LIPIDELE: ROLUL;

STRUCTURA CHIMICĂ;
PROPRIETĂŢI.
MEMBRANELE
BIOLOGICE.
DIGESTIA ȘI
ABSORBȚIA LIPIDELOR
 OBIECTIVELE:
 Funcţiile biologice ale lipidelor.
 Clasificarea lipidelor( structurală, funcţională, după proprietăţile fizico-
chimice).
 Lipidele de rezervă – acilgliceridele, reprezentanţii, structura, proprietăţile
fizico-chimice, rolul biologic.
 Lipidele protoplasmatice – fosfogliceridele, sfingolipidele, glicolipidele,
colesterolul- structura, proprietăţilefizico-chimice, rolul biologic.
 Membranele biologice: funcţiile şi structura – modelul S.G.Sînger şi
G.L.Nicolson;
 Proprietăţile fundamentale – fluiditatea, molilitatea, permeabilitatea selectivă,
asimetria, autoasamblarea şi autorapararea;
 Diversitatea şi specificitatea structurilor şi funcţiilor diferitor membrane
biologice.
 Importanţa lipidelor în alimentaţie.
 Digestia şi absorbţia lipidelor în tractul gastrointestinal.
 Acizii biliari – clasificarea, structura, funcţiile lor. Metabolismul acizilor biliari
( noţiuni generale).
 Resintaza lipidelor în enterocite. Soarta lipidelor resintetizate.
 LIPIDE

 Substanţe organice, insolubile în

apă dar solubile în solvenţi
organici (eter, benzen, cloroform).
 ROLUL

1. Energetic - principala formă de depozitare şi

de transport a rezervelor energetice ale
organismului (1g lipide=9,3kcal)
2. Structural - constituienţi structurali ai
membranelor celulare şi intracelulare
3. Izolator: termo; mecano-; electroizolator
4. Pot avea efecte biologice: sunt vitamine,
hormoni, prostaglandine
CLASIFICAREA LIPIDELOR
1. DUPĂ STRUCTURA CHIMICĂ
(HIDROLIZĂ)
I. Monomerii lipidici sau lipidele monocomponente,
nesaponifiabile
1. Acizii graşi:
a. saturaţi – palmitic, stearic, etc.;
b. nesaturaţi:
* monoenici – palmitoleic, oleic, etc.
* polienici – linolic, linolenic,arahidonic,
2. Alcoolii, aminoalcoolii, cetonele şi aldehi-
dele superioare;
3. izoprenoizii şi derivaţii lor – carotenoizii, vit.
A, vit. K
 CLASIFICAREA LIPIDELOR
DUPĂ STRUCTURA CHIMICĂ

II. Lipidele policomponente,

saponifiabile
1. Simple – esteri ai acizilor graşi şi
alcoolilor:
a. acilglicerolii – mono-, di- şi
trigliceridele
b. cerurile
CLASIFICAREA LIPIDELOR
DUPĂ STRUCTURA CHIMICĂ

2. Complexe – esteri ai acizilor graşi şi

alcoolilor, ce conţin şi alte substanţe, ca
fosfat, colină, etc.:
a. fosfolipidele sau fosfogliceridele:
fosfatidilserinele;
fosfatidilcolinele;
fosfatidiletanolaminele;
fosfatidilinozitolii,
etc.
 CLASIFICAREA LIPIDELOR
DUPĂ STRUCTURA CHIMICĂ

b. Sfingomielinele,
c. Glicolipidele: glicozidele;
cerebrozidele;
sulfatidele, etc.
 CLASIFICAREA LIPIDELOR
DUPĂ STRUCTURA CHIMICĂ

III. Steroizii
1. Colesterolul şi colesteridele

2. Hormonii steroizi
3. Acizii biliari
CLASIFICAREA LIPIDELOR
2. DUPĂ PROPRIETĂŢILE FIZICO-CHIMICE:

1. Lipide nepolare: 2. Lipidele polare:

 cerurile,  fosfolipidele,
 trigliceridele,  glicolipidele,
 colesteridele;  sfingomielinele,
 colesterolul.
LIPID NEPOLAR LIPID
POLAR
CLASIFICAREA LIPIDELOR
3. DUPĂ ROLUL BIOLOGIC:
1. Lipide structurale sau protoplasmatice – din
componenţa membranelor biologice: fosfogliceridele,
glicolipidele, sfingomielinele, colesterolul.
2. Lipidele de rezervă – din ţesutul adipos (preponderent) –
trigliceridele.
3. Formele de transport sangvin ale lipidelor –
lipoproteinele plasmatice (LPP)
Lipidele constituie 10-20% din masa
corpului.
10-12 kg lipide:
 2-3 kg – lipide structurale;
98% - concentrate în ţesutul adipos
STRUCTURA
CHMICĂ A
LIPIDELOR
AG – STRUCTURA,
PROPRIETĂŢI
 AG- derivaţii hidrocarburilor alifatice ce conţin
gruparea carboxil
 Clasificare:
1. După nr atomilor de C:
a. - AG cu nr par
b. - AG cu nr impar
2. După gradul de saturare:
a. saturaţi
b. nesaturaţi
3. După rolul fiziologic:
a. esenţiali (linoleic şi linolenic)
b. neesenţiali
 STRUCTURA CHIMICĂ A AG
SATURAȚI
 CH3-(CH2)2-COOH butiric –C4
 CH3-(CH2)4-COOH caproic –C6
 CH3-(CH2)6-COOH caprilic – C8
 CH3-(CH2)8-COOH caprinic – C10
 CH3-(CH2)10-COOH lauric –C12
 CH3-(CH2)12-COOH miristic – C14
 CH3-(CH2)14-COOH palmitic –C16
 CH3-(CH2)16-COOH stearic – C18
 STRUCTURA CHIMICĂ A AG
MONONESATURAŢI
 AG nesaturaţi conţin una sau mai multe legături duble
etilenice care de regulă sunt între poziţia C9 şi C10 –cis
 Au configuraţia cis
a. palmitooleic (C16:1 cisΔ9)
 CH3- (CH2)5- CH=CH-(CH2)7-COOH

a. oleic (C18:1 cisΔ9)

 CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH
 AG POLINESATURAŢI

a.linoleic (C18:2cis Δ 9,12 )

 CH3-(CH2)4-CH=CH-CH2-CH=CH-(CH2)7-
COOH
a. linolenic (C18:3 cis Δ 9,12,15)
 CH3-CH2-CH=CH-CH2-CH=CH-CH2-
CH=CH-(CH2)7-COOH
a.arahidonic (C20:4,cis Δ 5,8,11,14)
 CH3-(CH2)4-CH=CH-CH2-CH=CH-CH2-
CH=CH-CH2-CH=CH-(CH2)3-COOH
 PROPRIETĂŢILE AG
1. AG saturaţi până la C10 – sunt lichizi; mai sus de
C10- solizi. AG nesaturaţi – sunt lichizi
2. În cristale catenele hidrocarburilor saturate au
configuraţia de zig-zag
3. AG nesaturaţi prezintă izomerie cis-trans însă
formele naturale ale acestor – sunt izomerii cis
4. AG – puţin solubili în apă, solubilitatea scăzând
odată cu lungimea catenei
5. AG nu se află în stare liberă în celule şi ţesuturi ci
sunt legaţi covalent
6. AG nesaturaţi au t de topire mai joasă comparativ
cu cei saturaţi--- lungimea mică şi prezenţa
legăturilor duble amplifică fluiditatea
PROPRIETĂŢILE CHIMICE
 AG saturaţi şi nesaturaţi pot forma:
1. Esteri (gliceride, fosfogliceride)
2. Săruri (săpunuri cu proprietăţi
tensioactive)
3. Amide (sfingolipide)
 AG nesaturaţi adiţionează la nivelul dublei
legături – hidrogen, halogeni (Br2; Cl2),
tiocianatul (SCN)2, gruparea hidroxil
 AG nesaturaţi reacţionează cu oxigenul
formând peroxizi (substanţe toxice la
care se alterează gustul şi mirosul
(râncezire)
 ROLUL AG:
 Sursă de energie pentru miocard si pentru
mușchii striați
 Sinteza TAG în celula adipoasă ( ca
rezervă energetică)
 AG sunt insolubili in apa si de aceea circula
in plasma legați cu albuminele, formă
cunoscută sub denumirea de acizi grasi
liberi (AGL)
 GLICERIDE
( ACILGLICEROLII, GRĂSIMI
NEUTRE)
 Sunt esteri ai glicerolului cu AG
 După nr grupărilor alcoolice esterificate din
glicerol deosebim:
monogliceride;
digliceride;
trigliceride
 GLICERIDE -
MONOGLICERIDE- MAG
DIGLICERIDE - DAG
TRIGLICERIDE - TAG
 ROLUL TAG
1. Constituie grăsimea de rezervă din
ţesuturi - rol energetic
2. Izolator
 TAG din ţesutul uman cuprind următorii
AG:
 Oleic-45%, palmitic-25%, linoleic – 8%,
palmitooleic – 7%, stearic- 7% şi alţii -7%
 Sunt:simpli R1=R2=R3
 micşti
 PROPRIETĂŢILE TAG
1. Sunt determinate de natura şi numărul de AG
constituienţi
2. Insolubile în apă, solubile în solvenţi organici
3. TAG ce conţin AG saturaţi – solide(grăsimi, unt)- de
origine animală
4. TAG ce conţin AG nesaturaţi – consistenţă lichidă
(uleiurile vegetale)
5. Prin hidroliza enzimatică (se produce în intestin sub
acţiunea lipazei) se scindează în glicerol şi 3AG
6. Prin hidroliza alcalină (KOH, NaOH) –glicerol+săpunuri
7. Prezenţa AG nesaturaţi – proprietatea de a adiţiona
halogenii la dublele legături
8. Sub acţiunea luminii, căldurii – se autooxidează
 GLICEROFOSFOLIPIDELE
(FOSDOGLICERIDE)
 Derivaţi ai acidului
fosfatidic O
 Reprezentanţii: O H2 C O C R2
1. fosfatidilcolina (lecitina) R1 C O CH O
2. Fosfatidiletanolamina
H2 C O P O
(cefalina)
O
3. Fosfatidilserina phosphatidate
4. Fosfatidilinozitol
5. Plasmalogeni
ACIDUL FOSFATIDIC
FOSFATIDILSERINA
FOSFATIDILETANOLAM
INA (CEFALINELE)
 FOSFATIDILCOLINA
(LECITINA)
O
O
O
O HH 2 CC O
O CC RR 2
2 2

RR 1 CC O
O CC HH O
O CC HH 3
+
H
H 2 CC O
O P
P O
O C
C HH 2 C
C HH 2 N
N C
C HH 3
2 2 2 3
O  CH3
O CH3
p h o sp h atid ylch o lin e
phosphatidylcholine
FOSFATIDILCOLINA
(LECITINA)
FOSFATIDILINOZITOLU
L
 PLASMALOGENI
 creier
 muşchi

 nervi
(DIFOSFATIDILGLICERO
L)
 ROLUL
FOSFOGLICERIDELOR
 Rolul:
1. Structural
2. Fosfatidilcolina cu 2 resturi de palmitil este
componentul principal al surfactantului pulmonar, ce
acoperă alveolele şi împedică colapsul la expiraţie
3. Fosfatidiletanolamina – sunt abundente în ţesutul
nervos
4. Fosfatidilinozitolul- rol în procesul de transmitere a
semnalelor extracelulare
5. Cardiolipina: component al surfactantului pulmonar
şi principala componentă a membranei MC interne
 PROPRIETĂŢILE FL
 Caracter amfipatic (lecitinile şi cefalinele au structură
bipolară: prezenţa resturilor acil – hidrofobe şi a sarcinilor
electrice: sarcina negativă – restul a fosforic; sarcină
pozitivă – gr alcool)

O H 2C O C R2

R1 C O CH O CH3
+
H 2C O P O CH2 CH2 N CH3

O CH3

p h o sp h atid ylch o lin e

 PROPRIETĂŢILE FL
2. Proprietăţi tensioactive puternice
3. În apă se dizolvă formând agregate,micelii,
alcătuite din 2 straturi bilipidice (stabilizat
prin forţele van der Waals dintre catenele
hidrocarbonate ale resturilor acil aranjate
paralel şi, pe de altă parte, de interacţiunile
electrostatice dintre grupările polare)
4. Fosfatidilserinele au sarcină negativă
5. fosfatidilinozitolul- au un caracter puternic
acid
 SFINGOLIPIDELE
 Derivaţi ai sfingozinei
 Sunt abundente în substanţa nervoasă albă,
cenuşie, nervii periferici , splină şi eritrocite
 Rolul:
1. Sunt surse energetice (datorită AG)
2. Componente ale membranei celulare (nervoasă)
3. Participă la coagularea sângelui
4. Sunt transportori de e şi componente ale
mitocondriilor, unde au loc procesele de O/R
5. Rol în fiziologia SNC
 SFINGOLIPIDELE

