§te §i procedura de solupionare a acestor plangeri.
d. Al doilea Protocol facultativ la Pactul Internapional privind drepturile civile §i

politice vizand abolirea pedepsei cu moartea a fost adoptat la 15 decembrie 1989 §i a intrat in
vigoare la 11 iulie 1991 avand ca scop abolirea pedepsei capitale. Pentru realizarea acestui
obiectiv, ce reprezinta singura modalitate de respectare a demnitapii umane ce conduce la
dezvoltarea progresiva a drepturilor omului, Al doilea Protocol facultativ prevede in art. 1 pct. 1
ca: “nici o persoana aflata sub jurisdicpia unui stat-parte la Prezentul Protocol facultativ nu va fi
executata”, iar in art. 1 pct. 2 ca: “fiecare stat-parte trebuie sa ia toate masurile necesare pentru
abolirea pedepsei capitale in cadrul jurisdicpiei sale”.
e. Convenpii internapionale privind drepturile omului.

In completarea Cartei Internapionale a Drepturilor Omului au fost adoptate, in decursul timpului,
de catre O.N.U. sau la propunerea institupiilor specializate ale O.N.U., numeroase convenpii
internapionale. O prezentare exhaustiva a acestora este imposibila, motiv pentru care amintim
doar cateva dintre aceste Convenpii.
□ Convenpi cu caracter specific. Acestea au ca obiect anumite drepturi: dreptul de a nu fi

pinut in sclavie; dreptul de a nu fi obligat la munca forpata; dreptul la informare; dreptul la viapa
privata, etc. Menpionam:
-Convenpia pentru prevenirea §i reprimarea crimei de genocid, adoptata la 9 decembrie 1948
de Adunarea generala a O.N.U. A intrat in vigoare la 12 ianuarie 1951;___
47
-Conventia asupra imprescriptibilitatii crimelor de razboi §i a crimelor
impotriva umanitatii, adoptata la 26 noiembrie 1969 §i intrata in vigoare la
11 noiembrie 1970 .
□ Convenfii referitoare la protect a anumitor categorii de

persoane. Aceasta grupa include: drepturile copiilor, ale femeilor, ale
refugiatilor, apatrizilor, muncitorilor, etc. Subliniem:
-Conventia asupra drepturilor politice ale femeii, adoptata la 20
decembrie 1952 §i intrata in vigoare la 7 iulie 1954 ;
-Conventia cu privire la drepturile copilului, adoptata la 20 noiembrie
1989 .
Drepturile civile Drepturile civile reprezinta o categorie de drepturi indispensabile
asigurarii libertapi §i egalitatii in demnitate §i vizeaza garantarea
libertatilor individuale, sfera acestora fiind deosebit de intinsa intrucat
insotesc individul din momentul na§terii (iar pentru unele drepturi, chiar
din momentul conceptiunii) pana in clipa mor|ii, iar unele dintre ele au
efecte juridice chiar dupa moarte .
Dreptul la viata, la libertate §i la inviolabilitatea persoanei

Declaratia Universala a Drepturilor Omului dispune ca: „orice fiinta umana
are dreptul la viata, la libertate §i la securitatea persoanei sale” , iar Pactul
International cu privire la drepturile civile §i Politice dispune ca: „dreptul
la viata este inerent persoanei umane” . Acest drept trebuie ocrotit prin
lege, nimeni nu poate fi privat de viata sa in mod arbitrar.
Dreptul la viata, la libertate §i la inviolabilitatea persoanei include:
dreptul de a nu fi supus la tortura, tratamente §i pedepse crude sau
inumane; dreptul de a nu fi tinut in sclavie; dreptul de a nu fi arestat, retinut
sau expulzat in mod arbitrar; dreptul de a nu fi constrans la executarea unei
munci forjate sau obligatorii; dreptul de a nu fi privat de liberate decat
pentru motive legale §i in conformitate cu procedura prevazuta de lege;
dreptul oricarui individ arestat de a fi informat in momentul arestarii sale
despre motivele acestei arestari §i de a fi in§tiintat, in cel mai scurt timp,
de orice invinuire i se aduce; dreptul oricarui individ arestat sau detinut
pentru comiterea unei infractiuni de a fi adus, in termenul cel mai scurt, in
fata unui tribunal §i de a fi judecat intr-un interval rezonabil sau de a fi
eliberat; dreptul de a fi prezent las proces §i de a se apara; dreptul
persoanei private de libertate prin arestare sau detentiune de a introduce o
actiune in fata unui tribunal pentru ca acesta sa hotarasca asupra legalitatii
detentiunii sale; dreptul persoanei private de libertate de a fi tratata cu
umanitate §i cu respectarea demnitatii inerente persoanei umane; dreptul
individului de a nu fi urmarit sau pedepsit din cauza unei infractiuni pentru
care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotarare definitiva; dreptul
persoanei condamnate la recurs in fata unei instante superioare; dreptul
persoanei de a nu fi condamnata pentru o infractiune care are la baza
savar§irea unei actiuni sau inactiuni care in momentul savar§irii lor nu
constituiau infractiuni.
In continuare vom dezvolta cateva dintre drepturile ce se includ in
„dreptul la viata, la libertate §i la inviolabilitatea persoanei”, prevazute in
articolele 6 - 11 din Pact.
Astfel, orice individ48arestat are dreptul de a fi informat, chiar din
momentul arestarii sale, „despre motivele acestei arestari”§i sa fie in§tiinfat, in cel mai scurt timp posibil, despre orice
invinuire i se aduce . In cazul in care este vorba despre o infracfiune, individul arestat ori definut are dreptul de a fi adus, in
termenul cel mai scurt, in fafa unui judecator „sau in fafa unei alte autoritafi imputernicite prin lege sa exercite funcfiuni
judiciare” pentru a fi judecat intr-un interval rezonabil sau eliberat” .
Dreptul la aparare este garantat. Parfile au dreptul -pe tot parcursul procesului- sa fie asistate
de un avocat ales din oficiu. Orice persoana care a fost privata de libertate prin arestare sau
detenfiune, are dreptul de a introduce un recurs in fafa unui tribunal , pentru ca acesta „sa
hotarasca neintarziat asupra legalitafii detenfiunii sale §i sa ordone liberarea sa”, in cazul in care
detenfiunea sa este ilegala .
Totodata Pactul reglementeaza faptul ca regimul penitenciar trebuie sa aiba drept scop
esenfial ameliorarea condamnafilor §i „reclasarea lor sociala”, ceea ce implica obligafia acordarii
unui tratament adecvat .
De asemenea, Pactul confine precizari privind aplicarea pedepsei cu moartea in farile in care
aceasta nu a fost abolita. Astfel, pedeapsa cu moartea, ca modalitate de sancfionare a
infracfiunilor, va trebui sa se aplice numai in conformitate cu legislafia in vigoare in momentul
cand fapta a fost comisa. Se subliniaza faptul ca aceasta legislafie nu trebuie sa fie in contradicfie
cu dispozifiile Pactului sau ale Convenfiei pentru prevenirea §i reprimarea crimei de genocid,
pedeapsa putandu-se aplica numai in baza unei hotarari judecatore§ti definitive pronunfata de
catre un tribunal competent . Art. 6 prevede ca orice condamnat la moarte are dreptul la grafiere
sau la comutarea pedepsei, iar amnistia, grafierea sau comutarea pedepsei cu moartea pot fi
acordate in orice situafie. Pedeapsa cu moartea nu poate fi pronunfata impotriva unui tanar sub
varsta de 18 ani §i nu poate fi executata impotriva unei femei gravide.
Dreptul la libertate presupune dreptul oricarei persoane de a fi libera, fiind un drept esenfial
intr-o societate democratica. Acest drept presupune existenfa acelor condifii care sa-i permita
omului sa dispuna de el insu§i, sa se manifeste liber, in conformitate cu dorinfele, necesitafile §i
concepfiile pe care le are. Cu toate acestea, traind in societate, omul nu poate sa aiba o libertate
absoluta. Este admisa doar acea libertate care nu incalca ordinea de drept, nu aduce atingere
drepturilor §i libertafilor altora §i nici bunelor moravuri.
Convenfia Europeana pentru Protecfia Drepturilor §i a Libertafilor Fundamentale prevede
cazurile in care poate fi dispusa privarea de libertate a unei persoane:
□ cand este definuta legal dupa o condamnare pronunfata de un tribunal competent;
□ pentru nesupunere la o hotarare data conform legii de catre o in stanza sau pentru
garantarea executarii unei obligapi prevazute de lege;
□ pentru a fi adus in fafa instanfei cand se defin date verosimile ca a comis o infracfiune sau
daca exista motive credibile ca va savar§i o infracpune sau va fugi dupa comiterea acestei a;
□ pentru educafia sub supraveghere a unui minor sau pentru a-l aduce in fafa unei instance
competente;
□ detenfia legala a unei persoane susceptibile de propagarea unei boli
contagioase, a unui alienat, alcoolic, toxicoman sau vagabond;
□ pentru a impiedica o persoana sa patrunda ilegal intr-un stat sau impotriva careia este in
curs o procedura de expulzare sau de extradare.
Dreptul la egala ocrotire a legii

Tofi oamenii au un drept egal de ocrotire legala, fiind egali in fafa tribunalelor §i a curfilor
de justice . De asemenea, acest drept implica examinarea, in mod echitabil §i public, de catre in
tribunal competent, a litigiului respectiv. Instanfa trebuie sa fie independenta §i imparfiala .
Totodata, persoana acuzata de comiterea unei infracfiuni este prezumata a fi nevinovata, atat timp
cat vinovafia nu a fost stabilita in baza unor prevederi legale . Prezumfia de nevinovafie este una
49
dintre cele mai importante cuceriei ale Justifiei . Astfel, persoana arestata §i acuzata de comiterea
unei infracfiuni are dreptul de a nu fi silita sa marturiseasca “impotriva sa insu§i sau sa se
recunoasca vinovata” . Persoana acuzata are dreptul “sa interogheze sau sa faca a fi interogafi
martorii acuzarii”, sa obfina infafi§area §i interogarea martorilor apararii, in acelea§i condifii cu
cele in care au fost interogafi martorii acuzarii. Nici o persoana nu poate fi urmarita pentru o
infracfiune “pentru care a fost deja achitata sau condamnata printr-o hotarare definitiva”.
Dreptul de a se casatori §i de intemeia o familie

Dreptul la casatorie este prevazut de dispozifiile art. 16 din Declarafia Universala a
Drepturilor Omului, care menfioneaza ca “barbatul §i femeia, incepand de la varsta prevazuta de
lege, au dreptul sa se casatoreasca §i sa intemeieze o familie, fara nici o restricfie de rasa,
nafionalitate sau religie”. Sofii au drepturi egale la contractarea casatoriei, care nu se poate
lncheia decat pe baza consimfamantului liber de deplin. Nici o casatorie nu se poate incheia fara
consimfamantul liber §i deplin al ambelor parfi, consimfamant care trebuie exprimat personal
dupa publicitatea necesara, in prezenfa autoritafii competente §i a martorilor. Excepfie de la
aceste prevederi fac doar situafiile excepfionale, cand partea absenta §i-a exprimat
consimfamantul in fafa unei alte autoritafi competente, in acelea§i condifii §i nu §i-l retrage.
Drepturile egale ale barbatului §i femeii se manifesta §i in decursul casatoriei §i la desfacerea
acesteia.
Reglementarile internafionale in materie stipuleaza §i faptul ca “familia constituie elementul
natural §i fundamental al societafii” , bucurandu-se de ocrotire din partea societafii §i a statutului.
Printr-o legislafie adecvata, statele acorda o atenfie deosebita intemeierii §i ocrotirii familiei pe
baza “egalitafii depline a sofilor”, participarii lor la cre§terea §i educarea copiilor. Atat barbatul,
cat §i femeia au dreptul sa beneficieze de toate drepturile economice §i sociale stipulate in
reglementarile nafionale §i internafionale, astfel incat familia sa-§i indeplineasca menirea
fundamentala ce-i revine in cadrul comunitafii. In cazul desfacerii casatoriei este obligatoriu sa se
inifieze “masuri pentru a asigura copiilor ocrotirea necesara” .
Dreptul la viafa privata
50
Nerecurgerea la imixtiuni arbitrare in viata personala, de familie, in
domiciliu sau in corespondent, precum §i la atingeri aduse onoarei sau
reputatiei sale, sunt drepturi prevazute in art. 12 din Declaratia Universala a
Drepturilor Omului, precum §i in art. 17 din Pactul International cu privire
la drepturile civile §i politice.
In dezbaterile international o atentie deosebita s-a acordat:
promovarii, consacrarii §i ocrotirii dreptului la viata privata. Fiecare
persoana are dreptul la viata privata . Reglementarile internationale in
materie prevad ca “orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva
unor asemenea imixtiuni sau atingeri” mai ales in conditiile in care,
promovarea acestui drept a aparut ca o necesitate imperioasa datorita
inmultirii actelor de imixtiune in viata particulara a oamenilor, multiplicarii
incercarilor de §antaj prin folosirea unor “date neverificate” despre viata
privata a unor personalitati publice §i recurgerii la abuzuri tot mai
frecvente de catre regimurile dictatoriale.
Dreptul la cetatenie
Dreptul oricarei persoane la cetatenie este prevazut in art.15 din
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care prevede, totodata, §i
faptul ca “nimeni nu poate fi privat in mod arbitrar de cetatenia sa §i nici
de dreptul de a o schimba”. Pactul International cu privire la drepturile
civile §i politice dispune, in art. 24 pct. 3 ca “orice copil are dreptul de a
dobandi o cetatenie”. Cetatenia se dobande§te prin na§tere §i prin
naturalizare, exprimand, astfel, apartenenta unei persoane la un anumit stat.
Prin legea interna, statul determina legatura de cetatenie, statutul fiecarui
cetatean, modurile de dobandire §i de pierdere a cetateniei, inclusiv
consecintele ce decurg din aceasta .
Dreptul de libera circulate §i de alegere a domiciliului

Orice persoana are dreptul de a circula liber §i de a-§i alege re§edinta
“in interiorul granitelor unui stat” . De asemenea, orice persoana are
dreptul de a parasi orice stat, inclusiv tara sa, §i de “a reveni in tara sa” .
Libertatea de circulate §i de alegere a re§edintei “nu poate face obiectul
unor restrict decat daca acestea sunt prevazute prin lege”, fiind necesare
pentru ocrotirea securitatii nationale, ordinii publice, sanatatii §i moralitatii
publice sau drepturilor §i libertatilor altor persoane daca sunt compatibile
cu celelalte drepturi recunoscute in Pact (alin (3) art. 12).
“Alegerea re§edintei in tara in care o persoana se afla in mod
legal” se prevede a fi neingradita de alte restrict decat de cele care se impun
in cazurile mentionate.
Dreptul de a fi recunoscut ca subiect de drept

Dreptul de a fi recunoscut ca subiect de drept este prevazut de art.
16 din Pactul International cu privire la drepturile civile §i politice §i
presupune faptul ca orice om are dreptul de a i se recunoa§te pretutindeni
personalitatea juridica.
Drepturi politice Drepturile politice asigura participarea activa sau pasiva a
beneficiarilor lor la viata politica. Acestea sunt detaliate in Declaratia
Universala a Drepturilor Omului §i in Pactul International cu privire la
drepturile civile §i politice
51 - documente ce reglementeaza §i coordonatele
realizarii lor, bazate pe experience acumulate de societatea omeneasca de-a lungul timpului.
De “drepturile politice” nu pot beneficia decat cetafenii unui stat, nu gi strainii. Aceasta
precizare se regasegte in art. 21 din Declarafia Universala a Drepturilor Omului, care dispune ca
individul nu se poate bucura de drepturi politice decat in “fara sa “, adica in fara al carei cetacean
este.
Rezervarea drepturilor politice exclusiv cetafenilor i§i are motivafia in faptul ca ele fin de
exercitarea suveranitafii. Concret, se poate vorbi despre dreptul gi posibilitatea oricarui cetafean
de a lua parte la conducerea afacerilor publice, fie direct, fie prin reprezentanfi liber alegi, de a
vota gi de a fi ales, de a accede -in condifii generale de egalitate, la funcfiile publice ale farii sale.
Dreptul la libertatea de exprimare

Libertatea opiniilor §i exprimarii reprezinta o cucerire esenfiala in domeniul drepturilor
omului, mai ales datorita faptului ca intotdeauna regimurile autoritare “au impiedicat libera
exprimare a opiniilor”, de care s- au temut, incercand sa impuna “un singur punct de vedere”,
adica cel care servea intereselor de perpetuare a acestor regimuri. “Dictatorii - observa Francis
BACON - i§i iubesc numai propriile opinii, reprimandu-le cu brutalitate pe cele care nu le
convin” . Orice om “are dreptul la libertatea opiniilor §i a exprimarii” , iar acest drept include
libertatea de a cauta, de a primi §i de a raspandi informafii gi idei prin orice mijloace gi
independent de frontierele de stat .
Libertatea opiniilor §i a exprimarii se exercita “sub forma orala, scrisa, tiparita ori artistica
sau prin orice alt mijloc” la alegerea persoanei respective. Pactul International cu privire la
drepturile civile §i politice, in art. 19, precizeaza in mod expres ca “nimeni nu trebuie sa aiba de
suferit din cauza opiniilor sale”. In acela§i timp, reglementarile nafionale §i internafionale in
materia drepturilor omului dispun ca exercitarea libertafii opiniilor §i exprimarii “comporta
obligafii §i raspunderi”, in sensul “respectarii drepturilor sau reputafiei altora” , “apararii
securitafii nafionale, ordinii publice, sanatafii sau moralei publice” . Introducerea acestei posibile
limitari a fost absolut necesara avand in vedere pericolul pe care il poate capata acceptarea
neingradita §i necontrolata a oricaror idei sau concepfii extremiste. Pe aceea§i linie se inscriu §i
“interdicfiile” prevazute in art. 20 din Pact, referitoare la “propaganda in favoarea razboiului sau
indemnul la ura nafionala, rasiala sau religioasa, incitarea la discriminare, la ostilitate ori
violenfa”.
Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor ori a credinfelor §i libertatea creafiilor de
orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare,
in public, “sunt inviolabile”. Libertatea presei este o expresie a democratismului unui regim
politic, pe cand ingradirea acestei libertafi este dovada unui comportament dictatorial . Libertatea
presei presupune §i libertatea de a infiinfa publicafii.
Dreptul la intrunire §i asociere pa§nica

Art. 20 din Declarafia Universala a Drepturilor Omului consacra “libertatea de intrunire $i
de asociere pa$nica”, precizand, in acelagi timp, ca “nimeni nu poate fi silit sa faca parte dintr-o
asociatie”, aceasta fiind o optiune strict personala §i manifestata in conditii de deplina libertate.
In conformitate cu dispozitiile art. 21 §i art. 22 din Pactul International cu privire la drepturile
civile §i politice, libertatea de intrunire §i asociere pa§nica nu poate si supusa “decat restrictiilor
conforme cu legea §i necesare intr-o societate democratica, in interesul securitatii nationale, a
ordinii publice ori pentru a ocroti sanatatea sau moralitatea publica sau drepturile §i libertatile
altora”. In acela§i timp, Pactul stipuleaza faptul ca dispozitiile sale nu se opun ca “exercitarea
acestui drept (respectiv, a dreptului de asociere) de catre membrii forfelor armate §i ai politiei sa
fie supusa unor restrictii legale”.
Atat in Declaratie, cat §i in Pact se prevede dreptul la asociere in mod liber cu alte persoane,
52
inclusiv dreptul de a constitui sindicate §i de a adera la ele pentru ocrotirea drepturilor persoanei.
Sunt mentionate §i in acest caz restrictiile prevazute de lege pentru motivele §i interesele
mentionate anterior.
Instrumentele juridice internationale prevad faptul ca anumite restrictii impuse de autoritati,
armata §i politie nu inseamna o incalcare a drepturilor omului daca acestea au un caracter
temporar §i o motivate temeinica.
Dreptul la libertatea gandirii, con§tiintei §i religiei

Dreptul la libertatea gandirii, con§tiintei §i religiei este unul dintre cele mai importante
drepturi fundamentale ale omului, un drept absolut, ca §i dreptul la viata, de la care nu se admite
nici o restrictie. El i§i are originea in principiile fundamentale ale tolerantei, continute in aproape
toate doctrinele din lume .
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, in art. 18, prevede ca “orice om are dreptul la
libertatea gandirii, con§tiintei §i religiei”, drept care include §i “libertatea de a-§i schimba religia
sau convingerea, precum §i libertatea de a-§i manifesta religia ori convingerea singur sau
impreuna cu altii, atat in mod public, cat §i privat” . Aceste manifestari pot fi:prin invatatura,
practici religioase, cult ori indeplinirea ritualurilor.
“Nimeni nu va fi supus vreunei constrangeri, putand aduce atingere libertatii sale de a avea sau
adopta o religie sau o convingere, la alegerea sa” - stipuleaza art. 18 alin (2) din Pact. In baza
reglementarilor existente, “libertatea manifestarii religiei sau a convingerilor nu poate fi supusa
decat restrictiilor prevazute de lege §i necesare pentru ocrotirea securitatii, ordinii §i sanatatii
publice ori a moralei sau a libertatilor §i drepturilor fundamentale ale altora” (art. 18 alin (3) din
Pact). Statele au indatorirea sa respecte “libertatea parintilor §i, atunci cand este cazul, a tutorilor
legali, de a asigura educatia religioasa §i morala a copiilor lof’, potrivit propriilor convingeri .
Libertatea con§tiintei trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta §i de respect reciproc,
comportamentul exclusivist, respingerea ori negarea altor convingeri sau a altor practici
religioase contravin spiritului §i principiilor care guverneaza drepturile §i libertatile omului . In
relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de invrajbire religioasa,
iar cultele religioase sunt libere sa se organizeze potrivit statutelor proprii.
Dreptul de a participa la conducerea treburilor publice_____________

Este dreptul oricarei persoane “de a lua parte la conducerea treburilor publice ale farii sale, fie
direct, fie prin reprezentanfi liber ale§i” - se prevede in alin (1) al art.21 din Declarafia
Universala a Drepturilor Omului. Orice persoana are dreptul de acces egal la funcfiile publice din
fara sa (alin (2) al aceluia§i articol). In Pactul International cu privire la drepturile civile §i
politice se precizeaza ca orice cetafean are dreptul de a alege §i de a fi ales - in cadrul unor
alegeri periodice, oneste, cu sufragiu universal §i egal §i cu scrutin secret- asigurand “exprimarea
libera a voinfei alegatorilor” .
Egalitatea in drepturi
Art. 26 din Pactul International cu privire la drepturile civile §i politice dispune ca tofi
oamenii sunt egali in fafa legii, avand dreptul la egala protecfie a legii impotriva oricarei
discriminari, in special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie,
origine nafionala sau sociala, avere, na§tere sau intemeiata pe orice alta imprejurare. Tofi
cetafenii au acces liber la toate funcfiile §i demnitafile politice. Originea nafionala, convingerile
sale religioase, originea sociala, etc., nu au nici o relevanfa, in promovarea unui cetafean in cele
mai importante responsabilitafi publice. Comunitatea este in masura sa decida -prin votul liber
exprimat al membrilor sai- daca un candidat la o funcfie publica are competenfa necesara pentru
a ocupa acel post . Egalitatea in drepturi este consacrata in toate documentele internafionale de
53
referinfa §i este recunoscuta in legile fundamentale ale statelor - ca expresie a extinderii regulilor
§i principiilor conducerii democratice a societafii.
In statele in care exista minoritafi etnice, religioase sau lingvistice, persoanele aparfinand
acestor minoritafi “nu pot fi lipsite de a avea, in comun cu ceilalfi membri ai grupului lor, propria
lor viafa culturala, de a profesa §i practica propria lor religie ori de a folosi propria lor limba”
(art. 27 din Pact). Prof. univ. dr. Adrian NASTASE, remarca -intr-o importanta lucrare privind
drepturile minoritafilor nafionale- ca se impune cunoa§terea reglementarilor internafionale din
acest domeniu pentru ca aplicarea acestora sa se faca in mod corect .
Dreptul la azil
“In caz de persecufie, orice persoana are dreptul de a cauta azil §i de a beneficia de azil in alte
fari” se precizeaza in art. 14 alin (1) din Declarafia Universala a Drepturilor Omului. Conform
reglementarilor dreptului internafional, prin azil se infelege dreptul unui stat de a acorda intrarea
§i stabilirea pe teritoriul sau a unor persoane straine, care sunt urmarite in fara lor pentru
activitate politica, religioasa, §tiinfifica, culturala, etc., care nu este in concordanfa cu normele
juridice interne, contravenind ordinii de drept statornicita in acel stat. Dreptul de azil are doua
componente:
1) dreptul persoanei supusa persecufiilor politice intr-o anumita fara sa ceara azil intr-o alta
fara;
2) dreptul statului solicitant de a acorda azilul celui care il solicita - in temeiul suveranitafii
sale §i in conformitate cu reglementarile internafionale in vigoare .
Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat, in anul 1967, Declarafia cu privire la dreptul de azil,
act normativ care reglementeaza condifiile in
54
care o persoana poate cere §i poate obtine dreptul la azil.
Dreptul de a nu fi extradat sau expulzat
In Pactul International cu privire la drepturile civile §i politice se
consacra dreptul unei persoane de a nu fi expulzata. Astfel, un strain care
se afla in mod legal pe teritoriul unui stat “nu poate fi expulzat decat in
executarea unei decizii luate in conformitate cu legea §i, daca ratiuni
imperioase de securitate nationala nu se opun, el trebuie sa aiba
posibilitatea de a prezenta considerentele care pledeaza impotriva
expulzarii sale”. Persoana respectiva are dreptul sa obtina - conform art.
13 din Pact- “examinarea cazului sau de catre autoritatea competenta ori
de catre una sau mai multe persoane special desemnate de aceasta
autoritate, fiind reprezentat in acest scop”.
Expulzarea este reglementata de dreptul intern al fiecarui stat,
nefiind o sanctiune penala, ci o masura de siguranta. In cazul expulzarii,
drepturile patrimoniale ale celui expulzat raman, in continuare, sub
protectia dispozitiilor ce reglementeaza regimul strainilor. Masura
expulzarii este luata de un stat in vederea ocrotirii ordinii juridice din acel
stat sau din considerente de ordin politic ori economic. Expulzarea este
considerata masura de constrangere a unor straini sa paraseasca teritoriul
tarii respective in cel mai scurt timp posibil. Aceasta masura trebuie insa
luata cu respectarea dispozitiilor art. 13 din Pact, care stipuleaza dreptul
strainului “care se afla legal pe teritoriul unui stat-parte la Pact” de a nu fi
expulzat. Extradarea este un act de asistenta juridica international in
materie penala §i vizeaza transferul unei persoane “urmarita sau
condamnata penal” dintr- un stat in alt stat. Tratatele
de asistenta juridica privind cauzele civile, familiale §i penale incheiate
intre state contin prevederi cu privire la extradare.____________________
1. Caracterizati drepturile cetateanului.
2. Ce reprezinta Carta International a Drepturilor Omului?
3. Enumerati drepturile civile?
4. Dreptul la intrunire §i asociere pa§nica
Rspunsul se gaseste la paginile 40, 41, 42, 44, 48
4.4. Rezumat
Unitatea de mvajare Nr. 4.-DREPTURI CIVILE §I POLITICE Consideratii
preliminare. Principalele documente internationale cu privire la drepturile omului, cu
referire la drepturile civile §i drepturile politice - Carta O.N.U. §i Carta International a
Drepturilor Omului - Declaratia Internationala a Drepturilor Omului - Pactul
International privind drepturile civile §i politice - Protocolul facultativ la Pactul
International privind drepturile civile §i politice - Al doilea Protocol facultativ la
Pactul International privind drepturile civile §i politice vizand abolirea pedepsei cu
moartea - Conventii internationale privind drepturile omului - Drepturi civile - Dreptul
la viata, la
55
liberate §i la inviolabilitatea persoanei - Dreptul la egala ocrotire a legii - Dreptul de a
se casatori §i de a intemeia o familie - Dreptul la viata privata - Dreptul la cetatenie -
Dreptul la libertatea de circulate §i de alegere a domiciliului - Dreptul de a fi
recunoscut ca subiect de drept - Drepturi politice - Dreptul la libertatea de exprimare -
Dreptul la intrunire §i asociere pa§nica - Dreptul la libertatea gandirii, con§tiintei §i
religiei - Dreptul de a participa la conducerea treburilor publice - Egalitatea in drepturi
- Dreptul la azil - Dreptul de a nu fi extradat sau expulzat________________________
4.5. Bibliografia Unitafii de tnvafare Nr. 4

Claudia Pau, Drepturi si libertati fundamentale in administratia publica, Suport
de curs elaborat in tehnologia ID, 2020, disponibil pe platforma e-learning a
FSPAC/UEM.
Jean-Francois Renucci, Tratat de drept european al drepturilor omului, Ed.
Hamangiu, 2009 Bianca Selejan-Gutan. Protectia europeana a drepturilor omului ,
Editia 5, ed. CH Beck, 2018 Frederic Sudre, Drept european §i international al
drepturilor omului, Editura Polirom, Ia§i, 2006 Oana-Mihaela Salomia, Instrumente
juridice de protectie a drepturilor fundamentale la nivelul Uniunii Europene, Editura CH Beck, 2020
Spete CEDO disponibile pe pagina cursului._______________________________________________________
(https://echr.coe.int/Documents/Stats_pending_2018_BIL.pdf)
Unitatea de mvafare nr. 5.
PENDING APPLICATIONS ALLOCATED TO A JUDICIAL FORMATION REQUETES

PENDANTES DEVANT UNE FORMATION JUDICIAIRE 01/01/2018
laming
Poland/Pologne
1 3.8%
Azerbaijan/Azerba idjan
DREPTURI ECONOMICE, SOCIALE §I CULTURALE Cuprins

5.2 Consideratii preliminare. Documente international cu privire la Drepturile 52
56
5.2 Considera
Sociale $i Cult tii preliminare. Documente internationale cu privire la Drepturile Economice, urale
Drepturile omului, in ansamblu, reprezinta un tot unitar, ele definind pozitia unei
persoane in societatea din care face parte . Cu toate ca cele doua Pacte Internationale
(Pactul International cu privire la Drepturile Civile §i Politice §i Pactul International
cu privire la Drepturile Economice, Sociale §i Culturale) permit o clasificare a
drepturilor omului in doua mari categorii: drepturi civile §i politice §i drepturi
economice, sociale §i culturale nu putem afirma ca intre ele exista o ierarhizare.
Consideratii Instrumente fundamentale ori speciale ale O.N.U. §i ale
preliminare unor institutii specializate, precum: O.I.M., O.M.S., F.A.O., etc. enunta drepturile
din aceasta categorie, insa aplicarea lor este conditionata de nivelul de dezvoltare
economico- sociala a statului, de resursele §i conditiile acestuia in domeniu, etc.
Problema gasirii cailor §i mijloacelor de punere in aplicare a acestor drepturi
a constituit -pentru O.N.U. §i organele sale de profil- una dintre preocuparile
importante, inca din 1968. In acest sens, Comisia Drepturilor Omului l-a invitat pe
Secretarul General al O.N.U. “sa pregateasca, in consultare cu institutiile
specializate, un studiu preliminar al problemelor referitoare la aplicarea drepturilor
economice §i sociale proclamate in Declaratia Universala a Drepturilor Omului §i
in Pactul International referitor la Drepturile Economice, Sociale §i Culturale ... §i
de a-l prezenta la timp Comisiei pentru a-i permite sa-l examineze la cea de-a XXV-
a sesiune a sa” .
In 1974, Raportul a fost transmis Comisiei , sub titlul: ”Punerea in aplicare a
drepturilor economice, sociale §i culturale: probleme, politici, progrese”. In 1977, o
data cu adoptarea Rezolutiei nr.4 (XXXIII) din 21 februarie 1977, problema
drepturilor economice, sociale §i culturale a fost supusa din nou atentiei. In textul
acestei Rezolutii se sublinia ca: ”responsabilitatea $i datoria tuturor membrilor
57
58
comunitatii international de a crea conditiile necesare pentru deplina realizare a
drepturilor economice, sociale §i culturale ca mijloc esential pentru a asigura
exercitarea reala §i efectiva a drepturilor civile §i politice §i a libertatii fundamentale”
§i se cerea “sa se acorde o atentie speciala examinarii obstacolelor care impiedica
deplina realizare a drepturilor economice, sociale §i culturale, in special in tarile in
curs de dezvoltare, precum §i a actiunilor luate la nivel national §i international pentru
a asigura exercitarea acestor drepturi”.
Drepturi economice, sociale §i culturale -ca drepturi de a doua generatie- sunt
destinate a asigura fiecarei persoane “mijloacele libertatii”. Astfel, drepturile
economice vizeaza garantarea unui minim de bunuri materiale, drepturile sociale sunt
cele ce trebuie asigurate omului muncitor, in mod individual sau colectiv, iar
drepturile culturale sunt necesare asigurarii demnitatii umane ca o cerinta a vietii
sociale - parte a celei culturale.
Documente Carta O.N.U. §i Declaratia Universala a Drepturilor Omului

Internationale a)Ca §i cadru normativ general, Carta ONU proclama promovarea drepturilor
cu privire la omului printre obiectivele principale ale cooperarii internationale, consacrand
Drepturile totodata, principiile care stau la baza acestei cooperari.
Economice, A§a cum am amintit §i la tema anterioara, in preambulul Cartei, popoarele
Sociale $i Natiunilor Unite se angajeaza sa-§i uneasca eforturile pentru a izbavi generatiile
Culturale viitoare de flagelul razboiului, sa promoveze progresul social §i instaurarea unor
conditii mai bune de trai, reafirmand “ credinta lor in drepturile fundamentale ale
omului, in demnitatea §i valoarea persoanei, in egalitatea in drepturi a barbatilor §i
femeilor, precum §i a natiunilor mari §i mici”.
Conform art. 62 din Carta, Consiliul Economic §i Social poate sa faca
recomandari in vederea asigurarii respectarii efective a drepturilor omului §i
libertatilor fundamentale pentru toti .^” . Art. 68 din Carta adauga: “_ Consiliul
Economic §i Social instituie comisii pentru chestiunile economice §i sociale §i
progresul drepturilor omului, ca §i orice alte comisii necesare in exercitarea functiilor
sale”.
b) Declaratia Universala a Dreptului Omului este considerata “idealul

comun de atins de catre toate popoarele §i toate natiunile in domeniul drepturilor
omului” .
In ceea ce prive§te drepturile economice, sociale §i culturale in Declaratie se
afirma ca fiecare persoana are dreptul: la asigurare sociala; la munca §i la alegerea
libera a muncii sale; la un salariu egal pentru o munca egala; la o remunerare
echitabila §i satisfacatoare care sa-i asigure o existenta conforma cu demnitatea
umana; de a intemeia sindicate §i de a se afilia la sindicate; la odihna §i la timp liber,
la un nivel de viata corespunzator asigurarii sanatatii §i bunastarii sale, in special in
ceea ce prive§te hrana, imbracamintea, locuinta §i ingrijirea medicala; la asigurare in
caz de §omaj, invaliditate, vaduvie, batranete, ca §i in alte cazuri de pierdere a
mijloacelor de subzistenta, ca urmare a unor imprejurari independente de vointa sa; la
protectia mamei §i a copilului; la educate, parintii avand, cu prioritate, drepturi de a
alege felul de educate ce trebuie data copiilor lor; de a lua parte in mod liber la viata
culturala a colectivitatii; la protectia intereselor morale §i materiale ce decurg din
orice opera §tiintifica, literara sau artistica al carei autor este.
59
1. Ce reprezinta drepturile de generatia a doua?
2. Precizati care sunt documentele international cu privire la Drepturile
Economice, Sociale §i Culturale.
3. La ce se refera drepturile economice?
4. Ce categorii de drepturi sunt prevazute in DUDO?
Raspunsul se gaseste la pagina 54, 55, 56._________________________________
5.4. Pactul International cu privire la Drepturile Economice, Sociale gi Culturale__________________

La sesiunea sa din 1951, Adunarea Generala a O.N.U. a solicitat
Comisiei Drepturilor Omului sa elaboreze doua pacte asupra drepturilor omului,
dintre care unul sa contina drepturile civile §i politice, iar un altul - drepturi
economice, sociale §i culturale. Pactul International al Drepturilor Economice,
Sociale §i Culturale a fost adoptat §i deschis spre semnare, ratificare §i aderare la 16
Pactul decembrie 1966 §i a intrat in vigoare la 3 ianuarie 1976 .
International cu Pactul a fost conceput a fi principalul instrument juridic international privind
privire la reglementarea drepturilor economice, sociale §i culturale, a caror respectare -
Drepturile concomitent cu drepturile civile §i politice- ofera garantii pentru dezvoltarea
Economice, armonioasa a fiintei umane.
Sociale ?i Prin consacrarea in Pact a unor importante drepturi economice, sociale §i
Culturale cultural e ale fiintei umane se recunoa§te ca idealul fiecaruia este eliberarea de
teama §i mizerie, care “ nu poate fi realizat decat daca se creeaza conditii care ii
permit sa se bucure de drepturile sale economice, sociale §i culturale, ca §i de
drepturile sale civile §i politice” .
Sublinierea importantei acestui Pact este evidentiata in Preambul, statele-parti,
pornind de la principiile enuntate §i Carta O.N.U., cer recunoa§terea demnitatii
inerente tuturor membrilor familiei umane, a drepturilor egale §i inalienabile, care
constituie fundamentul libertatii, dreptatii §i pacii in lume. Toate popoarele au
dreptul de a dispune de ele insele, de a-§i determina statutul politic, care sa le
asigure liber dezvoltarea economica, sociala §i culturala, sens in care pot dispune
liber de bogatiile §i resursele lor naturale . Statele semnatare se angajeaza totodata,
ca atat prin propriul efort, cat §i prin asistenta §i cooperare international sa exercite
pe deplin drepturile precizate in acest important instrument juridic . Aceasta
inseamna ca, statele i§i asuma angajamentul de a se abtine de la orice discriminare
in garantarea drepturilor economice, sociale §i culturale. Angajamentul se refera, pe
de-o parte la actiunea individuala, iar pe de alta parte la cea concertata, pe plan
international, de exercitare deplina a drepturilor recunoscute, “in mod progresiv”,
inclusiv prin adoptarea de masuri legislative .
Partea a treia a Pactului cuprinde catalogul drepturilor economice, sociale §i
culturale, printre care: dreptul la munca, la libertatea de alegere a unui loc de
munca; dreptul individului de a se bucura de conditii de munca juste §i prielnice;
dreptul la o remunerate egala pentru munca de valoare egala; dreptul la securitate §i
la igiena muncii; dreptul la odihna §i timp liber; dreptul de a forma sindicate §i de a
se afilia la ele; dreptul la greva; dreptul la asigurare sociala; dreptul la un nivel de
trai suficient, inclusiv, la hrana, imbracaminte §i locuinta; dreptul de a se bucura de
cea mai buna stare de sanatate fizica §i mintala; dreptul la educatie; dreptul de a
participa la viata culturala $i de a beneficia de progresul $tiintific.
60
Drepturile economice, sociale §i culturale din Pact sunt incontestabil mult
mai numeroase §i mai detaliate decat cele prevazute de Declaratia Universala a
Drepturilor Omului. Majoritatea articolelor contin seturi de propuneri de masuri ce
trebuie luate de state in vederea realizarii acestor drepturi. Astfel, semnand Pactul,
statele se angajeaza sa prezinte modul in care au luat masuri pentru ducerea la
indeplinire a acestuia, prin rapoarte catre Secretarul General al O.N.U., care -la
randul sau- le va trimite (in copie) spre examinare, Consiliului Economic §i Social.
Totodata, Secretarul General al O.N.U. are obligatia de a trimite aceste rapoarte §i
institutiilor specializate cu preocupari in materie. Consiliul Economic §i Social
poate transmite aceste rapoarte Comisiei pentru Drepturile Omului, in scop de
studiu §i elaborare de recomandari .
Angajamentul statelor de a lua masuri pentru realizarea drepturilor
prevazute de Pact reprezinta, pe de-o parte o obligate cu efect imediat (realizarea, la
un nivel minim a fiecarui drept §i garantarea acestuia fara nici o discriminare), iar
pe de alta parte o obligate de perspectiva (in ceea ce prive§te realizarea tuturor
drepturilor dispuse de Pact).
Cu toate ca Pactul International privind Drepturile Economice, Sociale §i
Culturale nu a dispus infiintarea unui organism propriu de implementare, Consiliul
Economic si Social al O.N.U. a infiintat Comitetul pentru drepturile economice,
sociale §i culturale .
Trebuie mentionat art. 4 al Pactului, ce confine dispozitii cu privire la
anumite limitari ale drepturilor, insa aceste restrictii pot fi operate numai daca sunt
stabilite prin lege, in masura compatibila cu natura drepturilor §i exclusiv in vederea
promovarii bunastarii generale intr-o societate democratica.
Instrumente juridice cu caracter regional

Fara a avea pretentia unei enumerari exhaustive, vom enumera cateva dintre
cele mai importante:
□ Convenpa Europeana pentru salvgardarea drepturilor omului §i a
libertatilor sale fundamentale
Documentul a fost semnat la data de 4 noiembrie 1950 §i a intrat in vigoare la
data de 3 septembrie 1953. Conventia a fost amendata prin Protocoalele aditionale:
nr. 3 (intrat in vigoare la 21 septembrie 1970), nr. 5 (intrat in vigoare la 20
decembrie 1971) §i nr. 8 (intrat in vigoare la 1 ianuarie 1990).
□ Carta Africana privind drepturile omului §i popoarelor
Documentul, cunoscut §i sub denumirea de “Carta Banjul”, a
fost adoptat la 26 iunie 1981, in cadrul Conferintei de la Nairobi (Kenya) §i a
intrat in vigoare la 21 octombrie 1986.
□ Convenpa Americana privind drepturile omului

A fost adoptata la 20 noiembrie 1969, in cadrul Conferintei diplomatice
interamericane de la San Jose (Costa Rica) §i a intrat in vigoare la 18 iulie 1978.
S.U.A. $i Canada nu au ratificat Conventia pana in prezent.____________________
61
1. Cand a fost adoptat Pactul International al Drepturilor Economice, Sociale §i
Culturale?
2. Care este semnificatia Pactului pentru statele semnatare?
3. Care sunt instrumentele juridice cu caracter regional ?
4. In ce consta angajamentul statelor de a lua masuri pentru realizarea drepturilor
prevazute de Pact ?
Raspunsul se gaseste la pagina 55,56.
5.6. Drepturile Economice, Sociale gi Culturale
Drepturile economice §i sociale sunt consacrate atat in Declaratia Universala a

Drepturilor Omului, cat §i in Pactul International privind Drepturile Economice,
Sociale §i Culturale.
Drepturile Dreptul la munca

Economice, Unul dintre drepturile esentiale ale fiintei umane este dreptul la munca.
Sociale ?i Declaratia Universala a Drepturilor Omului prevede ca “orice persoana are dreptul la
Drepturile munca, la libera alegere a muncii sale, la conditii echitabile §i satisfacatoare de
Culturale munca, precum §i la ocrotire impotriva §omajului” §i ca “toti oamenii, fara nici o
discriminare, au dreptul la un salariu egal pentru munca egala” . Orice om, care
munce§te, are dreptul la o retribuire echitabila §i satisfacatoare, care sa-i asigure atat
lui, cat §i familiei sale, o existenta conforma cu demnitatea umana §i completata, la
nevoie, prin alte mijloace de protectie sociala .
In art. 6 pct. I din Pactul International privind Drepturile Economice, Sociale
§i Culturale se prevede ca “statele-parti la prezentul Pact recunosc dreptul la munca,
ce cuprinde dreptul pe care il are orice persoana de a avea posibilitatea de sa-§i
ca§tige existenta printr-o munca liber aleasa sau acceptata §i vor lua masuri potrivite
pentru garantarea acestui drept”. Aceste masuri constau in masuri de orientare §i
pregatire tehnica §i profesionala, de elaborare de programe de masuri §i tehnici
potrivite pentru a asigura “o dezvoltare economica, sociala §i culturala constanta §i o
deplina intrebuintare productiva a fortelor de munca in conditii care garanteaza
indivizilor folosirea libertatilor politice §i economice fundamentale”.
Acest obiectiv generos nu este realizat decat partial in unele tari, iar in altele -
cum este §i cazul Romaniei- regula generala a devenit “disponibilizarea oamenilor”,
extinderea continua a §omajului, fara a se oferi nici un fel de garantii privind gasirea
unui loc de munca . Exista, in continuare, discrepante vadite intre programele de
orientare §i pregatire tehnica §i profesionala §i cerintele concrete, ca urmare a
faptului ca “nu au fost luate in considerare aceste cerinte”. Programele au, de regula,
un continut general, fara a fi adaptate, in masura necesara, la realitatile dintr-o regiune
sau alta ori chiar din localitatea respectiva. Acesta este rezultatul faptului ca
dispozitiile Declaratiei, precum §i cele ale Pactului nu sunt aplicate in mod
corespunzator. Forta de munca nu este valorificata intr-un mod optim, multe cadre
calificate nu sunt folosite, iar reconversia profesionala a ramas “doar o lozinca
electorala”.
62
Art. 7 alin (1) pct. I din Pactul International privind Drepturile Economice,
Sociale §i Culturale dispune ca statele-parti trebuie sa asigure “dreptul pe care il are
fiecare persoana de a se bucura de conditii de munca juste §i prielnice”, ceea ce
presupune sa se garanteze muncitorilor cel putin:
- un salariu echitabil §i o remuneratie egala pentru o munca de valoare egala,
fara nici o distinctie;
- o existenta decenta pentru ei §i familia lor;
- securitatea §i igiena muncii;
- posibilitatea egala pentru toti de a fi promovati in munca lor la o
categorie superioara, adecvata, pe baza aptitudinilor §i a timpului de munca prestat.
Statele-parti au recunoscut dreptul oricarei persoane la odihna, la timp liber, la
limitarea rationala a duratei muncii, la concedii periodice platite, precum §i la
remunerarea zilelor de sarbatoare.
Dreptul la securitate sociala, inclusiv la asigurari sociale

“Dreptul oricarei persoane la securitate sociala, inclusiv la asigurari sociale”
este stipulat expres atat in Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cat §i in
Pactul International fundamental al societatii. Se stipuleaza, astfel, ca “mama §i
copilul au dreptul la ajutor §i ocrotire deosebite”, iar toti copiii, fie ca sunt nascuti in
cadrul acelea§i casatorii sau in afara acesteia, “se bucura de aceea§i protectie sociala”
. O ocrotire speciala trebuie acordata mamelor, intr-o perioada de timp rezonabila,
“inainte §i dupa na§terea copiilor”. In acest sens, Pactul precizeaza ca “mamele
salariate trebuie sa beneficieze, in decursul acestei perioade, de un concediu platit ori
de un concediu beneficiind de alocatii de securitate sociala adecvate” (art. 10 alin
(2)).
De asemenea, cele doua instrumente juridice internationale prevad masuri
speciale de ocrotire §i asistenta pentru “toti copiii §i adolescentii”, “fara “nici o
discriminare din motive de filiatiune sau din alte motive”. S-a convenit, astfel, ca este
necesar sa se asigure ocrotirea copiilor §i adolescentilor “impotriva exploatarii
economice §i sociale”, folosirea acestora la lucrari de natura a le dauna “moralitatii §i
sanatatii” ori de a le pune viata in
primejdie sau de a le dauna dezvoltarii normale “trebuind sanctionate prin lege” .
Dreptul persoanei la un nivel de trai suficient pentru ea §i familia sa

Pactul International privind Drepturile Economice, Sociale §i Culturale, in
art. 11, recunoa§te “dreptul oricarei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea
insa§i §i familia sa, inclusiv hrana, imbracaminte §i locuinta suficiente, precum §i la
o imbunatatire continua a conditiilor sale de existenta”. Atat pe plan intern, cat §i
prin cooperare international liber consimtita, statele-parti au convenit “sa adopte
masurile necesare, inclusiv prin programe concrete pentru a imbunatati metodele de
productie, de conservare §i de distribuire a produselor alimentare” . O mai buna
utilizare a resurselor naturale se preconizeaza a se realiza beneficiind de o utilizare
eficienta a cuno§tintelor §tiintifice §i tehnice, a principiilor de educate in ceea ce
prive§te hranirea §i de reformarea regimurilor agrare, astfel incat dreptul la un nivel
de trai suficient pentru fiecare fiinta umana sa fie realizat. Totodata, statele-parti se
angajeaza “sa asigure o repartitie echitabila a produselor alimentare mondiale in
raport cu nevoile, tinand seama de problemele care se pun atat tarilor importatoare,
63
cat §i tarilor exportatoare de produse alimentare” .
Dreptul de a forma sindicate §i de afiliere la un sindicat

Declaratia Universala a Drepturilor Omului prevede, in art. 23 paragraful 4,
iar Pactul International privind Drepturile Economice, Sociale §i Culturale, in art. 8,
dreptul pe care il are fiecare persoana -in vederea folosirii §i ocrotirii intereselor sale
economice- de a forma, impreuna cu alte persoane, sindicate, la care se pot afilia la
libera alegere, cu respectarea “regulilor stabilite de organizatia interesata”, “nimeni
neputand fi silit sa faca parte dintr-o asociatie”.
Exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrictii decat a celor
prevazute de lege §i care “sa constituie masuri necesare intr-o societate democratica,
in interesul securitatii nationale sau a ordinii publice ori pentru a ocroti drepturile §i
libertatile altora” .
Dreptul sindicatelor de a forma federatii sau confederatii nationale, precum
§i dreptul federatiilor §i confederatiilor “de a forma organizatii sindicale
internationale” sau “de a se afilia la acestea” sunt consacrate in reglementarile
internationale in materie . Sindicatele au dreptul “de a-§i exercita liber activitatea,
fara alte limitari decat cele prevazute de lege”, care -in conformitate cu prevederile
Pactului- “constituie masuri necesare intr-o societate democratica, in interesul
securitatii nationale sau al ordinii publice ori pentru a ocroti drepturile §i libertatile
altora” - a§a cum am precizat §i anterior.
Statele-parti s-au angajat sa asigure §i “dreptul la greva, exercitat in conformitate cu
legile fiecarei tari”. Trebuie subliniat faptul ca statele-parti au convenit asupra
faptului ca exercitarea drepturilor sindicale “de catre membrii fortelor armate, ai
politiei sau de catre functionarii publici” poate fi supusa “unor restrictii legale”.
Dreptul la sanatate
Negocierile internationale au condus la concluzia ca fiecare persoana are un
drept recunoscut la sanatate, ca trebuie sa se bucure de cea mai buna sanatate fizica §i
mintala pe care o poate atinge.
Fiecare stat are indatorirea de “a adopta toate masurile care se impun” pentru a
asigura:
- scaderea mortalitatii noilor nascuti §i a mortalitatii infantile, precum §i
dezvoltarea sanatoasa a copilului ;
- imbunatatirea tuturor aspectelor igienei mediului §i a igienei industriale ,
tinand seama de riscurile din aceste sectoare;
- profilaxia §i tratamentul maladiilor epidemice, endemice, profesionale §i a
altora, precum §i lupta impotriva acestor maladii ;
- crearea de conditii care sa asigure tuturor servicii medicale §i un ajutor
medical in caz de boala .
Drepturi culturale
Concomitent cu drepturile civile §i politice, economice §i sociale orice
persoana are §i drepturi culturale, precum: dreptul la educate; dreptul de a participa la
viata culturala; dreptul de a beneficia de progresul tehnic §i de aplicatiile acestuia.
Drepturile culturale sunt o componenta fireasca a drepturilor omului, fara de care
personalitatea umana nu se poate afirma in toata plenitudinea sa._________________
64
Alain LOUYOT in “Le Point” atragea atentia asupra semnificatiei drepturilor
culturale, alaturi de celelalte drepturi, afirmand ca “omul acestui sfar§it de secol §i de
mileniu este un om evoluat, un om care intelege mai bine problemele vietii §i
existentei umane, precum §i acelea ale dezvoltarii tarii sale §i ale Universului intreg”
In studiul sau: “Terre des Hommes”, Edmond KAISER considera drepturile

culturale “recunoscute §i consacrate drept una din cele mai importante cuceriri ale
spiritului uman” , iar a da forta de lege obligatiei statelor “de a asigura accesul la
instructie, educate §i de participare la viata culturala constituie o garantie a
dezvoltarii normale a fiecaruia, intr-o lume tot mai complexa §i tot mai exigenta”.
Dreptul la educate
Dreptul unei persoane la educate ocupa un loc central in sistemul drepturilor
omului, acesta constituind o conditie sine qua non pentru exercitarea celorlalte
drepturi §i libertati fundamentale, pentru implinirea efectiva a personalitatii.
Principala sa componenta o constituie dreptul la invatatura, care, de§i este enuntat
intr-o serie de documente juridice internationale, o mare parte a populatiei Terrei este
privata de acest drept .
Dreptul la invatatura este prevazut de Declaratia Universala a Drepturilor Omului, in

art. 26 pct. 1: “orice persoana are dreptul la invatatura. Invatamantul trebuie sa fie
gratuit, cel putin in ceea ce prive§te invatamantul elementar §i de baza”.
Invatamantul elementar este obligatoriu, iar invatamantul tehnic §i profesional
trebuie sa fie deschis tuturor, pe baza deplinei egalitati, in functie de merit, iar
invatamantul superior trebuie sa fie, de asemenea, accesibil tuturor. “Educatia trebuie
sa urmareasca dezvoltarea deplina a personalitatii umane §i intarirea respectului
pentru drepturile §i libertatile fundamentale ale omului. Aceasta trebuie sa stimuleze
intelegerea, toleranta §i prietenia intre toate popoarele §i intre toate grupurile rasiale
sau religioase, precum §i dezvoltarea activitatii O.N.U. pentru mentinerea pacii” .
Pactul International privind Drepturile Sociale, Economice §i Culturale recunoa§te
dreptul oricarei persoane la educatie, prin care sa se urmareasca dezvoltarea deplina a
personalitatii umane §i a simtului demnitatii sale . Educatia trebuie sa confere
fiecarei persoane capacitatea de a participa activ la viata societatii, de a contribui la
dezvoltarea acesteia §i de a-§i asigura, atat necesitatile materiale, cat §i cele
spirituale.
Prin educatie, fiecare persoana trebuie sa devina capabila sa joace un rol util “intr-o
societate libera”. Rolul educatiei este fundamental in formarea oamenilor. Educatia
favorizeaza: intelegerea; toleranta; prietenia intre toate grupurile rasiale, etnice sau
religioase. Educatia incurajeaza mentinerea §i consolidarea pacii, dezvoltarea unor
relatii de respect reciproc in toate zonele §i regiunile lumii.
Reglementarile internationale consacra faptul ca “parintii au, cu prioritate, dreptul sa
aleaga felul educatiei care urmeaza sa fie data copiilor lor” .
Alin (2) al art. 13 din Pact dispune “masurile care se impun a fi luate de catre
statele-parp” pentru asigurarea exercitarii depline a acestui drept:
□ invatamantul primar trebuie sa fie obligatoriu §i accesibil tuturor in
mod gratuit;___________________________________________________________
□ Tnvafarnantul secundar, sub diferitele sale forme, inclusiv
65
invafamantul secundar, tehnic §i profesional, trebuie sa fie generalizat §i sa devina
accesibil tuturor, prin mijloace potrivite §i, in special, prin introducerea -treptata- a
gratuitafii;
□ educafia de baza trebuie incurajata sau intensificata cat mai mult
posibil.
Se atrage, in acest mod, atenfia asupra important pe care o are educafia de
baza. Copilul trebuie “corect orientat de la inceput”, iar daca acest inceput este bun,
educafia din anii urmatori va gasi un teren prielnic pentru a fi asimilata (Peter
TOWNSEND). In cazul in care copilul a fost orientat gre§it “in cursul educafiei
primare”, de cele mai multe ori, corecturile in celelalte etape sunt greu de facut, daca
nu chiar imposibil. “Subaprecierea educafiei de baza §i a instrucfiei primare
constituie o eroare cu consecinfe greu de eliminat in anii urmatori” afirma acela§i
autor in “The Smallest Pawns in the Game”.
De asemenea, specialists apreciaza ca “dificultafile materiale invocate de unele
guverne nu au o justificare temeinica”. “Economia financiara facuta prin anularea
instrucfiei primare a copilului este doar aparenta” deoarece pierderile generate de
absenfa acestei instrucfii sunt, in toate cazurile, atat de mari incat “devin greu de
suportat” apreciaza Aude YUNG, in lucrarea sa “Un pas en avans vers les droits de
l’enfant” .
Tanara generafie trebuie sa fie educata in spiritul pacii, al justifiei, al
libertafii, al respectului §i infelegerii reciproce in scopul promovarii egalitafii in
drepturi al tuturor fiinfelor umane si al tuturor nafiunilor, progresului economic si
social, dezarmarii si menfinerii pacii si securitafii internafionale .
In Pactul Internafional privind Drepturile Sociale, Economice §i Culturale se
precizeaza ca statele-parfi se angajeaza sa respecte “libertatea parinfilor §i, atunci
cand este cazul, a tutorilor legali, de a alege pentru copiii lor institufii de invafamant,
altele decat cele ale autoritafilor publice, dar conforme cu normele minimale de
educafie §i de a asigura educafia religioasa §i morala a copiilor lor in conformitate cu
propriile lor convingeri”. Se recunoa§te, de asemenea, libertatea indivizilor §i a
persoanelor juridice de a infiinfa §i de a conduce institufii de invafamant, cu condifia
ca acestea sa raspunda exigenfelor stipulate in reglementarile internafionale privind
scopurile §i finalitafile educafiei.
Statele-parfi sunt obligate -conform aceluia§i Pact- sa urmareasca activ “dezvoltarea
unei refele §colare la toate nivelurile” §i sa asigure stabilirea unui “sistem adecvat de
burse”, precum §i ameliorarea continua a condifiilor materiale ale personalului
didactic”, care are “un rol hotarator in procesul formativ”, in instrucfia §i educafia
tinerei generafii. Numai daca aceste cadre didactice au un statut material
corespunzator, se pot concentra -in masura necesara- asupra fondului §tiinfific de
cuno§tinfe ce urmeaza a le transmite tinerei generafii.
Dreptul de a participa la viafa culturala

Dreptul la cultura este un concept complex, cu elemente ce fin de dreptul la
educafie, dreptul de a participa la viafa culturala, dreptul de informare §i de
exprimare, accesul la valorile spirituale, nafionale §i universale, precum §i cu unele
drepturi economice §i sociale, civile §i politice.
Ca drept fundamental, nofiunea de “drept la cultura” a cunoscut o anumita evolufie in
timp, fiind influentata, atat de recunoa§terea sa, cat §i de transpunerea sa in practica.
66
Declaratia Universala a Drepturilor Omului consacra dreptul oricarei
persoane “de a lua parte in mod liber la viata culturala a colectivitatii” §i de a se
bucura de cunoa§terea operelor literare §i artistice.
Pactul International privind Drepturile Sociale, Economice §i Culturale dispune ca
statele-parti sunt obligate sa adopte masurile care se impun pentru mentinerea,
dezvoltarea §i difuzarea culturii , care implica:
- un efort organizatoric din partea institutiilor de cultura din fiecare tara in
parte, precum §i
- un important efort financiar.
In acest fel se asigura atat “acele conditii materiale necesare creatorului sa-§i
elaboreze §i difuzeze opera”, cat §i conditiile indispensabile conservarii ei.
Spre exemplu, pentru intretinerea monumentelor istorice, statele sunt obligate
sa faca investitii apreciabile. Eforturi organizatorice §i financiare sunt implicate §i in
vasta activitate de difuzare a culturii. Teatrele, cinematografele, bibliotecile,
asociatiile culturale trebuie sa fie organisme vii, capabile sa polarizeze interesul
comunitatii §i al fiecarui membru al acesteia, in parte. Exercitarea dreptului de a
participa la viata culturala a comunitatii nu se refera numai la postura de beneficiar al
valorilor creatiei, ci §i de creator al acestor valori. Conform normelor in vigoare,
fiecare membru al colectivitatii are dreptul “sa contribuie la crearea valorilor
culturale” §i “la dezvoltarea tezaurului cultural national, european §i universal”.
Lucian BLAGA aprecia ca “orice opera de arta mai veche are doi autori: artistul care
a plasmuit-o §i timpul care i-a adaugat patina, ce contribuie in a§a de mare masura la
farmecul operei. Cateva secole prefac pe unicul autor initial in simplu colaborator la
propria lui opera”, iar Theodor AMAN sublinia ca “artistul ca §i literatul trebuie sa
apartina timpului sau; numai cu aceasta conditie operele lui se vor transmite
posteritatii. El trebuie sa apartina tarii sale numai astfel va fi uimitor. El trebuie sa-§i
exprime opiniile daca tine sa fie adevarat §i admirat de ganditori. El trebuie sa se
arate concret in cugetarile lui; numai astfel va avea un ideal”. Ludwig Van
BEETHOVEN i§i sintetiza viata dedicata creatiei astfel: “trebuie sa te jertfe§ti,
trebuie necontenit sa jertfe§ti artei toate nimicurile vietii” . Aceste opinii prestigioase
confirma faptul ca dreptul de a participa la viata culturala implica creatia, contributia
artistului la “cultivarea frumosului, care este menit sa dea un impuls pornirilor celor
mai nobile ale sufletului”.
Dreptul de a beneficia de progresele §tiintei §i tehnicii §i de aplicatiile acestora
Dreptul oricarei persoane de a beneficia de progresele §tiintei §i tehnicii §i de
aplicatiile acestora sunt stipulate atat in Declaratia Universala a Drepturilor Omului ,
cat §i in Pactul International privind Drepturile Sociale, Economice §i Culturale .
Dreptul fiecarei persoane de a participa la progresul §tiintei §i tehnicii i§i gase§te
expresia in amploarea pe care a inregistrat-o “creatia §tiintifica §i tehnica in secolul
§i mileniul care s-a incheiat”.
Dreptul de a participa la progresul §tiintei §i tehnicii se imbina armonios cu
dreptul fiecarei fiinte umane de a beneficia de “progresele §tiintei §i tehnicii §i de
aplicatiile acestora”. Frederic Joliot-Curie spunea ca “oamenii sunt -in acela§i timp-
§i participanti la progresul §tiintei §i beneficiari ai acestui progres”. §tiinta, nota
marele savant, este considerata morala sau imorala, dupa cum folosirea ei este
67
binefacatoare sau distructiva. In realitate, “ar fi mai potrivit de a transfera aceasta
apreciere nu asupra §tiinfei, ci asupra oamenilor care o aplica §i care o folosesc”, A.P.
CEHOV, subliniind ca va fi convins pana in clipa din urma ca “§tiinfa este lucrul cel
mai de seama, cel mai minunat §i cel mai necesar din viafa omului”. §tiinfa a fost
intotdeauna §i va ramane pentru totdeauna “expresia cea mai sublima a iubirii §i
numai prin iubire omul va birui §i natura §i se birui §i pe el insu§i”, adauga CEHOV.
Dreptul persoanei de a beneficia de protecfia intereselor morale §i materiale decurgand
din opera sa
Reglementarile internafionale in materie stipuleaza, in mod expres, dreptul
persoanei de a beneficia de protecfia intereselor morale §i materiale decurgand din
opera sa.
Marele poet Octavian GOGA afirma ca “un patrimoniu literar §i artistic este
suprema avufie a unui neam”, iar Baruch (Benedict) SPINOZA sublinia ca “prin
§tiinfa oamenii devin mai bogafi” pentru ca “binele suprem este §tiinfa sau
cunoa§terea adevarata a naturii”.
In ultimele decenii, din aceste considerente, s-au perfecfionat continuu
mijloacele juridice de protecfie a intereselor morale §i materiale ce decurg din opera
artistului, omului de §tiinfa §i a creatorului, in general, pornind de la faptul ca “aceasta
protecfie este un drept fundamental al omului”, servind dezvoltarii societafii §i fiecarui
membru al comunitafii, in parte, daca este exercitat “atat in interesul creatorului
operei, cat §i al beneficiarilor ei” .
In Declarafia Universala a Drepturilor Omului se prevede ca “fiecare om are
dreptul la ocrotirea intereselor morale §i materiale care decurg din orice lucrare
^tiinfifica, artistica sau literara, al carei autor este”. Acela§i drept este consacrat expres
§i in Pactul International privind Drepturile Sociale, Economice §i Culturale.
Dreptul persoanei la realizarea drepturilor economice, sociale §i culturale

necesare pentru menfinerea demnitafii sale
Drepturile economice, sociale §i culturale studiate nu au fost stipulate in
instrumentele juridice internafionale ca un scop in sine, consacrarea §i exercitarea lor
vizand -in mod declarat- afirmarea demnitafii fiecarei persoane. Pentru ca fiinfa umana
“sa traiasca o viafa decenta §i demna” trebuie sa se bucure nu numai de drepturi §i
libertafi politice, ci §i de drepturi economice, sociale §i culturale. "Dreptul la
mijloacele de existenfa necesare unui trai decent" este unul dintre drepturile
indispensabile menfinerii demnitafii umane, iar printre aceste “mijloace”, dreptul la
proprietate este de o importanfa recunoscuta.
Declarafia Universala a Drepturilor Omului consacra “dreptul la proprietate al
unei persoane, atat singura, cat §i in asociafie cu alfii, subliniind, in continuare, ca
“nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa”. Orice persoana -in
calitatea sa de membru al societafii- are dreptul la securitate sociala; ea este
indreptafita ca, prin efortul nafional §i colaborarea internafionala, “sa obfina realizarea
drepturilor economice, sociale §i culturale indispensabile pentru demnitatea sa §i
libera dezvoltare a personalitafii sale”.
68
0
1. Unde sunt reglementate drepturile economice §i sociale?
. , 2. Enumerati drepturile culturale?

3 Dreptul de a participa la viata culturala ?
4. Dreptul la educatie?
Raspunsul se gaseste la pagina 57. 58. 59, 60, 61
5.8. Rezumat
Considerafii preliminare. Documente international cu privire la drepturile economice,
sociale §i culturale - Carta O.N.U. §i Declaratia Universala a Drepturilor Omului -
Pactul International cu privire la Drepturile Economice, Sociale §i Culturale -
Instrumente juridice cu caracter regional - Conventia Europeana pentru salvgardarea
drepturilor omului §i a libertatilor sale fundamentale - Carta Africana privind drepturile
omului §i popoarelor - Conventia Americana privind drepturile omului Drepturi
economice §i sociale - Dreptul la munca - Dreptul la securitate sociala, inclusiv la
asigurari sociale - Dreptul persoanei la un nivel de trai suficient pentru ea §i familia sa -
Dreptul de a forma sindicate §i de afiliere la un sindicat - Dreptul la sanatate - Drepturi
culturale - Dreptul la educatie - Dreptul de a participa la viata culturala - Dreptul de a
beneficia de progresele §tiintei §i tehnicii §i de aplicatiile acestora - Dreptul persoanei
de a beneficia de protectia intereselor morale §i materiale decurgand din opera sa -
Dreptul persoanei la realizarea drepturilor economice, sociale §i culturale necesare
pentru mentinerea demnitatii sale
5.9.
Bibliograt ia Unitatii de invatare Nr. 5
§ Claudia Pau, Drepturi si libertati fundamentale in administratia publica, Suport de curs

elaborat in tehnologia ID, 2020, disponibil pe platforma elearning a FSPAC/UEM.
Claudia Andritoi, Teoria generala a drepturilor omului, Editura VIS Print, Bucuresti
2011.
Claudia Andritoi, Drepturi si libertati fundamentale, Editura VIS Print, Bucuresti 2011.
Le Conseil de l’Europe, Activites et realisations, Strasbourg, 2001
Culegere de prelegeri din cadrul celei de-a 32-a sesiune a Institutului International
pentru Drepturile Omului, Strasbourg, iulie 2001.
Declaratia Universala a Drepturilor Omului
Pactul International cu privire la drepturile civile §i politice
DREPTURI COLECTIVE (DREPTURILE POPOARELOR) Cuprins
69
70
6.2 Consideratii preliminare. Drepturi colective 65
6.4 Rezumat 76
Prezentarea categoriilor de drepturi.

Cunoa§terea dreptului la pace, ca drept fundamental al statelor.
Insu§irea dreptului la dezvoltare.
Cunoasterea dreptului la autodeterminare.
Durata medie de parcurgere a primei unitap de invatare este de 2 ore
6.2 Consideratii _ preliminare. Drepturi colective
Drepturile omului sunt clasificate in trei mari categorii sau “generatii”:

drepturi din prima generate - in care sunt incluse drepturile civile §i politice;
drepturi de a doua generate - care cuprind drepturile economice, sociale §i culturale
§i drepturi din a treia generate sau drepturi de solidaritate .
Aceste noi categorii de drepturi ale omului au determinat organismele
Consideratii international sa le abordeze in cadrul unor instrumente juridice, data fiind evolupa
preliminare. continua a societatii omene§ti, complexitatea problemelor cu care se confrunta
Drepturi aceasta, dar mai ales ca reacpe fata de unele pericole generalizate.
colective Fac parte din drepturile din generapa a treia sau drepturile colective
drepturile care, obiectiv, nu pot fi exercitate in mod individual, de§i fiecare individ
beneficiaza de ele, fie ca membru al unei colectivitati, fie ca locuitor al Terrei.
Astfel, dreptul la pace, la dezvoltare, la un mediu natural sanatos, etc. sunt drepturi
la care este indrituit sa beneficieze orice individ deoarece ele nu pot fi raportate la o
persoana, ci numai la o colectivitate. In acela§i timp, dreptul la autodeterminare
este un drept al omului, care aparpne in primul rand popoarelor care se afla sub o
forma oarecare de opresiune coloniala, rasiala ori straina.
Dreptul la pace
Dreptul la pace este, deopotriva, un drept fundamental al omului §i un
drept primordial al popoarelor, al napunilor, iar garantarea lui constituie o condipe
pentru dezvoltarea relapilor pa§nice dintre state, el neputand fi realizat decat prin
demersul comun al omenirii.
Dreptul la pace Legatura indisolubila dintre drepturile §i libertatile fundamentale ale
omului §i ale statelor §i mentinerea pacii §i securitapi international este evidentiata
de colaborarea intre state in domeniul social-umanitar pentru promovarea conditiei
71
umane.
Pentru ca drepturile omului sa poata fi pe deplin garantate §i respectate
este necesar un climat de pace §i securitate. Insa, despre ce drepturi poate fi vorba,
de pilda, pentru cetafenii sarbi, croafi, musulmani din Bosnia-Herfegovina, ori
pentru somalezi, rwandezi, angolezi, ceceni, afgani, etc., care traiesc in zonele de
conflict armat?!
Mai intai, dreptul la pace a fost institufionalizat ca drept fundamental al
statelor, pentru ca apoi, acfiunea sa sa fie extinsa §i la indivizi. Astfel, cinci dintre
principiile fundamentale ale dreptului
international, respectiv: al respectarii suveranitafii §i independenfei
nafionale; al neamestecului in treburile interne; al nefolosirii forfei §i ameninfarii
cu forfa; al reglementarii pa§nice a diferendelor dintre state §i cooperarii in
conformitate cu Carta O.N.U. sunt destinate sa dea expresie unei noi institufii
politico-diplomatice - dreptul statelor la pace, la viafa libera §i independenta .
Prin recunoa§terea dreptului la pace pe plan internafional §i, totodata, prin
includerea sa in cuprinsul documentelor internafionale, acest drept dobande§te
caracter juridic. Astfel, preocupari pentru institufionalizarea acestui drept exista
inca din perioada Societafii Nafiunilor, insa stadiul de dezvoltare al dreptului
internafional nu a permis o abordare conceptuala unitara, din punct de vedere
§tiinfiflc. Preocuparile in acest sens au continuat, mai ales datorita realitafilor viefii
internafionale, gravelor pericole care planeaza asupra omenirii prin acumularea
unor uria§e stocuri de arme de distrugere in masa, precum §i necesitafii vitale a
popoarelor §i a indivizilor de a se dedica progresului lor economic §i social, astfel
incat comunitatea internafionala a consacrat acest drept, determinandu-i confinutul
§i funcfiile.
Dreptul la pace, ca drept fundamental al statelor este consacrat in
principiile dreptului internafional, dar legatura intrinseca dintre drepturile omului
§i pacea §i securitatea internafionala rezulta atat din dispozifiile Cartei O.N.U. §i
ale actelor constitutive ale unor organizafii interguvernamentale, cat §i dintr-o serie
de documente elaborate in acest scop de forurile respective.
Carta O.N.U. confine prevederi referitoare la raporturile dintre drepturile
omului §i pace in preambul §i in alte cinci articole: 1, 24, 34, 39 §i 41. Astfel, in
preambulul Cartei, se afirma ca popoarele, membre ale O.N.U., sunt hotarate sa
izbaveasca “generafiile viitoare de flagelul razboiului, care in timpul viefii noastre
a pricinuit de doua ori omenirii suferinfe de nespus” §i sa-fi uneasca forfele “spre a
menfine pacea §i securitatea internafionala”. Art. 1 din Carta stabile§te scopurile
Nafiunilor Unite, §i anume:
□ sa menfina pacea §i securitatea internafionala §i, in acest scop, sa ia
masuri colective, eficace pentru prevenirea §i inlaturarea ameninfarilor impotriva
pacii §i pentru
□ reprimarea oricaror acte de agresiune sau a altor violari ale pacii §i

sa infaptuiasca prin mijloace pa§nice §i in conformitate cu principiile justifiei §i
ale dreptului internafional, aplanarea sau rezolvarea diferendelor ori situafiilor cu
caracter international, care ar putea duce la o violare a pacii;
□ sa dezvolte relafiile prietene^ti intre nafiunile intemeiate pe
respectarea principiului egalitafii in drepturi a persoanelor §i a drepturilor lor de a
dispune de ele insele §i sa ia orice alte masuri potrivite pentru consolidarea pacii
mondiale;___________________________________________________________
72
□ sa realizeze cooperarea international a, rezolvand problemele
internajionale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar, promovand §i
incurajand respectarea drepturilor omului §i libertaîle fundamentale pentru top,
fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie.
Carta O.N.U. prevede §i faptul ca Adunarea Generala are competenja de a
examina principiile generale ale cooperarii pentru menjinerea pacii §i securitajii
internajionale, precum §i de a discuta orice chestiuni referitoare la menpnerea
acestora supuse de catre orice stat membru al O.N.U. ori de catre Consiliul de
Securitate, precum §i de un stat care nu este membru, dar care poate atrage atenpa
asupra oricarui diferend la care este parte, daca in prealabil accepta obligapiile de
solujionare pa§nica dispuse de Carta. De asemenea, Adunarea Generala poate
atrage atenpa Consiliului de Securitate asupra situapilor care pot pune in pericol
pacea §i securitatea internajionala. §i Secretarul General al O.N.U. are atribupi pe
linia menjinerii pacii §i securitajii internajionale, la fiecare sesiune a Adunarii
Generale trebuind sa aduca la cuno§tinja acesteia -cu asentimentul Consiliului de
Securitate- orice aspect referitor la aceste probleme.
In art. 24 din Carta se stabile§te ca raspunderea principala pentru
menjinerea pacii §i securitajii internajionale aparjine Consiliului de Securitate,
acesta acjionand in numele statelor membre. Se dispune -totodata- ca este necesar
ca statele sa caute solujionarea, inainte de toate, prin mijloace pa§nice atunci cand
prelungirea unui diferend poate primejdui menjinerea pacii §i securitajii
internajionale. Atunci cand constata existenja unei ameninjari la adresa pacii sau o
incalcare a acesteia, Consiliul de Securitate poate face recomandari ori sa ia
masurile necesare in conformitate cu prevederile Cartei O.N.U.. Toate statele
membre O.N.U. sunt obligate, in acest sens, sa sprijine Consiliul de Securitate prin
punerea la dispozijia acestuia, la cererea §i pe baza unui acord special, forje
armate, ajutor §i inlesnirile necesare, inclusiv, dreptul de trecere .
Preocuparea pentru asigurarea dreptului la pace al popoarelor §i-a gasit
exprimarea in Rezolupa Adunarii Generale a O.N.U. nr. 39/11 din 12 noiembrie
1984, intitulata Declarajia cu privire la dreptul popoarelor la pace. Fara a avea
caracterul unui tratat internajional, acest document reafirma scopul principal al
O.N.U. de menjinere a pacii §i securitajii internajionale §i exprima dorinja §i
aspirajiile tuturor popoarelor de a inlatura razboiul din viaja societajii omene§ti §i
de a evita producerea unei catastrofe nucleare, avand in vedere cantitajile enorme
de astfel de arme acumulate pe glob . De altfel, condijia primordiala pentru
pastrarea civilizajiei umane §i supraviejuirea umanitajii, pentru bunastarea,
prosperitatea materiala §i progresul statelor, precum §i pentru realizarea completa
a drepturilor §i libertajilor fundamentale ale omului o constituie absenja razboiului.
Adunarea Generala a O.N.U. recunoa§te ca “fiecare stat are datoria sacra de a
asigura popoarelor o viaja pa§nica” . Declarajia cu privire la dreptul popoarelor la
pace, in cele patru puncte ale sale:
□ proclama solemn ca popoarele Pamantului au dreptul sacru la pace;
□ declara solemn ca salvgardarea dreptului popoarelor la pace §i la
promovarea realizarii acestui drept constituie o obligape fundamental!! a fiecarui
stat;
□ subliniaza ca, pentru asigurarea dreptului popoarelor la pace este
indispensabil ca politica statelor sa urmareasca eliminarea ameninjarilor cu
razboiul, indeosebi cu razboiul nuclear, abandonarea recurgerii la forja in relajiile
intemaponale §i reglementarea pa§nica a diferendelor intemaponale;
73
___________□ lanseaza un apel catre toate statele $i organizapile intemaponale ca
acestea sa contribuie, prin toate mijloacele, la asigurarea exercitarii dreptului
popoarelor la pace, adoptand masuri corespunzatoare, atat pe plan national, cat §i
pe plan international.
Aceste idei sunt cuprinse §i in Declaratia cu privire la folosirea progresului
§tiintific §i tehnologic in interesul pacii §i in beneficiul omenirii . Toate statele vor
promova cooperarea internationala pentru a face ca progresele §tiintifice §i tehnice
sa fie folosite in interesul pacii §i securitatii internationale, al libertatii §i
independentei, precum §i al transpunerii in viata a drepturilor §i libertatilor omului
prevazute in Carta O.N.U. - se subliniaza in art. 1. De asemenea, toate statele
trebuie sa se abtina de la a folosi realizable §tiintifice §i tehnice in scopul purtarii
unor razboaie de agresiune sau amestecului in treburile interne ale altor tari,
deoarece asemenea acte constituie, atat o incalcare flagranta a Cartei O.N.U. §i a
principiilor de drept international, cat §i o deviere inadmisibila de la scopurile care
calauzesc progresele §tiintei §i tehnicii .
In Declaratia despre principiile fundamentale referitoare la contributia
mass- media la intarirea pacii §i intelegerii internationale, la promovarea
drepturilor omului §i la contracararea rasismului, apartheidului §i incitarii la razboi
se prevede ca la consolidarea pacii §i intelegerii internationale, mass-media are o
contribute hotaratoare. Mass-media are un rol esential in educarea tinerilor in
spiritul pacii, dreptatii, respectului reciproc §i intelegerii intre popoare, contribuind
la formularea celor mai bune politici, capabile sa promoveze reducerea tensiunilor
internationale §i rezolvarea pa§nica §i echitabila a disputelor internationale.
Recunoscand ca pacea este aspiratia universala a omenirii §i ca ea este
indispensabila pentru realizarea deplina a drepturilor §i libertatilor fundamentale,
Conferinta Internationala a Drepturilor Omului a redactat, la 13 mai 1968,
Proclamatia de la Teheran, care -la pct. 10- precizeaza ca negarea masiva a
drepturilor omului rezulta din agresiune sau orice conflict armat cu consecintele
sale tragice §i, avand drept rezultat mari suferinte umane, provoaca reactii care ar
putea duce omenirea la o escaladare a conflictelor. De asemenea, se arata
necesitatea dezarmarii, ceea ce poate elibera resursele umane §i materiale ce sunt
in prezent consacrate scopurilor militare. Aceste resurse pot fi folosite in scopul
progresului societatii §i promovarii drepturilor omului §i libertatilor fundamentale.
In finalul pct. 13 se arata ca “dezarmarea generala §i completa este una dintre cele
mai inalte aspiratii ale tuturor popoarelor”.
Acest deziderat al omenirii -dreptul la pace- este inserat §i in Constitutia
Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educate, §tiinta §i Cultura (U.N.E.S.C.O.),
care, in art. 1, apreciaza ca scopul ei este “de a contribui la pace §i securitate,
promovand colaborarea intre natiuni prin educate, §tiinta §i cultura pentru
respectul universal al dreptatii, pentru a domni legea §i pentru drepturile §i
libertatile omului”. Constitutia declara ca: “dat fiind faptul ca razboaiele incep in
mintile oamenilor trebuie construita apararea pacii” §i ca “pacea trebuie
intemeiata, pentru a nu da gre§, pe solidaritatea intelectuala §i morala a omenirii”.
In vederea eliminarii consecintelor grave pe care le are incalcarea dreptului
la pace sau purtarea razboiului in conditii interzise de normele dreptului umanitar,
prin Rezolutia Drepturilor Omului in Perioada de Conflict Armat , se recomanda
guvernelor sa acorde o atentie speciala tuturor membrilor forfelor de securitate,
membrilor celorlalte forte armate §i tuturor organelor insarcinate cu respectarea
legii, cunoa§terea normelor de drept international referitoare la drepturile omului
74
§i la dreptul umanitar aplicabil in caz de conflict armat.
_______Dreptul la pace reprezinta intersectia a trei institutii juridice: drepturile
omului, drepturile popoarelor §i drepturile fundamental ale statelor .
Dreptul la pace este inalienabil, el nu constituie un drept facultativ care
poate fi exercitat sau nu. Renuntarea unui subiect (om, popor, stat) la pace va
conduce la lezarea dreptului la pace al altor subiecte.
Acest drept confine, nu numai o activitate de protecpe (apararea existentei
§i suveranitapi statului) ori de implicare (in menpnerea pacii §i excluderea
propagandei de razboi), ci §i activitap de reacpe (luarea de masuri impotriva celor
care incalca pacea). De asemenea, acest drept presupune implicarea statelor in
rezolvarea marilor probleme international legate de pacea mondiala.
Unul dintre aparatorii dreptului la pace a fost diplomatul roman Nicolae
TITULESCU (1882 - 1941). Pledand pentru pace ca o condipe esenpala a
dezvoltarii §i progresului, ca „drept fundamental, sacru, al tuturor popoarelor” §i in
acelap timp ca o condipe a cooperarii, TITULESCU prezenta acest drept in cuvinte
memorabile: „Ce este pacea? Este ea un cuvant? In asemenea caz asistam la
triumful pacii, caci niciodata nu s-a vorbit a§a de mult de ea, incat unele spirite
critice au asemanat pacea cu sanatatea: nu vorbepi de ea decat atunci cand epi pe
punctul sa o pierzi. Este pacea, dimpotriva, o simpla organizare legala contra
razboiului? §i in acest caz asistam la o adevarata ascensiune a pacii organizate.
Este insa pacea, mai presus de toate, o stare de spirit? ... In adevar, pacea este
astazi o stare de spirit ca scop; o organizare legala ca instrument p un strigat al
inimii, adica o expresie prin cuvant, ca mijloc de a implanta in conpiinta universala
imperioasele ei comandamente” .
Dreptul la autodeterminare
De obicei, toate modalitaple de abordare a drepturilor omului au un
caracter static. Individul este privit ca un factor pasiv, caruia, cineva, care este
plasat undeva langa el ori deasupra sa, reprezentanp ai autoritaplor statale sau
unele foruri international, ar trebui sa-i garanteze p sa-i respecte drepturile inerente
fiecarei fiin(e umane. Se cristalizeaza in prezent, deocamdata numai in plan
teoretic, o abordare dinamica, in care individului trebuie sa i se creeze posibilitatea
exercitarii efective a drepturilor omului, in folosul sau §i al colectivitapi din care
face parte . O asemenea abordare se incearca a fi realizata pe structura binomului
libertate politica - dezvoltare umana . In acest fel, libertatea politica presupune ipso
facto o societate libera, democratica, care sa func(ioneze pe baza primordialitapi
dreptului §i a legalitapi §i respectarii drepturilor §i libertaplor fundamentale ale
omului, iar dezvoltarea umana se deflne§te ca un proces global - economic, social,
cultural ori politic - ce vizeaza ameliorarea continua a bunastarii de ansamblu al
tuturor indivizilor, pe baza participarii lor active, libere §i semnificative la
dezvoltarea §i impar(irea echitabila a binefacerilor ce decurg de aici.
Interacpunea dintre aceste doua institupii postuleaza caracterul unitar §i
indivizibil al drepturilor omului §i dreptul la dezvoltare. Regulile democratice §i
normele juridice ce trebuie sa guverneze societatea democratica, bazata pe
consensul §i consultarea membrilor sai, i§i au sorgintea in cele doua componente
ale binomului amintit.
Astfel, dreptul la dezvoltare, poate fi definit ca fiind dreptul indivizilor, al
grupurilor socio-profesionale §i al popoarelor de a participa §i de a contribui la
dezvoltarea economica, sociala §i politica continua, in care toate drepturile omului
§i toate libertaple fundamentale pot fi pe deplin realizate §i de a beneficia de pe
75
urma acestei dezvoltari. In acest fel, dreptul la dezvoltare este, nu numai un drept
fundamental al omului, ci §i o necesitate esenpala a oricarei fringe umane, care
raspunde aspiratiilor sale de a-p asigura libertatea $i demnitatea in toata
plenitudinea
lor, atat ca individ, cat §i ca membru al societatii in care traie§te.
Libertatea politica, fundata pe doi piloni: pe democrat §i pe participare
democratica la toate nivelele -local §i national- este o conditie esentiala a unei
dezvoltari socio-economice adevarate.
Fundamental participarii democratice la dezvoltare il constituie dreptul
indivizilor, al grupurilor §i al popoarelor la luarea deciziilor colective ori de a-§i
alege organizatiile pe care le considera ca ii reprezinta §i de a exercita, in mod
liber, o actiune democratica, la adapost de orice ingerinta.
Principalul obiectiv al unei societati democratice il constituie infaptuirea
unei ordini sociale echitabile. Aceasta presupune ca proiectia dezvoltarii trebuie sa
porneasca de la necesitatea coordonarii tuturor factorilor implicati in acest proces
complex, in vederea fundamental^ unui program national de dezvoltare, a unei
strategii globale, articulata in jurul standardelor international, intre care un loc
important trebuie sa-l ocupe democratia §i participarea.
Trebuie luati in considerare, printre altii, factori, precum:
reprezentativitatea organelor de decizie; descentralizarea luarii deciziilor; accesul
liber al cetatenilor la informatii, etc.. Pentru realizarea acestor deziderate, organele
statului trebuie sa respecte libertatea de actiune a individului - ca subiect central al
dreptului la dezvoltare - sa-l protejeze pe el §i resursele lui §i sa-l ajute in
satisfacerea nevoilor sociale §i in realizarea egalitatii §anselor, asigurandu-i in mod
direct resursele.
O componenta esentiala a procesului de dezvoltare trebuie sa fie
respectarea primordialitatii legii, prin accesul egal pentru toti la justitie §i
acordarea de asistenta juridica gratuita celor care, amenintati in viata, libertatea,
bunurile §i reputatia lor, nu au posibilitatea de a-§i angaja un avocat. De asemenea,
trebuie sensibilizata opinia publica asupra drepturilor §i libertatilor pe care le
implica libertatea politica in procesul de dezvoltare §i trebuie create organizatii
corespunzatoare care sa participe - ca parte egala- cu institute statale la procesul de
democratizare §i de protectie a drepturilor individului. Ace§ti parametrii optimi de
exercitare, de catre fiecare individ, a drepturilor omului §i a libertatilor sale
fundamentale fata de dezvoltare nu au §i nu pot avea un corespondent perfect in
realitatile practice ale statelor §i este firesc sa fie astfel intrucat comunitatea
international este alcatuita din entitati statale §i comunitati nestatale diferite in ceea
ce prive§te sistemele politice, nivelele de dezvoltare economica §i sociala §i
stadiul de institutionalizare a mecanismelor de implementare §i exercitare a
acestora.
Conceptul de „drept de dezvoltare” s-a cristalizat in perioada
procesului de decolonizare, in anii 1960, ca un drept revendicat de tarile care
deveneau independente . In anul 1969 se afirma dimensiunea international a
acestui drept, care este vazut ca un drept „al relatiilor economice §i sociale dintre
state, avand nivele diferite de dezvoltare, un drept ce continea germenii unei noi
ordini economice internationale” .
Dezvoltarea economica §i sociala a statelor §i asigurarea drepturilor §i
libertatilor fundamentale ale omului reprezinta, potrivit Cartei O.N.U.,
fundamentul relatiilor pa§nice dintre natiuni: „in scopul de a crea conditiile de
76
stabilitate §i de bunastare necesare unor relatii pa§nice §i prietene§ti intre
natiuni ... Natiunile Unite vor favoriza:
□ ridicarea nivelului de trai, deplina folosire a foifelor de munca §i