Proprietăţi; amfioni, au caracter

amfipatic
2 categorii:

sfingomielina şi
glicosfingolipidele
 SFINGOZINA
SFINGOZINA +AG= CERAMIDĂ
 SFINGOMIELINA:
CERAMIDA+ REST DE
FOSFORILCOLINĂ
 SFINGOMIELINA
 Sfingozina +AG
= ceramidă
 Ceramida+ rest de

fosforilcolină
= sfingomielina

OH OH OH OH
H H
H2C C CH H2C C CH

H3N+ CH NH CH

HC O C HC

(CH2 )12 R (CH2 )12

sphingosine CH3 ceramide CH3
 GLICOLIPIDE
(GLICOSFINGOLIPIDELE)
 - includ ceramida legată glicozidic de
monozaharide (hexoze) sau
oligozaharide
 nu cuprind fosfor
1. Cerebrozide
2. Sulfatide
3. Gangliozide
 GLICOLIPIDE
(GLICOSFINGOLIPIDELE)
1. Cerebrozide – se află
abundent în substanţa
albă a creierului; în
nervi.
Structură: ceramida (AG-
24C)+βGal (mai rar β
Gl)
Proprietăţi:nu au sarcină
electrică; au caracter
amfipatic
SULFATIDE:
 3. Gangliozide:
 sunt prezente în toate ţesuturile în cantităţi mici, mai
abundente în substanţa albă, cenuşie a creierului; în nervi
 au rol în transmiterea impulsului nervos dea lungul
sinapselor (fac parte din receptorii acetilcolinei)
 la PH=7 au sarcină negativă
Structură: ceramida (AG-stearic)+oligozaharid (Gal+Gl) legat
de 1, 2 sau 3 resturi de a sialic NANA +Nacetilgalactoz
(glucoz)amină
Ceramida-Gl-Gal–GalNHAc+Gal
NANA
N acetilneuraminic mono-; di-; tri- sialogangliozid
Componenţa glucidică se găseşte pe faţa externă a
membranelor
GANGLIOZIDE:
 STEROIZII - STEROLII
 Sunt derivaţi ai ciclului pentanoperhidrofenantren (steranului
–C17)
 COLESTEROLUL
 Sterol C27
 Origine animală (lipseşte în
plante)
 Solid, alb, insolubil în apă

 Rol:

 1. structural

 2.Precursorul tuturor compuşilor C holesteryl E ste r

steroidici (provitaminei D, O
acizilor biliari, hormonilor R C O

steroizi)
 2 forme: esterificat şi neesterificat
STRUCTURA CHIMICĂ A
COLESTEROLULUI LIBER
STRUCTURA CHIMICĂ A COL
ESTERIFICAT

C holesteryl E ster

R C O
 ACIZII BILIARI
 Se sintetizează în ficat din colesterol
 Structură: steroizi C24 cu 2 sau 3
grupări OH şi la sfârşitul catenei
laterale au gr carboxil
AB primari:
 colic,
 chenodezoxicolic
Structura chimică a AB
НО

12

3 7

НО ОН
Acidul colanic Acid colic
(3,7,12-trihidroxicolanic)

AB sunt derivați ai acidului colanic

Acidul dezoxicolic (3,12-dihidroxicolanic)
Acidul chenodezoxicolic (3,7-dihidroxicolanic)
Acidul litocolic (3-hidroxicolanic)
 ACIZII BILIARI
 La PH alcalin se găsesc sub formă de
săruri biliare:conjugaţi cu glicina
(predomină în alimentaţie glucidele)
sau taurina (proteinele):
 Glicocolic sau taurocolic
 Glicochenodezoxicolic sau
taurochenodezoxicolic
 Astfel în bilă se găsesc doar sărurile
biliare
STRUCTURA CHIMICĂ
A AB
 ACIZII BILIARI
Bacteriile intestinale:
1. pot înlătura Gly şi taurina din
sărurile biliare regenerînd AB;
2. pot converti AB primari în AB
secundari prin îndepărtarea unei
grupări OH_
A colic ---- a dezoxicolic
A chenodezoxicolic------a litocolic
 ACIZII BILIARI
Rolul:

1. proprietăţi de solubilitate (micele

în apă şi au capacitatea de a
solubiliza alte lipide)
2.Transport (AG)
3.Emulgatori
4.Activează lipaza pancreatică
 MEMBRANELE
BIOLOGICE
 Structuri superorganizate
 constituienţii de bază - proteinele şi lipidele.

 CARACTERISTICI:

 despart celula de mediul extern şi separă mediul

ei intern în compartimente
 reprezintă o barieră de permeabilitate selectivă

 Conţin pompe ionice şi canale cu permeabilităţi

specifice (sisteme de transport)
 Sunt flexibile, labile, permanent se reînnoiesc

 sunt elastice şi dure la deformare

FUNCŢIILE BIOLOGICE
ALE MEMBRANELOR:
 de separare (de barieră)
 de integrare sau asociere – asociază
procesele biochimice izolate în structuri
integre
 de transport (pasiv, activ);
 Osmotică – de concentrarea a
substanţelor între spaţiile intra- şi
extracelulare
 Electrică – repartizarea neuniformă a
sarcinilor pe ambele părţi ce duce la
apariţia diferenţei de potenţial electric;
FUNCŢIILE BIOLOGICE
ALE MEMBRANELOR:
 de transformare a energiei – asigură
transformarea energiei electrice, osmotice în
energia chimică -ATP;
 de recepţie – prin intermediul receptorilor ele
reglează schimbul de informaţie între celule şi
mediul extern;
 reglatoare; metabolică – participă la formarea
AMPc; GMPc; enzimele membranare – în
diverse transformări metabolice;
 Antigenică – glicoproteinele membranare
determină capacitatea de formare a anticorpilor;
 STRUCTURA MB
Componenţi de bază:
 lipide
 proteine (1:4 pînă la 4:1)
 Glucide
 Lipidele: conţin grupe
hidrofobe (nepolare) şi
hidrofile (polare) – în
soluţii apoase formează
Bilayer Spherical Micelle
bistratul lipidic
Fosfolipidele

Grupele ce conţin
P şi N

Glicerol

Acid gras
Grupele fosfat hidrofile

Acizii graşi
hidrofobi
MEMBRANELE CELULELOR EUCARIOTE
CONŢIN COLESTEROL

HO HO

CH3 CH3

CH3 CH3
H H
C CH3 C CH3
CH 2 CH
CH 2 CH
CH 2 CH CH3
H3 C C CH3
H H3 C C CH3
H

colesterol ergosterol
celule animale celule vegetale
Membrana celulei este formată de
un dublu strat de fosflipide
asociată cu alte molecule.
 ROLUL LIPIDELOR
STRUCTURALE:
 Fosfolipidele şi glicolipidele –
constituienţii cheie ai membranelor –
 1. formează spontan şi rapid
bistraturile lipidice stabilizate prin
legături hidrofobe între părţile nepolare
ale moleculelor lor (sunt necovalente
şi cooperative)
 2. îndeplinesc funcţia de barieră a
permeabilităţii şi asigură crearea
compartimentelor unice
 PROTEINELE MEMBRANARE
 După localizare:
 - periferice (extrinseci) - sunt ataşate la exteriorul
stratului dublu lipidic, unde interacţionează în
principal cu grupurile polare ale lipidelor sau altor
proteine.
 - integrale (intrinseci) - ce trec prin stratul lipidic;
aceste proteine penetrează parţial sau total stratul
dublu de lipide. Proteinele care străbat bistratul
lipidic de la o faţă la altă se numesc proteine
transmembranare.
PROTEINELE MEMBRANARE
 Proteinele periferice sunt legate de membrane prin
forţe electrostatice şi de hidrogen
 Proteinele integrate - amfipatice, conţin AA nepolari
– formează cu lipidele membranei legături hidrofobe
 ROLUL PROTEINELOR
MEMBRANARE

asigură transportul,
Participă în transmiterea informaţiei,
Rol în transformările de energie.
 GLUCIDELE MEMBRANARE
 Sunt sub formă de glicolipide şi glicoproteine
 Sunt situate pe suprafaţa membranei, dar nu
în faza hidrocarbonată
 Rolul:
1. asigură recunoaşterea şi adeziunea intercelulară –
servesc în calitate de receptori moleculari;
2. Favorizează menţinerea asimetriei membranelor
biologice
3. Au funcţia de identificare intercelulară, de detectare a
celulelor străine sistemului imun
4. Determină transportul proteinelor membranare în
locusurile necesare
Lanţul de glucide ataşat pe lipide
(glicolipide) sau pe proteine (glicoproteine)

Glicoproteinele sunt
foarte variate. Nu
există doi indivizi (cu
excepţia gemenilor
identici) care posedă
aceleaşi glicoproteine.
 Modelul mozaic- fluid:
 Propus în1972 de către Sanger şi Nicolson

• Bistratul de
fosfolipide
• Proteinele periferice
şi integrale

• Polizaharidele
ataşate pe lipide sau
proteine
• Colesterolul între
fosfolipide

Moleculele se deplasează permanent în raport una faţă

de alta = cristal lichid
 PROPRIETĂŢILE
MEMBRANELOR BIOLOGICE.
 Fluiditatea - starea în care se
află lipidele membranare se
numeşte fluidcristalină
Reglatorul fluidităţii –
 AG nesaturaţi -la procariote
 şi Col -eucariote
Situîndu-se între catenele acil, Col: Cholesterol
in membrane
a. Previne cristalizarea şi alipirea lor,
mărind fluiditatea MC
b. blochează mobilitatea catenelor acil,
micşorînd fluiditatea MC
Col menţine fluiditatea la un nivel mediu
 PROPRIETĂŢILE
MEMBRANELOR BIOLOGICE.
 Asimetria:
1. repartizarea neuniformă a lipidelor şi proteinelor pe
suprafaţa internă şi externă a MB
 Ex.: membrana eritrocitului:
a. Partea internă- fosfatidiletanolamină şi fosfatidilserină
b. Partea externă – fosfatidilcolină şi sfingomielină
Asigură orientarea proteinelor membranare în bistrat
2. La suprafaţa externă este prezentă componenta
glucidică (glicocalixul), pe cînd pe partea internă ele
practic lipsesc.
3. Sistemele de transport din membrană funcţionează într-o
singură direcţie (Na-K-ATP-aza)
DISTRIBUŢIA LIPIDELOR ESTE ASIMETRICĂ
exemple de la membrane plasmique

exterior interior
Fosfatidilserine 0 100
Fosfatidietanolamina 10 90
Fosfatidilcolina 90 10
Glicolipide 100 0
 PROPRIETĂŢILE
MEMBRANELOR BIOLOGICE.
 Mobilitatea
 Moleculele lipidelor membranei se află în mişcare continuă.
Sunt posibile cîteva tipuri de mişcare a moleculelor: difuzie de
rotaţie , transversală şi difuzie laterală.
 Proteinele membranare tot posedă mobilitate. Ele parcă plutesc
în pătura lipidică, deplasîndu–se în procesul difuziunii laterale.

F lip F lo p
L ate ra l M o b ility
Proprietăţile membranelor biologice
Permeabilitatea selectivă
Dublu strat de lipide este permeabil:
• Pentru molecule foarte mici
(H2O, CO2, O2)
• Pentru molecule liposolubile
(hidrofobe, nepolare)

• Dublu strat de lipide este impermeabil:

• Pentru moleculele mari şi pentru majoritatea
moleculelor solubile în apă.
•
 Transportul membranar

se realizează:

• Prin transport pasiv

(independent de energie)
• Prin transport activ ( dependent
de energie)
 Transportul membranar
1. Transport pasiv – conform gradienților
(concentratie, potential electric)
➔ Difuzie simpla
1.Difuzie simplă prin membrană → substante
hidrofobe
2.Pori → ioni, evt. molecule mici
3. Canale ionice → ioni
➔ Difuzie facilitată
Transportori → ioni, molecule mari (ex: glucide)
 Transportul pasiv se
realizează prin:
• Difuzie simplă
• Difuzie facilitată
• Osmoză
Difuzia simplă
 O substanţă difundează conform
gradientului său de concentraţie:
din zona mai concentrată spre
cea cu concentraţia mai mică.
[ concentraţie mare ] [concentraţie mică]
Viteza de difuzie se modifică la:
Creşterea temperaturii mediului
La creşterea diferenţei de concentraţie de o
parte şi alta a membranei

La micşorarea permeabilităţii
membranei (are mai puţine canale)
 Difuzia simplă

Se realizeaza:
prin dublul strat lipidic: pentru moleculele
puternic liposolubile (acizi grasi, alcool) si a
moleculelor de gaz (O2, CO2), dar si apei si a
moleculele hidrofobe mici care pot traversa
bariera lipidica din cauza dimensiunilor
reduse.
Prin canale ionice si, respectiv, a apei
prin canale de apa (acvaporine). 
 Difuzia facilitată

se face prin intermediul unei

proteine membranare.
Se desfăşoară cu utilizarea energiei
• Se face împotriva gradientului de concentraţie
Prin difuziune facilitată se
realizează:
a) transportul anionilor;
b) transportul ureei;
c) transportul glicerolului;
d) transportul unor neelectroliţi prin
membrana eritrocitului;
e) transportul glucozei;
f) transportul aminoacizilor – prin
plasmalema celulelor.
 Osmoza
Patea mai
Partea concentrată
diluată = hipertonică
= hipotonică

Membrana permeabilă pentru apă,

dar nu pentru subtanţa dizolvată
Apa se va deplasa din partea
hipotonică (diluată) spre cea
hipertonică (concentrată)
 Osmoza este apa care se deplasează
conform gradientului său de concentraţie
 Transport activ
Se aseamănă cu difuza facilitată
(necesită un transportor) DAR:

• Are nevoie de SURSĂ DE ENERGIE

• Se poate face CONTRA gradientului
de concentraţie
• Necesită un TRANSPORTOR
(proteină de transport)
 Transport activ

Transport activ – in sens contrar

gradientilor; necesita consum de energie
➔ Transport activ primar
 Pompe ionice → ioni
➔ Transport activ secundar
 simport → ioni, molecule mari
 antiport → ioni, molecule mari
3. Macrotransport
➔ Trafic vezicular → proteine, alte
molecule mari
 Transport activ primar

1. pompa Na+/K+ (Na+/K+-ATP-aza) -
transportă 3Na+ spre exterior si
2K+ spre interior, pentru fiecare
moleculă de ATP hidrolizată
2.  pompa H+/K+ (H+/K+ - ATP-aza) - este
prezentă în celula parietală gastrică
unde are rol în formarea HCl, scoate
din celula 1H+ și introduce 1K+,
 Transport activ primar