conditii de progres §i dezvoltare economica §i sociala;
□ respectarea universala §i efectiva a drepturilor omului §i libertafilor
fundamental pentru tofi, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie”.
Drepturile omului se afla, a§adar, intr-o stransa interdependenfa cu

dezvoltarea economica §i sociala, fiind intim legata §i conceptului de pace.
Drepturile omului nu pot fi tratate ca aparfinand unor categorii diferite, fara vreo
legatura intre ele, ci numai intr-un raport de complementaritate. Ca atare, se poate
considera ca daca statele §i-au asumat -prin aderarea la Carta O.N.U.-
angajamentul de a promova §i proteja drepturile omului §i libertafile
fundamentale, acest angajament trebuie sa se extinda §i la dezvoltarea economica.
Aceasta legatura a fost subliniata §i de Conferinfa Internafionala a Drepturilor
Omului, care a avut loc la Teheran, in perioada 22 aprilie - 13 mai 1968 §i care se
declara convinsa ca: „... exercitarea drepturilor politice §i civile trebuie sa fie in
mod necesar legata de exercitarea drepturilor economice §i sociale §i ca exista o
corelafie inerenta intre exercitarea drepturilor omului §i dezvoltarea economica” .
Avand in vedere ca o mare parte a umanitafii traie§te permanent in saracie,
mizerie, boala §i ignoranfa §i duce, in acest fel, o existenfa degradanta, care
constituie o negare a demnitafii umane, Rezolufia a recunoscut §i ca :
„responsabilitatea colectiva care revine comunitafii internafionale de a asigura
tuturor persoanelor din lumea intreaga un nivel minimal de viafa pentru exercitarea
drepturilor omului §i al libertafilor fundamentale”.
Dreptul la dezvoltare a fost definit in Rezolufia nr. 41/128 din 4 decembrie
1986 a Adunarii Generale a O.N.U. (intitulata Dreptul la Dezvoltare) ca fiind un
drept inalienabil al omului, in baza caruia orice persoana §i toate popoarele sunt
indreptafite sa participe §i sa beneficieze de dezvoltarea economica, sociala,
culturala §i politica.. Pe de alta parte, Declarafia - aprobata §i de catre Comisia
Drepturilor Omului- accentueaza caracterul individual al acestui drept, individul
fiind cel care trebuie sa beneficieze de el, statelor revenindu-le sarcina elaborat'd
de politici favorabile pe plan nafional. Declarafia este alcatuita dintr-un preambul
§i zece articole. Primul articol cuprinde definifia dreptului la dezvoltare, care este
astfel formulata:
□ dreptul la dezvoltare este un drept inalienabil al omului, in virtutea
caruia, orice persoana umana §i toate popoarele au dreptul de a participa §i de a
contribui la o dezvoltare economica, sociala, culturala §i politica, in care toate
drepturile omului §i libertafile fundamentale sa poata fi pe deplin realizate, §i de a
beneficia de pe urma acestei dezvoltari;
□ dreptul omului la dezvoltare presupune, de asemenea, deplina
realizare a drepturilor persoanelor de a dispune de ele tnsele, drept care cuprinde,
sub rezerva dispozifiilor pertinente ale celor doua Pacte Internafionale cu privire la
Drepturile Omului, exercitarea dreptului lor inalienabil la deplina suveranitate
asupra bogafiilor §i resurselor lor naturale.
Subiectul dreptului la dezvoltare este orice fiinfa umana, care
trebuie sa fie un participant activ §i beneficiarul dreptului la dezvoltare .
Statelor le revine dreptul, dar §i datoria, de a formula politici de dezvoltare
77
nafionala corespunzatoare, care sa urmareasca ameliorarea constanta a bunastarii
populafiei, in ansamblu §i a fiecarui individ in parte, pe baza participarii lor active,
libere §i utile la dezvoltare §i la repartizare echitabila a avantajelor ce rezulta din
ea.
In continuare, articolele se refera la indatoririle ce revin statului pentru
exercitarea deplina a acestui drept, printre care:
□ statelor le revine raspunderea de a crea condifii favorabile, atat pe
plan nafional, cat $i pe plan international pentru favorizarea dreptului la
dezvoltare.
Aceasta presupune:
- datoria de a respecta pe deplin principiile dreptului international in
ceea ce prive§te relatiile prietene§ti §i de cooperare intre state, in conformitate cu
Carta O.N.U.;
- datoria de a coopera unele cu altele pentru a asigura dezvoltarea §i a
elimina obstacolele din cale dezvoltarii.
□ separat ori impreuna, statele au datoria sa formuleze politici
internationale de dezvoltare vizand prin aceasta sa realizeze dreptul la dezvoltare;
in mod special trebuie sa se intreprinda o actiune sustinuta pentru a se asigura
dezvoltarea rapida a tarilor in curs de dezvoltare, implicit acordarea unei asistente
internationale eficace;
□ statele trebuie sa intreprinda masuri decisive pentru a elimina
masive §i flagrante incalcari ale drepturilor fundamentale ale popoarelor §i ale
fiintelor umane, care rezulta din: apartheid, rasism, discriminare rasiala, din
colonialism, din dominatia §i ocupatia straina, din agresiune, interventie straina §i
amenintarile impotriva suveranitatii nationale, unitatii nationale §i integritatii
teritoriale, din amenintarea cu razboiul §i din refuzul recunoa§terii dreptului la
autodeterminare al popoarelor;
□ intrucat in dreptul la dezvoltare i§i au corespondentul toate celelalte
drepturi §i libertati fundamentale ale omului, statele trebuie sa coopereze intre ele
pentru a promova, incuraja §i intari respectarea universala a acestor drepturi,
precizandu-se ca: „toate drepturile omului §i toate libertatile fundamentale sunt
interdependente”, iar statele trebuie sa intreprinda toate masurile pentru a elimina
obstacolele din calea dezvoltarii, care decurg din nerespectarea drepturilor politice
§i civile, precum §i a celor economice, sociale §i culturale;
□ Declaratia stabile§te o corelatie intre dezvoltare, pace §i dezarmare,
impunand statelor sa promoveze instaurarea, mentinerea §i intarirea pacii §i
securitatii internationale, actionand in acest scop pentru realizarea dezarmarii
generale §i totale, sub un control international efectiv ;
□ Printre masurile concrete ce ar trebui adoptate de fiecare stat in
parte, pe plan national, pentru realizarea efectiva a dreptului la dezvoltare, se
numara:
- asigurarea egalitatii de §anse pentru toti in ceea ce prive§te accesul
la resursele de baza, invatamant, serviciile de protectie a sanatatii, alimentatie,
locuinte, locuri de munca §i o repartitie egala a veniturilor;
- asigurarea unei participari active a femeilor la procesul dezvoltarii;
- infaptuirea de reforme economice §i sociale adecvate, in vederea
eliminarii tuturor nedreptatilor sociale;
- incurajarea participarii populare in toate domeniile, ca factor
important al deplinei realizari a tuturor drepturilor omului .
78
Pentru a asigura exercitarea integrala §i intarirea progresiva a dreptului la
dezvoltare statele vor trebui sa ia masuri eficace, inclusiv „formularea, adoptarea §i
o punere in aplicare a unor masuri politice, legislative §i de alta natura, pe plan
national §i international .
In studiile lor unii autori considera ca tuturor statelor dezvoltate §i in curs
de dezvoltare le revine obligatia de a actiona in directia constituirii unei
infrastructuri necesare realizarii efective a dreptului la dezvoltare . Se subliniaza
ideea ca aportul statelor dezvoltate din punct de vedere economic la atingerea
acestui obiectiv nu tine numai de o obligate morala, ci §i de una juridica .
_______Datorita eforturilor care se depun de catre forurile internationale este de
79
a§teptat ca, in viitorul apropiat, sa se poata intelege mai bine incidentele dreptului
la dezvoltare asupra drepturilor §i libertatilor fundamentale ale omului §i sa se
precizeze -§i de lege ferenda- drepturile §i obligate statelor legate de acesta.
Dreptul la mediu natural sanatos

Dezvoltarea §tiintifica §i tehnologica a produs efecte deosebite asupra
mediului inconjurator. Aceasta situatie, de deteriorare continua a mediului, cu efecte dintre
cele mai serioase asupra calitatii vietii, este una dintre problemele majore cu la care se
Dreptul confrunta omenirea §i careia comunitatea international trebuie sa ii gaseasca natural o
mediu rezolvare corespunzatoare.
sanatos Datorita amplorii fenomenelor, exista riscul distrugerii echilibrului
ecologic, a florei §i a faunei, precum §i a resurselor naturale. Toate acestea au un
efect profund negativ asupra fiintei umane, asupra dreptului acesteia la viata,
afectandu-i calitatea hranei, sanatatea §i punand in pericol insa§i perpetuarea
speciei umane, daca fenomenele nu vor fi stopate §i reduse prin masuri adecvate
§i printr-o larga cooperare international.
Dreptul la mediu presupune obligatia statelor de a elabora masuri destinate
sa previna §i sa repare atingerile aduse conditiilor naturale ale vietii, in general, de
a reglementa utilizarea tuturor bunurilor respectand drepturile omului, §i, in
acela§i timp, ale tuturor oamenilor la un mediu sanatos §i la echilibru ecologic.
In anul 1972 s-a convocat, la Stockholm, pe baza unei rezolutii a Adunarii
Generale a O.N.U., Conferinta Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator, cu
caracter neguvernamental, la care au participat 114 state. Ordinea de zi a cuprins
aspecte referitoare la: planificarea §i gestiunea a§ezarilor umane in vederea
asigurarii calitatii mediului inconjurator; gestiunea resurselor naturale din punct de
vedere al mediului inconjurator; stabilirea poluantilor de importanta international
§i lupta impotriva acestora; relatia dintre dezvoltare §i mediul inconjurator;
aspectele sociale, educative §i culturale ale problemelor mediului inconjurator §i
informarea publica cu privire la acestea; incidentele international ale actiunilor in
domeniul mediului inconjurator.
La Conferinta a fost adoptata Declaratia cu privire la mediul inconjurator,
care stabile§te principiile cu privire la drepturile §i obligatiile care revin statelor in
domeniul protectiei mediului inconjurator, precum §i modalitatile §i mijloacele,
prin care statele trebuie sa-§i dezvolte cooperarea pe plan international in acest
domeniu.
De asemenea, s-a adoptat un Plan de actiune privind mediul inconjurator,
care contine 109 recomandari cu privire la actiunile ce trebuie intreprinse pe plan
international pentru protectia acestuia.
Ziua de 5 iunie, cand s-a deschis Conferinta, a fost desemnata ca Ziua
mondiala a mediului inconjurator.
La data de 15 decembrie 1972 a fost creat Consiliul de Administrate a
Programelor pentru Mediul Inconjurator - organism subsidiar al Adunarii Generale a
O.N.U., cu sediul la Nairobi (Kenya). Principalele obiective constau in: promovarea
cooperarii in domeniul mediului inconjurator; stabilirea directivelor generale pentru
orientarea §i coordonarea programelor ce privesc acest domeniu in cadrul sistemului
O.N.U.In 1987, Adunarea Generala a O.N.U. a elaborat Rezolutia nr. 42/186, intitulata
Perspective in domeniul mediului inconjurator pana in anul 2000 §i in continuare. Rezolutia
evidentiaza pericolul pe care il reprezinta degradarea mediului inconjurator, atat pentru
80
bunastarea omenirii, cat $i pentru unele forme de viata de pe
81
planeta. In acelap timp, contureaza necesitatea gospodaririi, cu prudenta, a
acestuia §i a insanatoprii mediilor care au fost deja supuse degradarii. Protecpa
mediului se poate realiza numai pnand cont de rezolvarea unor probleme specifice
legate de populate (precum necesitatea unui echilibru intre aceasta §i capacitatea
mediului inconjurator), alimentape §i agriculture (practici agricole cu consecinte
negative: salinizare, poluarea solurilor, epuizarea acestora §i a padurilor, seceta,
diminuarea resurselor de apa, poluarea apei §i a aerului), energie (folosirea
combustibililor fosili - petrol, carbune, gaze naturale provoaca poluarea
atmosferica, acidifierea solurilor, a apelor dulci §i a padurilor, modificarea climei)
, industrie, sanatate §i a§ezarile umane, oceane §i mari, spapul extraatmosferic,
etc. .
In vederea inlaturarii acestor con seeing, O.N.U. a recomandat:
□ adoptarea de masuri care sa conduca la o ali men tape care sa
corespunda necesitaplor omenirii, fara a epuiza resursele ori a degrada mediul
lnconjurator;
□ abordarea unei politici judicioase de utilizarea a terenurilor
agricole, padurilor §i resurselor de apa;
□ evaluarea consecinêlor asupra mediului lnconjurator a noilor tipuri
de culturi preconizate;
□ dezvoltarea colaborarii in scopul gospodaririi ecologice a resurselor
biologice ale marii §i pescuitului;
□ exploatarea rap on ala a faunei §i florei salbatice;
□ economisirea resurselor neregenerabile §i exploatarea cat mai mult
posibil a surselor de energie regenerabila: solara, eoliana, a mareelor, geotermica,
precum §i a surselor noi de energie;
□ dezvoltarea industriei, care nu reprezinta nici un rise major pentru
mediul lnconjurator sau care provoaca un minimum de daune posibile;
□ adoptarea unor programe de supraveghere a poluarii aerului,
solului, apelor dulci §i marine;
□ adoptarea unor masuri concrete pentru protecpa §i imbunataprea
mediului lnconjurator;
□ asigurarea de locuinê imbunatapte, facilitarea transporturilor intre
locuinêle de trai §i zonele de munca;
□ asigurarea accesului populapei la servicii medicale de specialitate;
□ cooperarea intemaponala a statelor pentru diminuarea poluarii
marilor §i oceanelor, pe baza unor cercetari §tiinpfice efectuate de speciali^tii in
domeniu;
□ utilizarea spapului extraatmosferic exclusiv in scopuri pa§nice.
Actualmente exista o activitate intensa desfa§urata, atat pe plan
international, cat §i national, pentru asigurarea unei protecpi eficiente a
mediului inconjurator. Aceasta preocupare va ramane, insa, fara rezultate notabile,
daca oamenii -individual ori in microgrupuri- nu vor respecta normele esenpale de
protecpe a mediului in care traiesc. Fiinta umana trebuie sa conpientizeze faptul ca
de prezervarea mediului inconjurator depinde viata pe aceasta planeta, iar
degradarea §i poluarea acestuia conduc la reducerea resurselor naturale §i,
implicit, a nivelului de trai. Oamenii trebuie sa invete sa redevina oameni pentru a-
p indeplini datoria pe care o au fata de generapile viitoare, aceea „de a preda”
Planeta strabuna, cu tot tezaurul ei intr-o stare care sa permita dezvoltarea normala
a semenilor nopri.
82
Dreptul la autodeterminare a fost consacrat in Carta O.N.U. §i in
alte documente juridico-diplomatice, ca principiu fundamental al
dreptului international. In virtutea acestui principiu, popoarele au
dreptul de a se constitui intr-un stat national, de a-§i alege §i dezvolta
liber sistemul politic, economic §i social, fara nici un amestec din afara
Dreptul la §i au dreptul la suveranitate permanenta asupra resurselor naturale . In
autodeterminare acela§i timp, dreptul la autodeterminare este intalnit §i sub alte denumiri, §i
anume: dreptul popoarelor de a dispune de ele insele; egalitatea in drepturi a
popoarelor §i dreptul popoarelor de a dispune de ele insele, indiferent de denumire
fiind recunoscut, pe plan international, ca unul dintre drepturile fundamentale ale
omului.
Prima referire la dreptul popoarelor §i al natiunilor de a dispune de ele
insele, ca drept al omului, a fost consemnata in Rezolutia Adunarii Generale a
O.N.U. nr. 421 D/V din 4 decembrie 1950, prin care se cerea Consiliului
Economic §i Social, precum §i Comisiei Drepturilor Omului, sa faca recomandari
asupra cailor §i mijloacelor de garantare a acestui drept. Adunarea Generala a
O.N.U., prin Rezolutia nr. 545/VIdin 5 februarie 1952, a hotarat sa insereze in
Pactele Internationale cu privire la Drepturile Omului, „un articol asupra dreptului
popoarelor de a dispune de ele insele §i de a reafirma, astfel, principiul enuntat in
Carta O.N.U.”.
Documentele international adoptate pana in 1965 au recunoscut dreptul la
autodeterminare numai popoarelor din teritoriile neautonome §i celor din
teritoriile sub tutela. Prin cele doua Pacte Internationale din 1966, acest drept este
recunoscut tuturor popoarelor. In acest fel, dreptul la autodeterminare apartine
tuturor popoarelor, atat celor care traiesc in tari care nu §i-au dobandit inca
independenta, cat §i in state - aceasta constituind unul dintre elementele
democratice care trebuie sa functioneze in virtutea vointei liber exprimate de catre
toti cetatenii statului respectiv.
Dreptul la autodeterminare are un triplu continut: politic, economic §i
uman. Popoarele, care se afla sub orice forma de dominatie sau dependents au
dreptul de a- §i constitui propriul stat, indiferent daca mijloacele §i metodele la
care recurg sunt pa§nice ori violente. In acela§i context, toate popoarele au dreptul
de a-§i determina, in deplina libertate, cand §i cum doresc, statutul politic intern §i
extern, fara ingerinta din exterior §i de a-§i realiza -dupa propria dorinta-
dezvoltarea lor politica, economica, sociala §i culturala, cu conditia de a respecta
integritatea teritoriala §i a prezerva frontierele existente.
Aplicarea dreptului la autodeterminare a constituit o preocupare constanta
a Adunarii Generale §i a Consiliului de Securitate ale O.N.U., care au adoptat o
serie de rezolutii, fie pentru plasarea sub regimul tutelei a unor teritorii (pentru ca,
in cele mai multe cazuri, dupa expirarea acordurilor de tutela, respectivele teritorii
sa se constituie ca state §i sa devina membre ale O.N.U.), fie pentru a formula
regimul juridic al teritoriilor care nu se autoguverneaza .
Prin Conventia de la Viena din 1969 asupra dreptului tratatelor, dar §i prin
alte instrumente juridice internationale, drepturilor omului, deci §i dreptului la
autodeterminare, li s-a conferit caracter de norme imperative, norme care sunt
inderogabile §i care trebuie respectate in mod obligatoriu de catre toate statele, iar
atunci cand acestea sunt nesocotite in mod flagrant, masiv §i persistent,
comunitatea international -prin mecanismele sale institutional- are dreptul, dar §i
datoria de a interveni cu promptitudine.
83
In ultimii ani, o data cu caderea comunismului in tarile din Europa Centrala
§i de Sud-Est §i cu desfiintarea Tratatului de la Var§ovia, ecuatia politica a lumii
s-a schimbat . In aceste tari a fost amorsat un proces pozitiv de democratizare $i
de
84
trecere la economia de piafa, cu efecte pe planul cooperarii §i stabilitafii
internafionale. In acela§i timp, dezmembrarea fostului imperiu sovietic §i a fostei
Iugoslavii a condus la declan§area unor conflicte interetnice, cu incident §i in
planul dreptului la autodeterminare. Asemenea conflicte au aparut §i pe
continentul african: Somalia, Rwanda. In aceste condifii, se pune problema
adaptarii dreptului de autodeterminare la noile realitafi, inclusiv extinderea
acestuia la minoritafile etnice, nafionale, lingvistice §i religioase. Interesant, din
aceasta perspectiva, este Raportul intocmit de catre austriacul Peter SCHIEDER
pentru reuniunea Adunarii Parlamentare de la Viena, din 4 - 8 iulie 1994, in care se
regasesc o serie de „construcîi juridice” bizare, care converg spre o anumita
direcfie. Astfel, conceptul de „popor” este definit ca reprezentand un grup de
persoane ce au radacini comune §i o identitate actuala, care leaga aceste persoane
impreuna, prin diferite moduri. Printre factorii care contribuie la aceasta identitate
ar fi: cei de natura etnica, de limba, religie, cultura, geografie, teritoriu, perioade
ori imprejurari istorice. Raportorul afirma ca: un individ poate aparfine mai multor
popoare - poporul unde traie§te, poporul a carui limba o vorbe§te, poporul a carei
religie o imparta§e§te, poporul care constituie un stat, etc.. Prin aceasta enumerare
„intamplatoare” a elementelor, autorul „uita” ca un popor reprezinta totalitatea
cetafenilor unui stat, omifand -totodata- dintre aceste elemente definitorii, pe cel al
apartenenfei la un stat . Subliniem, astfel, ca dreptul la autodeterminare este o
institute, care se redefine§te, cu ample §i profunde implicafii in practica
intemafionala, iar pentru minoritaî §i alte grupuri de populafie nu se poate pune
problema autodeterminarii, ci doar aceea a exercitarii drepturilor omului, adica a
drepturilor specifice de limba, cultura, tradifii, religie §i pastrare a identitaîi.

1. Care sunt generatiile de drepturi ale omului?
2. Enumerafi drepturile colective si instrumentele cu caracter specific care le
reglementeaza?
3. Specificati confinutul dreptului la autodeterminare.
4. Definiti conceptul de „popor”.
Raspunsul se gaseste la pagina 65, 66, 67, 68, 69 -76.
6.4 Rezumat
Unitatea de mvafare nr. 6 - Drepturi colective (drepturile popoarelor) prezinta
categoriile de drepturi colective,care fac parte din drepturile din generafia a treia sau
drepturile colective drepturile care, obiectiv, nu pot fi exercitate in mod individual,
de§i fiecare individ beneficiaza de ele, fie ca membru al unei colectivitafi, fie ca
locuitor al Terrei. Astfel, dreptul la pace, la dezvoltare, la un mediu natural sanatos,
etc. sunt drepturi la care este indrituit sa beneficieze orice individ deoarece ele nu pot
fi raportate la o persoana, ci numai la o colectivitate. In acela§i timp, dreptul la
autodeterminare este un drept al omului, care aparfine in primul rand popoarelor care
se afla sub o forma oarecare de opresiune coloniala, rasiala ori straina.______________
85
TC 2: Plecand de la analiza unor spete CEDO, se va raspunde la un set de intrebari care vizeaza
procedura in fata CEDO si analizeaza generatiile de drepturi ocrotite de CEDOLF.
6.5 Bibliografia Unitafii de tnvafare Nr. 6_____________________________

1. Claudia Pau, Drepturi si libertati fundamental in administratia publica, Suport de curs
elaborat in tehnologia ID, 2020, disponibil pe platforma e-learning a
2. FSPAC/UEM.
3. Claudia Andritoi, Teoria generala a drepturilor omului, Editura VIS Print,
4. Bucuresti 2011. Claudia Andritoi, Drepturi si libertati fundamentale, Editura VIS
5. Print, Bucuresti 2011. Oana-Mihaela Salomia, Instrumente juridice de protectie a
drepturilor fundamentale la nivelul Uniunii Europene, Editura CH Beck, 2020
Raluca Bercea, Protectia drepturilor fundamentale in sistemul Conventiei Europene a
Drepturilor Omului, Editura CH Beck, 2020.
Legislatia indicata in suportul de curs (nationala, europeana si internationala)-
Constitutia, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Carta ONU, Declaratia de
la Interlacken, Proclamatia de la Teheren, Declaratia de la Rio, Protocolul de la Kyoto etc
DREPTURILE STRAINILOR
Cuprins
7.2 Consideratii preliminare. Statutul apatrizilor, statutul refugiatilor, drepturile 77
populatiilor migrante
7.4 Rezumat 87
7.1. Principalele objective ale unitafii de mvafare nr.7 UI 7
Definirea statutului apatrizilor.

Insu§irea statutului refugiatilor.
Cunoa§terea drepturilor populatiilor migrante
7.2 Considerafii preliminare. Statutul apatrizilor, statutul refugiafilor,

drepturile populatiilor migrgnte
De regula, pe teritoriul unui stat se afla, atat cetatenii statului respectiv, cat $i
Considerapii
Este timpul pentru intocmirea Temei de control TC 2, conform calendarului disciplinei.
preliminare
straini. Ace§tia din urma pot fi: persoane aflate in misiuni oficiale (diplomapi, consuli,
funcpionari internapionali, militari), turi§ti, apatrizi, refugiapi, persoane migrante, etc.
Din punct de vedere al statutului juridic pe care il au pe perioada in care se

afla pe teritoriul unui stat strain, se pot distinge cel pupin patru astfel de situapii , dupa
cum urmeaza:
a) situapia persoanelor care au o cetapenie §i care, in condipii stabilite prin
inpelegeri bilaterale, regionale ori internapionale, continua sa se bucure de protecpia
statutului lor;
b) situapia persoanelor care nu au nici o cetapenie ori sunt apatride sau nu mai
vor ori nu mai pot sa beneficieze de aceasta - cazul refugiapilor;
c) situapia persoanelor care i§i parasesc propria para, definitiv ori pentru un
termen nedefinit, in cautarea unor condipii mai bune - cazul migranpilor;
d) situapia in care au loc exoduri masive de populapie, ca urmare, fie a izbucnirii
unor conflicte armate pe teritoriul parii lor, fie a unor calamitapi naturale ori
tehnologice.
In toate situapiile menpionate, cu exceppia celei de la punctul a), toate categoriile
de persoane se afla in situapia de a cauta adapost in alte state, determinapi fiind de
anumite imprejurari obiective sau subiective. De pilda, apatrizii neavand nici o patrie
trebuie sa traiasca undeva; refugiapii recurg la o asemenea masura deoarece in propria
para sunt persecutapi; migranpii, pentru in para lor nu au condipii decente de trai; alpii
deoarece sunt ameninpapi in viapa §i integritatea lor de razboi, calamitapi, etc.
Cu toate ca nu exista nici un fel de circumstanpiere in ceea ce prive§te
dispozipiile art. 13 paragraful 2 din Declarapia Universala a Drepturilor Omului §i ale
art. 12 paragraful 2 din Pactul Internapional cu privire la Drepturile Politice §i Civile
§i, prin urmare, orice persoana, indiferent de motiv, are dreptul de a parasi para sa -
exercitandu-§i astfel un drept fundamental- statele decid daca primesc sau nu straini
pe teritoriul lor §i le stabilesc statutul juridic (condipii de admitere, obligapii ce
trebuie indeplinite, drepturile acestora, etc.).
Pe plan internapional -din considerente de solidaritate umanitara- s-a convenit
asupra unui regim de protecpie, pe care, in principiu, statele s-au angajat sal includa §i
sa-l garanteze -in legislapiile lor napionale- regim juridic, care sa conpina un
minimum de standarde umanitare.
Fenomenul apatriei este un fenomen tot atat de vechi ca §i acela al cetapeniei.

Statutul Cuvantul “apatrie” provine din limba greaca: “a” - fara §i “patris” - patrie §i
inseamna, prin urmare, “fara patrie”. Apatria este o situapie anormala, care apare in
apatrizilor
urma unor conflicte negative de legi . Astfel, copiii nascupi din parinpi cetapeni ai
unui stat, ce aplica jus sanguinis, vor fi apatrizi, adica nu vor avea nici o cetapenie. De
asemenea, vor fi apatrizi §i copiii nascupi din parinpi fara cetapenie. Se ajunge la
Dreptul la apatrie §i in cazul casatoriei unei femei cu un strain, daca aceasta -potrivit legislapiei
cetafenie napionale- pierde cetapenia parii sale fara sa fi putut dobandi cetapenia sopului,
precum §i prin adoppiune, cand legislapia statului persoanei adoptate prevede
pierderea cetapeniei in aceasta situapie, iar legea statului adoptorului nu ii acorda
cetapenia. Apatria poate aparea §i ca rezultat al unei condamnari ori al unui act al
87
puterii de stat prin care se retrage cetapenia. Pot aparea probleme speciale in acest
78
sens §i in cazul copiilor nascuti din familii multinational.
Cu toate ca este atributul exclusiv al unui stat de a reglementa regimul juridic
al cetateniei, absenta unor prevederi generale in materie poate conduce, §i a condus,
la conflicte negative de legi §i, implicit, la apatrie.
Fenomenul apatriei a cunoscut o amploare deosebita incepand cu perioada
interbelica §i a dat na§tere unor situatii de natura a tulbura viata international. Din
acest motiv, §i nu numai, O.N.U. a inceput sa se preocupe de ameliorarea situatiei
apatrizilor inca din 1948, acpunea sa fiind orientata spre:
□ efectuarea de studii asupra problemei apatriei §i a consecintelor sale;
□ adoptarea de masuri, pe termen scurt, pentru protejarea anumitor categorii de
apatrizi;
□ initierea unor conventii internationale, care sa consacre dreptul la o cetatenie.
Prin Rezolutia nr. 116 D/VI din 1 §i 2 martie 1948,

Fenomenul Consiliul Economic §i Social a avut initiativa de a crea un cadru
apatriei juridic pentru apatrie, in sensul de a-l invita pe Secretarul General
al O.N.U. sa studieze modul in care este asigurata protectia
apatrizilor , precum §i legislatiile nationale §i conventiile
internationale in scopul de a se pronunta asupra oportunitatii ti
necesitatii incheierii unor noi conventii in acest sens.
Secretarul General a dat curs solicitarii, iar in studiul
elaborat a propus - alaturi de alte recomandari- ca urmatoarele
principii sa fie universal recunoscute §i aplicate:
□ orice copil trebuie sa primeasca o cetatenie la na§tere §i
□ nicio persoana nu trebuie, in cursul existentei sale, sa-§i
piarda cetatenia atata timp cat nu prime§te o alta.
Consiliul Economic §i Social, dupa examinarea studiului, a
creat un Comitet special, compus din reprezentantii a 13 state
pentru:
- a examina daca este cazul sa elaboreze o Conventie
revizuita §i globala cu privire la statutul international al refugiatilor
§i a persoanelor deplasate §i sa redacteze textul acestei conventii,
in caz afirmativ;
- a studia mijloacele de suprimare a problemei apatriei §i de
a face orice sugestii pe care le considera utile pentru solutionarea
Apatria in acestei probleme.
instrumentele
adoptate de
O.N.U. §i in In art. 15 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului se
alte Convenfii stipuleaza prima dispozitie referitoare la apatrie, §i anume:
Internationale - orice individ are dreptul la o nationalitate §i
- nimeni nu poate fi -in mod arbitrar- privat de nationalitatea
sa, nici de dreptul de a-§i schimba nationalitatea.
Pactul International cu privire la Drepturile Politice §i Civile

cuprinde doar o singura referire la copil, §i anume faptul ca acesta
“are dreptul de a dobandi o cetatenie” . In schimb, Conventia
asupra femeii casatorite protejeaza femeia casatorita, in sensul ca
acesta sa nu devina automat apatrida, ca urmare a contractarii ori a desfacerii
89
casatoriei sau a unei schimbari a nationalitatii sotului in timpul casatoriei.
In sistemul Natiunilor Unite au fost adoptate trei instrumente internationale $i
anume: Conventia referitoare la statutul apatrizilor; Conventia cu privire la
90
reducerea cazurilor de apatrie §i Declarafia cu privire la
drepturile omului ale persoanelor care nu poseda nafionalitatea
farilor in care traiesc.
a) Convenfia referitoare la statutul apatrizilor

Aceasta Convenfie a intrat in vigoare la 6 iunie 1960, iar in Preambulul ei se
prevede sa se asigure apatrizilor “exercitarea, cat mai larg posibil, a drepturilor §i
libertafilor fundamentale”. De asemenea, prevede pentru apatrizi un tratament
asemanator cu cel recunoscut refugiafilor (prin Convenfia din 28 iulie 1951),
recunoscand, totodata, drepturi precum: remunerarea pentru o activitate profesionala
§i dreptul de asociere.
In Capitolul I este definit conceptul de “apatrid”, care desemneaza “o persoana
pe care niciun stat nu o considera ca resortisant al sau prin aplicarea legislafiei sale”.
Nu sunt considerate apatrizi persoanele care:
- beneficiaza de protecfie sau asistenfa din partea unui organism ori a unei
institufii a O.N.U., alta decat Inaltul Comisariat al O.N.U. pentru Refugiafi , pe
timpul cat beneficiaza de protecfia §i/sau asistenfa menfionate;
- sunt considerate de autoritafile competente ale farii in care §i-au stabilit
re§edinfa ca avand acelea§i drepturi §i obligafii ce decurg din posesiunea cetafeniei
acelei fari;
- pot fi dovedite ca:
- au comis o crima contra pacii, o crima de razboi ori o crima impotriva
umanitafii;
- au comis o crima grava de drept comun in afara farii lor de re§edinfa inainte de
a fi admise in acea fara;
- s-au facut vinovate de agitafie impotriva scopurilor §i principiilor Nafiunilor
Unite.
Apatrizii rezidenfi pe teritoriul unei fari au obligafia de a se conforma legilor
acelei fari, precum §i masurilor luate pentru menfinerea ordinii publice. Totodata li
se recunosc acelea§i drepturi ca §i nafionalilor in ceea ce prive§te libertatea de a-§i
practica religia §i de a face educafie religioasa copiilor lor. In art. 7 se prevede ca
pentru alte drepturi “fiecare stat contractant va acorda apatrizilor regimul pe care il
acorda in general strainilor”.
In Capitolul II este reglementata condifia juridica a apatrizilor. Astfel, statutul
personal al oricarui apatrid va fi garantat de legea farii domiciliului sau ori -in lipsa
unui domiciliu- de legea farii sale de re§edinfa. Apatridului i se recunoa§te acela§i
drept cu al nafionalului in ceea ce prive§te accesul la tribunale, inclusiv asistenfa
judiciara §i scutirea de caufiunea judicatum solvi. Beneficiaza, de asemenea, de
protecfia proprietafii industriale (in special: a invenfiilor, desenelor, modelelor,
marcilor de fabrica, numelui comercial) §i a proprietafii literare, artistice §i
§tiinfifice.
Capitolul III recunoa§te apatrizilor un tratament nu mai pufin favorabil decat cel
acordat strainilor in ceea ce prive§te munca salariata.
Avantajele sociale -potrivit Capitolului IV- sunt similare cu cele recunoscute
nafionalilor cu referire la invafamantul primar, asistenfa §i ajutoarele publice §i
legislafia muncii §i securitafii sociale (remunerafii, alocafii familiale, durata muncii,
concedii platite, varsta de admitere la angajare, ucenicia §i formarea profesionala,
munca femeilor §i adolescenfilor, accidente de munca, boli profesionale, maternitate,
boala, invaliditate, §omaj, alocafii familiale, etc.).
91
Titlul Capitolului V este “Masuri administrative” $i se refera la ajutorul
92
administrativ, libertatea de circulafie, acte de identitate, acte de calatorie, obligafii
fiscale, transfer de bunuri, expulzarea §i naturalizarea. Art. 31 prevede ca “statele
contractante nu vor expulza un apatrid care se afla in mod obi§nuit pe teritoriul lor
decat pentru cauze de securitate nafionala sau de ordine publica”. Expulzarea nu se
poate face decat pe baza unei hotarari pronunfate conform unei proceduri prevazute de
lege.
Capitolul VI se refera la “Clauzele finale”, de o important deosebita fiind
articolul , conform caruia statele contractante se angajeaza sa comunice Secretarului
General al O.N.U. textul legilor §i al regulamentelor promulgate pentru asigurarea
aplicarii Convenfiei.
b) Convenfia cu privire la reducerea cazurilor de apatrie
A fost adoptata la 30 august 1961 de Conferinfa plenipotenfiarilor. A intrat in
vigoare dupa mai mult de 13 ani, al 13 decembrie 1975. A avut o audienfa relativ
restransa deoarece la 30 iunie 1994 doar 18 state erau parte la Convenfie . Dispozifiile
Convenfiei pot fi rezumate astfel:
□ Fiecare stat contractant acorda cetafenia sa persoanei nascute pe teritoriul sau
§i care, altfel, ar fi apatrida; cetafenia poate fi acordata, de drept, la na§tere ori la
cerere ; copilul nelegitim care s-a nascut pe teritoriul unui stat contractant §i a carui
mama poseda in momentul na§terii persoanei respective cetafenia acelui stat,
dobande§te cetafenia la na§tere daca, in caz contrar ar fi apatrid ;
□ Copilul abandonat, gasit pe teritoriul unui stat este, pana la proba contrarie,
considerat ca s-a nascut pe teritoriul acelui stat, din parinfi posedand cetafenia acelui
stat;
□ Na§terea la bordul unei nave sau aeronave se va considera ca fiind survenita pe
teritoriul statului sub al carui pavilion navigheaza nava ori este inmatriculata
aeronava;
□ In anumite condifii, un stat contractant acorda cetafenia sa unei persoane care,
nefiind nascuta pe teritoriul sau, ar fi in momentul na§terii, datorita acestui fapt,
apatrida ori in cazul in care tatal sau mama sa posedau cetafenia primului dintre aceste
state;
□ Daca legislafia unui stat contractant prevede pierderea cetafeniei ca urmare a
unei schimbari in starea civila, precum: casatoria, divorful, legitimarea, recunoa§terea
ori adopfiunea, aceasta pierdere trebuie sa fie subordonata posedarii sau obfinerii
cetafeniei unui alt stat;
□ Un stat contractant nu poate priva de cetafenia sa o persoana daca aceasta
privare il va face apatrid (Convenfia admite unele excepfii de la aceasta regula);
□ O persoana sau un grup de persoane nu pot fi lipsite de cetafenia unui stat
contractant pe considerente de ordin rasial, etnic, religios ori politic .
c)Declarafia cu privire la drepturile omului ale persoanelor care nu poseda

nafionalitatea farilor in care traiesc
A fost adoptata de Adunarea Generala a O.N.U., la 13 decembrie 1985. Cu toate
ca nu se refera strict la problema apatriei, ci mai mult la problema strainilor care au
re§edinfa intr-o alta fara decat propria fara, Declarafia prezinta importanfa pentru
faptul ca atat apatrizii, cat §i strainii nu au cetafenia statului in care traiesc trebuie sa
se bucure fi sa le fie garantate anumite drepturi fundamentale.
Statutul Refugiafii reprezinta o categorie de persoane care §i-au parasit fara din
refugiafilor considerente de persecufie rasiala, religioasa, nafionala, apartenenfei la un grup social
ori opiniilor politice. Numarul acestora se ridica la cateva milioane, cu o tendinfa
marcanta de
93
Statutul credere.
refugiafilor la
Nafiunile Unite Obiectivul principal al O.N.U. l-a constituit asigurarea unui sistem de
§i in Convenfiile protecJie §i a unei asistenJe materiale adecvate. Realizarea acestui obiectiv s-a
internafionale efectuat prin crearea unor organisme specializate §i elaborarea unor instrumente
juridice cu caracter de universalitate, care sa dispuna asupra unor standarde minime de
protecJie. Vom puncta, in continuare cateva organisme specializate pentru refugiaJi,
de-a lungul timpului:
□ AdministraJia NaJiunilor Unite pentru Ajutorare §i ReconstrucJie -
U.N.R.R.A. - infiinJata la 9 noiembrie 1943, cu scopul de a ajuta populaJiile din
Europa §i Extremul Orient, cuprinzand un numar mare de refugiaJi, care au avut de
suferit de pe urme celui de-al doilea razboi mondial. U.N.R.R.A. a funcponat pana la
31 martie 1949, cand activitatea sa a fost preluata de Fondul Napunilor Unite pentru
Copii §i Inaltul Comisariat al Napunilor Unite pentru Refugiap.
□ Agenpa NaJiunilor Unite pentru Ajutor §i ReconstrucJie - A.N.U.A.R. -
infiinJata in 1949 de Adunarea Generala a O.N.U. pentru a asigura mijloace de
existenJa populapei arabe din Palestina, care s-a refugiat in Iordania, Gaza, Liban,
dupa crearea statului Israel.
□ Organizapa InternaJionala pentru Refugiap - O.I.R. - infiinJata de Adunarea
Generala a O.N.U., in 20 august 1948. Obiectivul principal -care se regase§te in
Preambulul Constitupei Organizapei- este de a ajuta refugiapi §i persoanele deplasate
sa se repatrieze, Statele contractante recunoscand ca “refugiaJii §i persoanele
deplasate autentice trebuie sa primeasca un ajutor international pentru a se putea
reintoarce in Jara a carei naJionalitate o au sau in care §i-au avut inainte re§edinJa
obi§nuita ori sa gaseasca un nou camin intr-un alt loc, in condipile prevazute...”.
Mandatul O.I.R. a fost valabil pana la 30 iunie 1950 .
□ Inaltul Comisariat al Napunilor Unite pentru Refugiap - I.C.N.U.R. - a luat
fiinJa la data de 1 ianuarie 1951, prin Rezolupa nr. 319/IV. Potrivit Statutului,
I.C.N.U.R., al carui sediu a fost stabilit la Geneva, este un organ subsidiar al Adunarii
Generale a O.N.U., caruia i s-au incredinJat funcpi de protecJie internaJionala a
refugiaJilor. “precum §i de cautare a soluJiilor permanente pentru problema
refugiaJilor, ajutand guvernele §i -sub rezerva aprobarii guvernelor interesate-
organizapile private sa faciliteze repatrierea liber consimJita a acestor refugiaJi ori
asimilarea lor in noile comunitaJi naJionale” .
Statutul refugiaJilor este reglementat in sistemul Napunilor Unite prin trei
instrumente juridice, precum §i printr-o serie de rezolupi, prin care Adunarea Generala
a O.N.U. a tratat diverse probleme ale refugiaplor §i a extins protecpa internaponala la
alte categorii de persoane care se aflau in situaJii similare. Pentru prima data in istoria
omenirii au fost adoptate instrumente juridice internaponale, care abordau problema
refugiaplor in general, fara a face referire la grupuri naJionale speciale, a§a cum au
facut documentele adoptate in perioada interbelica . Cea mai importanta dintre aceste
documente este ConvenJia privind Statutul Refugiaplor - adoptata la 28 iulie 1951 de
ConferinJa de la Geneva a plenipotenJiarilor. ConvenJia consolideaza precedentele
acorduri internaJionale in domeniu §i intare§te protecJia pentru aceasta categorie de
persoane, incercand, totodata, sa asigure un sejur permanent, asimilarea §i
naturalizarea refugiaJilor . Cele 46 de articole, conJin dispoziJii, care ar putea fi
grupate in trei categorii:
□ DispoziJii care dau o definiJie a persoanelor care sunt sau nu refugiaJi prin
care daca au fost au incetat sa mai fie;
94
□ Dispozitii care definesc statutul juridic al refugiatilor, drepturile §i obligate
lor in stare de refugiu;
□ Clauze finale referitoare la aplicarea Conventiei.
Conventia privind Statutul Refugiatilor emite o definite generala a refugiatului
care, insa, este limitata in timp. Potrivit art. 1 paragraful 2 termenul de refugiat se va
aplica oricarei persoane „care, in urma unor evenimente survenite inainte de 1
ianuarie 1951 §i a unor temeri nejustificate de a fi persecutate datorita rasei, religiei,
naponalitapi, apartenentei la un anumit grup social sau, datorita acestei temeri nu
dore§te protectia acestei tari; sau care, neavand nici o cetatenie §i gasindu-se in afara
tarii in care avea re§edin{a obi§nuita ca urmare a unor astfel de evenimente, nu poate
sau -datorita respectivei temeri- nu dore§te sa se intoarca”. Trebuie subliniat faptul ca
un refugiat ramane un strain in tara de azil, iar fiecare stat emite propriile
reglementari cu privire la azil, care sunt diferite de cele ce privesc proprii cetateni.
Aceste reglementari trebuie sa fie in consonanta cu standardele stabilite pe plan
international, la care statul respectiv a achiesat. Ca atare, daca dreptul international
recunoa§te anumite drepturi refugiatilor, aplicarea acestor drepturi ramane o
chestiune de drept intern.
Statutul juridic al refugiatilor este axat pe doua paliere fundamental:
□ Protectie: asigurata prin Conventie in scopul de a se substitui lipsei protectiei
nationale ce rezulta din parasirea tarii de origine.
Protectia este fundata pe doua elemente, dupa cum urmeaza:
a) dreptul de azil: este protectia acordata unei persoane datorita calitatii sale de
refugiat §i cuprinde dreptul de a rezida in tara respectiva. Cuprinde urmatoarele
elemente:
- dreptul de intrare: este recunoscut fiecarui refugiat §i garanteaza acestuia §i
dreptul de a reveni in tara de azil cand calatore§te in strainatate;
- dreptul la un sejur protejat: implica atribuirea unui statut juridic special care
guverneaza raporturile refugiatului cu tara de azil;
- dreptul la o situatie juridica privilegiata: in raport cu a altor categorii de
straini, situatie privilegiata care este justificata de faptul ca, spre deosebire de un
strain, refugiatul nu se poate intoarce in tara sa.
b) Principiul netrimiterii (protectia contra trimiterii in statul persecutor) - non

refoulement
Dreptul de §edere in tara de azil nu este absolut, un refugiat poate, in imprejurari
determinate, sa fie expulzat , dar nu poate fi constrans sa plece in tara de origine
(statul persecutor).
Statul care folose§te refugiati in mod regulat ca membri ai echipajului la
bordul unei nave purtand pavilionul sau va trebui sa examineze cu bunavointa
posibilitatea de a autoriza respectivii refugiati sa se stabileasca pe teritoriul sau §i sa
le elibereze documente de calatorie ori sa le admita un titlu temporar pe teritoriul sau
in scopul facilitarii stabilirii lor intr-o alta tara .
O persoana care a primit dreptul de azil intr-o tara are o serie de obligatii -
dintre care cea mai importanta este „de a se conforma legilor §i regulamentelor,
precum §i masurilor luate pentru mentinerea ordinii publice”, dar §i de drepturi, care
trebuie aplicate fara discriminare pe considerente de rasa, religie ori tara de origine .
□ Asistenta: include §i asigurarea sociala pentru persoanele, inclusiv refugiatii,
care n-au mijloace sa se intretina. In sprijinul acestora vine comunitatea
internationala, guvernele respective §i diferite organizatii de caritate.
95
Dupa adoptarea Conventiei din 1951, Natiunile Unite au manifestat o
96
preocupare constanta pentru consolidarea statutului refugiaplor, acponand in trei
direcpi principale:
- largirea categoriilor de persoane care pot sa beneficieze de statutul de refugiat
Prin Protocolul privind statutul refugiaplor s-a reupt ca aplicarea Convenpei
din 1951 sa se aplice tuturor categoriilor de refugiap. Protocolul a fost conceput pentru
a raspunde fluxurilor de refugiap din Europa comunista - „refugiatul era”, dupa cum
aprecia prof. Francois CREPEAU din Canada, „o proba vie a superioritapi ideologice
a democrapilor occidentale, iar primirea sa era o victorie politica inainte de a fi o
datorie umanitara” .
- reglementarea azilului tentorial
Declarapa asupra azilului tentorial „a recunoscut ca acordarea de catre un stat a
azilului persoanelor care se bazeaza pe art. 14 din Declarapa Universala a Drepturilor
Omului, este un act pa§nic p umanitar p nu poate fi considerat ca inamical cu privire
la un alt stat”, elaborand, totodata o serie de principii, care trebuie aplicate de state. Cu
toate ca Declarapa nu a avut efectul scontat, pana in prezent nu s-a reupt elaborarea
unui alt instrument juridic international, dep au existat preocupari in acest sens .
- instituirea asistentei materiale ca element fundamental al statutului de refugiat
Asistenta materiala a prezentat mai pupna importanta atata
timp cat nu s-a apreciat corect caracterul nelimitat al statutului de refugiat. In
1952 s-a inregistrat prima masura ce a vizat asigurarea asistentei materiale, pentru ca
in 1954, Adunarea Generala a O.N.U. sa autorizeze, din nou, Inaltul Comisariat pentru
a intreprinde „un program de solutii permanente” in favoarea refugiaplor. Cu toate
acestea, problema refugiaplor, cu gravele ei implicapi, continua sa ramana la ordinea
zilei datorita persecutiilor pe motive rasiale, religioase ori apartenentei la un grup
social sau opiniilor politice care au loc intr-o anumita tara.
Drepturile In Roma antica, inamicul public expulzat p strainul rezident erau numiti in acelap
populatiilor fel - Hostis . In ciuda internaponalismului religios p a ideilor filozofice progresiste,
migrante aceasta identitate a supravietuit disparitiei Imperiului Roman §i chiar s-a consolidat o
data cu aparipa statelor naponale in Occidentul european.
Dreptul international a inceput sa se preocupe, din ce in ce mai mult, de
modul in care statele tratau indivizii in interiorul frontierelor lor, preocupari ce s-au
constituit, de fapt, in unele restricpi. Disocierea definitiva a identitapi facute intre
Hostis p strain s-a efectuat o data cu adoptarea Cartei O.N.U., a Declarapei Universale
a Drepturilor Omului p a celor doua Pacte Internationale cu privire la Drepturile Civile
p Politice p Economice, Sociale p Culturale, precum p a altor instrumente juridice
international. Cu toate ca dreptul international al drepturilor omului a moderat cele
mai mari inegalitati din statutul strainilor, impunand statelor obligapa de a le acorda
cel pupn „un tratament minim”, problema nu este inca solutionata deoarece guvernele
au tendinta sa cedeze unei reacpi instinctive de aparare §i sa adopte masuri restrictive
fata de nenationali, mai ales fata de imigranp, dand, astfel, satisfactie unor opinii
publice primare §i xenofobe.
In prezent, mi§carile de populatii au capatat o amploare fara precedent,

cauzele, diverse p complexe, constand in: conflicte armate, foamete, catastrofe
naturale, incalcarea flagranta a drepturilor omului, condipi economice deplorabile, etc.
Factorii, care determina aceste cauze sunt: demografici, economici, tehnologici, de
dezvoltare, politici ori combinati.
97
Factorii demografici au rol important in mi§carile de popula{ii, mai ales in
Problema {arile in curs de dezvoltare, cu o rata de natalitate foarte ridicata, iar populate vor
migrafiei incerca, pe cai legale sau ilegale, sa se deplaseze spre {arile industrializate, unde
se inregistreaza o stagnare a natalita{ii.
Valuri masive de imigrare sunt provocate §i de factori
economici, in sensul ca populate din {arile sarace vor cauta
locuri de munca mai bine platite in {arile dezvoltate din punct
de vedere economic.
Dupa deschiderea frontierelor de catre fostele {ari
comuniste s-a constatat a amploare a deplasarii for{ei de munca
calificata din {arile in curs de dezvoltare spre {arile
industrializate, unde aceasta munca este mult mai bine platita,
dar, in schimb, se constituie intr-o frana in calea progresului
economic in {arile de emigra{ie.
Factori determinant ai expatrierii spre {ari care asigura
garan{ii de securitate sunt cei de natura politica din unele state
§i regimuri totalitare ori intolerante.
Numeroase persoane pleaca din regiuni devastate de
conflicte armate, interne sau interna{ionale, pentru a evita
tulburari sociale ori pentru a-§i proteja integritatea fizica. Altele
pleaca datorita catastrofelor naturale, a malnutri{iei sau a
foametei, care fac ravagii in {ara lor.
Exista doua mari categorii de mi§cari migratorii: mi§cari
voluntare (fara relevan{a pentru ca persoanele respective
continua sa se bucure de protec{ia diplomatica a statului lor) §i
mi§cari for{ate. Acestea din urma, o data ce au emigrat nu mai
au nici o protec{ie na{ionala, motiv pentru care trebuie sa se
bucure de protec{ie internaponala. Din aceasta categorie fac
parte:
□ persoanele care sunt victime ale unei persecupi
individuate (refugiapi);
□ persoanele ameninâte de efectele unor conflicte
armate interne §i internaponale;
Dreptul □ persoanele ale caror drepturi ale omului le-au fost
international incalcate flagrant;
al migrarii □ persoanele care i§i parasesc {ara datorita
suprapopularii, a politicii economice dezastmoase, discriminarii
sociale §i a altor forme de exploatare;
□ persoanele care emigreaza datorita unor catastrofe
naturale bru§te sau progresive.
Din punct de vedere juridic, conceptul de emigrare are

doua elemente principale:
- inten{ia de a pleca definitiv din {ara de origine
pentru a se stabili in alta {ara;
- parasirea efectiva a teritoriului {arii respective.
Migrarea, cu cele doua componente ale sale - emigrarea §i
imigrarea - este o problema ce apar{ine, in acela§i timp,
dreptului intern §i dreptului interna{ional. Este o problema de drept intern deoarece
98
intra in atributul suveran al fiecarui stat. Prin legisla{ia sa interna, statul
reglementeaza, in special, condi{iile de admitere a strainilor pe teritoriul sau, precum
§i condi{iile de emigrare . Reglementarea imigrarii se face in raport de interesele lor.
For{a dreptului intern asupra imigrarii ridica problema rolului dreptului interna{ional
al migrarii. De§i este mai pu{in elaborat §i structurat decat alte ramuri ale dreptului
interna{ional, existen{a dreptului interna{ional al migrarii nu este astazi contestat de
nimeni. Acesta i§i are izvorul intr-o serie de instrumente juridice interna{ionale, care
guverneaza protec{ia drepturilor strainilor. Printre conven{iile intemaponale
enumeram:
□ Conven{ia nr. 87 privind muncitorii migran{i, adoptata la 1 iulie 1949 de
catre Organizapa Intemaponala a Muncii (O.I.M.);
□ Acordul tip asupra migrapilor temporare $i permanente ale muncitorilor,
99
□ inclusiv ale refugiatilor §i persoanelor deplasate, anexat la
Recomandarea O.I.M. pentru muncitorii migrant nr. 86 din 1949;
□ Pactele Internationale cu privire la Drepturile Omului, din 1966;
□ Convenpa cu privire la discriminarea rasiala din 7 martie 1966;
□ Conventia International asupra protectiei drepturilor muncitorilor migranti §i
a membrilor lor de familie din 18 decembrie 1990.
Problema statutului acestor persoane a ajuns in atentia Natiunilor Unite in 1972,
cand unul dintre reprezentantii statelor membre s-a plans de violarea drepturilor
omului, ca urmare a expulzarii masive a concetatenilor sai de catre Guvernul unui
stat strain. La 18 mai 1973, Consiliul Economic §i Social invita Comisia §i
Subcomisia de lupta contra masurilor discriminatory §i protectie a minoritatilor „sa
studieze cu prioritate problema aplicabilitatii, la persoanele care nu sunt resortisanti
ai tarilor in care traiesc, a dispozitiilor internationale in vigoare referitoare la
protectia drepturilor omului, sa examineze masurile ce ar trebui luate in domeniul
drepturilor omului, inclusiv posibilitatea de a adopta o Declaratie”. La 13 decembrie
1985 Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat Declaratia cu privire la drepturile
omului ale persoanelor care nu poseda nationalitatea tarilor in care traiesc. Declaratia
dispune ca drepturile omului consacrate in Declaratia Universala §i in cele doua
Pacte Internationale au un caracter de universalitate, ele fiind recunoscute fiintei
umane fara nici o discriminare, deci, inclusiv, strainilor. In al doilea rand recunoa§te
ca „persoanele particulare traiesc din ce in ce mai mult in tari a caror nationalitate nu
o poseda” . Se mai precizeaza drepturile statului de a stabili conditiile de admitere a
strainilor pe teritoriul lor, precum §i obligatiile acestora din urma. Declaratia nu se
aplica strainilor care intra sau stau ilegal pe teritoriul unui stat. De asemenea, statele
au dreptul de a promulga legi sau regulamente cu privire la intrarea strainilor, la
termenii §i conditiile §ederii lor , precum §i de a stabili distinctii intre cetatenii sai §i
straini. Strainii au obligatia de a se conforma legilor statului in care rezida sau in care
se gasesc §i de a respecta obiceiurile §i traditiile poporului statului respectiv.
In conformitate cu dreptul intern al statului de re§edinta §i cu obligatiile sale
internationale, strainilor le sunt recunoscute drepturile §i libertatile enuntate in
Declaratia Universala, precum §i in Pactul International cu privire la Drepturile
Civile §i Politice §i in Pactul International cu privire Drepturile Economice, Sociale
§i Culturale, printre care:
- dreptul la viata, la siguranta persoanei lor;
- dreptul la protectia fata de orice ingerinta arbitrara sau ilegala in viata lor
privata ori de familie, in domiciliul lor sau corespondenta lor;
- dreptul la egalitate in fata instantelor de judecata §i de a fi asistat, in caz de
nevoie, in mod gratuit de un interpret;
- dreptul de a-§i alege sotul sau sotia, de a se casatori §i de a fonda o familie;
- dreptul la libertatea de gandire, opinie, con§tiinta §i religie;
- dreptul de a-§i pastra limba materna, cultura §i traditiile;
- dreptul de a-§i transfera, in strainatate, sub rezerva reglementarilor nationale,
ca§tigurile, economiile sau alte valori monetare personale;
- dreptul la conditii de munca sigure §i salubre;
- dreptul de a se afilia la sindicate;
- dreptul la protectie sanitara, la ingrijire medicala, la invatamant, la odihna
(aceste trei drepturi sunt recunoscute uneori, in conditii prevazute de lege);
- dreptul de a parasi tara;
- dreptul la libertatea de expresie;_____________________________________
10
0
- dreptul la intrunirea pa§nica;
- dreptul la proprietate, sub rezerva dreptului intern.
Aceste din urma patru drepturi sunt in interdependent cu
protejarea siguranC naponale, ordinii §i sanatapi publice ori morale ale statului
de re§edint
Unul dintre drepturile fundamentale ale omului, inderogabil, care este
recunoscut oricarei fringe umane, inclusiv strainului, se refera la interzicerea torturii,
a pedepselor crude, inumane sau degradante, precum §i la experience medicale §i
§tiinpfice.
In concluzie, strainilor, care i§i au re§edinâ in mod legal pe teritoriul unui
stat li se recunosc drepturi civile inerente oricarei fringe umane, precum §i unele
drepturi economice, sociale §i culturale, dar nu §i drepturi politice, a caror exercitare
pne de atributul suveran al statului.

1. Cand a intrat in vigoare Convenpa referitoare la statutul apatrizilor?
2. Elementele conceptului de emigrare.
3. Ce reprezinta refugiapi si care sunt palierele fundamentale ale statutului juridic
al refugiaplor.
4. Explicati principiul netrimiterii (non-refoulment)?
Raspunsul se gaseste la pagina 77, 79, 81, 83.
7.4. Rezumat
Unitatea de mvafare nr. 7 -Drepturile strainilor prezinta situapile in care se pot
afla persoanele straine pe teritoriul unui stat, din punct de vedere al statutului juridic,
pe perioada in care se afla pe teritoriul statului respectiv. Se pot distinge cel pupn patru
astfel de situapi , dupa cum urmeaza:
a) situapa persoanelor care au o cetajenie §i care, in condipi stabilite prin
inêlegeri bilaterale, regionale ori internaponale, continua sa se bucure de protecpa
statutului lor;
b) situapa persoanelor care nu au nici o cetajenie ori sunt apatride sau nu mai vor
ori nu mai pot sa beneficieze de aceasta - cazul refugiaplor;
c) situapa persoanelor care i§i parasesc propria jara, definitiv ori pentru un termen
nedefinit, in cautarea unor condipi mai bune - cazul migranplor;
d) situapa in care au loc exoduri masive de populape, ca urmare, fie a izbucnirii
unor conflicte armate pe teritoriul jarii lor, fie a unor calamitap naturale ori
7.5. Bibliografiatehnologice.
Unitatii de invalare Nr. 7
Claudia Pau, Drepturi si libertati fundamentale in administratia publica, Suport de curs elaborat
in tehnologia ID, 2020, disponibil pe platforma e-learning a FSPAC/UEM.
Jean-Francois Renucci, Tratat de drept european al drepturilor omului, Ed. Hamangiu, 2009
Bianca Selejan-Gutan, Protectia europeana a drepturilor omului , Editia 5, ed. CH Beck, 2018
Frederic Sudre, Drept european §i international al drepturilor omului, Editura Polirom, Ia§i,
2006 Oana-Mihaela Salomia, Instrumente juridice de protectie a drepturilor fundamentale la
nivelul Uniunii Europene, Editura CH Beck, 2020
10
1
Spete CEDO disponibile pe pagina
cursului.
PROTECJIA DREPTURILOR FEMEII
Cuprins
8.1 Obiectivele unitapi de invatare Nr. 8 88

8.2 Consideratii preliminare - Protectia juridica a femeii pana in 1945 88
8.3 Teste de evaluare 1 al unitapi de invatare Nr. 8 90
8.4 Conditia femeii in instrumentele adoptate de O.N.U. 90
Masuri privind punerea in practica a instrumentelor adoptate in cadrul 94
8.6
Natiunilor Unite
8.8 Strategii Internationale cu privire la promovarea condipei femeii 95
8.10 Rezumat 98
8.11 Bibliografia unitapi de invatare 98
VI -iL
• Definirea protecpei juridice a femeii
• Prezentarea masurilor privind punerea in practica a instrumentelor adoptate
in cadrul Natiunilor Unite
• Prezentarea Anului International al femeii §i a Deceniului Natiunilor Unite
pentru femeie: egalitate, dezvoltare §i pace
Durata medie de parcurgere a primei unitap de invatare este de 2 ore
8.2. Consideratii preliminare - Protectia juridica a femeii pana in 1945
Femeilor, care reprezinta mai mult de jumatate din populapa Terrei, li s-a
rezervat dintotdeauna, iar in unele zone continua sa li se rezerve, un rol minor,
periferic, deseori fiind supuse unui tratament discriminatoriu ori umilitor. A fost
supusa la un regim de sclavie p vanduta ca o marfa, a facut -§i din pacate mai face-
obiectul unui tratament umilitor fiind supusa la prostitupe sau expusa in publicapi
obscene, este pnuta intr-o situape inegala fata de barbat §i supusa la tot felul de
discriminari, este victima vulnerabila in conflictele armate §i, fapt deosebit de
important, in numeroase zone ale globului, ea este lipsita de elementare drepturi
politice.
Incercari de egalizare a acestora, dupa matriarhatul antic, au existat in diferite
etape istorice, dar numai lumii moderne ia revenit cinstea de a rezolva aceasta
problema serioasa.
_______In subsidiar putem aprecia ca problema egalitapi in drepturi a femeilor a fost
10
2
tratata §i in Declarajia Drepturilor, facuta de catre reprezentanjii “bunului popor al
Virginiei” (1776), precum §i in Declarajia Drepturilor Omului §i Cetajeanului (1789) .
Cu toate acestea, pana in secolul XX, legislajiile interne ale statelor conjineau
prevederi prin care se limitau drepturile femeii. Sfera acestor limitari cuprindeau in
special, drepturile politice, excluzand astfel femeia de la viaja politica a societajii.
Inechitatea se manifesta §i in alte domenii, cum ar fi: dreptul civil, dreptul muncii,
dreptul familiei, etc. Legislajiile din acea perioada acordau barbatului primul rol, atat
in administrarea bunurilor comune, cat §i in raspunderea faja de faptele ilicite ale
copiilor.
Protecfia Incepand cu secolul XX, lupta femeilor pentru emancipare a capatat amploare,
juridica a femeile se asociaza §i cer recunoa§terea drepturilor politice §i civile, in egala masura
femeii pana in cu cele ale barbajilor.
1945 Comunitatea internajionala a fost foarte receptiva la fenomenele negative care
alterau statutul femeii in societate §i a acjionat pentru a le preveni §i reprima. Astfel,
inca la inceputul secolului, a avut loc o Conferinja Internajionala, la Haga, care a
adoptat, in 1902, Convenjia Internajionala referitoare la conflictele de legi in materie
de casatorie, divorj §i incredinjate a copiilor, iar la 18 mai 1904, a fost adoptat Acordul
Internajional cu privire la traficul cu femei . La 4 mai 1910 a fost adoptata Convenjia
Internajionala cu privire la reprimarea traficului cu femei. In acest context, trebuie
subliniat faptul ca primul stat din Europa in care femeile au objinut drepturi electorale
a fost Norvegia, in 1905, in timp ce altele, precum: Franja (1944), Elvejia (1971) au
intarziat aceasta legiferare. Drumul catre emanciparea ... politica nu a fost u§or, astfel
ca in 1937, dintr-un numar de 84 de state, numai in 22, femeile objinusera dreptul la
vot.
Dupa primul razboi mondial, preocuparea pentru ameliorarea condijiei femeii
a devenit mai constanta, intrand in atenjia, atat a Societajii Najiunilor, cat §i a unor
organizajii regionale. Astfel, dand acces la funcjiile Societajii Najiunilor, actul
constitutiv al acestei organizajii conjinea prevederi referitoare la “asigurarea §i
menjinerea condijiilor de munca echitabile, umane pentru barbaji, femei §i copii in
propriile teritorii” §i la controlul de catre Societate a “acordurilor referitoare la traficul
cu femei §i copii” .
In 1935, forul genovez a trecut la examinarea condijiei femeii, sub aspectul
drepturilor civile §i politice, elaborand -pe baza datelor furnizate de state §i de unele
organizajii feministe- un raport in care se menjiona ca situajia femeii in societate difera
mult de la jara la jara. Pana la cel de-al doilea razboi mondial, Adunarea Societajii
Najiunilor a mai reu§it sa termine un studiu asupra aspectelor de drept privat
referitoare la condijia femeii, alte studii privind dreptul public §i dreptul penal nefiind
finalizate.
Dintre organizajiile regionale, preocupate de promovarea drepturilor femeii,
menjionam Uniunea Panamericana, care a fost prima care, la Conferinja de la Santiago
de Chile, din 1923, a inscris in programul sau de activitaji viitoare studierea
mijloacelor menite sa aboleasca incapacitatea constitujionala §i juridica a femeii,
pentru ca aceasta sa se poata bucura de toate drepturile civile §i politice. La Conferinja
de la Havana, din 1928, statele latino-americane au hotarat sa creeze o Comisie
Interamericana a Femeii, in scopul de a studia condijia femeii in republicile americane
§i de a asigura femeilor exercitarea drepturilor lor civile §i politice. Comisia asupra
najionalitajii femeii casatorite a elaborat mai multe studii in baza
10
3
10
4
carora, in decembrie 1933, a adoptat o Convenjie omonima .
Cea de-a 9-a Conferinja Interamericana de la Bogota (30 aprilie- 2 mai 1948),
care a creat Organizajia Statelor Americane, a adoptat doua Convenjii in domeniu,
una intitulata: Convenjie asupra recunoa§terii drepturilor politice ale femeii, iar
cealalta: Recunoa§terea drepturilor civile ale femeii.

1. Care era rolul rezervat femeilor?
2. Care este primul stat din Europa in care femeile au objinut drepturi electorale?
3. Mentionati organizajiile regionale, preocupate de promovarea drepturilor
femeii?
4. Lupta femeilor pentru emancipare - actiuni intreprinse?
Raspunsul se gaseste la pagina 88, 89
8.4. Condifia femeii in instrumentele adoptate de O.N.U.
Fenomene precum: sclavia, prostitujia, discriminari de orice fel se manifesta cu

intensitate §i grade diferite in raport de anumite zone geografice, anumite momente
ori anumite categorii sociale . Discriminarea faja de femei se manifesta pe arii mai
Condifia intinse §i cuprinde un numar mare de persoane, in timp ce fenomene, precum: starea
femeii in de sclavie sau prostitujie nu se manifesta decat in anumite zone §i nu prive§te decat
instrumentele un numar relativ redus de persoane. Pe de alta parte, vorbind de condijia femeii in
adoptate de lume nu se poate omite nici faptul ca mare parte a femeilor ocupa un loc decent in
O.N.U. societate, multe dintre acestea aflandu-se in varful ierarhiei politice, sociale,
§tiinjifice, culturale.
Organizajia Najiunilor Unite a trecut la un vast program de masuri, avand ca
scop sa reafirme „credinja in drepturile fundamentale ale omului, in demniztatea §i
valoarea persoanei umane, in egalitatea in drepturi a barbajilor §i a femeilor”.
Carta Organizajiei Najiunilor Unite este primul §i cel mai important
instrument internajional care, in preambul §i in 6 articole - 1,8,13,55,56 §i 76 -
define§te statutul juridic al femeii. Astfel, dupa ce in preambulul Cartei , popoarele
Najiunilor Unite proclama credinja lor in „egalitatea in drepturi a barbajilor §i
femeilor”, articolul 1 enunja ca unul dintre scopurile fundamentale ale O.N.U. este:
dezvoltarea §i incurajarea „respectarii drepturilor omului, a libertajilor fundamentale
pentru toji, fara distincjie de rasa, sex, ...”. Articolul 8 dispune ca „nici o distincjie
nu va fi impusa de Organizajie accesului barbajilor §i femeilor, in condijii egale, la
toate funcjiile, in organele sale principale §i subsidiare”, celelalte articole impunand
statelor membre obligajia de a respecta drepturile omului §i libertajile fundamentale
„pentru toji, fara distincjie de rasa, sex, ...”.
Importanja pe care societatea internajionala o acorda egalitajii in drepturi a
femeilor cu barbajii §i nediferenjierii intre sexe rezulta din faptul ca in Declarajia
Universala a Drepturilor Omului se fac referiri exprese la aceasta egalitate, cum ar
fi: „toate fiinjele umane” , fara deosebire de sex , „orice fiinja umana” , „fiecare om”
, „orice persoana” , etc.. O precizare in acest sens este conjinuta in art. 2 alin (1),
care
10
5
stipuleaza ca fiecare om se poate prevala de toate drepturile §i libertaîle
proclamate in Declarable, fara deosebire bazata pe sex.
Pactul International cu privire la Drepturile Civile §i Politice confine
angajamentul statelor-parti de a asigura dreptul egal al femeilor cu barbatii in ceea
ce prive§te drepturile prevazute in acesta, iar Pactul International cu privire la
Drepturile Economice, Sociale §i Culturale prevede acela§i lucru.
De asemenea, ambele Pacte, prin notiuni generice, de forma celor
mentionate anterior ca fiind cuprinse in Declaratia Universala, nu fac deosebire
intre barbati §i femei, cuprinzand, in plus, mentiuni exprese privind
nediscriminarea pe baza de sex.
Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei in Conventia pentru
Protectia Drepturilor Omului §i al Libertatilor Fundamentale, au inserat -in art. 14-
prevederea ca: exercitarea drepturilor §i libertatilor recunoscute de Conventie
trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata pe sex.
Pentru promovarea drepturilor specifice ale femeii, in cadrul sistemului
Natiunilor Unite, au fost adoptate mai multe instrumente international (pe care le
vom trata in capitolele urmatoare). Totodata, Organizatia Natiunilor Unite pentru
Educatie, §tiinta §i Cultura a adoptat, in 1960, Conventia privind lupta contra
discriminarii in domeniul invatamantului, iar Adunarea Generala a O.N.U.,
Declaratia asupra Protectiei Femeilor §i Copiilor in Perioada de Urgenta §i de
Conflict Armat .
Conventia asupra drepturilor politice ale femeii a fost adoptata de

Adunarea Generala a O.N.U., la 20 decembrie 1952 §i a intrat in vigoare la 7 iulie
1955 .
Conventia asupra drepturilor politice ale femeii este primul tratat
international cu vocatie de universalitate, care define§te statutul juridic al femeii in
Convenfia societate, traducand astfel in viata principiul enuntat in preambulul Cartei O.N.U.
asupra referitor la egalitatea in drepturi a barbatului cu femeia. In preambulul Conventiei,
drepturilor partile contractante recunosc ca orice persoana are dreptul de a participa la
politice ale conducerea treburilor politice ale tarii sale, fie in mod direct, fie prin intermediul
femeii reprezentantilor liber ale§i §i de a avea acces, in conditii de egalitate, la functiile
publice ale tarii sale. De asemenea, partile contractante i§i afirma dorinta de a
acorda barbatilor §i femeilor egalitate in folosinta §i exercitiul drepturilor politice,
in conformitate cu Carta O.N.U. §i cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
Articolele 1 §i 3 din Conventie enunta urmatoarele drepturi specifice ale
femeilor:
□ Dreptul la vot la toate alegerile, in conditii de egalitate cu barbatii, fara nici
o discriminare;
□ Femeile vor fi eligibile, in conditii de egalitate cu barbatii, in toate
organismele publice alese, constituite in virtutea legislatiei nationale, fara nici o
discriminare;
□ Dreptul de a ocupa orice post public §i de a exercita oricare dintre functiile
publice stabilite pe baza legislatiei nationale, fara nici o discriminare, in conditii de
egalitate cu barbatii.
Consiliul Economic §i Social a initiat un sistem de rapoarte pentru a urmari
modul in care este aplicata Conventia, solicitand partilor contractante sa prezinte, o
data la doi ani, date asupra masurilor pe care le-a luat pentru a pune in aplicare
10
6
dispozitiile Conventiei. Din anul 1972, sistemul rapoartelor privind aplicarea
Conventiei a fost integrat in noul sistem largit, care a inceput sa fie prezentat dupa
un ciclu quadrienal, furnizand rapoarte asupra faptului daca femeile au fost alese
sau nu
10
7
in Parlamentul National ori daca au fost numite in posturi importante administrative,
judiciare sau diplomatice, chiar §i statele care nu au ratificat Conventia.
Drepturile politice ale femeii au fost largite in 1966, la cele trei categorii de
drepturi enuntate in Convenfia din 1952, adaugandu-se altele prin art. 25 din Pactul
International cu privire la Drepturile Civile §i Politice. Prin acest articol s-a extins
interdictia discriminarii prevazuta in art. 2 §i s-a dispus pur §i simplu ca orice
cetatean are dreptul §i posibilitatea, fara niciuna din aceste discriminari mentionate
in acel articol §i fara restrictii nerezonabile:
- sa ia o parte la conducerea treburilor publice, fie direct, fie prin intermediul
unor reprezentanti liber ale§i;
- sa aleaga §i sa fie ales, in cadrul unor alegeri periodice, oneste, cu sufragiu
universal §i egal §i cu scrutin secret, asigurand exprimarea libera a vointei
alegatorilor;
- sa aiba acces, in conditii generale de egalitate, la functiile publice din tara
sa.
Adoptarea acestor prevederi a avut un mare rol in acordarea de
drepturi politice femeilor. Daca in 1946, cand Adunarea Generala a O.N.U. a
exprimat -pentru prima data- opinia ca statele membre trebuie sa acorde femeilor
acelea§i drepturi ca §i barbatilor, numai jumatate din numarul statelor suverane o
facusera deja, in 1963, „marea majoritate a statelor membre ale O.N.U. au
recunoscut femeilor dreptul de vot” .
Convenfia
asupra Conventia asupra nationalitatii femeii casatorite a fost adoptata de Adunarea
nafionalitafii Generala a O.N.U., la 29 ianuarie 1957 §i a intrat in vigoare la 11 august 1958 .
femeii Scopul elaborarii acestei Conventii a fost acela de a inlocui principiul
casatorite traditional al unitatii familiei (enuntat de Conventia de Haga, din 1930, privind
anumite probleme relative la conflictele de legi asupra cetateniei) cu acela al
independentei cetateniei femeii in raport cu cetatenia barbatului §i de a proteja
femeia maritata cu un strain ca ea sa nu devina automat apatrida, ca urmare a
casatoriei, a divorfului ori in cazul in care sotul i§i schimba cetatenia in timpul
casatoriei.
Acest drept a fost mai intai consacrat in art. 15 din Declaratia Universala a
Drepturilor Omului, potrivit caruia “orice individ are dreptul la o cetatenie” §i
“nimeni nu poate fi, in mod arbitrar lipsit de cetatenia sa, nici de dreptul de a-§i
schimba cetatenia”.
In acest sens, Conventia prevede ca:
- nici incheierea sau desfacerea casatoriei intre cetateni §i straini, nici
schimbarea cetateniei sotului in timpul casatoriei nu pot avea efect ipso facto asupra
cetateniei femeii ;
- dobandirea voluntara, de catre unul dintre resortisantii unui stat, a cetateniei
unui stat sau renuntarea de catre acesta la cetatenia sa nu impiedica sotia acestuia sa-
§i pastreze cetatenia ;
- o straina casatorita cu un resortisant poate sa dobandeasca, la cerere,
cetatenia sotului, beneficiind de o procedura privilegiata speciala; acordarea acestei
cetatenii poate fi supusa unor restrictii reclamate de interesul securitatii nationale ori
de ordinea publica .
Comisia pentru conditia femeii a solicitat guvernelor statelor - parti ca, la
fiecare patru ani, sa furnizeze date privind conditia femeii casatorite §i modificarile
pe care le- au operat in legislatia lor cu privire la cetatenia femeii casatorite.
10
8
10
9
Convenfia a fost adoptata de Adunarea Generala a O.N.U., la data de 7
noiembrie 1962 §i a fost deschisa spre semnare §i ratificare la 10 decembrie 1964 .
Comisia pentru condifia femeii §i Consiliul Economic §i Social au avut inifiativa
elaborarii acestei Convenfii, redactand §i adoptand -in anul 1955- Convenfia
suplimentara cu privire la abolirea sclaviei §i a institufiilor §i practicilor analoage
Convenfia sclaviei.
privind Scopul Convenfiei a fost acela de a interzice casatoriile intre copii §i de a
consimfamantul salvgarda principiul liberului consimfamant la casatorie. In preambulul Convenfiei
la casatorie, acest obiectiv este precis enunfat, reamintind de dispozifiile art. 16 din Declarafia
varsta minima Universala a Drepturilor Omului, potrivit caruia:
pentru □ “incepand cu varsta de potrivita pentru casatorie, barbatul §i femeia, fara
casatorie §i nici o restricfie in privinfa rasei, cetafeniei sau religiei, au dreptul sa se
inregistrarea casatoreasca §i sa-§i intemeieze o familie. Ei au drepturi egale in privinfa
casatoriilor casatoriei, in timpul casatoriei §i al desfacerii sale;
□ “casatoria nu poate fi incheiata decat cu liberul §i deplinul consimfamant al
viitorilor sop”.
Statelor, care §i-au asumat responsabilitatea administrat'd teritoriilor
neautonome sau a teritoriilor sub tutela li se reaminte§te ca: “trebuie sa ia toate
masurile utile in vederea abolirii acestor obiceiuri §i practici vechi, asigurand in
special intreaga libertate in alegerea sofului, abolind total casatoria copiilor §i
practica logodirii fetelor inaintea implinirii varstei pentru casatorie, instituiind -
daca este cazul- sancfiuni hotarate §i creand un serviciu de stare civila sau un alt
serviciu care sa inregistreze casatoriile”.
Convenfia enunfa:
- consimfamantul trebuie sa fie exprimat de catre viitorii sofi in persoana,
dupa o publicitate suficienta §i in prezenfa autoritafilor competente §i a martorilor ;
- statele-parfi trebuie sa prevada, in actele lor legislative, o varsta minima sub
care nici o casatorie nu va fi autorizata ;
- toate casatoriile vor trebui inscrise int-un registru oficial .
Cu toate acestea Convenfia admite doua excepfii, §i anume:
1) prezenfa ambelor parfi la celebrarea casatoriei; excepfia consta in faptul ca
nu va fi ceruta prezenfa uneia dintre parfi daca autoritatea competenta are dovada
ca imprejurarile sunt excepfionale §i ca acea parte §i-a exprimat consimfamantul in
fafa unei autoritafi competente §i in forma prevazuta de lege §i nu l-a retras;
2) persoana care nu a atins varsta minima nu poate contracta legal casatoria;
excepfia este ridicata daca autoritatea competenta face o derogare de la aceasta
norma acordand o dispensa de varsta pentru motive grave §i in interesul ambilor
sofi.

1. Cand a fost adoptata Convenfia asupra drepturilor politice ale femeii?
J
2. Cand au fost extinse drepturile politice ale femeii?

3.Ce instrumente international reglementeaza statutul femeii?
4.Care a fost scopul Convenfiei asupra nafionalitafii femeii casatorite ?
11
0
Raspunsul se gase§te la pagina 90, 91, 92, 93.
8.6. Masuri privind punerea in practica a instrumentelor adoptate in cadrul Naliunilor Unite
Condipa femeii in societate este definita de anumite standarde internaponale,

care sunt consacrate in materia dreptului international. In scopul transpunerii
acestora in practica, statele au prevazut masuri §i mecanisme de natura a favoriza
implementarea normelor ce emana de la Comisia pentru condipa femeii.
Masuri Comisia a fost creata la 21 iunie 1946 de catre Consiliul Economic §i Social ,
privind fiind compusa din reprezentanpi a 32 de state membre ale Napunilor Unite.
punerea in Competenja consta, pe de-o parte in a elabora recomandari §i rapoarte asupra
practica a dezvoltarii drepturilor femeii in domeniile politic, economic, social §i educativ, iar
instrumentelor pe de alta parte in a face recomandari Consiliului Economic §i Social asupra
adoptate in problemelor care prezinta un caracter de urgenja in acest domeniu.
cadrul Daca in primii ani Comisia s-a preocupat de asigurarea egalitapii juridice a
Naliunilor barbatului §i femeii, ulterior mandatul acesteia s-a largit. Printre principale
Unite preocupari amintim:
□ efectele apartheidului asupra condipei femeii;
□ protecpa femeilor §i a copiilor in perioada de urgen|a §i de conflict armat in
lupta pentru pace, autodeterminare, eliberare naponala §i independen|a;
□ influenza mijloacelor de informare in masa asupra atitudinilor fa|a de rolul
care le revine femeii §i barbatului in societatea actuala;
□ influenza activitaplor de interese straine, economice, etc. asupra condipilor de
via|a ale femeii in teritoriile dependente;
□ problemele speciale ale drepturilor omului ale femeilor depnute sau
intemnpate;
□ problema accesului la toate gradele de inva|amant;
□ drepturile §i posibilitaple economice ale femeii;
□ aspecte ale dreptului de familie §i ale regimului bunurilor;
□ probleme privind imparprea responsabilitaplor in familie.
Un rol deosebit de important l-a jucat Comisia privind condipa femeii in
pregatirea instrumentelor internaponale pentru promovarea condipei femeii, precum
§i in pregatirea de rezolupi §i recomandari adresate guvernelor pentru ca acestea sa
amelioreze condijia femeii, aplicand un program permanent de educape civica §i
politica.
“Statul major”, care a stabilit liniile directoare de acpune pentru statutul juridic
al femeii a fost, §i continua sa fie, Adunarea Generala a O.N.U., printre inijiativele
sale fiind:
□ proclamarea Anului Intemaponal al Femeii (1975) §i a Deceniului Napunilor
Unite pentru Femei: egalitate, dezvoltare §i pace (1976 - 1985);
□ adoptarea Declarapei de la Mexico asupra egalitapi femeilor §i contribupa lor
la dezvoltare §i pace §i Planul de acpune mondial in vederea realizarii obiectivelor
Anului Intemaponal al Femeii;
□ elaborarea de rapoarte asupra principalelor tending §i politici evolutive
privind condipa femeii;
□ intrunirea, in 1980, la Bucure§ti, a Conferin(ei mondiale a populapei
(in cadml programului pentru Deceniu);
□ stabilirea programului interinstitupi pentru Deceniu p crearea Fondului de
11
1
contribupi voluntare pentru Deceniu §i a Institutului International pentru Cercetare
§i Formare pentru Promovarea Femeii;
□adoptarea de rezolupi privind integrarea femeii in procesul de dezvoltare §i
participarea ei la promovarea pacii §i cooperarii international .
Emanciparea femeii §i acordarea unui regim de egalitate a acesteia cu barbatul s-a
bucurat de o atentie deosebita in cadrul institutiilor specializate §i a altor foruri de
cooperare international. Printre acestea se pot enumera: educatia civica §i politica a
femeii in dreptul privat, probleme referitoare la drepturile §i demnitatea femeii. Au
fost abordate probleme, precum:
□ capacitatea juridica a femeii casatorite;
□ regimul bunurilor femeii casatorite;
□ legile succesorale §i repercusiunile lor asupra condipei femeii;
□ dreptul femeii casatorite de a exercita o profesiune independent!!;
□ domiciliul femeii casatorite;
□ dizolvarea §i anularea casatoriei §i separarea de corp;
□ cutumele, vechile legi §i practicile care aduc atingere demnitapi persoanei
umane a femeii;
□eliminarea discriminat'd contra femeilor in dreptul penal;
□ameliorarea condipei mamei celibatare;
□ameliorarea condipei §i rolului femeilor in educape, §tiin|a §i cultura;
□ameliorarea situapei economice a femeilor;
□femeia §i noua ordineeconomica mondiala;
□legatura dintre planificarea familiala §i condipa femeii;
□programe de informare vizand promovarea egalitapi dintre barbat §i femeie.