3.  pompa de Ca2+ (Ca 2+-ATP-aza) -  este

caracteristică fibrei musculare:
-  la nivelul sarcolemei; rol: expulzeaza Ca2+ in
mediul extracelular
- la nivelul membranei reticulului sarcoplasmatic:
asigură recaptarea Ca2+ în principalul depozit de
Ca2+intracelular.
- Rolul pompelor de Ca2+ este cel de scădere a
concentratiei Ca2+ citosolic de la 10-5 M la 10-7 M,
necesara relaxării musculare.
 Transport activ primar

4.   pompele protonice (H+-ATP-azele) se

întâlnesc:
- la nivelul membranelor mitocondriale,
fiind  implicate în transportul electronilor în timpul
fosforilării oxidative.
- la nivelul polului apical al nefrocitului distal,
asigurând eliminarea renală a H+, cu rol in
menținerea echilibrului acido-bazic.
.
 Transport activ secundar

Se realizeaza cu ajutorul proteinelor transportor

● Transportul unei specii moleculare, in sens contrar gradientului
electrochimic, are loc pe baza energiei furnizate de transportul simultan al
altei specii in sensul gradientului electrochimic

● Variante:
– simport (transportul ambelor specii in acelasi sens, relativ la membrana)
– antiport (transportul celor doua specii in sens opus, relativ la membrana)

● Exemple:
– simport Na+ /glucoza din lumenul intestinal in celulele epiteliale
– Antiport 2Na+ /Ca2+ in celulele musculare cardiace (Ca2+ transportat din
interiorul spre exteriorul celulei)
Transport activ secundar
 Transport activ secundar

Se realizeaza cu ajutorul proteinelor transportor

● Transportul unei specii moleculare, in sens contrar gradientului
electrochimic, are loc pe baza energiei furnizate de transportul simultan al
altei specii in sensul gradientului electrochimic

● Variante:
– simport (transportul ambelor specii in acelasi sens, relativ la membrana)
– antiport (transportul celor doua specii in sens opus, relativ la membrana)

● Exemple:
– simport Na+ /glucoza din lumenul intestinal in celulele epiteliale
– Antiport 2Na+ /Ca2+ in celulele musculare cardiace (Ca2+ transportat din
interiorul spre exteriorul celulei)
 MACROTRANSPORT:

Endocitoza - transportul intracelular al moleculeor mari,

polare
-membrana citoplasmatică se extinde, înconjoară molecula de
transportat şi o include într-o veziculă
- - poate fi:
-fagocitoză – transportul materiei solide
-pinocitoză – transportul materiei în stare lichidă
-endocitoză mediată de receptori membranari

Exocitoza - procesul invers endocitozei, vezicule formate în

interiorul celulei sunt transportate spre exterior şi golite -
implicată în producerea hormonilor sau enzimelor digestive
Proteinele membranare permit
pasajul pentru substanţele
oprite de lipide:

• Formind canale
transmembranare

ori
• Proteinele
transportor se
asociază cu ele
traversindu-le prin
membrană
 Canalele sunt foarte specifice:
o singură substanţă bine
precizată se poate traversa şi
nici una alta.

Deci, dacă e important

ce substanţă poate
traversa membrana =
permeabilitate
selectivă.
Canalele membranare sunt deseori formate din
mai multe subunităţi:
 Unele canale se pot deschide şi
închide:

Proteinele ce
Canal închis formează canal Canal deschis

Membrana
 Digestia şi
absorbţia lipidelor
 IMPORTANŢA LIPIDELOR ÎN
ALIMENTAŢIE.

 Aportul alimentar de lipide necesar zilnic - 80g.

 Principalele lipide ale raţiei alimentare sunt: TAG
(90%); FL; Col liber şi esterificat.
 Lipidele alimentare sunt sursa AG indespensabili –
linoleic şi linolenic.
 Funcţionarea normală a organismului necesită un
consum minim obligatoriu de vitamine liposolubile
( A,D,E,K )
 DIGESTIA LIPIDELOR
ALIMENTARE
 Digestia lipidelor începe în stomac sub
acțiunea lipazei linguale (secretată de
glandele de la baza limbii rezistentă la pH-
ul gastric acid) și lipazei gastrice.
 Ambele acționează asupra TAG care
conţin AG cu catenă scurtă (mai puţin de
12 atomi de C, prezente în grăsimile din
lapte)
 DIGESTIA LIPIDELOR
ALIMENTARE
 La nou născut, ambele lipaze „acide” sunt
importante în digestia grăsimilor din lapte ce
reprezintă principala sursă de calorii
 Digestia TAG din lapte are loc în poziţia 3,
rezultând 1,2 diglicerid
 DIGESTIA LIPIDELOR ÎN
INTESTIN
1. pH alcalin - bicarbonaţii sucului pancreatic
2. prezenţa AB (compuşii majori ai bilei) care conduc
la:
a. emulsionarea lipidelor alimentare,
b. activarea enzimelor lipolitice;
c. absorbţia produselor finale ale digestiei.

3. Prezenţa enzimelor lipolitice: lipaza, colipaza,

fosfolipazele, colesterolesteraza
DIGESTIA LIPIDELOR ÎN TGI
 Înintestin - chimul din stomac este
neutralizat de bicarbonaţii sucului
pancreatic şi intestinal.
 Grăsimile se supun emulsionării sub
acţiunea sărurilor AB.
 Peristaltismul intestinului ajută la fărîmiţarea picăturilor
mici de grăsime, iar sărurile AB împiedică contopirea
picăturilor mici de grăsime
 DIGESTIA TAG
 lipazei pancreatice:
1. Este o glicoproteidă, PH=8-9

2. Lipaza pancreatică acționează împreună cu colipaza

(procolipaza sub acţiunea tripsinei - colipază) și are
specificitate pentru legăturile alfa 1,3 - MAG și AG.
 DIGESTIA
FOSFOGLICERIDELOR
 fosfolipazele (A1, A2, C, D) pînă la glicerol, acizi
graşi, acid fosforic şi compuşi azotaţi
DIGESTIA
FOSFOGLICERIDELOR
 Cea mai activă este fosfolipaza A2 (se activează
de tripsină, Ca; acționează în prezența sărurilor
AB)
 fosfatidilcolina-------lizolecitina (proprietăţi
detergente puternice; participă la solubilizarea
lipidelor în intestin)
 AG de la nivelul atomului C1 poate fi îndepărtat de
lizofosfolipază, rezultând gliceril-fosforil-colina ce
poate fi excretată în scaun, degradată sau reabsorbită.
 DIGESTIA COL
 Colesterolesteraza pancreatică (activată de AB)
scindează Col esterificat în Col şi AG

C holeste ryl E ster

R C O
 ALE DIGESTIEI
LIPIDELOR:
1. Acizii graşi
2. Monogliceridele
3. Colesterolul
4. Lizolecitina
 REGLAREA DIGESTIEI
Colecistochinina (CCK) determină
contracţia vezicii biliare şi eliberarea bilei
(un amestec de AB, FL, Col liber) şi
eliberarea enzimelor digestive din
celulele pancreatice exocrine.
reduce motilitatea gastrică, astfel conţinutul
gastric ajungând mai lent în intestinul subţire


 REGLAREA DIGESTIEI
Secretina - stimulează eliberarea de
către ficat şi pancreas a unei soluţii
apoase bogate în bicarbonat ce
neutralizează aciditatea conţinutului
intestinal, pH-ul devenind favorabil
acţiunii enzimelor pancreatice
 ABSORBŢIA LIPIDELOR
 La nivelul porţiunii superioare a intestinului
subţire;
 sunt absorbite prin difuzie simplă sau sub formă
de micele (picături lipidice mici, la formarea
cărora participă AB).
 Prin difuzie simplă sunt transportaţi: AG cu
catena scurtăși medie – sunt transportați la ficat
de către albumine
 AG cu catena lungă, 2 monoacilglicerolul, Col
liber se absorb cu ajutorul sărurilor AB sub
formă de micele
 CICLUL ENTERO-
HEPATIC
 AG +AB formează o soluţie micelară şi pătrund
în spaţiile intervilozitare de la nivelul jejunului
proximal unde AG se absorb.
 Sărurile AB rămîn în lumen, participînd la
solubilizarea şi transportul altor lipide. Abia în
porţiunea distală a ileonului sărurile AB se
absorb printr-un mecanism activ.
 Prin sistemul portal trec în ficat (se reînnoiesc)–
bila --- intestin - circulaţia entero-hepatică a
acizilor biliari.
 MALABSORBȚIA
LIPIDELOR
 Malabsorbţia lipidelor caracterizată prin
creşterea excreţiei lipidelor în scaun –
steatoree
 Biliară, hepatică (colestază, litiază biliară)
 pancreatică (pancreatite)
 intestinală (enterite)
 Consecințe: malabsorbția vitaminelor
liposolubile; AG esențiali; apare retard de
creștere, tulburări neurologice și
oftalmologice
 RESINTEZA LIPIDELOR ÎN
ENTEROCITE
 Rolul: sinteza lipidelor specifice
organismului uman din monomeri
lipidici de origine alimentară
 Asigurată de:

#specificitatea enzimelor
#utilizarea ac. graşi endogeni
o Se produc: trigliceride, colesteride şi
fosfogliceride
 RESINTEZA LIPIDELOR ÎN
ENTEROCITE

• MAG + 2 R-CO-S-CoA TAG+ 2 НS-CoA

•

• Lizolecitină + R-CO-S-CoA lecitină + НS-CoA

•

• Colesterol + R-CO-S-CoA colesterol esterificat +

НS-CoA
 RESINTEZA LIPIDELOR
 Moleculele lipidelor reconstituite împreună cu
cantităţi mici de proteină sunt încorporate în
chilomicroni (CM)
 CM sunt secretaţi în vasele limfatice ce drenează
intestinul şi la nivelul canalului toracic trec în
plasmă.
BIOSINTEZ
A
LIPIDELOR
 OBIECTIVELE:
 Biosinteza acizilor graşi:
1. saturaţi cu număr par de atomi de carbon;
2. nesaturaţi cu număr par de atomi de carbon;
3. saturaţi cu număr impar de atomi de carbon.
 Enzimele, coenzimele, reglarea.
 Biosinteza TAG: substanţele iniţiale, enzimele şi
coenzimele, reglarea.
 Biosinteza fosfogliceridelor: substratele, reacţiile
parţiale ale I şi a II căi;
 Biosinteza sfingolipidelor: precursorii, reacţiile
principale, enzimele, reglarea.
 Metabolismul colesterolului. Biosinteza colesterolului –
substratele, etapele, reacţiile parţiale ale I etape (până
la acidul mevalonic), enzimele, coenzimele, reglarea.
Căile de utilizare şi eliminare ale colesterolului.
 SINTEZA TAG
 2 căi:
1. calea monoacilglicerolului: are loc
în peretele intestinal (enterocite) din
produşi absorbiţi (resinteza
lipidelor).
2. calea glicerolfosfatului: în toate
ţesuturile (activă: ţesutul adipos şi
ficat)
 1. CALEA
MONOACILGLICEROLULUI

 TAG împreună cu FL, Col, proteine sunt incorparate în

CM şi secretaţi mai departe în vasele limfatice.
 II. CALEA
GLICEROLFOSFATULUI
 ORIGINEA GLICEROL
FOSFATULUI
 În ficat:
 În ţesut adipos
 SINTEZA AG

 Sinteza AG şi încorporarea lor în TAG constituie

mecanismul principal de stocare a excesului de
glucide alimentare
 Gl nu se mai transformă în glicogen dar în TAG
 BIOSINTEZA AG
CUPRINDE MAI MULTE
PROCESE:

 Sinteza de novo cu formarea acidului

palmitic
 Elongarea acidului palmitic

 Introducerea de legături duble în AG

Sintezade novo cu formarea
acidului palmitic
 PARTICULARITĂŢILE
SINTEZEI AG

 Are loc în citozol

 Complex multienzimatic - acid gras sintaza
 Ca iniţiator este acetil CoA (rezultat din glicoliză),
 sursa majoră – malonil CoA
 rolul reducător îi revine NADPH+H
 ACID GRAS SINTAZA
 = Palmitat sintetaza
 E dimerică

 Fiecare monomer e constituit din:

 7 subunităţi cu acţiune catalitică (7E)

 1 domeniu reprezentat de proteina transportatoare

a grupărilor acil -ACP, care leagă covalent o
moleculă de 4- fosfopanteteină
 ACID GRAS SINTAZA
 Fiecare monomer cuprinde 2 grupe SH:
1. –SH furnizat de un rest de cisteinil: SH-Cis,
ataşat la cetoacilsintază
2. - SH - 4 fosfopantoteină din ACP: SH-Pant,
(ataşată prin legătura fosfat-Ser)
Lehn fig 21-5
modified
 ACID GRAS SINTAZA
(AGS)

 Datorită aranjării celor 2 monomeri – se

sintetizează simultan 2 molecule de AG
 SINTEZA DE NOVO CU
FORMAREA ACIDULUI
PALMITIC
 Etapele:
1. transferul lui Acetil CoA din mitocondrii în
citozol
2. Sinteza de malonil CoA
3. Sinteza acidului palmitic
I. TRANSFERUL LUI ACETIL
COA DIN MITOCONDRII ÎN
CITOZOL
II. SINTEZA DE MALONIL
COA
A-citrat, insulina
I- palmitoil CoA, glucagonul
III. SINTEZA ACIDULUI
PALMITIC
III: SINTEZA ACIDULUI
PALMITIC
 III: SINTEZA ACIDULUI
PALMITIC

 Ciclude reacţii este reluat: butiril-ACP se

condensează cu malonil-ACP- formînd în final C6-acil
ACP.
 Catena AG creşte pînă la formarea palmitoil-S-ACP
III: SINTEZA ACIDULUI
PALMITIC
Reacţia sumară:

Acetil-CoA+7 malonil-CoA +14 NADPH+H 

Palmitat +7CO2+14NADP + + 8HSCoA+6H2O
deoarece malonil CoA se sintetizează din acetil CoA:
8 acetil-CoA + 14 NADPH +H + + 7 ATP  palmitat+ 14 NADP+ +
8HSCoA + 7 ADP + 7 Pi
+6H2O
Biosinteza acizilor graşi saturaţi
cu număr impar de atomi de
carbon