1. Comisia pentru condipa femeii.Competente?
2. Care sunt liniile directoare de actiune pentru statutul juridic al femeii?
3. Preocupari privind aplicarea principiului egalitatii in drepturi?
4. Strategii pentru emanciparea femeii?
Raspunsul se gaseste la pagina 94, 95 dar se poate dezvolta din bibliografia

suplimentara.___________________________________________________________
8.8. Strategii Internationale cu privire la promovarea condijiei femeii
Strategiile de promovare a condipei femeii au fost concentrate in programele

adoptate in cadrul: Anului International al Femeii §i al Deceniului Napunilor Unite
pentru femeie.
Strategii
Internationale
cu privire la
promovarea Anul International al Femeii a fost proclamat de Adunarea Generala a
11
2
condijiei O.N.U. in scopul imperii unei acpuni intensive de promovare a egalitaîi intre barbat
femeii
§i femeie, asigurarii deplinei integral! a femeilor in programul global de dezvoltare
§i recunoa§terii importanjei contribupei acestora la dezvoltarea relapilor prietene§ti
§i cooperarii intre state, precum §i la intarirea pacii in lume.
Au avut loc o suita de manifestari menite sa promoveze Anul International al
Femeii, care au culminat cu Conferinja Mondiala a Anului International ce a avut
loc intre 19 iunie §i 2 iulie 1975, la Ciudat de Mexico .
Anul
Ordinea de zi a Conferintei a cuprins:
International
- scopurile §i obiectivele Anului International al Femeii;
al Femeii
- politici §i programe actuale ;
- participarea femeilor la intarirea pacii mondiale §i la eliminarea rasismului,
apartheidului, a discriminarii rasiale, colonialismului, a dominapei straine §i a
achizijiei de teritorii prin forja ;
- tendinje §i evolupi actuale in ceea ce prive§te condipa §i rolul femeii §i al
barbatului §i principalele obstacole ce trebuie depapte pentru a asigura egalitatea in
drepturi, posibilitaple §i responsabilitaple ;
- integrarea femeii in procesul de dezvoltare in deplina egalitate cu barbapi ;
- Planul de actiune mondial.
□ Declarajia de la Ciudat de Mexico - unul dintre documentele deosebite
adoptate in cadrul Conferinjei - conpne un preambul §i 30 de principii, intre care:
- egalitatea intre femei §i barbap;
- drepturile §i responsabilitaple egale ale femeilor §i barbaplor in familie §i in
societate;
- egalitatea de acces la educape §i la formare;
- dreptul de a munci §i de a primi un salariu egal pentru o munca de valoare
egala;
- dreptul cuplurilor §i al persoanelor de a hotari liber de a se casatori sau de a
nu se casatori;
- dreptul de a participa §i de a contribui la efortul de dezvoltare;
- deplina participare a femeilor in domeniile economic, social §i cultural;
- rolul femeilor in promovarea drepturilor omului pentru toate popoarele;
- necesitatea eliminarii violarii drepturilor persoanei umane, care afecteaza
femeile §i tinerele fete.
De asemenea, Declarajia solicita guvernelor, sistemului Napunilor Unite,
organizapilor interguvernamentale, regionale §i internaponale sa se consacre pentru
crearea unei societal juste in care femeile, barbap §i copiii sa poata trai in demnitate,
libertate, justice §i prosperitate.
□ Planul de acpune mondial - un alt document adoptat
de Conferinja - a fost elaborat pentru a stimula rezolvarea, pe plan mondial,
naponal §i regional a problemelor, care plaseaza femeile intr-o pozipe §i de a create
participarea lor la viaja politica §i la cooperarea internaponala. Planul propune
realizarea, pana in 1980, realizarea urmatoarelor obiective:
- intensificarea alfabetizarii §i a instrucpei civice a femeilor;
- acordarea de prioritate muncitoarelor din sectoarele agricol §i industrial
pentru formarea tehnica §i profesionala;
- asigurarea egalitapi de acces la toate nivelele de invatamant §i obligativitatea
pentru invatamantul primar;
11
3
- sporirea posibilitatii de angajare pentru femei, atenuarea §omajului §i
eliminarea discriminarii in conditiile de angajare;
- crearea §i dezvoltarea serviciilor de infrastructure;
- asigurarea egalitatii in materie de vot §i eligibilitate;
- participarea femeilor la adoptarea de politici la nivel local, national §i
international;
- sporirea prestatiilor sociale privind educatia sanitara, serviciile de igiena, de
nutritie §i de educatie in materie de planificare familiala;
- paritate in exercitarea drepturilor civile, sociale §i politice;
- recunoa§terea valorii economice a muncii femeilor, indiferent de natura
acestora;
- reevaluarea rolului barbatului §i al femeii;
- promovarea organizatiilor feministe;
- crearea unui mecanism, care sa permita femeilor egalitatea in §anse.
Planul de actiune mondial a vizat 9 domenii de actiune, dupa cum urmeaza:

1)domeniul pacii §i cooperarii international - posibilitatea de a-§i reprezenta
tara, in toate organizatiile international, in special la O.N.U., etc.;
2) participarea politica - legislatia nationala sa asigure femeilor dreptul la
vot, precum §i eligibilitatea;
3) invatamant §i formare - asigurarea de §anse egale cu ale barbatilor in
instruire §i formare;
4) angajare - formularea de politici §i programe de actiuni, care sa vizeze
egalitatea de §anse, de tratament §i de remunerare;
5)sanatate §i nutritie - programele de sanatate publica sa beneficieze de investitii
suficiente;
6) familie - protejarea drepturilor femeilor in toate situatiile de familie la
nivelul standardelor international;
7) populatie - ameliorarea situatiei femeii, prin politici §i programe
guvernamentale;
8) locuinte - participarea la planificarea §i conceperea locuintelor;
9)alte probleme de ordin social - crearea de servicii sociale in interesul
grupurilor marginalizate (femei imigrante, femei in varsta).
Deceniul a fost proclamat de Adunarea Generala a O.N.U., la cea de-a 30-a

sa sesiune in scopul aplicarii - in perioada 1976 - 1985 - Planului de actiune mondial
de la Ciudat de Mexico, precum §i al asigurarii unei activitati sustinute, la nivel
international §i national, pentru promovarea cerintelor implementarii egalitatii in
drepturi, deziderat major pentru epoca actuala. La aceea§i sesiune a fost elaborat un
Program interorganizatii pentru Deceniul Natiunilor Unite pentru femeie.
In perioada Deceniului, Adunarea Generala a O.N.U. a solicitat guvernelor sa
adopte urmatoarele masuri pe plan national:
Deceniul - definirea obiectivelor pe termen scurt, mediu §i lung, precum §i stabilirea
Najiunilor Unite prioritatilor;
pentru femeie: - adoptarea de strategii, planuri §i programe nationale in vederea aplicarii
egalitate, recomandarilor in cadrul planurilor, politicilor §i programelor de dezvoltare de
dezvoltare §i ansamblu;
pace
11
4
- examinarea §i evaluarea, cu regularitate, a progreselor inregistrate la e§alon
national §i local.
In ceea ce prive§te Fondul de contributii voluntare pentru Anul International al
Femeii mentionam ca in vederea constituirii acestuia s-au primit contributii voluntare
de la state, organizatii interguvernamentale §i neguvernamentale, de la fundatii
particulare §i de la persoane fizice. Criteriile de administrare a Fondului au fost
stabilite de Adunarea Generala a O.N.U.
La data de 15 decembrie 1975, Adunarea Generala a O.N.U. a decis crearea
Institutului International de Cercetare §i Formare pentru Promovarea Femeii. Misiunea
Institutului -alaturi de alte institute de cercetari economice §i sociale cu competenta la
nivel national, regional §i interregional, precum §i de institutiile specializate ale
O.N.U.- este de:
a efectua cercetari, a aduna §i a difuza informatii, care sa permita formularea
de programe §i politici pentru a asigura participarea activa a femeii la viata economica,
sociala, politica §i culturala;
a pune la punct un tip de cercetare, care sa permita controlul asupra evolutiei
condipei femeii in societatea actuala;
a elabora, adopta §i furniza programe de formare, care sa permita femeilor -
mai ales a celor din tarile in curs de dezvoltare- sa intreprinda cercetari pe plan
national, sa-§i asume roluri de conducere in propria lor societate §i sa-§i sporeasca,
astfel, posibilitatile de ca§tig.

1. Scopul proclamarii Anului International al Femeii.
2. Care este misiunea Institutului International de Cercetare §i Formare pentru
Promovarea Femeii?
3. Domeniile de actiune vizate de Planul de actiune mondial ?
4 Fondul de contributii voluntare pentru Anul International al Femeii ?
Raspunsul se gaseste la pagina 95, 96, 97, 98
8.10. Rezumat
Unitatea de mvajare Nr. 8 prezinta - Protectia juridica a femeii pana in 1945 - Conditia
femeii in instrumentele adoptate de O.N.U. - Conventia asupra drepturilor politice ale
femeii - Conventia asupra nationalitatii femeii casatorite - Conventia privind
consimtamantul la casatorie, varsta minima pentru casatorie §i inregistrarea
casatoriilor - Masuri privind punerea in practica a instrumentelor adoptate in cadrul
Natiunilor Unite - Strategii Internationale cu privire la promovarea conditiei femeii -
Anul International al femeii - Deceniul Natiunilor Unite pentru femeie: egalitate,
dezvoltare si pace
11
5
PROTECTIA DREPTURILOR COPILULUI, ALE DEFICIENTILOR MINTALI,

ALE PERSOANELOR CU HANDICAP §I ALE ALTOR CATEGORII DE
PERSOANE
Cuprins
9.2 Consideratii preliminare - Drepturile copilului 100
9.4 Organisme Internationale cu competente in domeniul protectiei drepturilor 105
copilului
9.6 Drepturile deficientilor mintali, ale persoanelor cu handicap §i ale altor 105
categorii de personal
9.8 Rezumat 110
9.1. Principalele objective ale unitatii de mvafare nr.9 UI 9
• Prezentarea evolutiei protectiei copiilor

• Intelegerea afirmarii drepturilor fundamentale ale copilului.
• Prezentarea asigurarii protectiei copilului in viata social-economica
• Cunoa§terea drepturilor deficientilor mintali, ale persoanelor cu handicap §i
ale altor categorii de personal
11
6
9.2. Consideratii preliminare - Drepturile copilului
Istoria dreptului ofera o multitudine de exemple in ceea ce prive§te faptul ca,

de-a lungul secolelor, copiii s-au bucurat de o protectie speciala din partea societatii in
care au trait. Protectia copilului a depins atat de stadiul social de dezvoltare, cat §i de
normele juridice specifice epocii respective.
Consideratii Cele dintai semne de ocrotire au inceput sa se manifeste inca din „zorii”
preliminare umanitatii, o data cu instinctul matern §i cel patern, adica o data cu responsabilitatea
umana §i cea civica fata de copii.
Asemenea conceptii sunt formulate in diverse coduri de conduita, precum:
legile lui Manu, care consemnau faptul ca „acela este cu adevarat om care este triplu:
el, sotia §i fiul” . In vechiul drept indian reducerea natalitatii era considerata ca o
crima, egala cu cea comisa impotriva unui brahman. Acelea§i mentiuni le regasim in
legile Chinei antice (in Codul lui Hamurabi), in norme ale Egiptului antic, ale Greciei
antice, precum §i in cele ale Imperiului Roman.
De altfel, ocrotirea copiilor in aceste sisteme de drept reglementau unele
necesitati de ordin economic, social, cultural §i chiar militar.
Institutiile cunoscute in dreptul antic au fost preluate §i dezvoltate in
oranduirile sociale care au urmat intrucat toate societatile omene§ti au inteles rolul
important pe care il au copiii in perpetuarea speciei umane, in dezvoltarea -pe mai
departe- a popoarelor motiv pentru care institutii de drept bine determinate i-au ocrotit
de-a lungul secolelor.
In plan mondial, protectia copiilor a aparut indeosebi dupa primul razboi
mondial, cand cooperarea dintre state s-a largit §i diversificat. Lipsa de maturitate
fizica §i intelectuala a copiilor, conditiile deosebit de dificile in care traiesc cei mai
multi dintre ace§tia (in toate tarile lumii), exploatarea la care sunt supu§i au condus la
conceptia, conform careia, copilul are nevoie de protectie speciala, institutionalizata in
plan juridic .
Inca de la inceputul existentei sale, Organizatia Internationala a Muncii
(O.I.M.) a inscris aceasta problematica in activitatea sa, conventiile §i recomandarile
sale cu privire la protectia copiilor numarandu-se printre primele instrumente juridice
adoptate in cadrul cooperarii interstatale.
Au fost incriminate practici mai vechi ale traficului cu copii, in 1921 , cand -
sub auspiciile Societatii Natiunilor- a fost incheiata, la Geneva, Conventia pentru
reprimarea traficului cu femei §i copii , prin care statele contractante se obligau sa
aplice sanctiuni penale persoanelor care practica acest comert, sa-§i acorde asistenta
juridica in acest scop §i sa procedeze la masuri pentru abolirea acestui gen de comert.
In anul 1924, la Geneva, a fost adoptata Declaratia cu privire la drepturile
copilului, care prevede necesitatea protejarii acestuia - idee preluata, apoi, intr-o
multitudine de alte instrumente juridico-diplomatice. Astfel, Declaratia Universala a
Drepturilor Omului prevede ca „Familia constituie elementul natural §i fundamental al
societatii ?i are dreptul la ocrotire din partea societatii ?i a statului” , iar „mama $i
11
7
copilul au dreptul la ajutor §i ocrotire deosebite. Toji copiii, fie ca sunt nascuji in
cadrul unei casatorii sau in afara acesteia, se bucura de aceea§i protecjie sociala ”.
Pactul International privind Drepturile Economice, Sociale §i Culturale precizeaza ca
„masuri speciale de ocrotire §i de asistenja trebuie luate in favoarea tuturor copiilor §i
adolescenjilor, fara nici o discriminare din motive de filiajiune sau din alte motive.
Copiii §i adolescenjii trebuie ocrotiji impotriva exploatarii economice §i sociale.
Folosirea lor la lucrari de natura a le dauna moralitajii §i sanatajii, de a le pune viaja in
primejdie ori de a dauna dezvoltarii lor normale trebuie sancjionate de lege” .
De asemenea, statele -prin legislajia lor interna- §i institujiile specializate ale
organizajiilor internajionale -prin statutele proprii- trebuie sa stabileasca limite de
varsta sub care folosirea muncii salariate a copiilor va fi interzisa §i sancjionata prin
lege.
Trebuie subliniat §i faptul ca, actualmente, situajia copiilor -in special in jarile
in curs de dezvoltare- este alarmanta. Conform statisticilor O.N.U., in jarile in curs de
dezvoltare s-au inregistrat 15 milioane de decese in randul copiilor, dintr-un total de
circa 400 milioane, ca urmare a foametei . La acestea se adauga circa 3,5 milioane de
copii care mor anual din cauza bolilor, care ar putea fi evitate prin prevenire §i ingrijiri
medicale adecvate, precum §i alte 155 de milioane de copii, in varsta de sub 5 ani, care
traiesc in saracie absoluta. Printre factorii care contribuie la aceasta stare de fapt se
numara: dificultajile economice ale acestor jari, deteriorarea nivelului de trai, a
serviciilor de ingrijire a sanatajii, de educajie §i de aprovizionare cu apa potabila. In
acela§i context amintim faptul ca, dupa 1990, subnutrijia infantila (caracterizata printr-
un consum cantitativ cu mult sub necesar) s-a aflat intr-o cre§tere neta faja de 1980,
mai ales in jarile afectate de seceta §i in jarile implicate in diverse conflicte armate.
Paradoxal, in aceea§i perioada, stocurile alimentare mondiale au ajuns la niveluri fara
precedent. Aceste cauze au determinat §i un exod al populajiilor din zonele respective,
primele victime ale acestei migrajii fiind, bineinjeles, copiii. In prezent , peste 200.000
de copii sunt inrolaji in forjele armate §i se afla pe campurile de lupta, in cele peste 40
de conflicte armate existente. In multe jari, copiii sunt folosiji ca forja de munca,
uneori in activitaji periculoase sau nocive. La inceputul anilor ’80, la nivelul intregii
lumi , circa 80 milioane de copii erau incadraji in munca, cea mai mare parte a acestora
(circa 98%) in jarile in curs de dezvoltare. Dupa evaluari mai recente, acest numar a
ajuns la 140 milioane de copii, dintre care peste 50 milioane lucreaza in condijii
periculoase ori insalubre. In numeroase state, copiii sunt victime ale analfabetismului ,
abuzului de droguri, prostitujiei, abandonului familial, cer§etoriei, traficului comercial
§i fiind chiar autori ai unor acte de terorism, un numar mare dintre ace§tia provenind
din jarile bogate .
Colaborarea internajionala in domeniul protecjiei drepturilor copilului are un

caracter uniform intrucat vizeaza toate aspectele §i implica toji factorii de care depinde
dezvoltarea sanatoasa §i pregatirea copiilor pentru integrarea lor armonioasa in
Drepturile societate.
copilului
□ La 20 noiembrie 1959, Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat Declarajia
Drepturilor Copilului , pornind de la:
- principiile proclamate in Carta Najiunilor Unite, conform carora, recunoa§terea
Afirmarea demnitajii inerente tuturor membrilor familiei umane, precum §i egalitatea §i
inalienabil al drepturilor lor sunt fundamentul libertajii, dreptajii §i pacii in lume;
drepturilor - principiul enunjat in Declarajia Universala a Drepturilor Omului din care
11
fundamentale rezulta ca toji copiii au dreptul la ajutor §i la asistenja speciala.
8
101
11
9
ale Declarafia enunfa un ansamblu de zece principii, menite sa asigure copilului „o
copilului copilarie fericita §i sa se bucure, spre binele sau §i spre binele societafii, de drepturile
§i libertafile enunfate aici..”. De asemenea, Declarafia face apel la parinfi, la barbafi
§i la femei, cu titlu individual, §i la organizafiile voluntare, la autoritafile locale §i la
guvernele statelor sa recunoasca aceste drepturi §i sa depuna eforturi pentru
respectarea lor, prin masuri legislative §i prin orice alte masuri.
Cele zece principii cuprinse in Declarafia se refera, in special, la:
□ Principiul I: Drepturile enunfate in Declarafie „trebuie sa fie recunoscute
tuturor copiilor, fara nici o excepfie §i fara deosebire sau discriminare bazata pe rasa,
culoare, sex, limba, religie, opinii politice ori de alta natura, origine nafionala sau
sociala, avere, napere sau orice alta situape, fie ca ea se aplica copilului insup ori
familiei sale”;
□ Principiul II: „copilul trebuie sa beneficieze de o protecfie speciala p sa-p vada
acordate posibilitafile p facilitafile, pe cale de lege sau prin orice alte mijloace, de a se
putea dezvolta in mod sanatos p normal, pe plan fizic, intelectual, moral, spiritual p
social, in condipi de libertate p demnitate. In adoptarea legilor in acest scop, interesul
superior al copilului trebuie sa constituie considerentul hotarator”;
□ Principiul III: copilul are dreptul -inca de la napere- la un nume p la o
cetafenie;
□ Principiul IV: „copilul trebuie sa beneficieze de securitate sociala. El trebuie
sa poata create p sa se dezvolte sanatos; in acest scop trebuie sa i se asigure o asistenfa
§i protecfie speciala, atat lui, cat §i mamei sale, in special ingrijiri prenatale §i
postnatale adecvate. Copilul are dreptul la alimentafie, locuinfa, timp liber §i ingrijiri
medicale adecvate”;
□ Principiul V: este consacrat copilului dezavantajat din punct de vedere fizic,
mental sau social, motiv pentru care trebuie sa primeasca tratamentul, educafia §i
ingrijirile speciale pe care le reclama starea §i situapa sa;
□ Principiul VI: stabile§te indatoririle familiei §i societafii fafa de copii -
„pentru inflorirea armonioasa a personalitafii sale, copilul are nevoie de dragoste §i
infelegere. Pe cat posibil, el trebuie sa creasca sub supravegherea §i responsabilitatea
parinfilor §i, in orice caz, intr-o atmosfera de securitate morala §i materiala; copilul
de varsta frageda nu trebuie desparfit de mama sa, decat in imprejurari excepfionale.
Societatea §i administrafiile publice au datoria sa se ingrijeasca, in mod special, de
copiii fara familie sau de cei care nu au mijloace suficiente de existenfa. Este de dorit
sa se acorde familiilor numeroase alocapi de stat sau de alta natura pentru intrepnerea
copiilor”;
□ Principiul VII: enunfa dreptul la educafie - „copilul are dreptul la educafie
gratuita §i obligatorie, cel pufin la nivelurile elementare. El trebuie sa beneficieze de
o educafie care sa contribuie la cultura sa generala §i care sa-i permita -in condifiile
egalitafii de §anse- sa-§i dezvolte facultafile, judecata personala §i simful raspunderii
morale §i sociale §i sa devina un membru util al societafii. Interesul superior al
copilului trebuie sa calauzeasca pe cei ce au raspunderea educafiei §i orientarii sale;
aceasta raspundere revine, cu prioritate, parinfilor. Copilul trebuie sa aiba toate
posibilitafile de a se bucura de joaca §i de activitafi recreative, care trebuie orientate
spre scopurile vizate de educafie; societatea §i administrafiile publice trebuie sa se
straduiasca sa favorizeze exercitarea acestui drept”;
□ Principiul VIII: prevede ca „in toate imprejurarile, copiii trebuie sa fie printre
primii, care primesc protecpe §i ajutoare”;
□ Principiul IX: dispune „copilul trebuie sa fie aparat impotriva oricarei forme
120
ale de neglijenfa, cruzime §i exploatare. El nu trebuie sa faca obiect de comerf sub nici o
copilului forma. Copilul nu trebuie sa fie admis in munca inainte de a fi atins o varsta minima
corespunzatoare, in nici un caz el nu trebuie constrans sau autorizat sa practice o
121
ale ocupajie sau o slujba care sa dauneze sanatajii §i educajiei ori care sa ii impiedice
copilului dezvoltarea fizica, mentala sau morala”;
□ Principiul X: enunja „copilul trebuie aparat impotriva practicilor, care il pot
impinge la discriminare rasiala, la discriminare religioasa sau la orice alta forma de
discriminare. El trebuie crescut intr-un spirit de injelegere, toleranja, prietenie intre
popoare, pace §i fraternitate universala §i in sentimentul ca este de datoria lui sa-§i
consacre energia §i talentul in slujba semenilor lui”.
□ Necesitatea de a conferi protecjiei drepturilor copilului forja juridica a unui tratat
international a aparut in anul 1979. Astfel, la inijiativa Poloniei, Comisia
Drepturilor Omului a constituit un grup de lucru, care, a elaborat Convenjia asupra
Drepturilor Copilului. Convenjia a fost adoptata de catre Adunarea Generala a O.N.U.
la data de 20 noiembrie 1989 (exact la 30 de ani de la proclamarea Declarajiei
omonime). Convenjia asupra Drepturilor Copilului este un amplu instrument juridic,
angajant pentru state, alcatuit dintr-un preambul §i 54 de articole, care acopera intreaga
paleta de drepturi §i libertaji §i instituie un sistem de protecjie juridica eficienta pentru
copii, definind copiii ca fiind „fiinje umane sub varsta de 18 ani”. Convenjia, care se
inspira din Declarajia Universala a Drepturilor Omului §i din cele doua Pacte
Internajionale, adapteaza dispozijiile acestor instrumente juridice internajionale la
situajia speciala a copilului.
Astfel, Convenpa recunoa^te copilului urmatoarele drepturi civile §i politice:
□ dreptul inerent la viaja, statele trebuind sa asigure, in masura posibilitajilor lor,
supraviepiirea §i dezvoltarea;
□ dreptul la un nume, dreptul la o cetajenie §i, in masura posibilului, dreptul de a-
§i recunoa§te parinpi §i de a fi crescut de acedia;
□ dreptul de a-§i pastra identitatea, inclusiv cetajenia, numele §i relajiile de
familie, fara amestec ilegal;
□ dreptul de a nu fi separat de parinjii sai impotriva voinjei sale, cu excepjia
situapei in care autoritaple competente decid altfel;
□ dreptul copilului separat de ambii parinji sau de unul dintre ei, de a intrejine
relajii sau contacte directe cu cei doi parinji ai sai, cu excepjia situajiei in care este
contrar interesului superior al copilului;
□ dreptul copilului la reintregirea familiei in cazul in care parinjii sai se afla in alt
stat; in afara unor situajii excepjionale cand parinjii au re§edinja in jari diferite, copilul
are dreptul de a intrepne relap i personale §i contacte directe regulate cu ambii parinp;
□ dreptul copilului, capabil sa aiba discernamant, de a-§i exprima liber opinia asupra
oricaror probleme care il privesc (dreptul de a fi ascultat in orice procedura
judiciara ori administrativa, direct, prin reprezentanji sau printr-o institujie
corespunzatoare);
□ dreptul la libertatea de exprimare (adica de a cauta, a primi §i a difuza informajii §i
idei de orice nature sub forma orala, scrisa ori artistica; restrangerea acestui drept se
poate face numai prin lege §i in condipile prevazute de lege);
□ dreptul la libertatea de gandire, de con§tiin(a §i religie;
□ dreptul la libertatea de asociere §i la libertatea de reuniune pa§nica (limitarile
sunt expres prevazute de lege §i sunt necesare intr-o societate democratica);
□ dreptul la neimixtiune in viaja personala a copilului, a familiei sale, a
domiciliului sau corespondent §i la respectarea onoarei §i reputapei sale;
□ dreptul la informare, inclusiv la materiale provenind din diverse surse najionale
§i internajionale, mai ales la cele care vizeaza sa promoveze bunastarea sa sociala,
spirituala §i morala, precum §i sanatatea sa fizica §i mentala.
122
ale Printre indatoririle -ce garanteaza aplicarea acestora- prevazute de Conventie pentru state, enuntam:
copilului - de a acorda ajutor corespunzator parintilor §i reprezentantilor legali ai
copilului in exercitarea raspunderii care le revine de a create copilul §i de asigura
crearea institutiilor, laca§elor §i serviciilor insarcinate sa vegheze la bunastarea
copiilor;
- de a lua toate masurile legislative, administrative, sociale §i educative pentru
protejarea copilului impotriva oricaror forme de violent, vatamare sau abuz fizic ori
mental, de abandon sau neglijenta, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv
violent sexuala;
- de a acorda protectie §i/sau ajutor special copiilor care sunt lipsiti -temporar
ori definitiv- de mediul lor familial, ajutor constand in:
- plasarea intr-o familie;
- adoptiunea ;
- incredintarea intr-o institute corespunzatoare pentru copii;
- protectie §i asistenta umanitara ;
- asigurarea unei vieti decente, in conditii care sa le
garanteze demnitatea, sa le favorizeze autonomia §i sa le faciliteze participarea
lor activa la viata colectivitatii .
In ceea ce prive§te drepturile economice, sociale §i culturale
recunoscute copilului de Convenpe, se numara:
□ dreptul de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate posibila §i de a
beneficia de servicii le medicale §i de reeducare;
□ dreptul de a beneficia de securitate sociala;
□ dreptul la un nivel de trai suficient;
□ dreptul la educate;
□ dreptul la odihna §i la vacant, de a participa la activitati recreative §i -in mod
liber- la viaâ culturala §i artistica;
□ dreptul de a fi protejat impotriva exploatarii economice §i de a nu fi constrans
la munci compromitatoare, daunatoare sanatatii sau dezvoltarii sale fizice, mentale,
spirituale, morale sau sociale .
Convenpa asupra Drepturilor Copilului constituie, in substanta
sa, un angajament pentru viitorul omenirii §i se distinge de alte instrumente
juridice din domeniul drepturilor omului . Principala sa caracteristica consta in faptul
ca enunta un principiu fundamental, §i anume: in toate hotararile care il privesc,
indiferent de instanta de la care emana, interesul superior al copilului trebuie sa fie
considerentul principal .
In acela§i timp, Conventia este unul dintre putinele texte, care infap§eaza
viziunea futurista enuntata in preambulul Cartei O.N.U., care face legatura dintre
generatiile viitoare §i drepturile omului. Ea este menita sa renasca perspectiva
milioanelor de copii nenascuti inca, a milioanelor de copii atin§i de flagelul saraciei
§i al crizei economice, de foamete §i de lipsa de adapost, de epidemii §i analfabetism,
de degradarea mediului.
„Convenpa subliniaza o dubla perspectiva: copilul - titular de drepturi §i
libertati fundamentale §i copilul - obiect al unei protean speciale destinata sa asigure
dezvoltarea armonioasa a personalitapi sale §i a-l ajuta sa joace un rol constructiv in
societate” - apreciaza Marta SANTOS PAIS .
Comunitatea international a elaborat o serie de reglementari distincte, menite
sa protejeze fiintele umane, de varsta frageda, de exploatare datorita faptului ca in
majoritatea tarilor lumii copiii traiesc in conditii deosebit de dificile, fiind supu§i
123
ale deseori la munci care le depagesc posibilitatile fizice. In tarile dezvoltate exista
copilului legislatii, care
124
ale asigura o buna protecpe copilului, in timp ce in tarile in curs
Asigurarea
copilului de dezvoltare legislapa este deficitara din acest punct de vedere.
protecfiei O.I.M. a adoptat in acest domeniu, de-a lungul timpului o serie de convenpi §i
copilului in recomandari, printre care:
viafa social- - Convenpa nr. 138 privind varsta minima de admitere in munca §i
economica Recomandarea nr. 146 omonima;
- Convenpa nr. 10 privind varsta minima de admitere a copiilor la munci in
agricultura;
- Convenpa nr. 33 privind varsta minima de admitere a copiilor la lucrarile
neindustriale ;
- Convenpa nr. 123 privind varsta minima de admitere a copiilor la
lucrarile subterane in mine §i Recomandarea nr. 124 omonima .
Convenpa nr. 138 privind varsta minima de admitere in munca prevede pentru
statele contractante sa se angajeze pentru a asigura abolirea efectiva a muncii copiilor
§i sa ridice treptat varsta minima de admitere in slujba sau la un nivel care sa permita
adolescenplor sa atinga cea mai completa dezvoltare fizica §i mentala. De asemenea,
vor trebui sa specifice intr-o declarape anexata la ratificarea sa, varsta minima de
admitere in slujba sau la munca, pe teritoriul lor.
□ Cooperarea international in domeniul educafiei a primit
un puternic impuls prin crearea, la 16 noiembrie 1945, a Organizapei Napunilor
Unite pentru Educate, §tiinta §i Culture (U.N.E.S.C.O.) care, prin actul constitutiv,
§i-a propus sa sugereze metodele cele mai adecvate pentru pregatirea copiilor din
intreaga lume in spiritul raspunderilor omului liber. De altfel, educatia de baza este un
drept fundamental al fiecarui copil, iar o asemenea educate, facuta in mod
corespunzator, conduce la imbunatatirea sanatapi §i bunastarii copiilor §i familiilor
lor.
Cadrul institutional al dreptului la educate s-a materializat printr-o serie de
documente international^ primul fiind Declaratia Universala a Drepturilor Omului,
care dispune ca „orice persoana are dreptul la educate” , prin aceasta injelegandu-se:
□ gratuitatea educapei, cel pupn in ceea ce prive^te invatamantul primar;
□ deplina dezvoltare a personalitatii umane §i imbunatatirea respectului pentru
drepturile omului §i pentru libertaple fundamental;
□ dreptul parintilor de a alege educatia pe care trebuie sa o dea copiilor.
Asigurarea Transpunerea in viata a acestor prevederi s-a concretizat intr-o serie de masuri la
educafiei §i nivel global, regional sau local, Pactul International cu privire la Drepturile
sanatafii Economice, Sociale §i Culturale dispunand ca statele sa se angajeze pentru a adopta
copilului masurile necesare deplinei exercitari a acestui drept, astfel:
□ accesul tuturor copiilor la invatamantul primar care trebuie sa fie obligatoriu
§i gratuit;
□ invatamantul secundar, sub diferitele sale forme, inclusiv invatamantul
secundar tehnic §i profesional sa fie generalizat §i sa devina accesibil tuturor prin
toate mijloacele §i in special prin instaurarea in mod progresiv a gratuitapi lui;
□ dezvoltarea unei retele §colare la toate nivelurile, stabilirea unui sistem
adecvat de burse §i ameliorarea -in mod activ- a condipilor materiale ale personalului
didactic;
□ libertatea parintilor (sau, dupa caz, a tutorilor legali) de a alege pentru copiii
lor institutii de invatamant, altele decat cele ale autoritaplor publice, dar conforme cu
normele minimale ale statului, in materie de educatie religioasa §i morala a copiilor
lor, in conformitate cu propriile lor convingeri.
125
ale De asemenea, Convenpa Internationala Asupra Eliminarii Oricarei Forme de
copilului Discriminare Rasiala $i Conventia U.N.E.S.C.O privind Lupta Contra Discriminarii
in
126
Domeniul Invatamantului angajeaza statele contractante sa asigure masuri -de orice
natura- pentru a asigura exercitarea acestui drept, inclusiv de catre copii.
Problema asigurarii dreptului la educate constituie obiect de preocupare §i
pentru unele organizatii regionale: Organizatia Statelor Americane §i Organizatia
Unitatii Africane, precum §i pentru mi§carea tarilor nealiniate, pentru Organizatia
pentru Securitate §i Cooperare in Europa §i alte organizapi nonguvemamentale .
□ Dreptul la sanatate este unul dintre drepturile fundamentale ale copilului,
consacrat fiind in Pactul International cu privire la Drepturile Economice, Sociale §i
Culturale §i in Conventia Drepturilor Copilului. In art. 24 al acestui din urma
mentionat act normativ statele parti „recunosc dreptul copilului de a se bucura de cea
mai buna stare de sanatate posibila §i de a beneficia de serviciile medicale §i de
reeducare”, straduindu-se pentru „ a garanta ca nici un copil nu este lipsit de dreptul
de a avea acces la aceste servicii”
Pe plan international s-a realizat o larga cooperare in domeniul ocrotirii
sanatatii, rolul principal jucandu-l organizatiile international^ mai ales Organizatia
Drepturile Mondiala a Sanatatii.
copilului in Ansamblul de reguli minime cu privire la administrarea justitiei pentru minori
justifie §i (Regulile de la Beijing), elaborate de Congresul international pentru prevenirea
administrafi crimei §i tratamentul delicventilor §i aprobate de Adunarea Generala a O.N.U. prevad
drepturi speciale pentru copil in justice §i administratie.
Conventia privind Drepturile Copilului a instituit prin art. 37 §i art. 40 un
ansamblu de principii care vizeaza protectia copilului in fata unui sistem traditional ce
admite solutii de o profunda gravitate, precum: privarea de libertate ori -in anumite
sisteme juridice- condamnarea la inchisoare pe viata sau pedeapsa cu moartea.

\VjpA 1. Analizati statisticilor O.N.U., in tarile in curs de dezvoltare cu privire la

conditia copiilor?
2. Cand a fost adoptata Declaratia Drepturilor Copilului?
3. Detaliati cadrul institutional al dreptului la educate?
4. Dreptul la sanatate ca drept fundamental al copilului?
Raspunsul se gaseste la pagina 101, 102, 105, 106

9.4 Organisme Internationale cu competente in domeniul protectiei drepturilor copilului
De-a lungul timpului s-au constituit o serie de organisme international special

consacrate protectiei copiilor, dintre care de mare importanta sunt: Fondul Natiunilor
Unite pentru Copii §i Centrul International al Copiilor.
Organisme □ Fondul Natiunilor Unite pentru Copii - U.N.I.C.E.F. (United Nations

Internationale cu International Children Emergency Found)
competente Este principalul organism international cu vocatie de universalitate, care se
127
in domeniul ocupa de acordarea de asistenja pentru copii. Este un organism subsidiar al Adunarii
protectiei Generale a O.N.U., dar are un statut de autonomie in cadrul O.N.U. .
drepturilor □U.N.I.C.E.F. a fost creat in decembrie 1946.
copilului □ Centrul International al Copiilor (C.I.C.)
A fost creat la inijiativa Franjei care, in martie 1949, a propus
U.N.I.C.E.F. crearea, la Paris, a unui centru international de cercetari §i pregatire
pentru
copii.
9.6. Drepturile deficientilor mintali, ale persoanelor cu handicap $i ale altor categorii de personal
Comunitatea internajionala a manifestat o atenjie speciala asigurarii unui sistem

de protecjie pentru cateva categorii de persoane, care, datorita starii lor de sanatate
fizica sau mentala, varstei inaintate sau unor imprejurari speciale, au nevoie de ajutorul
§i asistenja colectivitajilor in care traiesc.
Atitudinea de solidaritate internajionala are la origine Declarajia Drepturilor
Drepturile Deficienjilor
1. EnumeratiMintali, proclamata
organismele de Adunarea
Internationale Generala a O.N.U..
cu competence Acest instrument
in domeniul protecjiei
deficientilor juridic proclama o
drepturilor copilului.serie de drepturi favorabile acestei categorii de persoane suferinde
mintali, §i recomanda
ale Raspunsul inijierealade
se gaseste acjiuni
pagina -la nivel najional §i internajional- pentru dezvoltarea
107.
persoanelor cu aptitudinilor acestora in diferite domenii de activitate §i favorizarea integrarii lor intr-o
handicap $i ale viaja sociala normala.
altor categorii Declaratia Drepturilor Deficientilor Mintali enunta §apte principii:
de personal □ Deficientul mintal are dreptul de a se bucura -pe cat posibil- de acelea§i
drepturi ca orice fiinta umana;
Drepturile □ Deficientul mintal are dreptul la ingrijiri medicale §i la tratamente psihice
deficientilor corespunzatoare, la instruire, la formare, la readaptare, etc.;
mintali □ Deficientul mintal are dreptul la securitate economica §i la un nivel de viaja
decent; de a efectua -in limita posibilului- la o munca productiva sau de a exercita
orice alta ocupatie utila;
□ Deficientul mintal trebuie -pe cat posibil- sa traiasca in mediul sau familial
sau intr-un camin §i sa participe la diferite forme de viata comunitara;
□ Deficientul mintal are dreptul de a beneficia de o tutela calificata, in cazul
cand aceasta este indispensabila protectiei persoanei §i bunurilor sale;
□ Deficientul mintal are dreptul sa fie protejata impotriva oricarei exploatari,
oricarui abuz sau oricarui tratament degradant;
□ Deficientul mintal care nu este capabil sa exercite in mod efectiv ansamblul
drepturilor sale sau daca are o limitare ori suspendare a acestor drepturi atunci
procedura de limitare sau suspendare trebuie sa-l apere in mod legal impotriva
128
129
Drepturile oricarei forme de abuz.
persoanelor cu Statisticile oficiale din toata lumea consemneaza ca exista un mare numar de
handicap copii cu handicap, care se gasesc la periferia societajii §i care nu au decat in mica
masura sau deloc acces la serviciile esenjiale. Procentul acestora de §colarizare este cu
mult mai scazut decat cel al copiilor valizi, iar §colile sunt lipsite -de cele mai multe
ori- de echipamente speciale. De asemenea, exista tending de a interna copiii cu
handicap in institujii de stat (institujionalizarea), fara a le explora toate posibilitajile, la
nivelul familiei ori al colectivitajii, care ar permite plasamentul lor.
Drepturile persoanelor cu handicap au fost proclamate de Adunarea Generala
a O.N.U., in 3 decembrie 1975, prin Declarajia Drepturilor Persoanelor cu Handicap.
Scopul Declarajiei Drepturilor Persoanelor cu Handicap este de a preveni
invaliditajile mentale §i fizice, de a ajuta persoanele cu handicap sa-§i dezvolte
aptitudinile lor in toate domeniile de activitate, precum §i de le promova integrarea lor
in viaja sociala .
In sensul prevederilor Declarajiei, prin persoana cu handicap se injelege „orice
persoana aflata in incapacitate de a-§i asigura, in totalitate sau in parte, necesitajile
unei vieji individuale sau sociale normale datorita deficienjei congenitale ori datorita
altor cauze”.
Declarajia enunja 12 principii, care definesc drepturile §i cadrul general al
protectei persoanelor cu handicap, dupa cum urmeaza:
□ Persoana cu handicap trebuie sa se bucure, fara nici o excepjie, de toate
drepturile enunfate in Declarable;
□ Persoana cu handicap are dreptul la respectarea demnitajii sale umane §i are
acelea§i drepturi fundamentale ca §i concetajenii de aceea§i varsta, ceea ce inseamna
ca are dreptul de a se bucura de o viafa decenta §i normala;
□ Persoana cu handicap are acelea§i drepturi civile §i politice ca oricare alte
fiinbe umane;
□ Persoana cu handicap are dreptul la masuri care sa-i permita sa capete cea mai
larga autonomie posibila;
□ Persoana cu handicap are dreptul la tratamente medicale, psihologice §i
funcjionale, inclusiv la aparate de proteza §i medicale, la readaptare medicala §i
sociala, la educajie, la ajutoare, sfaturi, servicii de plasare §i alte servicii care sa-i puna
in valoare maxima capacitate §i aptitudinile;
□ Persoana cu handicap are dreptul la securitate economica §i sociala §i la un
nivel de viaâ decent;
□ Persoana cu handicap are dreptul ca toate nevoile sale speciale sa fie luate in
considerare in toate etapele planificarii economice §i sociale;
□ Persoana cu handicap are dreptul sa traiasca in cadrul familiei sale sau intr- un
camin §i sa participe la toate acti vitafile creatoare §i recreative;
□ Persoana cu handicap trebuie sa fie aparata impotriva oricarei exploatari, a
oricarei reglementari sau oricarui tratament discriminatoriu, abuziv ori degradant;
□ Persoana cu handicap are dreptul la asistenja legala calificata, iar daca face
obiectul unei urmariri judiciare, trebuie sa beneficieze de o procedura legala;
□ Persoana cu handicap are dreptul ca atat ea, cat §i familia §i comunitatea sa fie
informata, prin toate mijloacele, despre drepturile cuprinse in Declarajie.
Problema protecjiei drepturilor persoanelor in varsta s-a aflat in preocuparea
diverselor organe ale O.N.U.
130
La 16 mai 1973, Consiliul Economic §i Social a recunoscut ca: „ o securitate
sociala adecvata este de cea mai mare important pentru persoanele in varsta” §i ca:
„protectia persoanelor in varsta este un element important al oricarui sistem general
de securitate sociala”. De asemenea, Consiliul Economic §i Social a recomandat
guvernelor:
- sa asigure persoanelor in varsta alocatii suficiente de securitate sociala;
- sa creeze un minim suficient de institutii pentru furnizarea de ingrijiri
medicale pentru aceste persoane;
- sa vegheze, prin toate mijloacele, ca persoanele incluse in programele de
protecpe sociala sa poata participa la activitap creatoare care le-ar putea aduce o
Protecfia
drepturilor satisfacpe morala.
persoanelor Intre 26 iulie §i 6 august 1982 a avut loc, la Viena, Adunarea Mondiala
in varsta consacrata persoanelor in varsta. Adunarea a apreciat ca numarul persoanelor in
varsta va create in mod spectaculos §i ca aceste persoane “constituie o resursa umana
pretioasa, atat in domeniile economic §i social, cit §i in ceea ce prive§te transmiterea
patrimoniului cultural, motiv pentru care trebuie inipat un program international de
actiune care sa le asigure securitatea economica §i sociala §i sa le creeze posibilitatea
de a contribui la dezvoltarea economica §i sociala in propria tara.

1. Scopul Declaratiei Drepturilor Persoanelor cu Handicap ?
2. Ce se intelege prin persoana cu dizabilitati ?
3. Cum este abordata problema protectiei drepturilor persoanelor in varsta in atentia
O.N.U. ?
4. In baza carei Declaratii a fost adoptata Atitudinea de Solidaritate international?
Raspunsul se gaseste la pagina 107, 108, 109._________________________________
9.8. Rezumat
Unitatea de Invatare nr. 9 - Protectia drepturilor copilului, ale deficientilor mintali, ale
persoanelor cu handicap §i ale altor categorii de persoane trateaza Drepturile copilului
- Afirmarea drepturilor fundamentale ale copilului - Asigurarea protectiei copilului in
viata social-economica - Asigurarea educatiei §i sanatati copilului - Drepturile
copilului in justice §i administratie - Organisme Internationale cu competente in
domeniul protectiei drepturilor copilului - Drepturile deficientilor mintali, ale
persoanelor cu handicap §i ale altor categorii de personal - Drepturile deficientilor
mintali - Drepturile persoanelor cu handicap - Protectia drepturilor persoanelor in
varsta_________________________________________________________________
9.9. Bibliogra: ia Unitatii de Invatare Nr. 9
I
Claudia Pau, Drepturi si libertati fundamentale in administratia publica, Suport de curs elaborat
in tehnologia ID, 2020, disponibil pe platforma e-learning a FSPAC/UEM.
Jean-Francois Renucci, Tratat de drept european al drepturilor omului, Ed. Hamangiu, 2009
Bianca Seleian-Gutan, Protectia europeana a drepturilor omului , Editia 5, ed. CH Beck, 2018
Frederic Sudre, Drept european §i international al drepturilor omului, Editura Polirom, Ia§i,
2006 Oana-Mihaela Salomia, Instrumente juridice de protectie a drepturilor fundamentale la
nivelul
131
Spete CEDO disponibile pe pagina cursului.__________________________________
EVOLUJIA DREPTURILOR OMULUI IN ROMANIA

Cuprins

10.2
Consideratii preliminare. Romania §i dreptul international al drepturilor 122
omului
10.4 Reflectarea prevederilor instrumentelor juridice international in normele
120
juridice interne ale Romaniei
10.6 Rezumat 111
10.1. Principalele objective ale unitatii de invatare nr. UI 10
t
-A.
Prezentarea evolutiei istorice a drepturilor omului in Romania.
Prezentarea unor incalcari ale drepturilor omului in regimul dicaturii
comuniste
Intelegerea perspectivelor afirmarii drepturilor omului dupa decembrie 1989
10.2.Consideratii preliminare. Romania $i dreptul international al drepturilor omului
Cu toate ca in Romania problematica drepturilor omului a inceput sa capete

conturul ei modern in contextul Revolutiei de la 1848 (in special prin Proclamatia de la
Islaz), elemente ce pot fi asimilate unei „preistorii” romane§ti a domeniului au existat
Consideratii incepand cu secolul al XV-lea. Pravilele de la Targovi§te (1452), Putna (1581),
preliminare manastirea Bistrita (1618), precum §i alte documente asemanatoare contin referiri la
conditia juridica a persoanelor, la organizarea familiei ori prevederi in ceea ce prive§te
omul §i demnitatea sa .
Astfel, conceptiile privind drepturile omului s-au cristalizat §i afirmat in
procesul infaptuirii aspiratiilor de libertate §i unitate nationala . In Transilvania -sub
Istoric influenta Rena$terii- s-au dezvoltat idei umaniste, insumate in operele lui Nicholaus
132
OLAHUS, M. HALICI, loan HONTERUS, I. SOMMER, Oprea DIACUL, etc. in
Moldova §i in Jara Romaneasca, incepand cu secolul al XVI-lea, se afirma idei
umaniste in operele lui Iacob HERACLID, Neagoe BASARAB, Matei al MINELOR,
Petru CERCEL. Mai tarziu, se manifesta o adevarata §coala umanista in contextul
european, care fundamenteaza originea, continuitatea §i unitatea poporului roman, ai
carei exponenji de seama, mari carturari sunt: Grigore URECHE, Miron COSTIN,
Constantin CANTACUZINO, Dimitrie CANTEMIR.
Un important document, care marcheaza preocuparile romane§ti pentru
definirea drepturilor §i libertajilor il constituie Hrisovul, emis la 15 iulie 1631, de
Leon TOM§A - domn al Jarii Romane§ti (1628-1632), considerat -de prestigiosul om
de §tiin(a roman Valentin Al. GERGESCU- ca fiind pe acela§i plan de important cu
„Chartele” emise in alte (ari, ceea ce evidenjiaza „integrarea (arilor romane in evolujia
generala a societajii europene” . Dintre ideile relevante ale acestui document,
enunfam:
□ principiul general (pentru toate starile sociale), conform caruia:
- nimeni nu poate fi omorat fara a fi judecat;
- vinovajia trebuie dovedita, in mod public;
- execujia sa fie hotarata numai daca legea „il ajunge” pe om (adica numai daca
legea prevedea o pedeapsa capitala);
□ principiul restabilirii increderii in justijie prin „infiererea” abuzurilor §i mitei
§i a delap uni i ;
□ regimul strainilor;
□ stabilirea darilor;
□ obligafiile §i scutirile fiscale;
□ organizarea judiciara;
□ aspecte de drept civil §i penal;
□ reglementari in domeniul organizarii biserice§ti .
Menjionam, totodata, faptul ca alaturi de ideile umaniste din
practica judiciara a acelor timpuri, in dreptul romanesc au existat §i unele
pedepse, care trebuie raportate la morala timpului §i nu prin prisma evolujiei istorice.
Astfel, in Pravilele lui Vasile LUPU §i Matei BASARAB, se menjioneaza pedepse
(care au fost, de fapt, insu§ite din pravilele imperiale bizantine), precum:
- scoaterea ochilor pentru cel care fura a treia oara;
- taierea mainilor pentru paricid, care era urmata de execujie;
- insemnarea la nas a celui care fura lucruri de mica valoare;
- arderea de viu a celui care punea foc la o casa;
- arderea cadavrului sodomi§tilor;
- plimbarea goi §i bataia in public a bigamilor;
- turnarea de plumb topit in gura dascalijei care i§i corupea eleva, etc.
Prima codificare legislativa cu caracter laic este considerata
Carte romaneasca de invajatura, tiparita de catre logofatul Eustajie, in anul 1646.
in paginile acesteia, precum §i in ale altei lucrari cu caracter juridic: indreptarea legii,
tiparita la Targovi§te, in anul 1652, este aparat dreptul de proprietate §i este interzisa,
stapanilor, uciderea robilor de pe mo§ii.
in ceea ce prive§te cele mai vechi acte de organizare politica a (arilor
romane§ti (in domeniul drepturilor omului) menjionam ca acestea dateaza din secolul
al XVIII-lea. Asemenea elemente se regasesc in A§ezamintele lui Constantin
MAVROCORDAT (din 1740 §i 1743) §i in Pravilniceasca condica, tiparita in anul
1780, de catre Alexandru IPSILANTI .______________________________________
133
In Transilvania, in 1791, din inifiativa unor episcopi romani -unul greco-
catolic §i altul ortodox- este adresata Imparatului Leopold al II-lea al Austriei
cunoscuta petifie - Suplex Libellus Valachorum, prin care se revendica egalitatea
nafiunii romane, din punct de vedere politic, cu populafia de alte nafionalitafi
existenta in Transilvania.
Ulterior, Codica fivila a Moldovei (Codul Calimach), intrata in vigoare in anul
1817, condamna robia, considerand-o „impotriva firescului drit al omului”. Codul
Calimach mai prevede ca: „26. Tot omul are drituri fire§ti cari cu desavarpre se
infeleg prin povafuirea minfii cuvantatoare, deci dara trebuie a se socoti ca
persoana” . Drepturile „naturale” (fire§ti, in infelesul Codului) nu erau insa absolute,
deoarece: ”28. Toate cele potriviteci driturile fire§ti ale omului, dupa juridica
presumfie se socotesc temeinice pana cand nu se dovede§te legiuita marginire a
acestor drituri”. De asemenea, „27. Robia §i aceea cu privire catre dansa urmata
stapanire, de§i sunt impotriva firescului drit al omului s-au urmat, din vechime in
principatul acesta, insa nu a§a precum romanii intr-o vreme au urmat, ci cu o mare
deosebire; caci aicea puterea staoanului nu poate vreodinioara, sub nici un cuvant sau
pricina, a se intinde asupra viefii robului; iar asupra averii lui, atuncea numai cand nu
va avea legiup mo§tenitori sau cand, fugind fara a se mai intoarce, nu va avea
neaparafi mo§tenitori (precum sunt fiii §i parinfii) sau cand va vatama sau pagubi pe
stapanul sau prin furi§ag sau alte rele urmari. Dintr-acestea, vederat se cunoa§te ca
robul nu se socote§te intru toate ca un lucru, ci incat faptele, legaturile, driturile §i
indatoririle lui privesc catre alpii, iar nu catre stapanul sau, se socote§te el ca
persoana; drept aceea, este robul supus pamante§tilor legi §i se apara de catre ele”.
Un ecou important il are Programul de reforme elaborat de catre Tudor
VLADIMIRESCU, in 1821. Alte documente: Regulamentul temnifelor (1831) §i
Oranduieli indeplinatoare ale regulamentului temnifelor (1833), precum §i Memoriul
Carvunarilor (1822) anticipeaza, din multe puncte de vedere, o dezvoltare
constitufionala moderna, ce avea sa se produca mai tarziu in Principatele Romane.
Influenfa Revolufiei franceze a fost deosebit de puternica in Jarile Romane,
unde aspirafiile de unitate §i emancipare nafionala, coroborate cu marile idei ale
Revolufiei franceze, s-au regasit in documentele programatice ale Revolufiei de la
1848 din Transilvania, Moldova §i Jara Romaneasca.
□ In Moldova, Dorinfele partidei nafionale, document inifiat de catre Mihail
Kogalniceanu, propune un adevarat program de reglementari democratice, printre
care:
- desfiinfarea rangurilor §i privilegiilor personale sau din na§tere;
- egalitatea tuturor in privinfa impozitelor;
- desfiinfarea robiei, a boierescului §i improprietarirea faranilor;
- egalitatea drepturilor civile §i politice, adunarea ob§teasca compusa din toate
starile societafii, domn ales din toate starile societafii §i responsabilitatea mini§trilor
§i a tuturor funcfionarilor publici;
- libertatea tiparului;
- libertatea individului §i a domiciliului;
- instrucfiune egala gratuita pentru tofi romanii;
- desfiinfarea pedepsei cu moartea §i a bataii;
- neamestecul domnitorului in activitatea instanfelor judecatore§ti.
In Muntenia, unde evenimentele revolufionare au un caracter mai pronunfat, a
fost adoptata la 9 (21) iunie 1848, Proclamafia de la Islaz, acceptata la 11 (23) iunie
1848 de catre domnitorul Gheorghe BIBESCU, sub presiunea maselor. Proclamafia de
134
la Islaz face parte din procesul de racordare la spiritul european al vremii , avand
valoarea unui act constitutional, ceea ce o situeaza in fruntea actelor revolutionare ale
anului 1848 . Inscriind in continutul sau idei generoase, Proclamatia arata ca
„adevarul, ideile, cuno§tintele vin de la Dumnezeu, in folosul general al oamenilor, ca
soarele, ca aerul, ca apa §i prin urmare sunt proprietate universala; §i daca se cuvine a
fi respectata insa§i proprietatea particulara, cu atat mai vartos este sacra §i neatinsa
proprietatea universala”. In ceea ce prive§te prevederile cu caracter social, politic §i
juridic sunt de semnalat:
- independenta administrativa §i legislativa;
- separatia puterilor
- egalitatea drepturilor politice;
- alegerea unui domn responsabil pe termen de cinci ani, cautat in toate starile
societatii;
- reducerea listei civile a domnitorului;
- emanciparea claca§ilor;
- dezrobirea tiganilor;
- instructiune egala;
- infiintarea unor a§ezaminte penitenciare;
- crearea garzii nationale.
In Transilvania se remarca, in acela§i an, Motiunea de la Blaj, adoptata de
Marea Adunare de la Blaj, la 4 (16) mai 1848. Acest document preconizeaza
recunoa§terea drepturilor romanilor ca natiune §i libertati democratice moderne, in
concordanta cu cerintele epocii. „Natiunea romana, rezimata pe principiul libertatii §i
fratietatii, pretinde independenta sa nationala, in respectul politic, ca sa figureze in
numele sau, sa-§i aiba reprezentantii sai la dieta tarii in proportiunea cu numarul sau,
sa-§i aiba dregatorii sai in toate ramurile administrative, judecatore§ti §i militare in
aceea§i proportiune, sa se serveasca cu limba sa in toate treburile ce se ating de dansa,
atat in legislatiune, cat §i in administratie. Alte idei cuprinse in Motiune se referau la:
- egalitatea in drepturi §i foloase a bisericii romane cu celelalte biserici din
Transilvania;
- libertatea tiparului;
- asigurarea libertatii personale;
- libertatea adunarilor;
- infiintarea de tribunale cu jurati;
- inarmarea poporului sau garda nationala;
- infiintarea de §coli romane pe la toate satele §i ora§ele, gimnazii, institute
militare §i tehnice §i seminarii preote§ti, precum §i a unei universitati romane dotate
din casa statului;
- purtarea comuna a sarcinilor publice §i §tergerea privilegiilor.
Sub influenta unor mari ganditori §i in deplina consonanta cu curentele de
gandire democratica, conceptul romanesc de drepturi ale omului a fost elaborat tinand
seama de interesele tarii, in deplina armonie cu unitatea §i independenta nationala .
Astfel, in lucrarile lui Nicolae BALCESCU exista numeroase elemente privind
apararea drepturilor omului. Printre cele mai semnificative sunt: Despre starea sociala
a muncitorilor plugari din Principatele Romane in diferite timpuri, Despre
improprietarirea taranilor, Chestiunea economica a Principatelor Romane, lucrari in
care marele ganditor roman abordeaza, intr-o conceptie moderna, problema
proprietatii, a apararii drepturilor $i libertatilor, deziderate ale Revolutiei de la 1848.
Alecu RUSSO conditiona §i el infaptuirea drepturilor §i libertatilor de emanciparea
135
externa deplina, iar Mihail KOGALNICEANU -intr-un articol intitulat Desrobirea
tiganilor, publicat in 1849, arata ca masurile de dezrobire a tiganilor „ne inalta de-o
potriva cu staturile cele mai civilizate in privinta principiului moralului §i a dreptatii”.
Pronuntandu-se pentru respectul drepturilor individului, carturarul Gheorghe LAZAR
amintea ca „legea ordona ... §i nu numai legea naturala, dar §i cea scrisa” ca „sa faci
altuia ceea ce ai dori sa ti se faca tie insuti §i sa nu faci altuia ceea ce tu nu ai vroi ca
sa ti se faca”.
In timpul domniei lui Barbu §TIRBEI a fost promulgata Condica criminala,
care a inceput sa fie aplicata din 1852. Dintre prevederile sale cele mai importante,
amintim: principiul legalitatii incriminarii §i impiedicarea comiterii abuzurilor,
precum §i absenta reglementarilor cu privire la tortura §i pedepsele mutilante.
Evenimentele care au condus la Unirea Principatelor au marcat o etapa pe
drumul cristalizarii institutiilor moderne ale Romaniei , fiind elaborate o serie de
instrumente juridice, bazate pe o conceptie noua, umanista. O dovada a spiritului
democratic o constituie faptul ca multe dintre prevederile Codului civil (1864),
Codului penal (1865) §i Codului de procedura penala (1865) sunt valabile §i astazi .
De asemenea, Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris (1864), proclamat de catre
Alexandru loan CUZA, cuprindea importante dezvoltari constitutionale, in timp ce
ideea de bicameralism a fost consfintita prin crearea Corpului ponderator (precursor al
Senatului de astazi). Acesta impreuna cu Adunarea electiva constituiau puterea
legiuitoare.
Drepturile cetatene§ti au fost institutionalizate in tara noastra prin Constitutia
de la 1866 , pentru a carei elaborare au fost consulate constitutiile unor tari europene
cu lndelungate traditii democratice . Procesul preluarii a tot ceea ce a fost mai inaintat
in gandirea politica a altor popoare s-a impletit cu elaborarea unor institutii juridice
proprii, capabile sa dea expresie nazuintelor autentice de libertate §i de drepturi ale
poporului roman. Precizam cele mai importante idei democratice ale Constitutiei din
1866:
- principiul suveranitatii nationale;
- principiul guvernamantului reprezentativ;
- separatia puterilor;
- responsabilitatea ministeriala;
- recunoa§terea drepturilor omului §i cetateanului:
- libertatea con§tiintei, a invatamantului, a presei, a intrunirilor;
- egalitatea in fata legii;
- libertatea individuala;
- inviolabilitatea domiciliului;
- proprietatea sacra §i inviolabila;
- secretul scrisorilor §i telegramelor;
- libertatea de instruire;
- libertatea de asociere;
- dreptul de petitionare.
Constitutia din 1923 - prima Constitute a Romaniei intregite in granitele ei
fire§ti - marcheaza un pas inainte in directia consolidarii institutiei drepturilor
cetatene§ti, prin inlaturarea distinctiilor de avere pentru dreptul de vot §i raspunde
standardelor moderne de elaborarea a documentelor de acest gen din epoca respectiva.
______In intervalul dintre cele doua razboaie mondiale, dezvoltarile conceptuale in
136
materie de drepturi ale omului au dobandit -grape demersurilor §tiinpifice ale unei
stralucite pleiade de juri§ti, diplomapi §i istorici romani, o incontestabila statura
europeana .
In condipiile instaurarii dictaturii regale, Constitupia din 1938, care pastreaza
aceeap formulare a drepturilor ca §i cea din 1923, include prevederea ca - in caz de
pericol de stat - se poate institui starea de asediu generala sau parpiala. Prin aceasta, se
crea mijlocul practic de suspendare a garanpilor constituponale, inclusiv cele
referitoare la drepturile fundamentale. Constitupia din 1938 a concentrat, totodata,
puterile politice in mana regelui, care dobandea prerogative deosebit de mari.
Dictatura regelui Carol al Il-lea a inaugurat, din pacate, o perioada de peste cinci
decenii, in care violarea, §i nu respectarea drepturilor omului, a constituit regula
sistemului politic din Romania.
In toamna anului 1944, prin Decretul regal nr. 1626 din 2 septembrie 1944 , s-a
dispus repunerea in vigoare a Constitupei din 29 martie 1923. Art. 1 al acestui Decret
prevedea ca “drepturile romanilor sunt cele consacrate de Constitupa Romaniei din
1866, cu modificarile ce i-au fost aduse ulterior, §i de Constitupa din 29 martie 1923”.
Pana la aparipa unui decret ulterior, puterea legislativa urma sa fie exercitata de catre
Romania $i Rege, la propunerea Consiliului de Minipri. O lege speciala urma sa statorniceasca
dreptul condipiile in care magistrapii sunt inamovabili. Juriul ramanea desfiinpat. Ulterior, la
international al 11 octombrie 1944, a fost emis un alt Decret, §i anume: Decretul-lege nr. 1849, care
drepturilor aducea completari Decretului regal anterior menponat, prin prevederi legate de
omului urmarirea §i sancpionarea celor care contribuisera la dezastrul parii, in legatura cu
razboiul purtat impotriva Napiunilor Unite.
In condipiile in care para noastra a fost practic ocupata de trupele sovietice
“eliberatoare” §i sub ameninparea acestora, a fost instaurat un regim de “democrapie
populara”, drepturile omului suferind amputari §i reduceri, fiind subordonate noii
conceppii cu privire la organizarea statului, bazata pe dominapia unui singur partid §i
interzicerea celorlalte, pe prohibirea oricaror acpiuni ori atitudini politice care ar fi
Incalcari ale contravenit ideologiei comuniste. Au fost eliminate garanpiile democratice, care
drepturilor asigurau judecarea echitabila §i corecta a proceselor, administrarea justipiei
omului in efectuandu-se dupa criterii politice §i de clasa. Pe de alta parte, s-a manifestat -cu tot
regimul mai multa acuitate- o discrepanpa flagranta intre litera §i spiritul reglementarilor
dictaturii juridice, unele prevederi consacrate prin acte normative fiind subordonate criteriilor
comuniste politice §i folosite ca mijloc de anihilare a elementelor aparpinand fostelor partide
politice §i intelectualitapii. Treptat s-a ajuns la degradarea ordinii juridice, care
consfinpea inipial anumite drepturi §i libertapi, acesteia substituindu-i-se un organism
statal aservit dictaturii comuniste, folosit pentru lichidarea oricaror tendinpe de
impotrivire fapa de noul regim instaurat in para. Istoria -cea reala, §i nu cea posibila- a
vrut ca prin alegerile din 1946, falsificate de comuni§ti, sa se spulbere orice speranpa,
ce devenea extrem de fragila o data cu instaurarea -sub presiune sovietica- a regimului
lui Petru GROZA. Situapia drepturilor omului in cei 45 de ani de regim totalitar
comunist coincide cu o prapastie intre litera moarta a unor prevederi constitupionale §i
practicile de violare sistematica a drepturilor §i libertapilor fundamentale. Cadrul
normativ, care nu contravenea -paradoxal- prea mult standardelor internapionale, a fost
permanent incalcat de acei care trebuiau sa vegheze la respectarea lui. Totul era
subordonat binecunoscutelor dogme §i lozinci prin care se proslaveau a§a-zisele virtupi
umaniste ale regimului comunist, “grija deosebita fapa
137
de om §i problemele lui”.
Constitute din 1948, 1952 §i 1965, degi pretindeau ca „asigura
puterea poporului”, au legalizat grave abateri de la principiile
democratice:
- a fost eliminat sistemul pluripartid prin instaurarea gi
consacrarea unei singure
forte politice conducatoare in stat - partidul comunist. Acest
partid a eliminat, practic, top rivalii sai din competipa politica
gi, cu timpul, dupa cucerirea deplina a puterii, a dizolvat
chiar §i acele partide cu ajutorul carora constituise Frontul
National Democratic. Constitutia din 13 aprilie 1948,
prevedea in art. 1 ca Republica Populara Romana este “un
stat popular”, iar Constitutia din 27 septembrie 1952
considera statul roman ca fiind “un stat al oamenilor muncii
de la orage gi sate”. “Rolul conducator al partidului” a fost
consacrat o data cu Constitupa din 21 august 1965, chiar din
Titlul I -“In Republica Socialista Romania, fopa
conducatoare a societapi este partidul comunist roman” .
Asemenea prevederi, reiterate obsesiv in toate actele
organizatorice ale statului din perioada 1948-1989, erau de
natura de a stigmatiza, aprioric, orice fel de conceppe sau
manifestare politica contrara principiilor ideologiei
comuniste ;
- sistemul constitutional in anii dicaturii comuniste a adus grave
atingeri
dreptului de proprietate al cetatenilor, recurgandu-se la
confiscari fara nici un fel de despagubiri. Constitutia din
1952 a adus limitari mai grave proprietapi, prin art. 11
dispunandu-se ca: “statul democrat-popular realizeaza in mod
consecvent politica de ingradire gi eliminare a elementelor
capitaliste”. Totodata, politica de colectivizare a negat,
practic, orice fel de consistenta a prevederilor referitoare la
ocrotirea dreptului de proprietate particulara asupra
pamantului, a taranilor cu gospodarii mici gi mijlocii.
Planificarea economiei nationale gi sistemul hipercentralizat
ce a fost creat in Romania, masurile de confiscare a
proprietapi,
nerespectarea prevederilor
constitutional referitoare la garantarea dreptului la proprietate
au incalcat, cu cinism, unul dintre drepturile cele mai
importante ale omului. Art. 36 din Constitutia din 1965 limita
in mod expres aria dreptului de proprietate personala, acesta
(fara o reala protecpe juridica) referindu-se numai la
“veniturile §i economiile provenite din munca, casa de locuit,
gospodaria de pe langa ea §i terenul pe care le se afla,
precum §i bunurile de uz §i confort personal”;
- mecanismele sistemului au condus la o concentrare fara
precedent a puterii,
138
care elimina orice posibilitap de afirmare a drepturilor
omului. Cu toate ca s-a insistat foarte mult asupra largii palete de
drepturi consacrate de Constitutia din 1965, printre care: egalitatea
cetatenilorfara deosebire de naponalitate; dreptul la munca; dreptul
la odihna; asigurare materiala pentru batranete, boala sau
incapacitate de munca; dreptul la invatatura; folosirea limbii materne
de catre naponalitaple conlocuitoare; egalitatea femeii cu barbatul,
etc. primeaza caracterul formal, declarativ al acestora, in condipile in
care intreaga institupe a drepturilor omului era subordonata unei
anumite structuri a sistemului politic. Pe masura ce in Romania s-a
accentuat concentrarea puterii, organul suprem al puterii de stat -
Marea Adunare Naponala - a capatat tot mai mult un aspect
“decorativ”, fiind sporite atributele “pre§edintelui Republicii
Socialiste Romania”, care concentra in mainile sale functiile de:
secretar general al partidului comunist, comandant suprem al
_______armatei, pregedinte a nenumarate comitete $i organisme
muncitoregti,
tarane§ti, de control, §.a.. Cultul grotesc al acestuia il infap§a
ca un “adevarat simbol” al unitapi najionale. Drepturile §i
libertaple ceta!ene§ti devenisera o simpla formalitate, fiind
negate, atat prin acte legislative, cat §i prin incalcari brutale
ale legii .
Dintre categoriile de drepturi, care au fost incalcate “cu
naturaleê” in anii dictaturii totalitare enunjam pe cele
semnificative:
□ egalitatea in drepturi: a fost flagrant nesocotita prin introducerea
unor condijii discriminatorii la angajare, pentru acceptarea in
anumite funcpi §i pentru admiterea la facultap, jinandu-se seama de
apartenenja politica §i sociala;
□ dreptul la viaja: ca principal drept al omului, cu intregul sau
cortegiu de drepturi adiacente, era grav incalcat, regimul ceau§ist
refuzand, cu obstinajie, sa accepte documentele international ce
interziceau pedepsa cu moartea. De asemenea, acest drept era negat
de condipile inumane de trai, de alimentape (a se vedea “Programul
de alimentape §tiinîfica”);
□ libertatea domiciliului §i secretul corespondenêi: drepturi grav
afectate de imixtiunea organelor, care ar fi trebuit sa apere §i sa
garanteze prevederile legale;
□ libertatea de opinie, de gandire §i de credinja, libertatea
cuvantului, libertatea presei, dreptul la educate, precum §i drepturile
politice: au fost restricponate permanent, fiind subordonate
concepjiei marxiste despre societate, conceppile diferite de cele
oficiale constituindu-se in fapte penale;
□ liberatea de asocire: era limitata la organizapile oficiale, orice tip
de organizajie contrara principiilor comuniste fiind prohibite;
□ dreptul de proprietate: a suferit grave atingeri prin naponalizare,
expropriere, fiind desfiinâta proprietatea individuala asupra
pamantului;
□ dreptul persoanei de a circula §i de a se deplasa: a suferit serioase
139
ingradiri, atat in ceea ce prive§te deplasarea in interiorul larii, cit §i
deplasarea in afara graniêlor;
□ libertatea alegerii profesiei §i a locului de munca: era condijionata
de anumite prevederi discriminatorii, in sensul ca existau anumite
profesiuni §i locuri de munca pentru care nu puteau opta decat
persoane care indeplineau condipi speciale;
□ libertatea cetajeanului in raport cu justipa §i cu autoritaîle:
prezumjia de nevinovape a fost practic anihilata de un sistem
procesual care nega dreptul la aparare in faza urmaririi penale, iar
actele ilegale ale organelor de stat nu puteau fi atacate.
Faptele de drept comun au fost catalogate ca fiind infracpuni
politice.Cu toate ca in aceasta perioada au fost ratificate majoritatea
convenpilor §i acordurilor international din domeniul drepturilor
omului, preocuparea guvernanjilor a fost nu pentru aplicarea lor, ci
pentru inventarea unor subterfugii prin care sa mascheze eludarea
grosolana a acestora. O analiza severa a ceea ce s-a petrecut in acei
ani conduce la concluzia ca ideologia comunista §i regimul generat
de aceasta au fost profund antiumane, iar intre acestea §i conceptul
de drepturile omului a existat o opozijie indestructibila.
Se poate afirma ca, in condijiile regimului de dictatura, simpla
invocare a drepturilor omului era sinonima cu comiterea unui act
antistatal, de competenja dreptului penal. Alegajiile, conform carora
numai anumite segmente ale populajiei, respectiv persoanele
aparjinand minoritajilor najionale, ar fi facut obiectul unei privari de
drepturi §i libertaji fundamentale sunt inexacte . Singurul domeniu,
in care regimul comunist s-a manifestat “echitabil” fata de toji
cetajenii Romaniei a fost acela al drepturilor omului, pe care,
sistematic, fara discriminare de sex, varsta, origine etnica sau
convingeri religioase, l-a violat._______________________________________
140
Drepturile omului, privite din diverse unghiuri in raport cu
legisla(ia interna a perioadei comuniste, s-au conturat ca fund ni§te
concepte cu caracter declarativ, care nu §i-au gasit niciodata
materializarea lor practica. Se poate afirma ca ceea
ce a caracterizat comportamentul Romaniei in
privin(a drepturilor omului pana in anii ’80 a fost
duplicitatea. O lunga perioada de timp, statul roman
a avut o pozi(ie in exterior §i o cu totul alta in
interior . Acceptarea obliga(iilor juridice §i politice
internaponale ar fi trebuit sa determine o schimbare
a atitudinii interne a regimului fa(a de drepturile
ceta(enilor, insa in realitate acest lucru nu s-a
intamplat niciodata.
Mo§tenirea nefasta a comunismului, care a
inclus serioase caren(e in planul culturii politice (in
sensul cel mai larg al cuvantului), trebuie
“umpluta” prin diseminarea reglementarilor privind
Perspective drepturile omului, educapa in acest domeniu
ale afirmarii trebuind sa aiba adresabilitatea cea mai buna, prin
drepturilor aceasta in(elegand nu numai publicul larg, ci §i
omului dupa persoanele care au competence in asigurarea, in
decembrie mod calificat, a respectarii §i prezervarii drepturilor §i libertaplor
1989 ceta(ene§ti.
Decembrie 1989 a creat, in Romania, condipile pentru
constituirea unui sistem democratic al drepturilor §i libertaplor
omului, producandu-se cateva transformari fundamentale, atat in
atitudinea declarata, cat §i in cea practica fa(a de problematica
drepturilor omului. Prin Comunicatul catre (ara al Consiliului
Frontului Salvarii Naponale din 22 decembrie 1989, s-a abolit
dictatura, dar nu s-a specificat, in mod expres, regimul constitutional
al (arii §i nici forma de guvernamant. Din aceste motive, §i numai, s-
a suspnut in randul speciali§tilor ca acest Comunicat nu a abrogat
decat par(ial Constitu(ia din 1965, ramanand in vigoare toate
dispozi(iile care nu se refereau la structurile de putere ale dictaturii.
Ca urmare a alegerilor din 20 mai 1990 a fost ales noul
Parlament al (arii, intr-o structura bicamerala: Camera Deputa(ilor §i
Senatul. Pana la adoptarea Constitu(iei Romaniei din 1991 (ara
noastra s-a angajat in mod ireversibil pe drumul spre democra(ie,
libertate §i demnitate umana, spre edificarea unui stat de drept, bazat
pe pluralism politic, alegeri libere §i respectarea drepturilor §i
libertaplor omului.
Aceasta op(iune interna §i-a gasit corespondentul extern in
spiritul nou in care autoritaple romane in(eleg sa abordeze
problematica cooperarii interna(ionale cu alte state §i organisme
interna(ionale in domeniul de referin(a. Astfel, una dintre
principalele orientari a fost aceea de abrogare sau amendare a
dispozi(iilor legale, care contraveneau, intr-o forma sau alta,
exigen(elor respectarii drepturilor §i libertaplor fundamentale,
respectiv de adoptare a unor legi noi, de natura sa creeze cadrul
141
juridic adecvat pentru respectarea drepturilor omului, in conformitate
cu angajamentele internaponale asumate. In acest sens au fost
adoptate acte normative in ceea ce prive§te: pluralismul politic;
legea electorala; libertatea la opinie §i credin(a; privatizarea
societa(ilor comerciale; fondul funciar; protec(ia sociala; legea
ceta(eniei romane; libertatea de circula(ie in interiorul §i in afara
grani(elor (arii; regimul pa§apoartelor; contenciosul administrativ.
De asemenea, au fost adoptate o serie de masuri §i acte
legislative indreptate spre crearea cadrului necesar pentru a se
asigura protec(ia dreptului la via(a, demnitatea umana, libertatea §i
securitatea personala. A fost abolita pedeapsa cu moartea §i s-au
adoptat prevederi exprese pentru definirea §i interzicerea torturii, a
pedepselor §i tratamentelor inumane §i degradante. Toate pedepsele
pentru fapte politice au fost amnistiate §i prevederile respective din
Codul penal, abrogate. Au fost modificate prevederile nedemocratice
ale Codului de procedura penala, garantandu- se dreptul la aparare pe
durata intregii proceduri judiciare, dreptul de recurs la tribunal
impotriva arestarii preventive, stabilirea posibilitapi de a fi eliberat
pe
142
caujiune. Au fost acordate o serie de drepturi pentru repararea nedreptajilor comise de
dictatura, in timpul fostului regim, persoanelor persecutate pe motive politice, dejinute
sau pedepsite.
Libertatea de exprimare §i asociere §i-a regasit expresia in constituirea a
numeroase organizajii nonguvernamentale, iar aplicarea drepturilor economice s-a
efectuat prin acte normative §i masuri necesare trecerii la economia de piaja.
Este incontestabil faptul ca situajia drepturilor omului in Romania s-a schimbat
substantial in anii postdecembri§ti, insa aderarea §i ratificarea unor instrumente juridice
internajionale nu trebuie facuta, din nou doar declarativ ori inconsistent pentru a nu
repeta gre§elile trecutului. In acest sens ni se remarcabila §i de o factura obiectiva
pozijia -de tip comparativ- a prof. univ. dr. Dumitru MAZILU, exprimata in cursul de
Drepturile Omului - concept, exigenje §i realitaji contemporane, pe care o redam,
succint:
Violarile grave, din “acei ani”, a drepturilor omului se repeta in continuare:
- foamea, frigul §i frica din anii totalitarismului se repeta in anii post-totalitarism;
- lipsa alimentelor - lipsa mijloacelor necesare oamenilor pentru a le cumpara;
- inchiderea surselor de caldura - debran§area de la rejeaua de termoficare din lipsa
banilor pentru a achita prejul caldurii;
- frica de represiunea politica - frica de represiunea economica.
Extinderea saraciei prin declinul “programat” al producjiei §i instrainarea
activelor celor mai rentabile ale jarii la prejuri modice;
Ofensiva impotriva valorilor §i tradijiilor najionale in detrimentul afirmarii
drepturilor omului;
Impactul corupjiei asupra drepturilor omului:
- incalcarea drepturilor cetajeanului;
- proliferarea abuzurilor §i ilegalitajilor;
- cre§terea imoralitajii.

1. Cum a fost incalcata libertatea cetajeanului in raport cu justijia §i cu autoritajile in
timpul dictaturii comuniste?
2. Cum s-a abolit dictatura?
3. Ce s-a intamplat cu libertatea de exprimare si de asociere dupa 1989 ?
4. Codul Calimah ?
Raspunsul se gaseste la pagina 112, 114, 115, 116.
10.4. Reflectarea prevederilor instrumentelor juridice international in normele juridice interne ale
Romaniei
Romania a ratificat cele mai importante convenjii elaborate sub egida O.N.U.,
uneori acceptandu-le in totalitate, alteori formuland rezerve. Enumeram cateva
Reflectarea
dintre acestea:
143
prevederilor Declaratia Universala a Drepturilor Omului Pactul International cu privire
instrumentelor la Drepturile Civile §i Politice Pactul International cu privire la Drepturile
juridice Economice, Sociale §i Culturale Conventia International privind eliminarea tuturor
Internationale in formelor de discriminare rasiala
normele juridice Conventia impotriva torturii §i a altor pedepse §i tratamente cu cruzime,
interne ale inmane sau degradante
Romaniei Conventia cu privire la prevenirea §i pedepsirea crimei de genocid
Conventia international privind suprimarea §i pedepsirea crimei de apartheid
Conventii Conventia cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare fata de
Internationale femei
elaborate in Conventia cu privire la drepturile copilului
cadrul Conventia cu privire la statutul refugiatilor §i Protocolul privind statutul
Najiunilor refugiatilor
Unite Conventia privind consimtamantul la casatorie, varsta minima pentru
casatorie §i inregistrarea casatoriilor
Conventia cu privire la drepturile politice ale femeilor Conventiile de la
Geneva din 1949 privind protectia victimelor conflictelor armate international §i
Protocoalele aditionale
Statutul Consiliului Europei

Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului §i a libertatilor
fundamentale
Conventia culturala europeana
Conventia europeana privind statutul juridic al copiilor nascuti in afara
Convenjii casatoriei
Internationale Conventia europeana in materia adoptiei de copii
elaborate in Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale
cadrul Carta sociala europeana
Consiliului Conventia europeana privind extradarea
Europei Conventia europeana pentru reprimarea terorismului.
INSTRUMENTE INTERNATIONALE IN DOMENIUL
DREPTURILOR OMULUI- DECLARATII, CONVENTII, PACTE,
PROTOCOALE
Sistemul Natiunilor Unite s-a dezvoltat considerabil, numarand astazi
Instrumente aproximativ 100 de documente juridice international si consacrand peste 139 de
international drepturi si libertati ale omului.
in domeniul Preocuparile ONU de dezvoltare a mecanismelor de garantare si promovare
drepturilor a drepturilor omului au dus la adoptarea a numeroase conventii, protocoale si alte
omului documente ale Adunarii Generale si ale institutiilor specializate ale ONU, pe
domenii particulare ale protectiei drepturilor omului:
1. Dreptul la autodeterminare;
2. Eliminarea discriminarii si a apartheidului;
3. Eliminarea torturii si a altor pedepse sau tratamente inumane, crude sau
degradante;
4. Protectia drepturilor femeii;
5. Protectia drepturilor copilului, ale adolescentului si ale persoanelor
care au nevoie de asistenta;
____________________ ____________________________________________________________
3—2
144
6. Reprimarea traficului cu fiinte umane si a exploatarii prostituarii altuia;
7. Eliminarea sclaviei, a servitutii si a muncii fortate;
8. Dreptul la munca si la conditii corespunzatoare de munca;
9. Dreptul la sanatate;
10. Dreptul la educatie si cultura;
11. Dreptul la o nationalitate;
12. Statutul refugiatilor, al migrantilor si al apatrizilor;
13. Drepturile persoanelor apartinand minoritatilor;
14. Protectia drepturilor omului in perioada de conflict armat;
15. Combaterea criminalitatii international;
16. Promovarea si apararea drepturilor omului.
1. Dreptul la autodeterminare
- Declaratia Adunarii Generale a ONU referitoare la acordarea independentei
tarilor si popoarelor coloniale, 14 decembrie 1960;
- Declaratia Adunarii Generale a ONU pentru suveranitatea permanenta asupra
resurselor naturale, 14 decembrie 1962.
2. Eliminarea discriminarii si a apartheidului
- Declaratia Natiunilor Unite asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare
rasiala, 23 noiembrie 1963;
- Conventia international privind eliminarea tuturor formelor de discriminare
rasiala, 21 decembrie 1965;
- Declaratia Adunarii Generale a ONU cu privire la rasism si prejudecati rasiale,
27 noiembrie 1978;
- Conventia OIM privind discriminarea in domeniul fortei de munca si al
exercitarii profesiei, 25 iunie 1958;
- Conventia privind lupta impotriva discriminarii in domeniul invatamantului, 14
decembrie 1960;
- Conventia international asupra eliminarii si reprimarii crimei de apartheid, 30
noiembrie 1976;
- Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femei, 18
decembrie 1979;
- Declaratia Conferintei generale a UNESCO asupra eliminarii tuturor formelor de
intoleranta si de discriminare fundate pe religie sau pe convingere, 25 noiembrie
1981;
- Conventia international impotriva apartheidului in sport, 10 decembrie 1985.
3. Protectia drepturilor omului in administrate si justitie
- Conventia impotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau
degradante, 10 decembrie 1984;
- Reguli minime pentru tratamentul detinutilor, adoptate de ECOSOC, 1955,
completate la 13 iulie 1977;
- Codul de conduita pentru responsabilii cu aplicarea legilor, adoptat de Adunarea
Generala a ONU, 17 decembrie 1979;
- Garantii pentru protectia drepturilor persoanelor pasibile de pedeapsa cu moartea,
adoptate de ECOSOC, 25 mai 1984;
- Ansamblul de reguli minime ale Natiunilor Unite cu privire la administrarea
justitiei pentru minori (Regulile de la Beijing), adoptat de Adunarea Generala a
ONU, 29 noiembrie 1985
4. Protectia drepturilor femeii
- Conventia asupra drepturilor politice ale femeii, 20 decembrie 1952;___________
145
- Conventia privind consimtamantul la casatorie, varsta minima pentru casatorie si
mregistrarea casatoriilor, 7 noiembrie 1962.
5. Protectia drepturilor copilului, ale adolescentului si ale persoanelor care au
nevoie de asistenta
- Declaratia drepturilor copilului, 20 noiembrie 1959;
- Declaratia asupra promovarii in randurile tineretului a idealurilor de pace, respect
reciproc si intelegere intre popoare, adoptata de Adunarea Generala a ONU, 7
decembrie 1971;
- Declaratia drepturilor deficientului mintal, adoptata de Adunarea Generala a
ONU, 20 decembrie 1971;
- Declaratia drepturilor persoanelor handicapate, proclamata de Adunarea Generala
a ONU, 9 decembrie 1975;
- Conventia cu privire la drepturile copilului, 20 decembrie 1989.
6. Reprimarea traficului cu fiinte umane si a exploatarii prostituarii altuia
- Conventia pentru reprimarea traficului cu fiinte umane si a exploatarii prostituarii
altuia, 21 martie 1950.
7. Eliminarea sclaviei, a servitutii si a muncii fortate
- Conventia relativa la sclavie, adoptata de Liga Natiunilor, 25 septembrie 1926;
- Protocolul de amendare a Conventiei relative la sclavie, adoptata de Adunarea
Generala a ONU, 23 octombrie 1953;
- Conventia suplimentara cu privire la abolirea sclaviei, a trofeului cu sclavi si a
institutiilor si practicilor analoage, 7 septembrie 1956;
- Conventia OIM privind abolirea muncii fortate, 25 iunie 1957.
8. Dreptul la munca
- Conventia OIM privind munca de noapte a femeilor care lucreaza in industrie, 17
iunie 1948;
- Conventia OIM privind politica de angajare, 17 iunie 1964.
9. Dreptul la sanatate
- Declaratia universala cu privire la eliminarea definitiva a foametei si a
malnutritiei, adoptata de Adunarea Generala a ONU, 17 decembrie 1974;
- Conventia unica asupra stupefiantelor. 30 martie 1961;
- Conventia Natiunilor Unite contra traficului ilicit de stupefiante si substante
psihotrope, 19 decembrie 1988.
10. Dreptul la educatie si cultura
- Declaratia asupra principiilor cooperarii culturale internationale, adoptata de
Conferinta generala a UNESCO, 4 noiembrie 1966.
- Dreptul la educatie, document adoptat de Adunarea Generala a ONU, 1981.
11. Dreptul la o cetatenie
- Conventia asupra cetateniei femeii casatorite, 29 ianuarie 1957;
- Declaratia Adunarii Generale a ONU cu privire la drepturile omului ale
persoanelor care nu poseda nationalitatea tarilor in care traiesc, 13 decembrie 1985.
12. Statutul refugiatilor, al migranfilor si al apatrizilor
- Conventia privind statutul refugiatilor, 28 iulie 1951;
- Protocol privind statutul refugiatilor, 31 ianuarie 1967;
- Constitutia Organizatiei Internationale pentru Migratii, 19 octombrie 1953,
amendata in 1987;
- Conventia international asupra protectiei tuturor muncitorilor migranfi si a
membrilor de familie ai acestora, 18 decembrie 1990;
- Conventia referitoare la statutul apatrizilor, 28 septembrie 1954;______________
146
- Conventia referitoare la reducerea cazurilor de apatridie, 30 august 1961.
13. Drepturile persoanelor apartinand minoritatilor
- Declaratia drepturilor persoanelor apartinand minoritatilor nationale sau etnice,
religioase sau lingvistice, adoptata de Adunarea Generala a ONU, 19 decembrie
1992.
14. Protectia drepturilor omului in perioada de conflict armat
- Declaratia Adunarii Generale a ONU asupra protectiei femeilor si copiilor in
perioade exceptionale si de conflict armat, 14 decembrie 1974;
- Conventia international contra luarii de ostatici, 17 decembrie 1979:
- Conventia international impotriva recrutarii, folosirii, finantarii si instruirii
mercenarilor, 4 decembrie 1989.
15. Combaterea criminalitatii international
- Conventia pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid, 9 decembrie 1948;
- Conventia asupra imprescriptibilitatii crimelor de razboi si a crimelor impotriva
umanitatii, 26 noiembrie 1968;
- Principii ale cooperarii international in privinta depistarii, arestarii, extradarii si
pedepsirii indivizilor vinovati de crime de razboi si crime impotriva umanitatii,
adoptate de Adunarea Generala a ONU, 3 decembrie 1973;
-Statutul Curtii Penale Internationale, 17 iulie 1998.
16. Promovarea si apararea drepturilor omului
- Declaratia cu privire la dreptul si responsabilitatea indivizilor, grupurilor si
organelor societatii de a promova si apara drepturile omului si libertatile
fundamentale universal recunoscute, adoptata la 9 decembrie 1998.______________