Se sintetizează la fel ca şi cei saturaţi

cu număr par de atomi de carbon, dar
sinteza este iniţiată nu de acetil-CoA
(C2) ci de propionil-CoA (C3)
 ELONGAREA AG
 Localizată:
1. reticulul endoplasmatic
2. mitocondrii (acetil CoA, NADH+H)
 AG este activat
 La acidul preexistent (palmitil CoA) se
ataşează malonil CoA
ELONGAREA AG
 BIOSINTEZA AG
NESATURAŢI
 Pot fi sintetizaţi AC mononesaturaţi. Desaturarea,
catalizată de oxidaze, în prezenţa lui NADPH2 şi oxigen.
Electronii proveniţi de la NADPH sunt cedaţi cit b5 şi
preluaţi în final de oxigen.
 introduce gruparea hidroxil, urmată de dehidratare
BIOSINTEZA AG
MONOENICI
 BIOSINTEZA AG POLIENICI
Acidul linoleic şi linolenic sunt
esenţiali
 Organismul uman nu are
capacitatea de a introduce legături
cis de la C 19 pînă la capătul ω al
catenei
posedă carbon -9,6,5,4 –
desaturaze
BIOSINTEZA A .
ARAHIDONIC
 Oxidarea AG
Oxidarea glicerolului
Sinteza corpilor
cetonici
 OBIECTIVELE
Oxidarea acizilor graşi:
a) saturaţi cu număr par de atomi de carbon;
b) nesaturaţi cu număr par de atomi de carbon;
c) saturaţi cu număr impar de atomi de carbon;
d) în peroxizomi.
Reacţiile parţiale, enzimele, coenzimele, reglarea,
randamentul energetic.
Catabolismul triacilglicerolilor – reacţiile parţiale, enzimele,
reglarea.
Oxidarea glicerolului – reacţiile parţiale, enzimele, coenzimale,
reglarea, randamentul energetic al oxidării anaerobe şi
aerobe.
Oxidarea fosfo-, sfingo- şi glicolipidelor.
Metabolismul corpilor cetonici. Căile biosintezei şi utilizării lor –
reacţiile parţiale, enzimele, coenzimele, reglarea. Rolul
biologic al corpilor cetonici.
 METABOLISMUL TAG
 Are loc preponderent în ficat, ţesut adipos şi
intestin
 În plasmă - 2 fluxuri de TG:
1. CM – transportă TG exogene – de la intestin la
ţesuturi
2. VLDL – transportă TG endogene - de la ficat
spre ţesuturi
 Ele sunt hidrolizate de lipoproteinlipază în AG şi
glicerol
 AG – ţesutul adipos – sinteza TG
 MOBILIZAREA TAG DIN
ŢESUTUL ADIPOS
 are loc în etape, pînă la glicerol şi AG, sub
acţiunea lipazei hormon sensibilă (mono-;
di- , triacilglicerollipaza)
 TRIGLICERIDLIPAZA
 cunoscută ca “lipaza hormonsensibilă”.
 Enzima este convertibilă prin fosforilare –
defosforilare.
 Forma fosforilată este activă.
 A: catecolaminele (adrenalina,
noradrenalina), glucagonul, ACTH, TSH.
 I: insulina, prostaglandina E, acidul
nicotinic, AG liberi.
 SOARTA AG ŞI
GLICEROLULUI:

 AG sunt transportaţi spre ţesuturi de albumina serică,

unde:
1. se supun  oxidării - acetil-CoA (pentru a obţine
ATP sau poate fi utilizat la sinteza Col, corpilor
cetonici).
2. se activează şi participă la sinteza TAG, depozitate
în ţesutul adipos
3. difuzează în plasmă şi circulă sub formă de AG
liberi (sunt captaţi de ţesuturile periferice: muşchii
scheletici, miocard, rinichi, ficat)
Eritrocitele şi creierul nu pot utiliza AG ca sursă de energie
 SOARTA GLICEROLULUI:
 Glicerolul:
1. Sinteza de TAG şi FL
2. Sinteza glucozei -
gluconeogeneză
3. Oxidează pînă la CO2 şi H2O
 OXIDAREA GLICEROLULUI – ÎN
FICAT
localizat: citoplasma
E1 glicerolkinaza E2 glicerolfosfatDH
OXIDAREA AG SATURAŢI CU
NUMĂR PAR DE ATOMI DE
CARBON
 β oxidarea AG - degradarea,
scindarea, catabolizarea oxidativă a
AG, spirala lui Lynen) – moleculele
de AG suferă un atac oxidativ în
poziţia β , urmat de desprinderea
unui fragment cu 2C (Acetil Co A)
 NUMĂR PAR DE ATOMI DE
CARBON

 Procesul e activ în muşchi, miocard,

ficat, rinichi, testicul, splină, plămâni
şi ţesutul adipos.
 Excepţie:creierul şi eritrocitele
(ţesuturi glucozo dependente)
 ΒETA OXIDAREA AG
3 etape:
1.Activarea AG (citoplasmă)
2.Transferul lui Acil CoA în mitocondrii
3.β oxidarea propriu zisă (mitocondrii)
 ACTIVAREA AG:

R-COOH + HS-CoA + ATP  R-CO~SCoA + AMP + PPi

H2O ↓

2 Pi
E- acil Co A sintetaza
Activatori: K; Mg
Inhibitori: Na ; Li
ACTIVAREA AG:
 R-COOH + ATP  R-COO-AMP + PPi
aciladenilat
PPi  2 Pi
 R-COO-AMP + HS-CoA  R-CO~SCoA + AMP
acil-CoA
Sumar:
R-COOH + ATP + HS-CoA  R-CO~SCoA + AMP
+ PPi

H2O ↓

2 Pi
TRANSFERUL LUI ACIL COA
ÎN MITOCONDRII
 Acil CoA nu poate penetra membrana internă a
MC
 Este transportat cu ajutorul carnitinei (β-hidroxi-
γ-trimetilaminobutirat- vitamina Bt), ce se
formează din Lyz şi Met activă cu participarea
vitaminei C, B6, NAD
TRANSFERUL LUI ACIL COA ÎN
MITOCONDRII
Carnitine Acyl Transferase I and II

Lehn fig 17-6

 REGLAREA
Malonil CoA înhibă ACT I---deci
palmitatul format în citozol
(biosinteza lipidelor) nu poate fi
transferat în MC şi degradat.
Creşterea raportului acetil
CoA/CoA duce la inhibarea
reacţiei de activare a AG
 DEFICIENŢA DE CARNITINĂ
 1. congenitale –
a.deficit de ACT I (afectează ficatul –
hipoglicemie, comă şi exitus (perioade de
post).
b. deficitul de ACT II – afectează muşchiul
cardiac şi scheletic – cardiomiopatie,
slăbiciune musculară (efort fizic)
 2. dobîndite: boli hepatice, persoanele
supuse hemodializei, malnutriţie, dietă strict
vegetariană.
 BETA OXIDAREA
PROPRIU ZISĂ

 Localizat în MC (matrixul MC)

 repetarea a 4 reacţii:
1. Dehidrogenarea lui acil Co A (FAD)
2. hidratare
3. a doua dehidrogenare (NAD)
4. reacţie tiolazică
 În rezultat - se formează acetil CoA şi acil
CoA cu doi atomi de carbon mai puţin
 BILANŢUL ENERGETIC
 Stoichiometria unui ciclu de oxidare:
CH3- (CH2)n-CH2 – CH2-COSCoA +FAD+
H2O+NAD+HSCoA
Acil CoA (Cn-2) +FADH2+NADH+H+ Acetil CoA
 Stoichiometria oxidării a. palmitic (C16):
n/2 -1 – numărul de cicluri pînă la oxidarea
completă
n– numărul atomilor de C
 STOICHIOMETRIA OXIDĂRII A.
PALMITIC
16/2 -1 = 7 cicluri
7FADH2--------– 7 X 2=14ATP
7NADH+H ----- 7X3=21 ATP
8 CH3COSCoA--- 8X12= 96 ATP
Sumar: 131 mol de ATP
131-1=130 ATP
 Deoarece 2 legături macroergice sunt irosite la
activarea acidului – beneficiul net este de 129
OXIDAREA AG NESATURAŢI
 -oxidarea AG nesaturaţi se desfăşoară normal pînă în
vecinătatea legăturii duble (cis configuraţie)

 După trei cicluri normale de -oxidare se ajunge la un cis

– Δ3 – enoil – CoA.

 Sub acţiunea izomerazei legătura dublă din cis – Δ3 trece

în trans-∆ 2 – se formează trans – Δ2 – enoil – CoA,
intermediar normal al -oxidării.

Exemplu: oxidarea acidului oleic (C18:1Δ9)

CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH
 Pentru AG polienici e necesară şi o altă
enzimă – dienoil Co A reductaza (NADPH+H)
- , care transformă trans 2 cis 4 –dienoil Co A
în trans 3 enoil CoA.
 Produsul sub acţiunea izomerazei trece în
trans 2 enoil CoA.
OXIDAREA AG CU NUMĂR IMPAR DE
ATOMI DE C
 Se oxidează în acelaşi mod ca AG saturaţi, dar în ultima etapă
se formează o moleculă de propionil CoA (C3) şi una de Acetil
CoA.
 OXIDAREA AG CU NUMĂR IMPAR
DE ATOMI DE C
 E- propionil CoA carboxilaza
Co- vitamina H (biotina)
 E- Metilmalonil-mutaza

 Co- vitamina B12

 Lipsa acestei E – acidemie metilmalonică (în sînge şi

urină apare acidul metilmalonic, micşorînd pH sîngelui
(administrat vitamina B12)
 OXIDAREA AG ÎN
PEROXISOMI
 Caracteristic AG C20-C26 ----pînă la C8
 Diferă de oxidarea mitocondrială prin
reacţia de oxidare a acil-CoA la enoil-CoA
(E- oxidază)
R-(CH2)n-COSCoA+O2▬► R-(CH2)-
CH=CH-COSCoA + H2O2
2H2O2 ▬►2H2O+O2
Numărul peroxisomilor creşte în
diabet, inaniţie, la administrarea unor
medicamente (aspirina, preparate
hipolemiante)
Absenţa peroxisomilor- sindromul
Zellweger: creşterea AG cu catena
lungă şi deces în primele luni de viaţă
•Comparaţia sinteză/degradare LCFA
•cu număr par de atomi de carbon
 CATABOLISMUL
FOSFOGLICERIDELOR
ARE LOC SUB ACŢIUNEA
FOSFOLIPAZELOR
 FOSFOLIPAZELE
 A1 – este prezentă în multe dintre
ţesuturile mamiferilor
 A2- este prezentă în ţesuturi şi sucul
pancreatic
 E prezentă în veninul de şarpe şi cel de
albine
 Prin acţiune asupra fosfatidilinozitolului –
eliberează a. arahidonic (precursorul
prostaglandinelor)
 Fosfolipaza C se afşă în lizozomii hepatici
(produce mesagerul secund)
 CATABOLISMUL
SFINGOMIELINELOR
 Sfingomielinaza(lizozomală): ceramid+fosforilcolină
 Ceramidaza – degradează legătura N acilică
 CATABOLISMUL
SFINGOMIELINELOR

Ceramida poate fi implicată în

răspunsul la stres
Sfingozina inhibă proteinkinaza C
 CATABOLISMUL
GLICOLIPIDELOR
 Cerebrozidele sunt degradate de
hexozidaze care îndepărtează
resturile de glicozil (capătul
nereducător)
 fiecare tip de legătură glicozidică este
scindată de o glicozidază spesifică.
 Carenţa acestor E (localizate în
lizozomi) - lipidoze
 LIPIDOZE TISULARE

Boli ereditare, caracterizate prin

acumularea de sfingolipide în creier şi
ţesuturi, datorate deficienţei enzimelor
implicate în catabolizarea lor
(scindarea are loc în lisosomi)
 LIPIDOZE TISULARE
1. Neimann-Pick - deficienţa de
sfingomielinază
 sfingomielina SM- se acumulează în ficat,
splină, creier
 Hepato- şi splenomegalie, tulburări
digestive, întîrziere psihomotorie, convulsii
 Decedează în vârsta fragedă
 LIPIDOZE TISULARE
 2. afecţiunea Tay-Sachs – lipsa
hexozaminidazei (hidrolază ce scindează
N acetil-galactozamina din GM2)
 Acumularea de GM2 în creier – întîrzieri
psihomotorii, cecitate, creşterea în volum
şi greutate a creierului.
 pe retina ochiului – apar pete de culoare
roşie-vişinie – gangliozid GM2
 CĂILE DE
TRANSFORMARE ALE
COLESTEROLULUI

 1. În tegumente ---colecalciferol
 2. În suprarenale- sinteza
corticosteroizilor
 3.În glande sexuale- sinteza
hormonilor sexuali
 4. În ficat – sinteza AB primari
 5. În ficat şi intestin – LP plasmatice
 CATABOLISMUL ŞI
ELIMINAREA COL
 1.Calea biliară:
Col biliar---intestin --reducere la
coprostanol sau colestanol---fecale
AB neabsorbiţi (0,25g/zi)----fecale
2. Celule epiteliale descuamate----fecale
3.Secreţia sebacee la nivelul
tegumentelor
4.Eliminare urinară a metaboliţilor
hormonilor steroizi şi a vitaminelor D
 SINTEZA
GLICEROFOSFOLIPIDELOR
 2 căî de sinteză:
 Sinteza de novo - utilizează ca intermediar comun
acidul fosfatidic
 sinteză din produse formate

 Particularitatea biosintezei FL este participarea

precursorilor în forme active de derivaţi ai citidin fosfatului
(CDP) ca CDP-colina, CDP-etanolamina, CDP-diglicerid.
SINTEZA DIN A. FOSFATIDIC
2. SINTEZA DIN PRODUSE
FORMATE
 SINTEZA
SFINGOLIPIDELOR
Se formează din palmitoil CoA şi Ser
Sfingozina liberă se formează din
ceramidă
Sinteza are loc pe suprafaţa citozolică
a membranelor reticulului
endoplasmatic
 SINTEZA
GLICOLIPIDELOR

 La sinteză participă:UDP-Gl; UDP-Gal; UDP-N-acetil

galactozamină
 Ceramidă +UDP-Gal (UDP-Gl)----Calactocerebrozidă
(Glucocerebrozidă)
 Galactocerebrozid +PAPS-----Sulfatida
 Ceramidă +(UDP-monozaharide)n-----Globozid

Globozid +CMP_NANA-----Gangliozid +CMP

The biosynthesis of sulfatides involves PAPS

FIGURE 25-87 THE BIOSYNTHESIS OF

SULFATIDES.
 Examples of ganglioside structure

NANA is synthesized from N-acetyl-mannosamine-6-P and PEP

 SINTEZA
COLESTEROLULUI
 Se sintetizează din Acetil-CoA
 Necesită 18 moli de Acetil-CoA, 16 NADPH+H şi 18 de ATP
 Localizarea:
 Ficat (80%), dar are loc şi în intestin, suprarenale,
tegumente
 Începe în citoplasmă (continuă în RE şi peroxisomi)
 SINTEZA
COLESTEROLULUI
 Are loc în 3 etape:
1. Sinteza acidului mevalonic
2. mevalonatul prin mai multe reacţii - 3∆-izopentenil
pirofosfat. 6 molecule de 3∆-izopentenil pirofosfat –
scualen
3. Scualenul se supune ciclizării – lanosterol- Col
 REGLAREA

 Reacţia – limită a biosintezei e formarea

acidului mevalonic, catalizată de o enzimă
compusă reglatoare – β hidroxi β metil-
glutaril-CoA reductaza
 HMG-CoA reductaza – localizată la nivelul RE
 Structura: 887 AA cu 2 domenii structurale:
unul hidrofob (membranar) şi altul
citoplasmatic (posedă activitate catalitică).
REGLAREA HMG-COA
REDUCTAZA

1. la nivelul sintezei (v de transcriere a

genelor)
2. la nivelul modificării v de degradare
3. Retroinhibiţie - enzima este inhibată de
mevalonat şi de colesterol
4. Reglare covalentă- forma activă este forma
defosforilată
5. Reglarea hormonală - insulina şi hormonii
tiroidieni activeză HMG-CoA reductaza, iar
glucagonul are efect opus
 Conţinutul Col depinde de regimul alimentar.
Acest colesterol alimentar inhibă sinteza
reductazei în ficat
 Inhibarea prin medicamente: statinele – inhibitori
reversibili, competitivi ai HMG reductazei.
 SINTEZA CORPILOR
CETONICI
(CETOGENEZA)
acetoacetatul, β-hidroxibutiratul şi
acetona
 Sinteza lor are loc în ficat (MC),
Ca substrat – Acetil CoA (oxidarea
AG, ce provin din lipoliza adipocitară,
degradarea AA cetoformatori)
Rol: sursă de energie în perioadele
de inaniţie (muşchiul cardiac, stratul cortical al
rinichilor)
 SINTEZA CORPILOR
CETONICI
(CETOGENEZA)
 Principala cale de metabolizare a acetil CoA – includerea
în ciclul Krebs (în condiţiile în care scindarea lipidelor şi a
glucidelor este echilibrată) - “lipidele ard în flacăra
glucidelor”
 În lipsa glucidelor; inaniţie, diabet - OA se utilizează pentru
generarea Gl.
 În lipsa OA, Acetil Co A recurge la formarea corpilor

cetonici: acetoacetatul,
β-
hidroxibutiratul şi acetona
CETOGENEZA
UTILIZAREA CORPILOR
CETONICI
 Calea tiokinazică:
 - Acetoacetatul – 2 mol de acetil CoA, utilizate ulterior în
ciclul Krebs (23 ATP)
A DOUA CALE DE ACTIVARE A
ACETOACETATULUI:
Calea tioforazică:
Reacţie de schimb cu
succinil CoA
 CORPII CETONICI

FICAT Oxidarea
AG
AG acetil-CoA acetoacetat -hidroxibutirat

SÂNGE

CO2 +ATP acetil-CoA acetoacetat -hidroxibutirat

ciclul
Krebs succinil-CoA
MUŞCHI, succinat Beta-cetoacil-CoA
transferaza
CREIER acetoacetil-CoA
ŞI RINICHI
 Acetona:

 pînă la propandiol (CH3-CHOH-CH2OH) , scindat la

fragmente acetil şi formil
 Transformată în piruvat (prin hidroxilare dublă)
 CETONEMIE, CETONURIE
 Cetonemie- mărirea c% de corpi cetonici în sînge
 Cetonurie – apariţia CC în urină

 Diete bogate în lipide, sărace în glucide; inaniţie,

diabet, dereglări gastrointestinale la copii sau
gravide; glucozurie renală
 CETOACIDOZA DIABETICĂ
 -
 CC depăşesc 20 mmol/l (normă – 3-5 mmol/l)
 -deficitul de insulină – blochează transportul Gl în
ţesutul muscular şi adipos (foame energetică).
 Compensator – se măreşte secreţia hormonilor
de contrareglare (STH; adrenalinei, cortizolului,
glucagonului)
 CETOACIDOZA
DIABETICĂ

 - Sub influienţa acestora se activează:

glicogenoliza, gluconeogeneza – hiperglicemie
progresivă; dar Gl nu poate fi utilizată de către
ţesuturi în continuare – lipsă de energie

 pentru asigurarea celulei cu energie sub

influienţa H contrareglare se activează lipoliza,
cu eliberarea de AGL, care la nivelul ficatului
sunt transformaţi în corpi cetonici.
 CETOACIDOZA
DIABETICĂ

 Eliminarea hidroxibutiratului şi acetoacetatului

din organism (fiind anioni la excreţie) conduce la
pierderea de cationi – Na - rezultă cetoacidoza
 Pierderea H2O – deshidratarea organismului
 EICOSANOIZII
VITAMINELE
LIPOSOLUBILE
REGLAREA ŞI
PATOLOGIA
METABOLISMULUI
LIPIDIC
OBIECTIVELE
 Metabolismul eicosanoizilor. Căile ciclooxigenazică şi lipooxigenazică ale
biosintezei lor. Inactivarea.
 Metabolismul vitaminelor liposolubile: sursele alimentare, necesităţile
diurne, transformările
 Reglarea metabolismului lipidelor la nivelul celulei.
 Reglarea neurohormonală a metabolismului lipidelor. Rolul lipotropinelor,
ACTH, hormonilor tiroizi, insulinei, glucagonului, glucocorticoizilor şi
catecolaminelor.

 Dislipidemiile:
 a) hipolipoproteinemiile familiale – afecţiunea Tangier, - şi -
lipoproteinemia familială;
 b) hiperlipoproteinemiile primare şi familiale;
 c) hiperlipoproteinemiile secundare (dobândite) – în diabet zaharat,
alcoolism, afecţiuni ale glandelor endocrine.
 Cauze, mecanismele dereglării metabolismului lipidelor, manifestările
biochimice.
 6. Cauze, mecanismele dereglării metabolismului lipidelor, manifestările
biochimice.
 7. A-, hipo- şi hipervitaminozele A, D, E, K – cauze, manifestări
metabolice.
 8. Rolul eicosanoizilor în procesele inflamatorii, reacţiile alergice,
dereglările fluidităţii sanguine.
 EICOSANOIZII
Sunt substanţe biologic active de
natură lipidică, derivate din a.graşi
polinesaturaţi şi îndeplinesc în
organism roluri multiple.

C O O H

A r a c h id o n ic a c id
 EICOSANOIZII
 Deosebim:

 Prostaglandinele (clasice- PG şi
endoperoxizii prostaglandinici (PGG2 şi
PGH2)
 Prostaciclina (PGI2)

 Tromboxanii (TX)

 Leucotrienele (LT)
 STRUCTURA CHIMICĂ-
PROSTAGLANDINE

 Reprezintă AG nesaturaţi cu 20 C
 Sunt derivaţi ai acidului prostanoic

 Existenţa unui ciclu pentanic format între C8-C12

 PG se deosebesc între ele prin:

1. natura substituienţilor din nucleul pentanic
(PGA-PGI)
2. Catenele laterale pot conţine un număr diferit de
legături duble (PG1, PG2, PG3)
 TX conţin în structura lor ciclul piranic (TXA2
şi TXB2)
 TXA2 este sintetizat din PGH2 de către
sintaza tromboxanică microzomală.
STRUCTURA CHIMICĂ - LT
 LT (LTA-LTE) – cuprind în structura lor mai multe
legături duble, trei fiind conjugate. Cele mai active
la om sunt LTA4.
 BIOSINTEZA
EICOSANOIZILOR

 Are loc la nivelul tuturor ţesuturilor

 După sinteză nu se depozitează dar acţionează
imediat
 Are loc în 2 etape:

 Sinteza acidului arahidonic (comună)

 Sinteza PG, TH, LT

 I: SINTEZA ACIDULUI
ARAHIDONIC
 Derivat al acidului linoleic
 Este prezent la nivelul membranelor celulare

 Se eliberează prin activarea fosfolipazei A2

 II.SINTEZA PG, TX ŞI LT
2 căi:
 Calea ciclooxigenazei conduce la sinteza PG,
TX
 Calea lipooxigenazei – la sinteza LT
 CICLOOXIGENAZA
 este o hemoproteină, cu o activitate dublă:
 a. dioxigenazică (încorporează O2 în

substrat)
 b. peroxidazică (descompune peroxidul).
 COOH

arachidonic acid
2 O2 Cyclooxygenase

O
COOH

O
PGG2 OOH
2 e Peroxidase
O
COOH

O
PGH2
OH
Catalyzed by 5-Lipoxygenase:
COOH

O2 arachidonate

OOH
COOH

5-HPETE
H2O
O
COOH

leukotriene-A 4
 INHIBITORII SINTEZEI:
 Corticosteroizii – inhibă fosfolipaza A2
 Aspirina (medicamente antiinflamatoare
nesteroide) - inhibă ireversibil COX (prin
acetilarea grupelor hidroxil a resturilor de Ser
localizate în situsul activ al enzimelor).
 Derivaţii imidazolului – inhibă tromboxan
sintaza.
CATABOLISMUL PG
 Viaţă biologică scurtă:
a. TXA2 are T1/2= 30 minute, şi suferă o
hidroliză rapidă, nonenzimatică la inactivul
TXB2.
b. Prostaciclina (PGI2) - T ½ - 3 minute la 37 °C
şi pH 7,5 şi este convertită printr-o hidroliză
nonenzimatică la forma inactivă.
 PG clasice sunt eliminate la nivelul plămînului
 Principalii derivaţi sunt 15-ceto- iar ai
prostaciclinelor 6 ceto-, care se elimină cu
urina.
 MECANISMELE DE ACŢIUNE
 Au acţiune autocrină sau paracrină
 Determină variaţii ale nucleotidelor ciclice AMPc, GMPc,
nivelului Ca intracelular sau activarea transcrierii şi sintezei
de proteine.
 PG creşte AMPc în adenohipofiză, plachetele pulmonare şi
tiroidă, însă descreşte AMPc în ţesutul adipos.
 Tromboxanii blochează producerea de AMPc şi mobilizează
Ca2+ intracelular.
ACŢIUNILE BIOLOGICE
 Diferă nu numai de natura chimică (PG, LT, TX)
dar şi de cea a tipului celular
 Prostaglandinele:

 Vvasodilataţie puternică

 Reducerea sintezei interleukinelor IL-1 şi IL - 2

 Diminuarea agregării plachetare şi leucocitare

 PGF2 alfa – brohoconstricţie, vasoconstricţie

periferică şi contracţia fibrelor musculare netede
ACŢIUNILE BIOLOGICE
La nivelul TGI:
PGF2α – acţiune contractilă asupra musculaturii
netede longitudinală şi circulară; PGE2 – relaxează
musculatura circulară, acţiune inhibitorie asupra
secreţiei de suc gastric şi absorbţiei intestinale.
ACŢIUNILE BIOLOGICE
 Sistemul respirator:
 PGE şi PGF – implicate în stări patologice ca edem
pulmonar, embolie, astm.
 PGF2α – acţiune contractilă asupra traheei, bronhiilor
 PGE2- bronhodilatatoare
ACŢIUNILE BIOLOGICE
 SNC: reglarea transmisiei sinaptice. PGE2- scade
c% de GMPc – efecte tranchilizante, anticonvulsive
 PGF2α – creşte c% GMPc – efecte contrare
ACŢIUNILE BIOLOGICE
 Sistemul de reproducere:
 la bărbaţi influenţează spermatogeneza; la femei controlează
ciclul ovarian.
 PGF2α - acţiune contractilă asupra musculaturii netede a
uterului.
ACŢIUNILE BIOLOGICE
 Sistem circulator:
 Prostaciclina şi TX – controlează tonusul vaselor
sanguine şi agregarea plachetară.
 TXA2 – acţiune contractilă – creşte TA. La nivelul
plachetelor – stimulează agregarea şi formarea de
tromb
 Prostaciclina – acţiuni opuse (vasodilataţie,
inhibarea agregării plachetare)
ACŢIUNILE BIOLOGICE
 LT sunt sintetizate de leucocite şi intervin în:
1. Modificarea permeabilităţii vasculare
2. Amplificarea sintezei interferonilor (efect antitumoral şi
antiviral)
3. Amplificarea sintezei interleukinelor
4. Modificarea agregării leucocitelor
5. Proliferarea limfocitelor T
ACŢIUNILE BIOLOGICE
 LT (LTB4) –determină acumularea de neutrofile
în focarul inflamator.
 La nivelul plămânului – efecte contractile
asupra musculaturii netede.
 LTC4 - responsabilă de producerea şocului
anafilactic.
Metabolismul
lipoproteinelor
 LIPOPROTEINELE (LP)