1. Ce tipuri de convenfii a adoptat Romania ?
2. Actualizati si completati lista instrumentelor international pentru fiecare
categorie de drepturi si libertati.
3. Creati o schema care sa cuprinda toate instrumentele identificate aplicand
metoda logica.
4. Realizati comparatii cu ordinea juridica nationala .
Raspunsul se gaseste la pagina 116, 117, 120. 121, 122
___________________________________________________________________
10.6. Rezumal
Unitatea de mvafare nr. 10 -Evolufia drepturilor omului m Romania trateaza
Considerafii preliminare - istoric - Romania §i dreptul international al drepturilor
omului - Incalcari ale drepturilor omului in regimul dictaturii comuniste - Perspective
ale afirmarii drepturilor omului dupa decembrie 1989 - Actele normative ce se refera la
drepturile omului elaborate dupa decembrie 1989 - Reflectarea prevederilor
instrumentelor juridice international in normele juridice interne ale Romaniei -
Romania §i Tratatele de Drepturile Omului
10.7. Bibliografia Unitafij de mvafare Nr. 10
Claudia Pau, Drepturi si libertati fundamentale in administratia publica, Suport de curs elaborat in tehnologia ID,
2020, disponibil pe platforma e-learning a FSPAC/UEM.
Jean-Francois Renucci, Tratat de drept european al drepturilor omului, Ed. Hamangiu, 2009 Bianca Selejan-
Gutan, Protectia europeana a drepturilor omului , Editia 5, ed. CH Beck, 2018 Frederic Sudre, Drept european §i
international al drepturilor omului, Editura Polirom, Ia§i, 2006
147
Oana-Mihaela Salomia, Instrumente juridice de protectie a drepturilor fundamental la nivelul
Spete CEDO disponibile pe pagina cursului.__________________________________
PROTECTIA DREPTURILOR OMULUI iN CONSTITUTIA ROMANIEI
Cuprins
11.2
Consideratii generale- Principiile constitutional care reglementeaza drepturile 123
§i libertatile fundamentale
11.4 Principalele drepturi prevazute in Constitutia Romaniei in raport cu CEDO 127
11.6 Rezumat 130
Prezentarea principiilor constitutional care reglementeaza drepturile §i

libertatile fundamentale
Prezentarea aplicarii normelor international in dreptul intern Cunoa§terea
principalelor drepturi prevazute in Constitutia Romaniei in raport cu CEDO
11.2.
Considera{ii generale. Principiile constitutional care reglementeaza drepturile $i libertatile
fundamentale
Constitutia Romaniei, inspirata atat din Declaratia Universala a Drepturilor

Omului, din tratatele international §i din Conventia Europeana a Drepturilor Omului
reglementeaza drepturile §i libertatile fundamentale ale cetateanului in titlul II,
intitulat “ Drepturile, libertatile §i indatoririle fundamentale”.
Aceste dispozitii, la care se adauga §i alte prevederi de aceea§i factura, care se
Considera {ii refera implicit la drepturile §i libertatile fundamentale ale omului, confera noii
generale- Constitutii a Romaniei caracterul unei legi fundamentale moderne, coerente, ce
148
Principiile promoveaza §i protejeaza la nivel maxim drepturile omului in Jara noastra, potrivit
constitutional standardelor europene §i universale.
care Legea suprema a Romaniei imbina in mod armonios prevederile referitoare la
reglementeaza diferitele drepturi §i libertaJi 1. Astfel alaturi de consacrarea §i, deci, garantarea la
drepturile $i nivel juridic maxim a unor drepturi §i libertaJi civile §i politice cum sunt: dreptul la
libertatile viaJa §i la integritatea fizica §i psihica, libertatea individuala, dreptul la aparare,
fundamentale dreptul de a alege §i de a fi ales, etc., in ConstituJia Romaniei i§i gasesc locul §i
unele drepturi economice, sociale §i culturale esenJiale pentru libera dezvoltare §i
manifestare in societate a personalitaJii umane, ca de exemplu: dreptul la invaJatura,
la ocrotirea sanataJii, dreptul la munca §i la protecJie sociala.
Adaugand la cele de mai sus faptul ca promovarea §i protecJia drepturilor §i
libertaJilor fundamentale ale omului fac obiectul cvasitotalitaJii dispoziJiilor noii
legi fundamentale romane§ti, se poate aprecia ca ea este o adevarata “ConstituJie a
drepturilor omului”.
Drepturile §i libertaJile fundamentale prevazute in ConstituJie vor fi
interpretate §i aplicate in concordanJa cu declaraJia Universala a Drepturilor
Omului §i cu toate celelalte tratate sau acte internaJionale la care Jara noastra este
parte ori a aderat2.
Principiile Articolul 20 alin.2 al ConstituJiei Romaniei prevede aplicarea prioritara a
constitufionale reglementarilor internaJionale referitoare la drepturile omului, la care Jara noastra
ale este parte §i legile interne care reglementeaza drepturile §i libertaJile fundamentale
reglementarii ale cetaJeanului.
drepturilor §i Fundamentate pe demnitatea umana §i libera dezvoltare a personalitaJii umane
libertafilor (art.1 alin.3) drepturile §i libertaJile cetaJeanului in Romania sunt valori de o
fundamentale importanJa deosebita.
La baza reglementarii lor stau urmatoarele principii:
- universalitatea drepturilor §i egalitatea cetaJenilor in a se bucura de exerciJiul
lor;
- unitatea drepturilor §i libertaJilor cu obligaJiile ce revin cetaJenilor in temeiul
dispoziJiilor constituJionale §i a altor legi interne;
- legalitaJii in conformitate cu care trebuie sa fie exerciJiul oricarui drept,
libertate sau obligaJie - acest principiu este propriu oricarui stat de drept;
- egalitatea cetaJenilor in faJa legii §i a autoritaJilor publice;
- obligativitatea exercitarii drepturilor §i libertaJilor fundamentale cu buna -
credinJa, fara sa aduca atingere drepturilor §i libertaJilor celorlalJi.
Din cuprinsul ConstituJiei se desprind drepturi §i libertaJi de care beneficiaza
cetaJenii Romaniei, precum §i obligaJiile fundamentale ale acestora. Atat drepturile,
cat §i indatoririle trebuie inJelese §i aplicate corelativ cu obligaJiile, respectiv
drepturile ce aparJin subiecJilor faJa de are se stabile§te sau exista raporturi
juridice. Acest raport juridic se na§te §i exista intre cetaJean §i stat, cand obiectul
reglementarii juridice a§ al aplicarii normei este un drept, libertate sau indatorire
fundamentala.
In cuprinsul ConvenJiei Europene a Drepturilor Omului anumite drepturi sunt
reglementate diferit faJa de cele cuprinse in ConstituJia Romaniei, existand in
cuprinsul legii fundamentale romane§ti anumite drepturi ce nu se regasesc in
cuprinsul CEDO. Acestea nu se bucura de o protecJie internaJionala ca o consecinJa
a inexistenJei reglementarii lor in CEDO.
Drepturile fundamentale ale cetaJenilor Romaniei, care nu se regasesc in
cuprinsul dispoziJiilor europene, sunt protejate prin garanJiile constituJionale, iar la
149
nivel international de cele prevazute in Pactul international privind Drepturile
150
Civile §i Politice , respectiv Pactul international privind Drepturile Economice,
Sociale, Culturale.
De asemenea, unele dintre aceste drepturi sunt protejate prin Conventii
internationale incheiate de institutii specializate ale ONU. Este cazul Organizatiei
Aplicarea Internationale a Muncii sub egida careia s-a asigurat protectia dreptului la munca §i
normelor a celorlalte drepturi intim legate de acesta.
internafionale O problema juridica de principiu care se ridica este aceea de a §ti daca normele
in dreptul internationale devenite parte a dreptului intern sunt egale, superioare sau inferioare
intern fata de normele fundamentale din cuprinsul Constitutiei.
Tratatele internationale devin parte din dreptul intern in urma ratificarii lor de
catre Parlament, deci in conditii similare adoptarii legilor. Desigur, actul de
ratificare este diferit in parte de procedura adoptarii legilor sau a Constitutiei, pentru
adoptarea sau revizuirea careia este necesar un cvorum calificat.
Fata de aceste considerente, se adauga dispozitia referitoare la aplicarea
prioritara a normelor internationale fata de cele interne, unii autori3 considerand ca
normele cuprinse in tratatele internationale ale drepturilor omului ratificate de
Romania ar trebui sa aiba aceea§i forta juridica cu aceea a normelor fundamentale
cuprinse in Constitute, o alta solutie fiind considerata negativista, deoarece:
a) - in cazul in care normele internationale ar fi superioare Constitutiei, Dreptul
International Public s-ar transforma intr-un drept supraordonat ceea ce ar contraveni
caracterului coordonator al acestuia, caracterului subsidiar §i complementar al
CEDO fata de legislatia interna §i dreptului tratatelor, precum §i principiilor
generale ale dreptului referitoare la libertatea vointei §i suprematiei legii;
b) - in cazul in care ar fi inferioare Constitutiei, Dreptul International Public ar
deveni un drept subordonat dreptului intern al statelor, ceea ce ar veni in
contradictie flagranta cu trasaturile specifice normelor internationale, mediului lor
de creare §i aplicare §i ar schimba finalitatea urmarita de state prin crearea normelor
internationale pe baza consimtamantului liber §i egal exprimat.
Alternativa viabila este egalitatea juridica a celor doua categorii de norme
avand in vedere faptul ca:
1. ele sunt complementare;
2. dispozitia referitoare la considerarea normelor internationale ca parte a
dreptului intern asigura aplicabilitatea directa a acestora pe teritoriul statelor parti la
CEDO;
3. atat normele internationale, cat §i cele interne, urmaresc in ceea ce prive§te
drepturile omului, realizarea unei ordinii juridice interne in armonie cu ordinea
europeana prefigurata de standardele internationale comune.
In literatura juridica au fost exprimate §i alte opinii. Conform uneia dintre
acestea s-a precizat ca, printr-o dispozitie expresa, Constitutia Romaniei din 1991 a
atribuit valoare constitutional §i nu supraconstitutionala principiilor §i normelor
general admise de dreptul international. Normele internationale conventionale au o
valoare echivalenta cu aceea a legii prin care au fost ratificate.
In materia drepturilor omului Constitutia recunoa§te suprematia dreptului
international (inclusiv a normelor conventionale) in ceea ce prive§te interpretarea
dispozitiilor ei. Cu alte cuvinte, autorul considera ca legea fundamentala recunoa§te
documentelor internationale ale dreptului omului un rol interpretativ (exclusiv) in
raport cu dispozitiile ei.
Astfel, se consacra refuzul recunoa$terii unui rol abrogator sau modificator al
151
documentelor international ale drepturilor omului fata de dispozitiile cuprinse in
legile interne. Modificarea sau abrogarea legislatiei nationale a unui stat este
competenta exclusiva a organelor sale legislative §i concorda cu principiul
fundamental al dreptului international al neamestecului in treburile interne ale altor
state. Aceasta competenta care apartine exclusiv puterii legislative a unui stat este
recunoscuta implicit de CEDO care contine norme a caror aplicare este subsidiara §i
complementara fata de legislatia interna a statelor.
Fiecare stat la un tratat international adopta o modalitate proprie de introducere
a tratatului in ordinea juridica interna. In Romania, inglobarea tratatelor
international in dreptul intern se face prin actele normative de ratificare (de aprobare
sau semnare). Actul de ratificare, indiferent de valoarea lui juridica (lege organica
sau lege ordinara), atribuie caracter direct normelor international conventionale,
inglobandu-se in sistemul juridic national.
Articolul 11 al Constitutiei prevede expres ca “Tratatele ratificate de Parlament,
potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Aceasta dispozitie este in concordanta cu principiul pacta sunt servanda cu
art.27 din Conventia de la Viena privind dreptul tratatelor §i cu tendintele actuale de
abordare pragmatica a raportului existent intre dreptul intern §i dreptul international,
in sensul gasirii unei solutii de organizare fara a ierarhiza cele doua ordini juridice.
In cautarea unei solutii la aceasta problema, doctrina franceza a consacrat teoria
piramidelor prin care se abordeaza raportul dintre norma internationala, constitutie,
legi, acte administrative §i pe cel dintre constitute §i celelalte legi interne.
Constitutia Romaniei consacra, prin dispozitii exprese, atat caracterul direct
aplicabil al normelor international in dreptul intern, cat §i aplicarea prioritara a
normelor internationale ale drepturilor omului: ata de legile interne neconcordante.
Legiuitorul roman a intentionat ca prin dispozitia art.20(1) din Constitutie sa
prevada expres obligatia statului roman de a asigura concordanta dispozitiilor
constitutionale cu tratatele §i documentele drepturilor omului, precizand expres in
alin.2 al art.20 din Constitutie prioritatea normelor internationale ale drepturilor
omului in cazul neconcordantei legilor interne cu acestea.
Prioritatea nu este identica cu superioritatea sau suprematia, ea constituind
solutia corespunzatoare finalitatii urmarite de ordinea juridica europeana §i
internationala.
Egalitatea normelor internationale ale drepturilor omului, care au devenit parte
a dreptului intern, cu dispozitiile legii fundamentale asigura in cazul unui litigiu
aplicarea prioritara a normelor internationale in cazul conflictului de legi sau
aplicarea exclusiva a normelor internationale in cazul inexistentei consacrarii
constitutionale a unui drept fundamental.
Aceasta solutie este consecinta existentei a trei cai paralele de aplicare a
normelor internationale a drepturilor omului in dreptul intern roman: aplicarea
directa, aplicarea prioritara §i aplicarea alaturi de, §i in conformitate cu dispozitiile
legii fundamentale.
152
1. Ce principii reglementeaza drepturile §i libertatile cetateanului in Romania?
2. Cand devin parte din dreptul intern tratatele international?
3. Caile de aplicare a normelor international a drepturilor omului in dreptul intern
roman.
4. Drepturi si libertati fundamentale prevazute in Constitutia Romaniei.
Raspunsul se gase§te la pagina 124, 125, 126, 127.
11.4. Principalele drepturi prevazute in Constitutia Romaniei in raport cu CEDO
Constitutia Romaniei prevede in art. 22(1) “Dreptul la viata , precum §i dreptul

la integritate fizica §i psihica ale persoanei sunt garantate”.
In acela§i sens se pronunta §i CEDO in art.2, iar prin Protocolul aditional nr.6 la
Conventie a fost abolita pedeapsa cu moartea. Din ansamblul dispozitiilor enuntate
Principalele deducem ca : dreptul la viata este unul din drepturile fundamentale esentiale §i are
drepturi caracter absolut nefiind permisa nici o derogare de la protectia lui in timp de pace
prevazute in sau de razboi, cu exceptia prevederilor exprese §i limitative prevazute de art. 2(2).
Constitutia Protocolul nr.6 prin care a fost abolita pedeapsa cu moartea urmare§te protectia
Romaniei in individuala impotriva oricarei suprimari a vietii, impusa arbitrar de catre stat.
raport cu Avand in vedere termenii din Conventie §i precizarile facute de Comisia
CEDO Europeana a Drepturilor Omului, dreptul la viata pe care il protejeaza legea este la
dreptul persoanelor nascute, apreciindu-se ca doar acestora li se poate aplica pedeapsa cu
Dreptul viafa moartea, legitima aparare, masurile de protectie a mamei a carei viata este in pericol.
Analizand prin coroborare textele dispozitiilor international se observa
urmatoarele:
- art.2 din CEDO reglementeaza dreptul la viata §i nu viata insa§i ca valoare
care trebuie protejata de lege;
- dreptul la viata apartine oricarei persoane fara discriminare;
- protectia legala a dreptului la viata trebuie asigurata de autoritatea nationala §i
este completata de interzicerea privarii vietii in mod intentionat.
Ocrotirea dreptului la viata nu exclude aplicarea pedepsei cu moartea in
executarea unei sentinte capitale in caz de razboi sau pericol iminent de razboi.
Constitutia Romaniei contine in art. 22(1) o dispozitie generala prin care
prevede garantarea dreptului la viata alaturi de dreptul la integritate fizica §i psihica.
Garantia constitutional care se refera exclusiv la dreptul la viata este dispozitia
art.22(3) care interzice pedeapsa cu moartea.
Legea fundamentala a Romaniei nu face precizari referitoare la exceptiile legale
ale aplicarii pedepsei capitale. Romania a ratificat Protocolul nr.6 care abole§te
pedeapsa cu moartea, dar protocolul se refera la obligatia statului de a nu aduce
atingere dreptului la viata, nu §i la situatiile in care moartea poate fi provocata de o
persoana fizica ce nu exercita atributii legale.
Autoritatile publice ale statului roman competente sa aplice legile nationale
153
trebuie sa asigure prin activitatea lor aplicarea conforma a dispozifiilor Constitufiei
cu cele ale CEDO §i cu respectarea interpretarilor §i a sensului atribuit nofiunilor
din Convenfie prin jurisprudent Curpi Europene a Dreptului Omului.
Constitufia Romaniei prevede in art.22(2):”Nimeni nu poate fi supus torturii §i

nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman sau degradant”.
In opinia Comisiei Europene a Dreptului Omului s-a determinat ca:
- tortura este tratamentul inuman avand drept scop obfinerea unor informafii
ori a unor marturisiri sau aplicarea unei pedepse;
- tratamentul sau pedeapsa inumana reprezinta tratamentul de natura sa
provoace in mod voluntar grave suferinfe mentale ori fizice §i care, in spefa, nu se
Interdicfia pot justifica;
torturii §i a - tratamentul sau pedeapsa degradanta este acela care umile§te in mod grav
tratamentelor individul in fat altora sau in proprii sai ochi sau care il determina sa acfioneze
inumane §i impotriva voinfei ori a con§tiinfei sale.
degradante Dispozifia din Constitufia Romaniei este conforma cu cea din Convenfie.
Articolele 11 §i 20 din Constitute fac aplicabile §i in Romania normele CEDO §i
interpretarea nofiunilor, astfel cum au fost ele infelese de Comisie (pe durata
funcfionarii acesteia), respectiv de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Constitufia Romaniei prevede in art. 39: “Munca forfata este interzisa.

Nu constituie munca forfata:
a) serviciul cu caracter militar sau activitafile desfa§urate in locul acestuia de
cei care, potrivit legii, nu presteaza serviciul militar obligatoriu din motive
Interdicfia religioase;
sclaviei, b) munca unei persoane condamnate, prestata in condifii normale, in perioada
servitufii §i a de detente sau de libertate condifionata;
muncii forfate c) prestatile impuse de situafia creata de calamitafi ori de alt pericol, precum §i
sau obligatorii cele care fac parte din obligafiile civile normale stabilite de lege”.
Sclavia consta in considerarea fiinfei umane obiect al propriety altuia, ceea ce
implica distrugerea personalitafii juridice.
Servitutea sau §erbia consta in obligarea persoanei aservite sa traiasca pe
proprietatea altcuiva §i implica imposibilitatea juridica de a schimba aceasta
condifie.
Art.39 din Constitute corespunde legislafiei §i jurisprudenfei europene cu
privire la confinutul muncii formate §i al exceptilor acesteia.
Nu exista insa nici o precizare cu privire la munca obligatorie, de unde
deducem ca legiuitorul roman atribuie acela§i infeles muncii formate §i celei
obligatorii.
Interdicfia reglementata de dreptul intern roman are un caracter absolut, nefiind
admisa nici o derogare in timp de pace sau razboi, statul fiind obligat sa o respecte
prin masurile pe care le ia.
Constitufia prevede in art. 23 alin.1 ca” libertatea individuala §i siguranfa
persoanei sunt inviolabile”, la celelalte dispozifii ale articolului reglementeaza
procedurile privind arestarea, perchezifionarea, punerea in libertate, etc.
Dispozifiile constitufionale atribuie libertafii §i siguranfei individului caracter
Dreptul la inviolabil, impunand astfel o obligafie imperativa statului, care trebuie sa nu aduca
libertate §i nici o atingere drepturilor menfionate. Ar fi trebuit sa fie prevazute in mod expres
siguranfa______ excepfiile legale in temeiul carora libertatea individului poate fi restransa. Absenfa
154
acestora, alaturi de absenfa interdicfiei autoincriminarii, constituie carenfe ale legii
fundamentale, care delimiteaza caracterul efectiv al dreptului la libertate individuala
§i siguranfa.
Constitufia prevede in art.25:
Dreptul la “(1) Dreptul la libera circulate, in fara §i strainatate este garantat. Legea stabile§te
libera condifiile exercitarii acestui drept.
circulate (2)Fiecarui cetacean ii este asigurat dreptul de a-§i stabili domiciliul sau re§edinfa
in orice localitate din fara, de a emigra, precum §i de a reveni in fara”.
Constitufia respecta spiritul dispozifiilor europene, confinand o formulare
generala care nu ofera garanfii minime §i nici nu precizeaza excepfiile legale cu
privire la exercitarea dreptului de libera circulate.
In masura in care condifiile exercitarii acestui drept raman sa fie stabilite prin
legi ordinare se poate ajunge la limitari ale acestui drept pe motive arbitrale.
Cu privire la extradare §i expulzare, Constitufia protejeaza expres cetafeni
romani, interzicand extradarea §i expulzarea acestora. Expulzarea sau extradarea
Dreptul de a se cetafenilor straini se hotara§te de justifie §i se face pe baza unei convenfii
casatori internafionale sau in condifii de reciprocitate.
Constitufia prevede in art. 26:
“(2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insa§i, daca nu incalca
drepturile §i libertafile altora, ordinea publica sau bunele moravuri”,
iar in art. 44:
“(1) Familia se intemeiaza pe casatoria liber consimfita intre sofi, pe egalitatea
acestora §i pe dreptul §i indatorirea parinfilor de a asigura cre§terea, educafia §i
instruirea copiilor”.
Convenfia Europeana a Drepturilor Omului prevede in art .12 ca “Incepand cu
varsta nubila, barbatul §i femeia au dreptul de a se casatori §i de a intemeia o
familie conform legilor nafionale ce reglementeaza exercitarea acestui drept”.

, Test de autoevaluare 11.2
/JgfR 1 .Enumerafi principalele drepturi prevazute in Constitufia Romaniei.
2 . Ce prevede Constitutia cu privire la libertatea individuala §i siguranfa
persoanei?
3. Munca fortata - reglementare in Constitute si in instrumente international.
4. Explicati caracterul direct aplicabil al normelor internafionale in dreptul intern
consacrat de Constitufia Romaniei prin dispozifii exprese?
Raspunsul se gase§te la pagina 127, 128, 129,130
155
Bibliografia generala
1. Claudia Pau, Drepturi si libertati fundamentale in administratia publica, Suport de curs elaborat in tehnologia ID,
2020, disponibil pe platforma e-learning a FSPAC/UEM.
2. Claudia Andritoi, Teoria generala a drepturilor omului, Editura VIS Print, Bucuresti 2011.
3. Claudia Andritoi, Drepturi si libertati fundamentale, Editura VIS Print, Bucuresti 2011.
4. Aristotel - Politica, Ed. Naponala; Bucuresti 1924;
5. M.Mihaila, C.Andritoi, Drepturile omului §i strategii anti-discriminatorii, Editura UEM Re§ita, 2009.
6. Marian Mihaila, Claudia Andritoi, Protectia juridica a drepturilor omului, intre intrebari §i raspunsuri, Editura
„Eftimie Murgu”, Re§ita, 2005
7. Marian Mihaila, Claudia Andritoi, Libertatea de gandire, con§tiinâ §i religie in dreptul international, Editura
„Eftimie Murgu”, Re§ita, 2005
8. Ovidiu Predescu , Nasty Marian Vladoiu, Drept european si international al drepturilor omului. Note de curs, Ed.
HAmangiu, 2014
9. Jean-Francois Renucci, Tratat de drept european al drepturilor omului, Ed. Hamangiu, 2009
10. Bianca Selejan-Gutan, Protectia europeana a drepturilor omului , Editia 5, ed. CH Beck, 2018 ’
11. Frederic Sudre, Drept european §i international al drepturilor omului, Editura Polirom, Ia§i, 2006
12. Oana-Mihaela Salomia, Instrumente juridice de protectie a drepturilor fundamentale la nivelul Uniunii Europene,
Editura CH Beck, 2020
13. Raluca Bercea, Protectia drepturilor fundamentale in sistemul Conventiei Europene a Drepturilor Omului, Editura
CH Beck, 2020.
14. Legislatia indicata in suportul de curs (nationala, europeana si international)- Constitutia, Declaratia Universala a
Drepturilor Omului, Carta ONU, Declaratia de la Interlacken etc
ANEXA1
REZOLVARI ALE TESTELOR DE AUTOEVALUARE Test de autoevaluare 1.1
1. Care sunt marile idei umaniste sintetizate de Ulpian?

2. Cum a contribuit religia la dezvoltarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului?
3. Asemanari, deosebiri, conexiuni, interferente intre drepturile omului si dreptul international umanitar ?
4. Ce prevede Declaratia drepturilor omului §i ale libertatilor cetatene§ti” din 26 august 1789?
1. In Roma antica filozofii §i-au propus §i ei sa dea raspunsuri la astfel de intrebari, dar acestea, intr-o oarecare masura,
reflecta acela§i continut de idei §i conceptii. Astfel, apologia, “dreptului uman” o regasim in lucrarile “Despre obligatii”,
“Despre Republica” §i Despre regi” a lui Cicero (106 - 43 i.c.) §i in lucrarea “Despre natura lucrurilor” a lui Titus Lucretius
(99-55 i.c.)
Jurisconsultul roman Ulpian sintetizand in plan juridic marile idei umaniste, aprecia in esenta ca principiile dreptului trebuiau
sa fie urmatoarele: sa duci o viata onesta, sa nu vatami ceea ce apartine altuia §i sa atribui fiecaruia ce este al sau.
2. Religiile au avut un rol esential in promovarea conceptiilor umaniste. Biserica cre§tina a stabilit chiar o ierarhie a
diverselor forte de drept in materie. Filozofii cre§tini au dezvoltat aceasta teorie preluand de la “Decalog“(cele 10 porunci) §i
au enuntat pe aceasta baza anumite drepturi individuale, fundamentale. Dupa Sf.Toma d’Aquino, individul este in centrul unei
ordini sociale §i juridice, insa legea divina are preeminenta absoluta asupra dreptului laic, a§a cum este el definit de rege sau
print, ca urmare a aparut un dublu conflict: dintre puterea religioasa §i stat pe de alta parte, intre individ §i stat pe de alta parte.
De aici §i o labilitate a aliantelor cand biserica sustinea autoritatea civila pentru a-§i intari legitimitatea insubordonarii
supu§ilor pe cand biserica sau unii membrii ai sai, se alaturau poporului in lupta sa contra unei puteri opresoare Islamul care se
156
baza pe doua idei forta, respectiv pe emanatia divina, sacra izvorata din lipsa islamica §i in Coran (sursa esentiala a dreptului
musulman) promovau drepturile omului prin intermediul unor oameni ai religiilor (Vijal Alah).
Budismul bazat pe o alta conceptie, nu se dovede§te o religie distincta ci fructul unei mediatii. Bharna lui Buddha,
pornea de la recunoa§terea unei inter/relatii intre necesitatile omului §i ale animalului. Aceasta inter/relatie se situeaza in
centrul budismului §i are ca scop sa infraneze dezvoltarea excesiva a eu-lui uman §i sa stabileasca o ordine sociala aplicabila
fara distinctii de culoare, rasa sau ideologii politice.
De fapt, toate religiile au ridicat toleranta la rang de principiu, ideile umaniste fiind consacrate de altfel in lucrarile
unor speciali§ti de prestigiu ai teologiei, in hotararile unor intruniri eclesiastice.
Din pacate insa, in practica unor religii, lupta impotriva credintelor ostile s-a transformat in intoleranta, ducand in final la
sacrificarea nu numai a necredincio§ilor, dar §i a persoanelor acuzate de anumite erezii, de incalcari ale normelor de conduita
umana propovaduita de biserica.
Pe ansamblu insa influenta religiilor la afirmarea conceptului de drepturi ale omului, reprezinta un fapt notabil, cu
multiple implicatii in socialul, economicul §i chiar politicul vremii, dar §i in evolutia viitoare a materiei.
3. Ambele sisteme juridice au acela§i obiect: persoana umana.
Fie ca este timp de pace sau conflict armat, statele sunt angajate sa respecte persoana umana fara nici o discriminare.
Este interzisa moartea, in dreptul international umanitar, pentru persoanele protejate, in cazul drepturilor omului in
toate imprejurarile. Dreptul la viata este un drept fundamental al omului, cu exceptia cazurilor prevazute in mod expres, in
legea penala acolo unde condamnarea la moarte nu a fost abolita.
Atat dreptul international umanitar, cat §i drepturile omului, recunosc ca demnitatea fiintei umane §i drepturile egale
§i inalienabile ale acesteia constituie fundamentul libertatii, justitiei §i pacii in lume.
Ambele institutii contin §i norme privind indatoririle individuale fata de celalalt §i fata de colectivitate §i este tinut sa
respecte autoritatile §i ordinea publica.
In conflictele interne, dreptul umanitar, contine o norma imperativa, privind suveranitatea statului pe teritoriul caruia
se deruleaza conflictul armat intern, pronuntandu-se impotriva oricarei interventii din exterior, fie direct, fie indirect, rezerva
care acopera atat situatia de drept umanitar, cat §i cele privind drepturile omului.
Protocolul adifional la ’"Conventiile de la Geneva’" este inspirat in parte din Pactele drepturilor politice §i civile,
elaborate in cadrul ONU.
Ambele consacra principiul ca “toate persoanele care nu participa la ostilitafi, indiferent ca sunt sau nu private de
libertate, au dreptul la respectul persoanei lor, al onoarei, convingerilor §i practicilor religioase, urmand a fi tratate cu
umanitate ”.
Iata deci ca doua documente cu caracter international, elaborate pentru situatii diferite (Pactele drepturilor politice §i
civile din decembrie 1966 pentru situatii de pace, iar Protocolul aditional II din 1977, la Conventiile de la Geneva pentru
situatii de conflict armat) se refera la drepturi fundamentale ale fiintei umane.
Similar, Conventiile de la Geneva din 12 august 1949 (a -Ill-a §i a IV-a) preiau din Declaratia Universala a Drepturilor Omului
din 10 decembrie 1948, principalele drepturi enuntate §i le garanteaza victimelor de razboi.

1. Atributiile Adunarii Generale a ONU?
2. In cate sectii este organizat Centrul pentru drepturile omului?
3. Care sunt organizatiile cu rol in promovarea drepturilor omului?
4. Care este structura ONU?
1. Adunarea Generala a O.N.U., potrivit prevederilor de la art.13, va initia studii §i va face recomandari in scopul de a
promova cooperarea international in domeniul economic, social- cultural, educativ §i sanitar §i sprijina infiintarea drepturilor
omului §i libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie. In continuare la art.55 lit.c, se
mentioneaza ca Natiunile Unite vor favoriza respectarea universala §i efectiva a drepturilor omului §i libertatilor fundamentale
pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie. In fine la art.56 se stipuleaza ca toti membrii acestei organizatii se
obliga sa intreprinda actiuni in comun §i separat, pentru realizarea acestor scopuri.
2. Centrul a fost organizat in §ase sectii corespunzatoare domeniilor de activitate principale desfa§urate dupa cum
157
urmeaza:
-sectia de instrumente internationale;
-sectia de comunicari;
-sectia de proceduri speciale;
-sectia de servicii consultative;
-sectia de relatii externe, publicatii §i documentare.
3. OIM - Este infiintata in anul 1919. §i-a dobandit statutul de institute specializata a O.N.U. in anul 1946. Are sediul la
Geneva. In afara de faptul ca O.I.M. §i-a adus o contribute de seama intre cele doua razboaie mondiale la elaborarea unor
standarde international pe linia ocrotirii drepturilor omului, in ceea ce prive§te raporturile de munca §i ale ocrotirii sociale,
prin elaborarea unui numar insemnat de conventii §i recomandari, am putea spune ca aceasta institute prin insa§i problematica
pe care o abordeaza in societate se subordoneaza in totalitate principiului protejarii drepturilor omului. Din continutul
Constitutiei O.I.M. se desprind cu u§urinta preocuparile organizatiei.
UNESCO - Este infiintata ca §i institute specializata in 1946. Are sediul la Paris.
Scopurile U.N.E.S.C.O., care sunt indreptate in directia favorizarii schimburilor culturale, a educatiei, a sprijinirii progresului
§i §tiintei, sunt legate in mod evident de om, de ceea ce Declaratia universala a drepturilor omului, cere popoarelor cu privire
la fiinta umana. Militand pentru cre§terea gradului de educate, pentru protejarea valorilor culturale ale umanitatii, pentru tot ce
a creat valoros fiinta umana, U.N.E.S.C.O. este una din institutiile specializate ale O.N.U., care i§i aduce o contribute efectiva
la dezvoltarea vietii spirituale de care are nevoie omenirea.
FAO - a fost infiintata ca institute specializata in anul 1945. Sediul F.A.O. este la Roma. Printre obiectivele sale,
Organizatia il are §i pe acela al realizarii cooperarii internationale, in domeniul drepturilor omului, in special al eliminarii
foametei §i malnutritiei , care este un drept fundamental al omului. Ea are un caracter preponderent tehnic, urmarind ridicarea
nivelului de trai al popoarelor statelor membre, sporirea randamentului productiei §i repartizarea produselor alimentare §i
agricole, imbunatatirea conditiilor de existenta a populatiilor rurale, expansiunea economiei mondiale §i rezolvarea problemei
subnutritiei pe Terra.
OMS - Este o organizatie interguvernamentala cu statut de institute specializata O.N.U. din 1946. Constitutia ei a intrat
in vigoare doar in anul 1948. Are sediul in Geneva §i birouri regionale in intreaga lume. Preocuparile pe plan mondial ale
acestei institutii sunt plasate in sfera ocrotirii sanatatii oamenilor, deci operarea drepturilor la viata al acestora. Activitatea
acestei organizatii se materializeaza mai ales printr-o serie de actiuni pe plan mondial cu prilejul diferitelor evenimente
deosebite. Avem in vedere actiunile umanitare in timpul conflictelor armate, dar §i in timp de pace prin executarea unor
programe in diferite zone ale lumii prin apararea omului.
4. O.N.U. are in structura urmatoarele organe principale:

Adunarea Generala,
Consiliul de Securitate,
Consiliul Economic §i Social (E.C.O.S.O.C.),
Consiliul de Tutela,
Curtea International de Justitie,
Secretariatul.
Dintre aceste preocupari mai semnificative in domeniul protectiei drepturilor omului le au Adunarea Generala, Consiliul
Economic §i Social, precum §i Secretariatul O.N.U.

l.Sesizarea CEDO?
2. Componenta Marii Camere?
3. Organizarea §i functionarea Curtii Europene a Drepturilor Omului?
4. Protectia drepturilor omului in cadrul Uniunii Europene ?
1. Sesizarea Curpii
Orice stat contractant sau particular care se considera victima a incalcarii a Convenpiei poate adresa direct Curpii o
158
cerere invocand violarea de catre un stat contractant a unuia dintre drepturile garantate prin Convenpie. O nota utila p formele
de cerere pot fi obpinute de la Grefa.
Procedura in fapa Curpii Europene a Drepturilor Omului este contradictorie p publica. Audierile sunt publice, sub
condipia ca Marea Camera/Camera sa nu decida altfel datorita unor imprejurari exceppionale. Memoriile p alte documente
depuse la Grefa Curpii de catre parpi sunt accesibile publicului. Petenpii individuali pot suspine, ei inpp, cererile, dar
reprezentate de catre un avocat este recomandata p chiar obligatorie pentru audieri, o data ce cererea a fost declarata
admisibila. Pentru petenpii cu resurse financiare reduse, plata avocapilor care acorda asistenpa juridica se efectueaza de catre
Consiliul Europei.
2. Marea Camera
Este formata din 17 judecatori, se constituie pentru 3 ani. Sunt membri de drept pre§edintele Curpii, vicepre§edinpii p
pre§edinpii de secpi, iar ceilalpi sunt desemnapi prin rotape din doua grupuri de judecatori, care alterneaza la 9 luni p a caror
compunere este echilibrata geografic p dupa diferitele sisteme juridice. Exista un Colegiu format din 5 judecatori ai Marii
Camere care examineaza cererile de rejudecare a unei acpuni pentru care s-a pronunpat o hotarare de Camera, dar acest
Colegiu nu are competenpa de a tran§a asupra fondului.
3. Curtea se compune dintr-un numar de judecatori egali cu cel al statelor contractante, membre ale Consiliului Europei.
La 1 ianuarie 2006 numarul acestora era de 46, napionalitatea §i statul in numele caruia au fost alep, repartizarea pe secpii §i
cele doua Mari Camere fiind prezentate in documentul elaborat de Grefa. Convenpia §i Regulamentul de funcpionare al Curpii
nu prevad nici o restricpie privind numarul de judecatori avand aceea§i napionalitate. Ei sunt alep de fiecare data pentru 6 ani,
dar mandatul a jumatate din judecatorii ale§i expira dupa 3 ani, astfel incat reinnoirea mandatului acestora este posibila la
fiecare 3 ani. Calitatea, drepturile p obligapiile judecatorului se refera in special la faptul ca:
- ei trebuie sa se bucure de cea mai inalta considerapie morala §i sa intruneasca condipiile cerute pentru exercitarea
inaltelor funcpii juridice sau sa fie juri§ti cu o competenpa notorie;
- ip exercita mandatul cu titlu individual, nu pot fi membrii in guvern §i nici nu pot exercita alta profesie incompatibila
cu statutul lor.
- mandatul judecatorilor inceteaza la implinirea varstei de 70 de ani.
4. In tratatele constitutive ale comunitapilor europene, problematica drepturilor omului nu este abordata in mod expres.
Aceasta situapie se explica prin faptul ca in momentul instituirii lor, comunitapile avea alte obiective principale de urmarit, iar
drepturile p libertapile fundamentale ale omului erau garantate in cadrul altei organizapii (Consiliul Europei) p prin mecanisme
special create.
Singurele referiri regasite in tratate sunt cele privind nediscriminarea pe baza de napionalitate, nediscriminarea pe baza
de sex, libertatea de circulapie a marfurilor, persoanelor, serviciilor p capitalurilor.
Aplicarea tratatelor comunitare p a celorlalte reglementari din categoria normelor dreptului derivat a evidenpiat insa
necesitatea respectarii drepturilor §i libertapilor fundamentale in activitatea tuturor institupiilor p organelor fundamentale in
activitatea tuturor institupiilor p organelor comunitare, atat in ceea ce privepe persoanele fizice cat §i referitor la cele juridice.
In timp insa, la nivelul Uniunii Europene s-a cristalizat ideea elaborarii unui document care sa reuneasca drepturile
fundamentale in vigoare la nivelul Uniunii, de maniera care sa le faca mai vizibile.
Astfel a fost conceputa Carta drepturilor fundamentale din Uniunea Europeana, document care a fost dezbatut la NISA
in decembrie 2000 de catre Consiliul european.
In cadrul dezbaterilor s-au constatat divergence intre cei 15 membri ai uniunii, astfel meat aceasta Carta nu are la ora actuala o
valoare juridica, urmand sa fie analizata la ConferinCa InternaCionala din anul 2004, pe a carei ordine de zi a fost deja
prevazut „Statutul Cartei drepturilor fundamentale din Uniunea europeana”

1. In ce an a fost constituita OrganizaCia Statelor Americane?
2. Comisia africana a drepturilor omului §i popoarelor.
l.OrganizaCia Statelor Americane (O.S.A.) a fost constituita in anul 1948, in urma intrarii in vigoare a Cartei care sta la baza
constituirii ei.
159
2. Comisia are urmatoarele atribuCii principale: promovarea drepturilor omului §i popoarelor in Africa, protecCia
drepturilor omului §i popoarelor §i interpretarea oricaror dispozifii ale Cartei. Comisia este formata din unsprezece membri.

1. CaracterizaCi drepturile cetaCeanului.
2. Ce reprezinta Carta InternaCionala a Drepturilor Omului?
3. Enumerati drepturile civile?
4. Dreptul la intrunire §i asociere pa§nica
1. Drepturile cetaCeanului sunt drepturi rezervate resortisanCilor unui stat. Ele sunt drepturi subiective recunoscute numai
acelor persoane care se bucura de existenCa relaCiei determinate de cetaCenie §i care genereaza un dublu raport: fiecare
cetaCean are, pe de-o parte, dreptul de a fi protejat de catre statul sau de apartenenCa, iar pe de alta parte, are -din punct de
vedere legal- anumite indatoriri faCa de acel stat. CondiCia juridica a celorlalte persoane aflate pe teritoriul unui stat (care nu
au cetaCenia acestuia) este diferita de aceea a cetaCenilor §i se materializeaza prin asigurarea §i garantarea drepturilor civile,
cele politice fund garantate numai cetaCenilor, prin care, practic, statul se identifica.
2. Carta InternaCionala a Drepturilor Omului reprezinta un ansamblu de documente reunite sub aceasta denumire, §i
anume: DeclaraCia Universala a Drepturilor Omului; Pactul InternaCional privind drepturile civile §i politice; Protocolul
facultativ la Pactul InternaCional privind drepturile civile §i politice §i Al doilea Protocol facultativ la Pactul InternaCional
privind drepturile civile §i politice vizand abolirea pedepsei cu moartea.
3 . Drepturile civile reprezinta o categorie de drepturi indispensabile asigurarii libertaCii §i egalitaCii in demnitate §i
vizeaza garantarea libertaCilor individuale, sfera acestora fund deosebit de intinsa intrucat insoCesc individul din momentul
na§terii (iar pentru unele drepturi, chiar din momentul concepCiunii) pana in clipa morCii, iar unele dintre ele au efecte
juridice chiar dupa moarte.
4. Art. 20 din DeclaraCia Universala a Drepturilor Omului consacra “libertatea de intrunire §i de asociere pa§nica”,
precizand, in acela§i timp, ca “nimeni nu poate fi silit sa faca parte dintr-o asociaCie”, aceasta fiind o opCiune strict personala
§i manifestata in condiCii de deplina libertate.
In conformitate cu dispoziCiile art. 21 §i art. 22 din Pactul InternaCional cu privire la drepturile civile §i politice, libertatea de
intrunire §i asociere pa§nica nu poate si supusa “decat restricCiilor conforme cu legea §i necesare intr-o societate democratica,
in interesul securitaCii naCionale, a ordinii publice ori pentru a ocroti sanatatea sau moralitatea publica sau drepturile §i
libertaCile altora”. In acela§i timp, Pactul stipuleaza faptul ca dispoziCiile sale nu se opun ca “exercitarea acestui drept
(respectiv, a dreptului de asociere) de catre membrii forfelor armate §i ai polifiei sa fie supusa unor restricfii legale”. Atat in
Declarafie, cat §i in Pact se prevede dreptul la asociere in mod liber cu alte persoane, inclusiv dreptul de a constitui sindicate §i
de a adera la ele pentru ocrotirea drepturilor persoanei. Sunt menfionate §i in acest caz restricfiile prevazute de lege pentru
motivele §i interesele menfionate anterior. Instrumentele juridice internafionale prevad faptul ca anumite restricfii impuse de
autoritafi, armata §i polifie nu inseamna o incalcare a drepturilor omului daca acestea au un caracter temporar §i o motivafie
temeinica.

5. Ce reprezinta drepturile de generatia a doua?
6. Precizafi care sunt documentele internafionale cu privire la Drepturile Economice, Sociale §i Culturale.
7. La ce se refera drepturile economice?
8. Ce categorii de drepturi sunt prevazute in DUDO?
1. Drepturile omului, in ansamblu, reprezinta un tot unitar, ele definind pozifia unei persoane in societatea din care face
parte . Cu toate ca cele doua Pacte Internafionale (Pactul Internafional cu privire la Drepturile Civile §i Politice §i Pactul
Internafional cu privire la Drepturile Economice, Sociale §i Culturale) permit o clasificare a drepturilor omului in doua mari
160
categorii: drepturi civile §i politice §i drepturi economice, sociale §i culturale nu putem afirma ca intre ele exista o ierarhizare.
Instrumente fundamentale ori speciale ale O.N.U. §i ale unor institufii specializate, precum: O.I.M., O.M.S., F.A.O., etc.
enunfa drepturile din aceasta categorie, insa aplicarea lor este condifionata de nivelul de dezvoltare economico-sociala a
statului, de resursele §i condifiile acestuia in domeniu, etc.
2. Carta O.N.U., Declarafia Universala a Drepturilor Omului §i Pactul Internafional cu privire la Drepturile Economice,
Sociale §i Culturale.
3 . Drepturile economice vizeaza garantarea unui minim de bunuri materiale, drepturile sociale sunt cele ce trebuie asigurate
omului muncitor, in mod individual sau colectiv.
4. Declarafia Universala a Dreptului Omului este considerata “idealul comun de atins de catre toate popoarele §i toate
nafiunile in domeniul drepturilor omului” .
In ceea ce prive§te drepturile economice, sociale §i culturale in Declarafie se afirma ca fiecare persoana are dreptul: la
asigurare sociala; la munca §i la alegerea libera a muncii sale; la un salariu egal pentru o munca egala; la o remunerare
echitabila §i satisfacatoare care sa-i asigure o existenfa conforma cu demnitatea umana; de a intemeia sindicate §i de a se afilia
la sindicate; la odihna §i la timp liber, la un nivel de viafa corespunzator asigurarii sanatafii §i bunastarii sale, in special in ceea
ce prive§te hrana, imbracamintea, locuinfa §i ingrijirea medicala; la asigurare in caz de §omaj, invaliditate, vaduvie, batranefe,
ca §i in alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenfa, ca urmare a unor imprejurari independente de voinfa sa; la
protecfia mamei §i a copilului; la educafie, parinfii avand, cu prioritate, drepturi de a alege felul de educafie ce trebuie data
copiilor lor; de a lua parte in mod liber la viafa culturala a colectivitafii; la protecfia intereselor morale §i materiale ce decurg
din orice opera §tiinfifica, literara sau artistica al carei autor este.