 LP- sînt complexe lipoproteice,

alcătuite din componente lipidice
(TAG, FL, Col, colesteride) şi
proteice.
 Componentele proteice sînt denumite
apolipoproteine (Apo).
 LIPOPROTEINELE (LP)
 Rolul LP
1. Transportul lipidelor exogene şi endogene
2. Participă la păstrarea compoziţiei lipidice a
membranelor
3. Reglează procese metabolice celulare
 Rolul Apo:
1. componente amfipatice a LP
2. oferă situsuri de recunoaştere pentru R de
pe suprafaţa celulelor
3. sunt activatori sau inhibitori ai E ce
participă la metabolismul lor
 STRUCTURA LP
miez hidrofob - lipidele nepolare (TAG şi esterii
Col)
învelişul hidrofil - lipidele amfipatice (FL, Col) şi
Apo
LP cuprind şi cantităţi mici de glucide (sub formă de
glicoproteine).
METODELE DE
SEPARARE
 Ultracentrifugare
 Electroforeză.
 LIPOPROTEINELE
LIPOPROTEINE ULTRACENTRI ELECTROFORE
LE FUGARE ZĂ
chilomicronii chilomicronii chilomicronii

VLDL LP cu densitate pre -  - LP

very low density foarte mică
lipoproteins
LDL, LP cu densitate  - LP
low density mică
lipoproteins
HDL, LP cu densitate  - LP
high density mare
lipoproteins
 CM VLDL LDL HDL

densitatea < 0,95 0,95-1,006 1,019- 1,063 1,12-1,21

g/sm3
Diametrul >100 25-75 22-24 6-12
nm
% proteine 1-2 7-10 14-25 45-55

% lipide 98-99 90-93 75-86 45-55

lipidele TAG TAG Col Fl

exogene endogene
Apo B48; C, E, A B100; C, E B100 AI; AII
Apo LP Locul Rolul
sintezei
A -I HDL intestin, ficat Constituent major al HDL.
Activator al LCAT. Legarea de
receptorii HDL şi transportul
invers al Col
A-II HDL intestin, ficat Rol structural Activator al TGLH

A-IV CM, intestin, ficat Activator al LCAT. Transportul

HDL invers al Col

B-48 CM Intestin Secreţia chilomicronilor

B- VLDL, ficat Biosinteza şi secreţia VLDL.

100 LDL, Legarea cu receptorii specifici
pentru LDL (exercită un
IDL feedback negativ asupra
sintezei Col)
Apo LP Locul Rolul
sintezei

C-I CM, VLDL, t ficat Activator al LCAT (in

HDL vitro)
C-II CM, VLDL, ficat Activator al
HDL lipoproteidlipazei
C-III CM, VLDL, ficat Inhibitor al
HDL lipoproteidlipazei
D HDL ficat Transportor de Col
esterificat între diverse
LP
E IDL, CM, Ficat, Legarea cu receptorii apo
VLDL E (E3/4) din hepatocit.
macrofage Legarea cu receptorii B/E
din ţesut (E4/4).
 CHILOMICRONII
 Sunt sintetizaţi în celulele mucoasei intestinale şi
încorporează lipidele alimentare absorbite (Tag,
Col).
 Sunt secretaţi în vasele limfatice care drenează
intestinul şi la nivelul canalului toracic trec în
plasmă.
 Particulile primare cuprind apo-B48 şi apoA.
 În plasmă CM primesc Apo C şi E de la -LP
 CM sunt prezenţi în plasmă după îngerarea
grăsimilor. După 6-7 ore de la îngestia de
grăsimi CM dispar din sînge.
 CATABOLISMUL
CHILOMICRONILOR
 are loc în două etape.
 În prima etapă
a. sub acţiunea lipoproteinlipazei (LPL, activată de
apo C-II) TAG sunt hidrolizate în AG+glicerol.
Ţesuturile utilizează AG pentru oxidare (muşchi scheletici,
miocard), depozitare (ţesut adipos), secreţie de grăsimi
(glanda mamară).

b. pe când Col, FL, Apo C sunt transferate pe HDL.

CM devin resturi CM
 CATABOLISMUL
CHILOMICRONILOR
A două etapă constă în captarea
resturilor de CM de către ficat,
facilitată de apo E (interacţionează cu
E-receptorii din hepatocit). Pe această
cale ajunge la ficat o parte din Col
exogen şi cel intestinal.
METABOLISMUL
CHILOMICRONILOR
 PATOLOGIA
 Deficitul înăscut de LPL- hiper-CM-emie
Mărirea c% CM, TAG, depunerea TAG în ţesuturi
(xantoame)
 Anomalia sintezei de Apo B-48 –
imposibilitatea formării CM şi transportului
lipidelor exogene
TAG se acumulează în celulele intestinale; este
perturbată absorbţia lor; ele fiind eliminate prin
masele fecale – steatoree
În sînge: micşorarea lipidelor totale; TAG; Col
 PRE--LP (VLDL)
 sintetizate în ficat din lipidele endogene
 au un conţinut ridicat de lipide (90-93%): 55-
65% TAG, 12-18% FL, Col esterificat 12-14% şi
Col liber 6-8%.
 cuprind apo B-100 , în plasmă primesc apo C
(apo CII) şi apo E de la -LP.
 Funcţia principală- transportul TAG sintetizate în
ficat spre ţesuturile extrahepatice.
 VLDL sunt prezente în plasmă după îngerare de
raţii bogate în glucide
 CATABOLISMUL VLDL
 La nivelul ţesuturilor extrahepatice sub
acţiunea LPL-azei TAG din VLDL se
scindează în AG şi glicerol.
 Odată cu scăderea TAG are loc:

a. pierderea de apo C-II care trece pe HDL

b. Îmbogăţirea cu esteri de Col, furnizat de
HDL -
astefl VLDL sunt transformate în IDL.

 50% sunt catabolizate în ficat prin

interacţiunea cu E-R, iar 50% sunt
transformate în LDL.
 particulele se îmbogăţesc cu Col prin 2
moduri:
1. sub acţiunea acil-Col-ester-transferazei
(Apo D) Col esterificat este transferat din
HDL pe VLDL
2. Sub acţiunea lecitin-Col-acil-transferazei
(LCAT) ce catalizează reacţia:
Lecitină + Col ----2-lizolecitină +
Acilcolesterol
Apo C-I (component al VLDL) activează
această E.
 PATOLOGIA
 Steatoza (infiltraţia grasă a ficatului) –
acumularea grăsimilor în ficat
 Cauza: amplificarea sintezei TAG în ficat sau
perturbarea căilor de sinteză şi transport (export)
de VLDL
 Acţiune protectoare o au factorii lipotropi: Met;
proteine bogate în Met; grăsimile nesaturate;
vitamina E – ele favorizează exportul TAG
hepatice
 -LP
 se formează în plasmă din VLDL după
îndepărtarea TAG (sub acţiunea LPL, TGL) şi
îmbogăţire cu Col.
 au un conţinut lipidic de 75-86%, componenta
majoră fiind Col: 35-40% - Col esterificat, 3-10%
-Col liber; 20-25% - FL şi 8-12% - TAG.
 Apo majoritară este B-100.
 sunt prezente în sîngele recoltat dimineaţa după
un post de 8-10 ore şi cuprinde 70% din Col total
plasmatic.
 au rol de a furniza Col diverselor ţesuturi
periferice.
 CATABOLISMUL LDL
În ficat, suprarenale, limfocite, celule musculare
netede:
 LDL prin intermediul apo B-100 şi apo E
interacţionează cu R
 fixate pe R, LDL sunt translocate în interiorul celulei şi
fuzionează cu lizozomii
 În lizozomi LDL sub acţiunea E lizozomale sunt
hidrolizate în: proteine, FL, Col esterificat, Tg.
 Col liber:
a. este utilizat la construcţia membranelor, sinteza de
hormoni steroidici, acizi biliari
b. surplusul este esterificat şi depozitat în celulă.
Esterificarea Col e catalizată de E - acil-CoA- Col-
aciltransferaza (ACAT), rezultînd esteri ai Col cu acizii
palmitic, palmitooleic, oleic.
 Colesterolul liber:
1. inhibă HMG-CoA-reductaza, ca rezultat
sinteza Col în ţesuturile extrahepatice
este menţinută la un nivel scăzut;
2. inhibă sinteza R- B,E, astef determină
micşorarea numărului lor pe membrană
şi diminuarea captării LDL
3. activează E microzomială ACAT
 ÎN MACROFAGE:
 Macrofagele încorporează LDL care prezintă alterări ale
componentelor proteice sau lipidice.
 Receptorii care recunosc LDL modificate nu sînt reglaţi
prin feed-back negativ (cum se reglează receptorul clasic
LDL) şi, ca urmare, prin încărcarea macrofagelor în mod
excesiv cu Col apar “celulele spumoase”. Modificările
biochimice ale LDL constau în acetilări, glicozilări ale apo
(apo B-100, apo E) şi /sau alterări oxidative ale acizilor
graşi nesatiuraţi.
 PATOLOGIA
 Hiperlipoproteinemia de tip II –
deficienţă calitativă şi cantitativă a R
membranari pentru LDL
 IIa – mărirea Col LDL – xantomatoză
 IIb – mărirea Col LDL+VLDL (Tg)-
obezitate (lipsesc xantomele)
 Risc de aterogeneză înaltă
 -LP HDL
 conţinut lipidic de 45-55%, predominînd FL – 20-
30%, Col 17-23% şi Tg 3-6%.
 Componenţa proteică - apo A (AI, AII) dar conţin
cantităţi mici de apo C, D, E. Nu cuprind apo B.
 HDL sînt secretate şi sintetizate de hepatocite şi
enterocite sub forma unor particule născînde de
formă discoidală, alcătuite dintr-un strat dublu
lipidic (FL; Col) şi apo A, apo E.
 Particulele născînde din intestin nu conţin apo E.
-LP HDL
 Stratul superficial al HDL este ocupat
de Col preluat din ţesuturi şi din alte
LP plasmatice (CM, VLDL).
 prin schimburi cu celelalte LP
plasmatice particulele născînde se
transformă în HDL mature.
 Sub acţiunea LCAT - Col este
esterificat şi migrează în interiorul
particulei ---- HDL sferic matur.
HDL AND REVERSE CHOLESTEROL
TRANSPORT
HDL AND REVERSE CHOLESTEROL
TRANSPORT
 CATABOLISMUL HDL
 HDL sînt catabolizaţi la nivelul ficatului:
 Prin intermediul apo E particulele
interacţionează cu R de pe suprafaţa
hepatocitelor, sunt internalizaţi şi
componentele degradate.
 Rolul principal al HDL este transportul
Col din celulele extrahepatice în ficat,
sediul catabolismului Col
(transformare în AB şi excreţie prin
bilă).
HDL AND REVERSE CHOLESTEROL
TRANSPORT

LDL-R

50% of HDL C may

Return to the liver
On LDL via CETP
 PATOLOGIA
Hipolipoproteinemia familiară –
deficit de HDL
Cauza: deficit al sintezei de apoA
Caracteristic: micşorarea HDL;
Col HDL; FL
Splenomegalie, hipotrofie
amigdaliană; anomalii neurologice
 OBIECTIVELE
 Importanţa lipidelor în alimentaţie.
 Digestia şi absorbţia lipidelor în tractul
gastrointestinal.
 Acizii biliari – clasificarea, structura,
funcţiile lor. Metabolismul acizilor biliari
( noţiuni generale).
 Resintaza lipidelor în enterocite. Soarta
lipidelor resintetizate.
 Metabolismul LP.
VITAMINELE
 sunt substanţe biologic active necesare pentru
creşterea, dezvoltarea şi supravieţuirea organismului.
 nu se sintetizează în organismul uman

(prezenţa lor în alimente este obligatorie).

 nu servesc în calitate de sursă energetică, dar
îndeplinesc funcţii coenzimatice.
AVITAMINOZE ŞI
HIPOVITAMINOZE
 avitaminoze - lipsa vitaminelor în alimente
 hipovitaminoze - insuficienţa vitaminelor în alimente
 Cauzele apariţiei lor:
1. pot fi exogene (atunci când vitamina respectivă lipseşte sau
se conţine în produsele alimentare insuficient)
2. endogene (dereglări în absorbţie, transport, antivitamine etc.)
PROVITAMINE
 - predecesorii vitaminelor, care în organism se
transformă în vitaminele respective (de ex. în morcovi,
caise se conţine -carotena, care în ficat se va
transformă în vitamina A).
ANTIVITAMINELE
 – substanţe (inclusiv şi unele medicamente) ce se
aseamănă mult ca structură cu unele vitamine.
 La majorarea c% lor - în mod competitiv ele se vor uni cu
E în locul vitaminelor --- se formează complexul
apoenzimă-antivitamină lipsit de activitate --- se
dereglează reacţiile metabolice catalizate de aceste
enzime.
ANTIVITAMINELE
 Preparatele sulfanilamidice prezintă antivitamine
pentru microorganisme deoarece ele mult se
aseamănă după structură cu acidul p-
aminobenzoic, factorul de creştere a bacteriilor.
 La majorarea concentraţiei în organism a acestor
medicamente, ele se vor include în sistemele
enzimatice ale bacteriilor şi bacteriile vor pierde
capacitatea de a se înmulţi (efect bacteriostatic).
VITAMINELE LIPOSOLUBILE
 A, D, E, K:
 Vitamine cu molecule apolare, hidrofobe,
solubile în grăsimi
 Sunt derivaţi izoprenici

 Transportate prin CM la ficat şi depozitate

(vit A; D; K – în ficat; vit E – în ţesutul
adipos)
 Deoarece sunt depozitate în organism,
supradozarea lor conduce la declanşarea
unor stări de toxicitate
VITAMINA A
 vitamina creşterii, retinol, antixeroftalmică
 La baza structurii acestei vitamine se află ciclul -ionon
legat cu o catena laterala care contine doua resturi de
izopren cu patru legaturi conjugate.
VITAMINA A
METABOLISM
 Digestia are loc în intestin
 Absorbţia – în regiunea superioară a intestinului

 Retinolul absorbit este reesterificat formând AG cu lanţ

lung şi este încorporat în CM – sânge - ficat
ROLUL VITAMINEI A
 Retinol – acţiune hormonală decesivă pentru funcţia de
reproducere
 Retinal – component al pigmentului vizual – rodopsina
(din bastonaşele retinei)
 A. retinoic –participă la sinteza glicoproteinelor, datorată
acţiunii de factor de creştere şi de diferenţiere tisulară a
lui
 Retinolul şi acidul retinoic au acţiune de hormoni
steroidici
METABOLISMUL
Vit.A si
Depozitarea vazul ,11-cis-
v. in t.adipos retinal e
si ficat component
All-trans- rodopsinei
Retinol RBP All-trans-
retinol RB
Retinil RBP retinol
palmitat P All-trans-
reti Sursa
nol Chilomicr
chilomicr retinal
11-cis-
RB oni de vit A
P remanenti oni retinal
Retinol- rodops
opsi
RBP Transpo ina
lumi
naAll-trans- na
RBP rt vitA B- B- diet retinal
retin caroten caroten a
ol Reti Esterii
Acizi grasi
Acid nal retinil
Activa Est coA Acizi
retinoic Retin Reti
rea eri grasi
genei reti ol nol
TESUT CELULA
nil INTESTINALA
ROLUL VITAMINEI A
 CICLUL VIZUAL

 Vit A este o componentă a pigmenţilor vizuali din

celulele cu conuri şi bastonaţe
 Bastonasele contin pigmentul vizual rodopsina care
este format din 11-cis retinal şi opsina (o
glicoproteina).
 CICLUL VIZUAL
 Când rodopsina este expusă la lumină, 11-cis-
retinalul este convertit la all-trans-retinal şi
eliberarea lui şi a opsinei.
 Acest fapt conduce la generarea unui impuls
nervos care e transmis de nervul optic la creier.
 Regenerarea rodopsinei necesită izomerizarea
all-trans-retinalului în 11-cis retinal (prin
absorbţie de fotoni luminoşi) care se combină
spontan cu opsina. ---- ciclul este încheiat.
 CICLUL VIZUAL
O parte din trans-retinal este disponibil pentru
un nou ciclu al vederii.
 O altă parte însî este convertit în acid retinoic şi
nu mai este disponibil pentru a forma rodopsina.
 Aceste pierderi sunt compensate de aportul
alimentar de vitamina A sau din rezervele
stocate în ficat
 ROLUL RETINOLULUI
 necesar pentru reproducere si crestere
 favorizează spermatogeneza şi dezvoltarea
placentei
 necesar pentru diferenţiere şi functionează ca
hormon steroid
 mentine integritatea celulei epiteliale a tractului
gastrointestinal, pielii, tractului respirator sau
urinar şi a glandelor salivare
 necesar pentru menţinerea stratului mielinic din
ţesutul nervos
 necesar pentru creşterea dinţilor şi oaselor
 RETINOL ŞI ACIDUL
RETINOIC

 necesari pentru sinteza glicoproteinelor sau

mucopolizaharidelor
 sunt implicaţi în controlul copierii genelor

 Acidul RETINOIC – promovează creştrerea

şi diferenţierea celulelor epiteliale
 ALTE EFECTE:
 La oxidarea AG
 Biosinteza gliceridelor, fosfolipidelor, Col, h. steroizi
 Creşte asimilarea purinelor şi sinteza AN
 Sunt reglatori ai permeabilităţii membranelor
 Afectează expresia genetică implicată atât în
proliferarea cât şi diferenţierea celulelor normale
sau maligne
 VITAMINA A

 Se conţine în produse de origine animală (unt,

ficat etc.). Unele produse de origine vegetală
(morcov, caise etc) conţin carotina (provitamina),
care în ficat sub influenţa anumitor enzime este
convertită în vitamina A.
 CARENŢA VITAMINEI A
 se caracterizează prin:
 Orbirea nocturna

 La nivelul ochilor: xeroftalmia (uscarea corneei); în

cazuri grave keratomalaţia (degradarea globului
ocular); hemeralopia (orbul găinei).
 La nivelul pielei şi mucoaselor: hiperkeratoza,
descuamaţie, ulcerări, inflamaţii.
 vitamina A este utila in tratarea unor boli de piele
(acnee, psoriasis).
 VITAMINA D
(ANTIRAHITICĂ)
 Se cunosc mai multe forme:
 D2 – ergocalciferol - origine vegetală (se
formează din ergosterol)
 D3 – colecalciferol – origine animală ( se
formează din 7-dehidrocolesterol)
 Structura chimică: derivaţi ai ciclului steran:
SINTEZA COLECALCIFEROLULUI

(DERM ŞI EPIDERM)
 METABOLISM:

 În intestin se supune acţiunii emulsionante a bilei,

apoi este absorbită la nivelul intestinului subţire –
în sânge (se leagă de o proteină) – D2 (D3) -
transportată la ficat.
 Prin sânge – în ficat ajunge şi vit D3 formată din
7- dehidrocolesterol în piele, sub acţiunea
radiaţiilor ultraviolete din lumina solară.
 CALCITRIOLUL
 În ficat vit D3 suferă o hidroxilare – 25- hidroxi-
colecalciferol (E- colecalciferol-hidroxilază) - forma
cea mai abundentă de vit D în circulaţia sanguină
ţi ficat.
 În rinichi 25- hidroxicolecalciferol suferă o nouă
hidroxilare – 1,25-dihidroxicolecalciferol - calcitriol
(E- 1α-hidroxilază) – transportat la ţesuturile ţintă:
intestin şi oase. Are rol important în menţinerea
nivelului Ca seric.
 Reglarea – PTH şi nivelul de Ca în sânge.
 EFECTELE VITAMINEI D
 La nivel de intestin: măresc absorbţia Ca şi
fosfatului (stimulează sinteza unei proteine ce
facilitează transportul Ca prin mucoasa intestinală)
 La nivelul tubilor renali: favorizează reabsorbţia
fosfaţilor (contracarând eliminarea lor stimulată de
PTH)
 La nivelul osului: stimulează mobilizarea Ca şi
fosfatului din os care necesită prezenţa PTH.
 intervine în mineralizarea oaselor prin mărirea
formării de hidroxiapatită.
 VITAMINA D
(ANTIRAHITICĂ)
 Carenţa - apariţia şi dezvoltarea rahitismului la copii
din cauza dereglării metabolismului calciului şi
fosforului – mineralizarea întîrziată a oaselor.
 este afectat scheletul: oasele sunt mai moi,
picioarele se deformează sub greutatea corpului;
fontanelele se închid cu întârziere, se reţine
dezvoltarea dinţilor; tonusul muscular este redus
etc.
 În sânge scade conţinutul calciului şi fosfatului.
 SURSE DE VITAMINA D

 ficatulde peste, somon, sardine, macrou,

cantitati mici in sardine,
 galbenusul de ou, unt, ciuperci.
 VITAMINA E (-TOCOFEROL,
ANTISTERILĂ)
 Structura chimică: are la bază tocolul (5,7,8-trimetiltocol)
 METABOLISMUL VITAMINEI
E
 Absorbită la nivelul intestinului subţire - sânge-ficat
şi alte organe
 Se excretă prin bilă şi intestin (în prealabil se supine
unei oxidări şi se conjugă cu a glucuronic)
 ROLUL VITAMINEI E

 Asupra organelor de reproducere: - măreşte

fertilitatea la femei şi ajută la restaurarea activităţii
sexuale la bărbaţi
 Este antioxidant puternic - protejează oxidarea AG
nesaturaţi în MB
 intervine în metabolismul seleniului (care întră în
componenţa glutation peroxidazei ce asigură
protecţia membranelor faţă de acţiunea radicalilor
peroxizi).
 Sunt implicate în sistemul E respiratorii, favorizând
cuplarea fosforilării oxidative
 DEFICIENŢA VITAMINEI E
 are ca urmare afectarea aparatului reproductiv:
stagnarea embriogenezei, modificări degenerative a
organelor reproductive ce duc la sterilitate.
 distrofie musculară,
 infiltrare adipoasă a ficatului,
 Distrugerea globulelor roşii
 Reducerea stabilităţii membranelor şi sărăcirea în
colagen a ţesutului conjuctiv
 Ateroscleroză, cancer.
 VITAMINA E
 Se conţine în uleiuri vegetale (porumb, floarea
soarelui etc.) carne, unt, gălbenuş de ou, varză,
cereale.
 Necesarul:

 Zilnic: 7mg la adult şi 2-3 mg la copii

 VITAMINA K
(ANTIHEMORAGICĂ)

 K1- filochinona (izolată din vegetale)

 K2- menachinona (izolată din ţesuturile animale
şi bacteriile din flora intestinală)
 Mai deosebim:
 Ftiocolul- constituient al membranelor lipiduce
din bacilul Koch
 Menadiona - produs de sinteză folosit în
terapeutică (are structură şi acţiuni
asemănătoare cu a produsului natural)
 La baza structurii: nucleul p-naftochinonei
VITAMINA K – STRUCTURA
CHIMICĂ
 ROLUL VITAMINEI K
 Participă la coagularea sângelui – este direct
implicată în biosinteza factorilor II, VII, IX, X
(protrombina; proconvertina; antihemofilic B; Stuart-
Prower).
 Vitamina K ajută la modificarea restului de Clu în γ-
carboxiglutamic (se adaugă o grupă carboxil ce
poate fixa Ca)
 Intervine şi în procesele de fosforilare
ROLUL VITAMINEI K
 CARENŢA VITAMINEI K
 Carenţa acestei vitamine are ca consecinţă apariţia
hemoragiilor în diferite organe şi ţesuturi din cauza
dereglării procesului de coagulare a sângelui.
 CARENŢA VITAMINEI K
 Hemoragiile pot apărea când bolnavul utilizează
cantităţi considerabile de antibiotici ”per os”,
care vor distruge microflora intestinală
(disbacterioză) , sau când este dereglat
mecanismul de absorbţie a lipidelor.
 La om hipovitaminoza K în condiţii obişnuite se
întâlneşte relativ rar deoarece această vitamină
se sintetizează de microflora intestinală.
Antivitaminele acestei vitamine,
de ex. dicumarolul sunt utilizate în
clinică ca anticoagulanti.
Există analogi sintetici hidrosolubili
a acestei vitamine, de ex. vicasolul.
REGLAREA METABOLISMULUI
LIPIDIC
 Se efectuiază în mai multe aspecte:
 Factorii Enzimatici:

 a. Modificarea activităţii E incluse în sinteza

lipidelor
 b.Modificarea V sintezei şi degradării E

 Factorii de mediu: stresul emoţional negativ,

inaniţia, hipotermia, efortul muscular cauzează
pierderea din greutate a organismului.
 Factorii hormonali:
 Catecolaminele, Glucagonul stimulează lipoliza
prin AMPc, activează lipaza hormono-dependentă.
 hormonul de creştere la fel, dar cu o fază mai
tardivă (stimulează sinteza adenilat ciclazei de
novo).
 Cortizolul – acţiune catabolică asupra ţesutului
adipos periferic (lipoliza)
 Insulina posedă efect contrar, activează
fosfodiesteraza – inhibă lipoliza şi stimulează
lipogeneza.
 INSULINA
 activează biosinteza AG în ficat
 Activează glicoliza – DHAP—Glicerol 3P

 Activează PDH –Acetil CoA

 Intensifică formarea citratului şi

transformarea sa în Acetil CoA (activarea
citrat liazei)
 Activarea acetil Co A carboxilazei ----malonil
CoA
METABOLISMUL LIPIDIC ÎN
PERIOADELE POSTPRANDIALE
 Mărit raportul Insulină/glucagon
 DIGESTIA
 ABSORBŢIA ------ chilomicroni (LPL) –AG liberi,
captaţi de ţesut adipos (80%)
 În ficat:
 A. Sinteza AG (din glucide sau alcool)
 B. Sinteza AB, Col, FL, TAG
 C. Sinteza LP (VLDL; HDL)
METABOLISMUL LIPIDIC ÎN
PERIOADELE POSTPRANDIALE

 VLDL sub acţiunea LPL ---- AG--- sunt captaţi de ţesutul

adipos----TAG
 METABOLISMUL LIPIDIC ÎN
PERIOADELE
INTERALIMENTARE

 Scăzut raportul Insulină/glucagon

 TAG din ţesutul adipos sunt hidrolizate– AG şi
glicerol
 AG se supun beta oxidării------ Acetil Co A—
ciclul Krebs---ATP
 În ficat Acetil CoA --- sinteza corpilor cetonici (în
inaniţie)
 EXPLORĂRI UZUALE
ALE METABOLISMULUI
LIPIDIC
 EXPLORĂRI UZUALE
 Pentru efectuarea determinărilor:
pacienţiiurmează
o dietă normală timp de 2 săptămâni

este eliminată medicaţia care ar putea

afecta metabolismul lipidic

valorile obţinute – corelate cu vârsta şi

sexul pacienţilor
 EXPLORĂRI UZUALE
1. Aspectul plasmei
2. Lipidele totale
3. Colesterol total
4. Trigliceridele
5. HDL-colesterolul
6. LDL- colesterolul
7. Colesterol total/HDL-colesterol
8. Lipoproteina (a)
 1. ASPECTUL PLASMEI
 Clar
 Normal
 Hipercolesterolemie

 Opalescent sau lactescent

 Hipertrigliceridemie

 Supernatant cu inel
cremos
 Creşterea

chilomicronilor
 COLESTEROLUL TOTAL
 normal <5,2 mmol/L
 de graniţă 5,2-6,2 mmol/L
 înalt >6,2 mmol/L
 HIPERCOLESTEROLEMIA

 se întîlneşte în boli erediatre

(hipercolesterolemia eriditară) sau
dobândite (obezitate, sindrom nefrotic, ATS,
hipotiroidie, icter obstructiv)
HIPERCOLESTEROLEMIA
FAMILIALĂ
 LDL-COLESTEROLUL
 Formula de calcul:
 LDL-col (mmol/L) = Col total – HDL-col –
0,45*TG
 LDL-col (g/L) = Col total – HDL-col – 0,2*TAG

 normal <3,37 mmol/L

 risc moderat al BIC 3,37 – 4,12 mmol/L
 risc înalt al BIC >4,14
 Creşterea LDL-Col apare în HLP ereditare (tip II a, II b) ;
sau dobândite (hipotiroidie, sindrom nefrotic, DZ).
 TRIGLICERIDELE
 normal <1,6 mmol/L
 acceptabil 1,6-2,2 mmol/L
 nivel moderat 2,2-2,8 mmol/L
 nivel înalt >2,8 mol/L
Hipertrigliceridemia
se întîlnesc în HLP esenţiale (tip II b, IV şi
V) sau secundar în DZ, consum crescut de
grăsimi, alcool sau glucide, în insuficienţa
renală, utilizarea de corticosteroizi sau
estrogeni.
 HDL-COLESTEROLUL
 Valorilenormale:
 Bărbaţi – 0,35 – 0,75 g/l (0,9-1,4 mmol/L);

 Femei – 0,45 – 0,85 g/l (1,2-1,7 mmol/L).