5. Cand a fost adoptat Pactul Internafional al Drepturilor Economice, Sociale §i Culturale?
6. Care este semnificafia Pactului pentru statele semnatare?
7. Care sunt instrumentele juridice cu caracter regional ?
8. In ce consta angajamentul statelor de a lua masuri pentru realizarea drepturilor prevazute de Pact ?
1. Pactul International al Drepturilor Economice, Sociale §i Culturale a fost adoptat §i deschis spre semnare, ratificare §i
aderare la 16 decembrie 1966.
2. Semnand Pactul, statele se angajeaza sa prezinte modul in care au luat masuri pentru ducerea la indeplinire a acestuia,
prin rapoarte catre Secretarul General al O.N.U., care -la randul sau- le va trimite (in copie) spre examinare, Consiliului
Economic §i Social. Totodata, Secretarul General al
0. N.U. are obligatia de a trimite aceste rapoarte §i institutiilor specializate cu preocupari in materie. Consiliul Economic §i
Social poate transmite aceste rapoarte Comisiei pentru Drepturile Omului, in scop de studiu §i elaborare de recomandari.
Angajamentul statelor de a lua masuri pentru realizarea drepturilor prevazute de Pact reprezinta, pe de-o parte o obligate cu
efect imediat (realizarea, la un nivel minim a fiecarui drept §i garantarea acestuia fara nici o discriminare), iar pe de alta parte o
obligate de perspectiva (in ceea ce prive§te realizarea tuturor drepturilor dispuse de Pact).
1. Fara a avea pretentia unei enumerari exhaustive, vom enumera cateva dintre cele mai importante:
□ Convenpa Europeana pentru salvgardarea drepturilor omului §i a libertaplor sale fundamentale. Documentul a fost
semnat la data de 4 noiembrie 1950 §i a intrat in vigoare la data de 3 septembrie 1953. Conventia a fost amendata prin
Protocoalele aditionale: nr. 3 (intrat in vigoare la 21 septembrie 1970), nr. 5 (intrat in vigoare la 20 decembrie 1971) §i nr.
8 (intrat in vigoare la 1 ianuarie 1990).
□ Carta Africana privind drepturile omului §i popoarelor. Documentul, cunoscut §i sub denumirea de “Carta Banjul”, a
fost adoptat la 26 iunie 1981, in cadrul Conferintei de la Nairobi (Kenya) §i a intrat in vigoare la 21 octombrie 1986.
□ Conventia Americana privind drepturile omului
A fost adoptata la 20 noiembrie 1969, in cadrul Conferintei diplomatice interamericane de la San Jose (Costa Rica) §i a
intrat in vigoare la 18 iulie 1978. S.U.A. §i Canada nu au ratificat Conventia pana in prezent.
2. Angajamentul statelor de a lua masuri pentru realizarea drepturilor prevazute de Pact reprezinta, pe de-o parte o
obligate cu efect imediat (realizarea, la un nivel minim a fiecarui drept §i garantarea acestuia fara nici o discriminare),
iar pe de alta parte o obligate de perspectiva (in ceea ce prive§te realizarea tuturor drepturilor dispuse de Pact).
161
1. Unde sunt reglementate drepturile economice §i sociale?
2. Enumerati drepturile culturale?
3. Dreptul de a participa la viata culturala ?
4. Dreptul la educate?
1. Drepturile economice §i sociale sunt consacrate atat in Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cat §i in Pactul
International privind Drepturile Economice, Sociale §i Culturale.
2. Dreptul la educate; dreptul de a participa la viata culturala; dreptul de a beneficia de progresul tehnic §i de aplicatiile
acestuia.
3. Dreptul de a participa la viata culturala, sau dreptul la cultura este un concept complex, cu elemente ce tin de dreptul la
educate, dreptul de a participa la viata culturala, dreptul de informare §i de exprimare, accesul la valorile spirituale, nationale
§i universale, precum §i cu unele drepturi economice §i sociale, civile §i politice.
4. Dreptul unei persoane la educate ocupa un loc central in sistemul drepturilor omului, acesta constituind o conditie sine qua
non pentru exercitarea celorlalte drepturi §i libertati fundamentale, pentru implinirea efectiva a personalitatii. Principala sa
componenta o constituie dreptul la invaâtura, care, de§i este enuntat intr-o serie de documente juridice international, o mare
parte a populatiei Terrei este privata de acest drept .

Care sunt generatiile de drepturi ale omului?
1. Care sunt generatiile de drepturi ale omului?
2. Enumerati drepturile colective si instrumentele cu caracter specific care le reglementeaza?
3. Specificati confinutul dreptului la autodeterminare.
4. Definiti conceptul de „popor”.
1. Drepturile omului sunt clasificate in trei mari categorii sau “generatii”: drepturi din prima generate - in care sunt
incluse drepturile civile §i politice; drepturi de a doua generate - care cuprind drepturile economice, sociale §i culturale §i
drepturi din a treia generate sau drepturi de solidaritate.
2. Dreptul la pace, dreptul la mediu natural sanatos, dreptul la autodeterminare, dreptul la dezvoltare.
3 . Dreptul la autodeterminare are un triplu continut: politic, economic §i uman. Popoarele, care se afla sub orice forma de
dominate sau dependents au dreptul de a-§i constitui propriul stat, indiferent daca mijloacele §i metodele la care recurg sunt
pa§nice ori violente. In acela§i context, toate popoarele au dreptul de a-§i determina, in deplina libertate, cand §i cum doresc,
statutul politic intern §i extern, fara ingerinta din exterior §i de a-§i realiza -dupa propria dorinta- dezvoltarea lor politica,
economica, sociala §i culturala, cu conditia de a respecta integritatea teritoriala §i a prezerva frontierele existente. Aplicarea
dreptului la autodeterminare a constituit o preocupare constanta a Adunarii Generale §i a Consiliului de Securitate ale O.N.U.,
care au adoptat o serie de rezolutii, fie pentru plasarea sub regimul tutelei a unor teritorii (pentru ca, in cele mai multe cazuri,
dupa expirarea acordurilor de tutela, respectivele teritorii sa se constituie ca state §i sa devina membre ale O.N.U.), fie pentru a
formula regimul juridic al teritoriilor care nu se autoguverneaza .
4. Conceptul de „popor” este definit ca reprezentand un grup de persoane ce au radacini comune §i o identitate actuala,
care leaga aceste persoane impreuna, prin diferite moduri. Printre factorii care contribuie la aceasta identitate ar fi: cei de
natura etnica, de limba, religie, cultura, geografie, teritoriu, perioade ori imprejurari istorice.

5. Cand a intrat in vigoare Conventia referitoare la statutul apatrizilor?
6. Elementele conceptului de emigrare.
7. Ce reprezinta refugiatii si care sunt palierele fundamentale ale statutului juridic al refugiatilor.
8. Explicati principiul netrimiterii (non-refoulment)?
1. Conventia referitoare la statutul apatrizilor a intrat in vigoare la 6 iunie 1960.
162
2. Migrarea, cu cele doua componente ale sale - emigrarea §i imigrarea - este o problema ce aparfine, in acela§i timp,
dreptului intern §i dreptului international. Este o problema de drept intern deoarece intra in atributul suveran al fiecarui stat.
Prin legislatia sa interna, statul reglementeaza, in special, conditiile de admitere a strainilor pe teritoriul sau, precum §i
conditiile de emigrare . Reglementarea imigrarii se face in raport de interesele lor. For(a dreptului intern asupra imigrarii ridica
problema rolului dreptului international al migrarii. De§i este mai putin elaborat §i structurat decat alte ramuri ale dreptului
international, existenta dreptului international al migrarii nu este astazi contestat de nimeni.Din punct de vedere juridic,
conceptul de emigrare are doua elemente principale:
- intentia de a pleca definitiv din tara de origine pentru a se stabili in alta tara;
- parasirea efectiva a teritoriului tarii respective.
3 . Refugiatii reprezinta o categorie de persoane care §i-au parasit tara din considerente de persecutie rasiala, religioasa,
nationala, apartenentei la un grup social ori opiniilor politice.
Protectie §i asistenta.
4. Principiul netrimiterii (protectia contra trimiterii in statul persecutor) - non refoulement Dreptul de §edere in tara de azil
nu este absolut, un refugiat poate, in imprejurari determinate, sa fie expulzat , dar nu poate fi constrans sa plece in tara de
origine (statul persecutor). Statul care folose§te refugiati in mod regulat ca membri ai echipajului la bordul unei nave purtand
pavilionul sau va trebui sa examineze cu bunavointa posibilitatea de a autoriza respectivii refugiati sa se stabileasca pe
teritoriul sau §i sa le elibereze documente de calatorie ori sa le admita un titlu temporar pe teritoriul sau in scopul facilitarii
stabilirii lor intr-o alta tara .
O persoana care a primit dreptul de azil intr-o tara are o serie de obligatii - dintre care cea mai importanta este „de a se
conforma legilor §i regulamentelor, precum §i masurilor luate pentru mentinerea ordinii publice”, dar §i de drepturi, care
trebuie aplicate fara discriminare pe considerente de rasa, religie ori tara de origine .
□ Asistenta: include §i asigurarea sociala pentru persoanele, inclusiv refugiatii, care n-au mijloace sa se intretina. In sprijinul
acestora vine comunitatea international^ guvernele respective §i diferite organizatii de caritate.
Dupa adoptarea Conventiei din 1951, Natiunile Unite au manifestat o preocupare constanta pentru consolidarea statutului
refugiatilor, actionand in trei directii principale:
- largirea categoriilor de persoane care pot sa beneficieze de statutul de refugiat
Prin Protocolul privind statutul refugiatilor s-a reu§it ca aplicarea Conventiei din 1951 sa se aplice tuturor categoriilor de
refugiati. Protocolul a fost conceput pentru a raspunde fluxurilor de refugiati din Europa comunista - „refugiatul era”, dupa
cum aprecia prof. Francois CREPEAU din Canada, „o proba vie a superioritatii ideologice a democratiilor occidentale, iar
primirea sa era o victorie politica inainte de a fi o datorie umanitara” .
- reglementarea azilului teritorial
Declaratia asupra azilului teritorial „a recunoscut ca acordarea de catre un stat a azilului persoanelor care se bazeaza pe art. 14
din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, este un act pa§nic §i umanitar §i nu poate fi considerat ca inamical cu privire
la un alt stat”, elaborand, totodata o serie de principii, care trebuie aplicate de state. Cu toate ca Declaratia nu a avut efectul
scontat, pana in prezent nu s-a reu§it elaborarea unui alt instrument juridic international, de§i au existat preocupari in acest
sens .
- instituirea asistentei materiale ca element fundamental al statutului de refugiat Asistenta materiala a
prezentat mai putina importanta atata
timp cat nu s-a apreciat corect caracterul nelimitat al statutului de refugiat. In 1952 s-a lnregistrat prima masura ce a vizat
asigurarea asistentei materiale, pentru ca in 1954, Adunarea Generala a
O.N.U. sa autorizeze, din nou, Inaltul Comisariat pentru a intreprinde „un program de solutii permanente” in favoarea
refugiatilor. Cu toate acestea, problema refugiatilor, cu gravele ei implicatii, continua sa ramana la ordinea zilei datorita
persecutiilor pe motive rasiale, religioase ori apartenentei la un grup social sau opiniilor politice care au loc intr-o anumita tara.
5. Care era rolul rezervat femeilor?
6. Care este primul stat din Europa in care femeile au obfinut drepturi electorale?
7. Mentionati organizafiile regionale, preocupate de promovarea drepturilor femeii?
8. Lupta femeilor pentru emancipare - actiuni intreprinse?
163
1. Femeilor, care reprezinta mai mult de jumatate din populafia Terrei, li s-a rezervat dintotdeauna, iar in unele zone
continua sa li se rezerve, un rol minor, periferic, deseori fiind supuse unui tratament discriminatoriu ori umilitor. A fost supusa
la un regim de sclavie fi vanduta ca o marfa, a facut -§i din pacate mai face- obiectul unui tratament umilitor fiind supusa la
prostitufie sau expusa in publicafii obscene, este finuta intr-o situafie inegala fafa de barbat §i supusa la tot felul de
discriminari, este victima vulnerabila in conflictele armate §i, fapt deosebit de important, in numeroase zone ale globului, ea
este lipsita de elementare drepturi politice. Incercari de egalizare a acestora, dupa matriarhatul antic, au existat in diferite etape
istorice, dar numai lumii moderne ia revenit cinstea de a rezolva aceasta problema serioasa.
2. Comunitatea internafionala a fost foarte receptiva la fenomenele negative care alterau statutul femeii in societate
§i a acfionat pentru a le preveni §i reprima. Astfel, inca la inceputul secolului, a avut loc o Conferinfa Internafionala, la Haga,
care a adoptat, in 1902, Convenfia Internafionala referitoare la conflictele de legi in materie de casatorie, divorf §i incredinfate
a copiilor, iar la 18 mai 1904, a fost adoptat Acordul Internafional cu privire la traficul cu femei . La 4 mai 1910 a fost adoptata
Convenfia Internafionala cu privire la reprimarea traficului cu femei. In acest context, trebuie subliniat faptul ca primul stat din
Europa in care femeile au obfinut drepturi electorale a fost Norvegia, in 1905, in timp ce altele, precum: Franfa (1944), Elvefia
(1971) au intarziat aceasta legiferare. Drumul catre emanciparea ... politica nu a fost u§or, astfel ca in 1937, dintr-un numar de
84 de state, numai in 22, femeile obfinusera dreptul la vot.
3 . Dintre organizafiile regionale, preocupate de promovarea drepturilor femeii, menfionam Uniunea Panamericana, care a
fost prima care, la Conferinfa de la Santiago de Chile, din 1923, a inscris in programul sau de activitafi viitoare studierea
mijloacelor menite sa aboleasca incapacitatea constitufionala §i juridica a femeii, pentru ca aceasta sa se poata bucura de toate
drepturile civile §i politice. La Conferinfa de la Havana, din 1928, statele latino-americane au hotarat sa creeze o Comisie
Interamericana a Femeii, in scopul de a studia condifia femeii in republicile americane §i de a asigura femeilor exercitarea
drepturilor lor civile §i politice. Comisia asupra nafionalitafii femeii casatorite a elaborat mai multe studii in baza carora, in
decembrie 1933, a adoptat o Convenfie omonima . Cea de-a 9-a Conferinfa Interamericana de la Bogota (30 aprilie- 2 mai
1948), care a creat Organizafia Statelor Americane, a adoptat doua Convenfii in domeniu, una intitulata: Convenfie asupra
recunoa§terii drepturilor politice ale femeii, iar cealalta: Recunoa§terea drepturilor civile ale femeii.
4. Incepand cu secolul XX, lupta femeilor pentru emancipare a capatat amploare, femeile se asociaza §i cer recunoa§terea
drepturilor politice §i civile, in egala masura cu cele ale barbafilor. Comunitatea internafionala a fost foarte receptiva la
fenomenele negative care alterau statutul femeii in societate §i a acfionat pentru a le preveni §i reprima. Astfel, inca la
inceputul secolului, a avut loc o Conferinfa Internafionala, la Haga, care a adoptat, in 1902, Convenfia Internafionala
referitoare la conflictele de legi in materie de casatorie, divorf §i incredinfate a copiilor, iar la 18 mai 1904, a fost adoptat
Acordul Internafional cu privire la traficul cu femei.

5. Cand a fost adoptata Convenfia asupra drepturilor politice ale femeii?
6. Cand au fost extinse drepturile politice ale femeii?
7. Ce instrumente international reglementeaza statutul femeii?
8. Care a fost scopul Conventiei asupra nationalitatii femeii casatorite ?
1. Conventia asupra drepturilor politice ale femeii a fost adoptata de Adunarea Generala a
O.N.U., la 20 decembrie 1952 §i a intrat in vigoare la 7 iulie 1955 .
2. Drepturile politice ale femeii au fost largite in 1966, la cele trei categorii de drepturi enuntate in Conventia din 1952,
adaugandu-se altele prin art. 25 din Pactul International cu privire la Drepturile Civile §i Politice. Prin acest articol s-a extins
interdictia discriminate prevazuta in art. 2 §i s-a dispus pur §i simplu ca orice cetatean are dreptul §i posibilitatea, fara niciuna
din aceste discriminari mentionate in acel articol §i fara restrictii nerezonabile:
- sa ia o parte la conducerea treburilor publice, fie direct, fie prin intermediul unor reprezentanti liber ale§i;
- sa aleaga §i sa fie ales, in cadrul unor alegeri periodice, oneste, cu sufragiu universal §i egal §i cu scrutin secret,
asigurand exprimarea libera a vointei alegatorilor;
- sa aiba acces, in conditii generale de egalitate, la functiile publice din tara sa.
3. Conventia asupra nationalitatii femeii casatorite a fost adoptata de Adunarea Generala a
164
O.N.U., la 29 ianuarie 1957 §i a intrat in vigoare la 11 august 1958, Conventia asupra drepturilor politice ale femeii a fost
adoptata de Adunarea Generala a O.N.U., la 20 decembrie 1952 §i a intrat in vigoare la 7 iulie 1955, Conventia privind lupta
contra discriminarii in domeniul invatamantului, iar Adunarea Generala a O.N.U., Declaratia asupra Protectiei Femeilor §i
Copiilor in Perioada de Urgenta §i de Conflict Armat.
4. Conventia asupra nationalitatii femeii casatorite a fost adoptata de Adunarea Generala a
O.N.U., la 29 ianuarie 1957 §i a intrat in vigoare la 11 august 1958 .
Scopul elaborarii acestei Conventii a fost acela de a inlocui principiul traditional al unitatii familiei (enuntat de Conventia de
Haga, din 1930, privind anumite probleme relative la conflictele de legi asupra cetateniei) cu acela al independentei cetateniei
femeii in raport cu cetatenia barbatului §i de a proteja femeia maritata cu un strain ca ea sa nu devina automat apatrida, ca
urmare a casatoriei, a divortului ori in cazul in care sotul i§i schimba cetatenia in timpul casatoriei.
Acest drept a fost mai intai consacrat in art. 15 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, potrivit caruia “orice individ
are dreptul la o cetatenie” §i “nimeni nu poate fi, in mod arbitrar lipsit de cetatenia sa, nici de dreptul de a-§i schimba
cetatenia”.
In acest sens, Conventia prevede ca:
- nici incheierea sau desfacerea casatoriei intre cetateni §i straini, nici schimbarea cetateniei sotului in timpul casatoriei
nu pot avea efect ipso facto asupra cetateniei femeii ;
- dobandirea voluntara, de catre unul dintre resortisantii unui stat, a cetateniei unui stat sau renuntarea de catre acesta la
cetatenia sa nu impiedica sotia acestuia sa-§i pastreze cetatenia ;
- o straina casatorita cu un resortisant poate sa dobandeasca, la cerere, cetatenia sotului, beneficiind de o procedura
privilegiata speciala; acordarea acestei cetatenii poate fi supusa unor restrictii reclamate de interesul securitatii nationale ori de
ordinea publica .

5. Comisia pentru conditia femeii. Competente?
6. Care sunt liniile directoare de actiune pentru statutul juridic al femeii?
7. Preocupari privind aplicarea principiului egalitatii in drepturi?
8. Strategii pentru emanciparea femeii?
1. Comisia a fost creata la 21 iunie 1946 de catre Consiliul Economic §i Social , fiind compusa din reprezentantii a 32 de
state membre ale Natiunilor Unite. Competenta consta, pe de-o
parte in a elabora recomandari §i rapoarte asupra dezvoltarii drepturilor femeii in domeniile politic, economic, social
§i educativ, iar pe de alta parte in a face recomandari Consiliului Economic §i Social asupra problemelor care
prezinta un caracter de urgenfa in acest domeniu.
2. “Statul major”, care a stabilit liniile directoare de acfiune pentru statutul juridic al femeii a
fost, §i continua sa fie, Adunarea Generala a O.N.U., printre inifiativele sale fiind:
• proclamarea Anului International al Femeii (1975) §i a Deceniului Nafiunilor Unite pentru Femei: egalitate,
dezvoltare §i pace (1976 - 1985);
• adoptarea Declarafiei de la Mexico asupra egalitafii femeilor §i contribufia lor la dezvoltare §i pace §i Planul de
acfiune mondial in vederea realizarii obiectivelor Anului International al Femeii ;
• elaborarea de rapoarte asupra principalelor tendinfe §i politici evolutive privind condifia femeii;
• intrunirea, in 1980, la Bucure§ti, a Conferinfei mondiale a populafiei (in cadrul programului pentru Deceniu);
• stabilirea programului interinstitufii pentru Deceniu §i crearea Fondului de contribufii voluntare pentru Deceniu
§i a Institutului Internafional pentru Cercetare §i Formare pentru Promovarea Femeii;
• adoptarea de rezolufii privind integrarea femeii in procesul de dezvoltare §i participarea ei la promovarea pacii §i
cooperarii internafionale .
3 . Printre principal e preocupari amintim:
□ efectele apartheidului asupra condipei femeii;
□ protecpa femeilor §i a copiilor in perioada de urgenfa §i de conflict armat in lupta pentru pace, autodeterminare,
eliberare nap on ala §i independenfa;
165
□ influenza mijloacelor de informare in masa asupra atitudinilor fafa de rolul care le revine femeii §i barbatului in
societatea actuala;
□ influenza activitaplor de interese straine, economice, etc. asupra condipilor de viafa ale femeii in teritoriile dependente;
□ problemele speciale ale drepturilor omului ale femeilor depnute sau intemnifate ;
□ problema accesului la toate gradele de invafamant;
□ drepturile §i posibilitaple economice ale femeii;
□ aspecte ale dreptului de familie §i ale regimului bunurilor;
□ probleme privind imparprea responsabilitaplor in familie.
4. Emanciparea femeii §i acordarea unui regim de egalitate a acesteia cu barbatul s-a bucurat de o
atenfie deosebita in cadrul institufiilor specializate §i a altor foruri de cooperare internafionala. Printre acestea se pot
enumera: educafia civica §i politica a femeii in dreptul privat, probleme referitoare la drepturile §i demnitatea femeii.
Au fost abordate probleme, precum:
□ capacitatea juridica a femeii casatorite;
□ regimul bunurilor femeii casatorite;
□ legile succesorale §i repercusiunile lor asupra condipei femeii;
□ dreptul femeii casatorite de a exercita o profesiune independenta;
□ domiciliul femeii casatorite;
□ dizolvarea §i anularea casatoriei §i separarea de corp;
□ cutumele, vechile legi §i practicile care aduc atingere demnitapi persoanei umane a femeii;
□ eliminarea discriminarii contra femeilor in dreptul penal;
□ ameliorarea condipei mamei celibatare;
□ ameliorarea condipei §i rolului femeilor in educape, §tiin(a §i cultura;
□ ameliorarea situapei economice a femeilor;
□ femeia §i noua ordineeconomica mondiala;
□legatura dintre planificarea familiala §i condipa femeii;
□programe de informare vizand promovarea egalitapi dintre barbat §i femeie.

5. Scopul proclamarii Anului International al Femeii.
6. Care este misiunea Institutului International de Cercetare §i Formare pentru Promovarea Femeii?
7. Domeniile de actiune vizate de Planul de actiune mondial ?
8 Fondul de contributii voluntare pentru Anul International al Femeii ?
1. Anul International al Femeii a fost proclamat de Adunarea Generala a O.N.U. in scopul initierii unei actiuni intensive
de promovare a egalitatii intre barbat §i femeie, asigurarii deplinei integrari a femeilor in programul global de dezvoltare §i
recunoa§terii importantei contributiei acestora la dezvoltarea relatiilor prietene§ti §i cooperarii intre state, precum §i la
intarirea pacii in lume.
2. Misiunea Institutului International de Cercetare §i Formare pentru Promovarea Femeii este de:
-a efectua cercetari, a aduna §i a difuza informatii, care sa permita formularea de programe §i politici pentru a asigura
participarea activa a femeii la viata economica, sociala, politica §i culturala; -a pune la punct un tip de cercetare, care sa
permita controlul asupra evolutiei conditiei femeii in societatea actuala;
-a elabora, adopta §i furniza programe de formare, care sa permita femeilor -mai ales a celor din tarile in curs de dezvoltare- sa
intreprinda cercetari pe plan national, sa-§i asume roluri de conducere in propria lor societate §i sa-§i sporeasca, astfel,
posibilitatile de ca§tig.
3 Planul de actiune mondial a vizat 9 domenii de actiune, dupa cum urmeaza:

1) domeniul pacii §i cooperarii international - posibilitatea de a-§i reprezenta tara, in toate organizatiile internationale, in
special la O.N.U., etc.;
2) participarea politica - legislatia nationala sa asigure femeilor dreptul la vot, precum §i eligibilitatea;
166
3) invatamant §i formare - asigurarea de §anse egale cu ale barbatilor in instruire §i formare;
4) angajare - formularea de politici §i programe de actiuni, care sa vizeze egalitatea de §anse, de tratament §i de
remunerare;
5) sanatate §i nutritie - programele de sanatate publica sa beneficieze de investitii suficiente;
6) familie - protejarea drepturilor femeilor in toate situatiile de familie la nivelul standardelor internationale;
7) populatie - ameliorarea situatiei femeii, prin politici §i programe guvernamentale;
8) locuinte - participarea la planificarea §i conceperea locuintelor;
9) alte probleme de ordin social - crearea de servicii sociale in interesul grupurilor marginalizate (femei imigrante, femei
in varsta).
4. In ceea ce prive§te Fondul de contributii voluntare pentru Anul International al Femeii mentionam ca in vederea
constituirii acestuia s-au primit contributii voluntare de la state, organizatii interguvernamentale §i neguvernamentale, de la
fundatii particulare §i de la persoane fizice. Criteriile de administrare a Fondului au fost stabilite de Adunarea Generala a
O.N.U.
1. Analizati statisticilor O.N.U., in tarile in curs de dezvoltare cu privire la conditia copiilor?
2. Cand a fost adoptata Declaratia Drepturilor Copilului?
3. Detaliati cadrul institutional al dreptului la educate?
4. Dreptul la sanatate ca drept fundamental al copilului?
1. La 20 noiembrie 1959, Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat Declaratia Drepturilor Copilului.

2. Declaratia face apel la paring, la barbati §i la femei, cu titlu individual, §i la organizatiile voluntare, la autoritatile
locale §i la guvernele statelor sa recunoasca aceste drepturi §i sa depuna eforturi pentru respectarea lor, prin masuri legislative
§i prin orice alte masuri.
3. Dreptul la sanatate este unul dintre drepturile fundamentale ale copilului, consacrat fiind in Pactul International cu
privire la Drepturile Economice, Sociale §i Culturale §i in Conventia Drepturilor Copilului. In art. 24 al acestui din urma
mentionat act normativ statele parti „recunosc dreptul copilului de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate posibila §i de
a beneficia de serviciile medicale §i de reeducare”, straduindu-se pentru „ a garanta ca nici un copil nu este lipsit de dreptul de
a avea acces la aceste servicii”.
4. Dreptul la sanatate este unul dintre drepturile fundamentale ale copilului, consacrat fiind in Pactul International cu
privire la Drepturile Economice, Sociale §i Culturale §i in Conventia Drepturilor Copilului. In art. 24 al acestui din urma
mentionat act normativ statele parti „recunosc dreptul copilului de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate posibila §i de
a beneficia de serviciile medicale §i de reeducare”, straduindu-se pentru „ a garanta ca nici un copil nu este lipsit de dreptul de
a avea acces la aceste servicii”. Pe plan international s-a realizat o larga cooperare in domeniul ocrotirii sanatatii, rolul
principal jucandu-l organizatiile international^ mai ales Organizatia Mondiala a Sanatatii.

1. Enumerati organismele Internationale cu competente in domeniul protectiei drepturilor copilului.
• Fondul Natiunilor Unite pentru Copii - U.N.I.C.E.F. (United Nations International Children Emergency Found)
Este principalul organism international cu vocatie de universalitate, care se ocupa de acordarea de asistenta pentru copii. Este
un organism subsidiar al Adunarii Generale a O.N.U., dar are un statut de autonomie in cadrul O.N.U. .
U.N.I.C.E.F. a fost creat in decembrie 1946.
Centrul International al Copiilor (C.I.C.)
A fost creat la initiativa Frantei care, in martie 1949, a propus
U.N.I.C.E.F. crearea, la Paris, a unui centru international de cercetari §i pregatire pentru copii.
167
1. Scopul Declaratiei Drepturilor Persoanelor cu Handicap ?
2. Ce se intelege prin persoana cu dizabilitati ?
3. Cum este abordata problema protectiei drepturilor persoanelor in varsta in atentia O.N.U. ?
4. In baza carei Declaratii a fost adoptata Atitudinea de Solidaritate internationala?
1. Scopul Declaratiei Drepturilor Persoanelor cu Handicap este de a preveni invaliditatile mentale §i fizice, de a ajuta
persoanele cu handicap sa-§i dezvolte aptitudinile lor in toate domeniile de activitate, precum §i de le promova integrarea lor
in viata sociala.
2. Prin persoana cu dizabilitati se intelege „orice persoana aflata in incapacitate de a-§i asigura, in totalitate sau in parte,
necesitaple unei vieti individuale sau sociale normale datorita deficientei congenitale ori datorita altor cauze” .
3. La 16 mai 1973, Consiliul Economic §i Social a recunoscut ca: „ o securitate sociala adecvata este de cea mai mare
importanta pentru persoanele in varsta” §i ca: „protectia persoanelor in varsta este un element important al oricarui sistem
general de securitate sociala”. De asemenea, Consiliul Economic §i Social a recomandat guvernelor:
- sa asigure persoanelor in varsta alocapi suficiente de securitate sociala;
- sa creeze un minim suficient de institupi pentru furnizarea de ingrijiri medicale pentru aceste persoane;
- sa vegheze, prin toate mijloacele, ca persoanele incluse in programele de protecpe sociala sa poata participa la activitati
creatoare care le-ar putea aduce o satisfacpe morala.
4. Atitudinea de solidaritate international are la origine Declarapa Drepturilor Deficientilor Mintali, proclamata de Adunarea
Generala a O.N.U.. Acest instrument juridic proclama o serie de drepturi favorabile acestei categorii de persoane suferinde §i
recomanda initierea de actiuni -la nivel national §i international- pentru dezvoltarea aptitudinilor acestora in diferite domenii
de activitate §i favorizarea integrarii lor intr-o viata sociala normala.

1. Cum a fost incalcata libertatea cetateanului in raport cu justitia §i cu autoritatile in timpul dictaturii comuniste?
2. Cum s-a abolit dictatura?
3. Ce s-a intamplat cu libertatea de exprimare si de asociere dupa 1989 ?
4. Codul Calimah ?
1. Prezumtia de nevinovatie a fost practic anihilata de un sistem procesual care nega dreptul la aparare in faza urmaririi
penale, iar actele ilegale ale organelor de stat nu puteau fi atacate. Faptele de drept comun au fost catalogate ca fiind infractiuni
politice.Cu toate ca in aceasta perioada au fost ratificate majoritatea conventiilor §i acordurilor internationale din domeniul
drepturilor omului, preocuparea guvernantilor a fost nu pentru aplicarea lor, ci pentru inventarea unor subterfugii prin care sa
mascheze eludarea grosolana a acestora. O analiza severa a ceea ce s-a petrecut in acei ani conduce la concluzia ca ideologia
comunista §i regimul generat de aceasta au fost profund antiumane, iar intre acestea §i conceptul de drepturile omului a existat
o opozitie indestructibila.
2. Prin Comunicatul catre tara al Consiliului Frontului Salvarii Nationale din 22 decembrie 1989, s-a abolit dictatura, dar
nu s-a specificat, in mod expres, regimul constitutional al tarii §i nici forma de guvernamant.
3. Libertatea de exprimare §i asociere §i-a regasit expresia in constituirea a numeroase organizatii nonguvernamentale,
iar aplicarea drepturilor economice s-a efectuat prin acte normative §i masuri necesare trecerii la economia de piata.
4. Codica tivila a Moldovei (Codul Calimach), intrata in vigoare in anul 1817, condamna robia, considerand-o „impotriva
firescului drit al omului”. Codul Calimach mai prevede ca: „26. Tot omul are drituri fire§ti cari cu desavar§ire se inteleg prin
povatuirea mintii cuvantatoare, deci dara trebuie a se socoti ca persoana” . Drepturile „naturale” (fire§ti, in intelesul Codului)
nu erau insa absolute, deoarece: ”28. Toate cele potriviteci driturile fire§ti ale omului, dupa juridica presumtie se socotesc
temeinice pana cand nu se dovede§te legiuita marginire a acestor drituri”. De asemenea, „27. Robia §i aceea cu privire catre
dansa urmata stapanire, de§i sunt impotriva firescului drit al omului s-au urmat, din vechime in principatul acesta, insa nu a§a
precum romanii intr-o vreme au urmat, ci cu o mare deosebire; caci aicea puterea staoanului nu poate vreodinioara, sub nici un
cuvant sau pricina, a se intinde asupra vietii robului; iar asupra averii lui, atuncea numai cand nu va avea legiuti mo§tenitori
168
sau cand, fugind fara a se mai intoarce, nu va avea neaparati mo§tenitori (precum sunt fiii §i parintii) sau cand va vatama sau
pagubi pe stapanul sau prin furi§ag sau alte rele urmari. Dintr- acestea, vederat se cunoa§te ca robul nu se socote§te intru toate
ca un lucru, ci incat faptele, legaturile, driturile §i indatoririle lui privesc catre altii, iar nu catre stapanul sau, se socote§te el ca
persoana; drept aceea, este robul supus pamante§tilor legi §i se apara de catre ele”.

1. Ce tipuri de conventii a adoptat Romania ?
2. Actualizati si completati lista instrumentelor internationale pentru fiecare categorie de drepturi si libertati.
3. Creati o schema care sa cuprinda toate instrumentele identificate aplicand metoda logica.
4. Realizati comparatii cu ordinea juridica nationala .
1. Conventii Internationale elaborate in cadrul Natiunilor Unite §i Conventii Internationale elaborate in cadrul Consiliului
Europei.
2. A se vedea pagina 120-123.
3. -
4. -

1. Ce principii reglementeaza drepturile §i libertatile cetateanului in Romania?
2. Cand devin parte din dreptul intern tratatele internationale?
3. Caile de aplicare a normelor internationale a drepturilor omului in dreptul intern roman.
4. Drepturi si libertati fundamentale prevazute in Constitutia Romaniei.
1. La baza reglementarii drepturile §i libertatile cetateanului in Romania stau urmatoarele principii:

- universalitatea drepturilor §i egalitatea cetatenilor in a se bucura de exercitiul lor;
- unitatea drepturilor §i libertatilor cu obligatiile ce revin cetatenilor in temeiul dispozitiilor constitutionale §i a altor legi
interne;
- legalitatii in conformitate cu care trebuie sa fie exercitiul oricarui drept, libertatesau obligatie - acest principiu este propriu
oricarui stat de drept;
- egalitatea cetatenilor in fata legii §i a autoritatilor publice;
- obligativitatea exercitarii drepturilor §i libertatilor fundamentale cu buna - credinta, fara sa aduca atingere drepturilor §i
libertatilor celorlalti.
2. Tratatele internationale devin parte din dreptul intern in urma ratificarii lor de catre Parlament, deci in conditii similare
adoptarii legilor.
3. Aplicarea directa, aplicarea prioritara §i aplicarea alaturi de Constitute §i in conformitate cu dispozitiile legii
fundamentale.
4. Constitupa Romaniei prevede in art. 22(1) “Dreptul la viata , precum §i dreptul la integritate fizica §i psihica ale
persoanei sunt garantate”.In acelap sens se pronunta §i CEDO in art.2, iar prin Protocolul adiponal nr.6 la Convenpe a fost
abolita pedeapsa cu moartea. Din ansamblul dispozipilor enuntate deducem ca : dreptul la viata este unul din drepturile
fundamentale esenpale §i are caracter absolut nefiind permisa nici o derogare de la protecpa lui in timp de pace sau de razboi,
cu exceptia prevederilor exprese §i limitative prevazute de art. 2(2). Protocolul nr.6 prin care a fost abolita pedeapsa cu
moartea urmarepe protecpa individuala impotriva oricarei suprimari a viepi, impusa arbitrar de catre stat. Constitupa Romaniei
prevede in art.22(2):”Nimeni nu poate fi supus torturii §i nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman sau degradant”.
Constitupa Romaniei prevede in art. 39:“Munca fortata este interzisa. Constitupa prevede in art. 23 alin.1 ca” libertatea
individuala §i siguranta persoanei sunt inviolabile”, la celelalte dispozipi ale articolului reglementeaza procedurile privind
arestarea, percheziponarea, punerea in libertate, etc.
169
1. Enumerap principalele drepturi prevazute in Constitupa Romaniei.
2. Ce prevede Constitupa cu privire la libertatea individuala §i siguranta persoanei?
3. Munca fortata - reglementare in Constitute si in instrumente international.
4. Explicati caracterul direct aplicabil al normelor internaponale in dreptul intern consacrat de
Constitupa Romaniei prin dispozipi exprese?
1. -Dreptul la viata;
-Interdicpa torturii §i a tratamentelor inumane §i degradante;
-Interdicpa sclaviei, servitupi §i a muncii formate sau obligatorii;
-Dreptul la libertate §i siguranta;
-Dreptul la libera circulape;
-Dreptul de a se casatori.
2. Dispozipile constitutional atribuie libertapii §i sigurantei individului caracter inviolabil, impunand astfel o obligape
imperativa statului, care trebuie sa nu aduca nici o atingere drepturilor menponate. Ar fi trebuit sa fie prevazute in mod expres
exceppile legale in temeiul carora libertatea individului poate fi restransa. Absenta acestora, alaturi de absenta interdicpei
autoincriminarii, constituie carente ale legii fundamentale, care delimiteaza caracterul efectiv al dreptului la libertate
individuala §i siguranta.
3. Constitutia Romaniei prevede in art. 39: “Munca fortata este interzisa.
Nu constituie munca fortata:
a) serviciul cu caracter militar sau activitaple desfa§urate in locul acestuia de cei care, potrivit legii, nu presteaza serviciul
militar obligatoriu din motive religioase;
b) munca unei persoane condamnate, prestata in condipi normale, in perioada de detentie sau de libertate condiponata;
c) prestatiile impuse de situatia creata de calamitap ori de alt pericol, precum §i cele care fac parte din obligapile civile
normale stabilite de lege”.
Sclavia consta in considerarea fiintei umane obiect al proprietapi altuia, ceea ce implica distrugerea personalitapi juridice.
4. Autoritaple publice ale statului roman competente sa aplice legile naponale trebuie sa asigure prin activitatea lor
aplicarea conforma a dispozipilor Constitutiei cu cele ale CEDO §i cu respectarea interpretarilor §i a sensului atribuit
notiunilor din Convenpe prin jurisprudenta Curtii Europene a Dreptului Omului.
170
149

Curs Drept

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Drept

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CENTRUL DE FORMrtRE CONTINUE, iNUrtTrtMrtNT DISTflNTrt $!

DREPTURILE SI LIBERTATILE FUNDAMENTALE IN

Prof.univ.dr. Claudia PAU

10.3Teste de evaluare 1 al unitatii de invatare Nr. 10 120

Cursul Drepturile si libertatile fundamental in administratia publica, respectiv Drepturile omului si

Resurse $i mijloace de lucru

Fiecare UI este structurata astfel :

Durata medie de studiu individual

Unitatea de invafare nr. 1.

ORIGINEA, EVOLUTIA §I CONJINUTUL DREPTURILOR SI LIBERTATILOR

1.1 Obiectivele unitafii de invafare Nr. 1 7

• Cunoasterea interferenfelor dintre diferitele curente religioase care §i-au pus

/€P Durata medie de parcurgere a primei unitafi de invafare este de 2 ore.

1.2. Drepturile omului in Grecia $i Roma antica

In continuare sunt enun^ate drepturile imprescriptibile ca: libertatea,

Drepturile In domeniul ideilor, cele doua institutii juridice (dreptul

Definirea celor doua concepfii.

1.3. Test de autoevaluare 1

Raspunsul se gase§te la pagina 8,9.13,14,10

* 1. Aristotel - Politica: Ed. Nationala; Bucure§ti 1924, pag. 24-25;

ORGANIZAJII §I ORGANE INTERNATIONALE CARE AU ATRIBUJII §I PREOCUPARI

• Cunoasterea structurii ONU §i a organelor sale principale

Durata medie de parcurgere a primei unitati de invatare este de 2 ore.

A§a cum aratam in studiul introductiv al materiei, dezvoltarea societatii

Dintre aceste preocupari mai semnificative in domeniul protecpei drepturilor

Adunarea Generala a O.N.U., potrivit prevederilor de la art.13, va inipa

Consiliul Economic §i Social (E.C.O.S.O.C)

Consiliul Economic §i Social

Comisia pentru drepturile omului

Cunoscuta §i sub denumirea de Comisia funcfionala a E.C.O.S.O.C. este cel

Comitetulpentru eliminarea discriminarii rasiale

Este un organism infiintat in anul 1970, conform prevederilor art.8 din

Comitetul pentru drepturile omului

Acest organism international a fost constituit in anul 1977 in baza art.28 al

Comitetul pentru drepturi economice, sociale §i culturale

Comitetul pentru eliminarea discriminarii faja de femei

A fost constituit in anul 1982 in baza prevederilor art.17 din Conventia

Acest comitet a fost constituit pe baza Conventiei impotriva torturii §i a!

Comitetulpentru drepturile copilului

In baza art.43 al Conventiei privind drepturile copilului adoptata la 20

Comitetul pentru prevenirea crimei §i combaterea delicvenjei

A fost creat la 1 decembrie 1950 de catre Secretariatul General al O.N.U.

Un alt organ principal al O.N.U. care au atributii §i competente pe linia

Organizafia Nafiunilor Unite pentru educafie, gtiinfa §i cultura (U.N.E.S.C.O.)

Organizafia Nafiunilor Unite pentru alimentafie §i agricultura (F.A.O.)

A fost infiinfata ca institute specializata in anul 1945. Sediul F.A.O. este la

Organizafia Mondiala a Sanatafii (O.M.S.)

Este o organizafie interguvernamentala cu statut de institufie specializata

2.3. Test de autoevaluare 1

2.5 .Bibliografia Unitapi de invatare Nr. 2

ORGANIZATII §I ORGANE INTERNATIONALE CARE AU ATRIBUTII §I PREOCUPARI iN DOMENIUL

Procedura m a) Sesizarea Curjii

3.3. Test de autoevaluare 1

Raspunsul se gase§te la pag. 30,27, 29, 34

3.4. Organisme interamericane, africane §i arabe

3.5. Test de autoevaluare 2

DREPTURI CIVILE §I POLITICE

4.1 Obiectivele unitatii de invatare Nr. 4 39

Tratarea problematicii drepturilor omului pe doua mari coordonate: drepturile

Durata medie de parcurgere a primei unitati de invatare este de 2 ore

4.2. Principalele documente international cu privire la drepturile omului, cu referire la drepturile

Drepturile omului reprezinta un sistem echilibrat §i dinamic. Ele

Carta International a Drepturilor Omului