 Nivelejoase de HDL-col sunt prezente în

afecţiuni ereditare (an-alfa-lipoproteidemia) şi
dobîndite (obezitate, DZ, terapie cu progesteron,
fumat, sedentarism).

 Nivelecrescute de HDL-col pot avea o cauză

ereditară (hiper-alfa-lipoproteinemie) şi sunt
corelate cu o creştere a longevităţii
 LIPOPROTEINA (A)
 LP modificată din clasa LDL (LDL + proteină
adiţională)
 structură similară cu a plasminogenului
 în concentraţii crescute se depozitează în
pereţii arteriali inducând o
aterogeneză accelerată
DISLIPOPROTEIDEMIE SAU
DISLIPIDEMIE
 modificarea c% lipidelor totale plasmatice, a
uneia dintre fracţiuni sau modificarea
raportului diverselor componente.
 Se clasifică:

 Hiperlipiproteidemii (primare şi secundare)

 Hipolipoproteidemii primare (ereditare,

familiale)
 HIPERLIPIDEMIILE
Hiperlipidemiile primare sunt de
natură genetică,
Hiperlipidemiile secundare sunt
determinate de diferite afecţiuni renale,
diabet, hipotireoză, intoxicaţii de alcool.
 HLP PRIMARE

 după Fredrickson, în funcţie de aspectul fenotipic

, HLP primare au fost clasificate în şase tipuri, I-
VI, tipul II avînd două variante IIa şi IIb
Tipul Vârsta Aspecte Clinic
biochimice

I copilărie hiperCM pancreatite

deficienţa hiperTg xantoame
eruptive,
genetică a Col normal hepatospleno-
LPL sau a megalie
apoCII
IIa La orice vârstă LDL ↑ xantoame
- mutaţii ale
genei ce
hiperCs tendinoase
codifică Ateroscleroz
receptorul ă prematură
pentru LDL
IIb La orice Obezitate,
LDL, VLDL ↑ lipsesc xantoa-
vârstă hiperTg mele, atero-
scleroză
hiperCs
Tipul Vârsta Asp. Bioch. Clinic
III Adult IDL DZ, Xantoame
formarea unei hiperTg eruptive ATS
LP anormale accelerată
hiperCol
cu proprietăţi
comune LDL şi
VLDL
IV Adult VLDL ↑ Obezitate, DZ,
scăderea hiperTg hepatospleno-
catabolismului HDL↓ megalie,
VLDL hiperuricemie,
ATS lentă
V Adult CM↑ VLDL ↑ Xantoame, ATS
diminuarea hiperTg prematură
catabolismului
CM şi VLDL

VI activarea HDL ↑; creşterea uşoară

sintezei apoAI diminuarea Col a longevităţii şi
VLDL şi LDL. protecţie anti
ATS
XANTOAME TENDINOASE
 HIPERLIPIDEMIILE
SECUNDARE
 Diabetul zaharat:
Lipsa de insulină:
1. lipoliza activată,

2. lipogeneza inhibată
DISLIPIDEMIA DIABETICĂ
 Mărirea concentraţiei AGL ( activarea
trigliceridlipazei hormon-sensibile);
 Sporirea concentraţiei TAG-VLDL (activarea
sintezei AG în ficat→sinteză de
TAG→sinteză şi secreţie sporită de VLDL;
micşorarea clearance-ului VLDL, cauzat de
activitatea scăzută a LPL);
 Dimimuarea concentraţiei HDL;
 Prezenţa LDL mici şi dense;
 Nivel înalt de LP modificate (oxidări, glicări
etc.);
 HIPERLIPIDEMIA
ALCOOLICĂ:
 se observă o lipidemie alimentară o dată cu
consumul de alcool;
 e însoţită şi de o secreţie intensă a pre-β-LP, de
o hiperchilomicronemie - ↑TAG
 un clirens lent al ambelor particule

 Steatoză hepatică
 Alcoolul amplifică sinteza şi secreţia pre-β-lipoproteinelor
determinate de valorile majorate ale NADH+H (formate la
metabolizarea alcoolului sub acţiunea alcool DH).
 NADH +H inhibă oxidarea AG şi măreşte sinteza TAG şi a
pre-β-lipoproteinelor (VLDL).
 Alcoolul favorizeză inducţia enzimelor microzomale în ficat.
 SUBSTANŢE LIPOTROPE

 Ficatul este un organ specific de sinteză a

fosfolipidelor plasmei.
 În lipsa colinei sau a grupelor CH , necesare pentru
3
sinteza lor, se diminuează viteza de sinteză a
fosfolipidelor şi, respectiv, viteza cu care AG sunt
eliminaţi din ficat.
 În consecinţă, are loc depozitarea lipidelor în ficat.
 Orice substanţă donatoare de CH pentru sinteza
3
colinei este denumită lipotropă.
 OBEZITATEA
 Excesul de aport caloric, raportat la cheltuielile
energetice ale organismului conduce la activarea
marcată a lipogenezei şi dezvoltarea excesivă a
ţesutului adipos
 OBEZITATEA

IMC Denumirea
18,5-24,9 Normal
25,0-29,9 Supragreutate
30,0-34,9 Obezitate gr. I
35,0-39,9 Obezitate gr. II
>40,0 Obezitate gr. III

 Evaluarea obezităţii se efectuează prin calcularea

indicelui de masă corporală (IMC)
 IMC = greutatea(kg)/înălţimea(m) la pătrat
 TIPUL OBEZITĂŢII
• Se stabileşte în funcţie de distribuţia
ţesutului adipos
• Se evaluează prin măsurarea
circumferinţei taliei (CT)

Tipul bărbaţi femei

obezităţii
Abdominal CT≥94 cm CT≥80 cm
Gluteo-femural CT< 94 cm CT< 80 cm
 RISCUL CARDIOVASCULAR
ÎN FUNCŢIE DE CT ŞI SEX
Risc Risc Risc cert
scăzut probabil

Bărbaţi CT< 94 cm 94-101 cm CT≥102 cm

Femei CT< 80 cm 80-87 cm CT≥88 cm

 DISLIPIDEMIA DIN
OBEZITATE
 Hipertrigliceridemie;
 Hiperlipidemie postprandială;
 Scăderea HDL-colesterolului, în special
fracţiunea HDL2;
 Creşterea raportului Col total/HDL-
colesterol;
 Creşterea concentraţiei apoB;
 Majorarea proporţiei de LDL mici şi dense
(fenotipul B).
 ATEROSCLEROZA
 l
 Se caracterizează prin depunerea Col în intima
vaselor sub formă de plăci aterosclerotice, ceea
ce duce la îngustarea lumenului capilarelor şi
împedică fluxul circulator normal.
 Se reduce elasticitatea pereţilor arteriali
 favorizează BIC şi a accidentelor vasculare
cerebrale.l
 FACTORI DE RISC MAJOR AL
ATEROSCLEROZEI
• Dislipidemiile ereditare (IIa, IIb şi III) şi
dobândite (diabetul zaharat, obezitatea,
sindromul metabolic, hipotiroidia);
• Hipertensiunea arterială;
• Fumatul;
• Diabetul zaharat (în special de tipul 2);
• Sexul masculin (până la 75 ani).
 FACTORI DE RISC MODERAT AL
ATEROSCLEROZEI

• obezitatea (în special cea abdominală);

• sedentarismul;
• stresul cronic;
• hiperuricemia;
• majorarea concentraţiei homocisteinei;
• diminuarea concentraţiei acidului folic;
• hipervitaminoza D;
• utilizarea contracepţionalelor orale.
 ATEROSCLEROZA
 Patogenie:
1. leziunea pereţilor endoteliali
2. Infiltrarea LDL oxidate
3. Proliferarea “celulelor spumoase”
4. Formarea unor depozite lipidice la nivelul
pereţilor arteriali formate din: cristale de Col şi
esteri ai Col; “celule spumoase”; celule
necrotizate.
Alte modificări: proliferarea fibrelor musculare
netede, infiltrarea macrofagelor şi a limfocitelor,
eliberarea locală de citokine; agregarea
trombocitelor şi extinderea leziunilor endoteliale
iniţiale.
ROLUL LIPOPROTEINELOR ÎN
ATEROSCLEROZĂ
ROLUL LIPOPROTEINELOR ÎN
ATEROSCLEROZĂ
blood vessel lumen endothelial cells

elastic
lamina smooth muscle cells

blood vessel lumen

endothelial
cells
  foam cell
  
 LDL    

smooth muscle cells

 PROFILUL LIPIDIC ATEROGEN

 Majorarea LDL (îndeosebi LDL mici şi dense, LDL

modificate – oxidate, glicate, acilate etc.),
 Mărirea apo B100 (reflectă mai exact numărul de
particule LDL, comparativ cu calcularea LDL-
colesterolului);
 Diminuarea concentraţiei HDL:
 Sporirea concentraţiei LP(a);
 Creşterea concentraţiei trigliceridelor (în special când
este însoţită de mărirea concentraţiei AGL):
- sporirea TAG contribuie la formarea LDL mici şi
dense.
 HIPOLIPOPROTEIDEMIILE
PRIMARE (EREDITARE,
FAMILIALE)
 sunt datorate genelor care controlează
sinteza, transportul sau utilizarea LP.
 afecţiunea Tangier,

 A beta-lipoproteinemia familială;
 HIPOLIPOPROTEIDEMIILE
PRIMARE
 afecţiunea Tangier - cauzată de insuficienţa sau
lipsa totală de α-LP (HDL), datorate deficitului
sintezei de apo A
 acumularea în ţesuturi a esterilor colesterolului.

 Splenomegalie, anomalii neurologice, hipertrofie

amigdaliană
 Afecţiunea este incurabilă.
 A BETA-LIPOPROTEINEMIA
FAMILIALĂ
 Afecţiune transmisă autosomal recesiv
 Cauzată de deficienţa ereditară a apo B100.
 Diminuarea sintezei şi secreţiei VLDL şi/sau
accelerarea catabolismului VLDL.
 Reducerea Tg, Col, FL; sunt absente LDL,
VLDL, CM
 Malabsorbţia lipidelor şi a vitaminelor
liposolubile;
 Neuropatie, ataxie.
 LIPIDOZE TISULARE

 Boliereditare, caracterizate prin acumularea

de sfingolipide în creier şi ţesuturi, datorate
deficienţei enzimelor implicate în
catabolizarea lor (scindarea are loc în
lisosomi)
 LIPIDOZE TISULARE
1. Neimann-Pick - deficienţa de sfingomielinază
 sfingomielina SM- se acumulează în ficat, splină,
creier
 Hepato- şi splenomegalie, tulburări digestive,
întîrziere psihomotorie, convulsii
 Decedează în vârsta fragedă
 LIPIDOZE TISULARE
 2. afecţiunea Tay-Sachs – lipsa β-N-
acetilhexozaminidazei (hidrolază ce
scindează N acetil-galactozamina din
GM2)
 Acumularea de GM2 - tumefierea
celulelor ganglionare ale scoarţei
creierului – creşte în volum
 pe retina ochiului – apar pete de culoare
roşie-vişinie – gangliozid GM2
 LIPIDOZE TISULARE
 3.Boala Krabbe – deficit de galactocerebrozidază
 Demielinizări la nivelul creierului

 Paralizie, convulsii, cecitate, surditate,

 deces în vârsta fragedă

 LIPIDOZE TISULARE
 4. boala Gaucher – deficit de hidrolază ce
scindează glucoza din glucocerebrozide
 Splenomegalie (se acumulează în splină);
tulburări hematologice ( membrana
eritrocitelor are cantităţi mari de
gangliozide)
 Osteoporoză, retard mintal
 LIPIDOZE TISULARE
 5. leucodistrofia metacromatică –
deficit de sulfatidază
 Acumularea sulfatidelor în substanţa
albă nervoasă, ficat, rinichi
 Tulburări neurologice şi psihice
 LIPIDOZE TISULARE
 boala lui Fabry (lipogranulomatoza) - deficienţa
ceramidazei lizozomale (acide)
 cauzează acumulări de ceramide.

 moştenită autosomal recesiv

 leziuni granulomatoase în piele, articulaţii şi

laringe,
 disfuncţii moderate a sistemului nervos;

 de asemenea poate implica inima, plămînii, şi

nodulii limfatici.
 De obicei fatală în timpul primilor câţiva ani de
viaţă.