GENERALITATI LA

EPISTOLELE PAULINE

NUME: Paun
PRENUME: Andreea Ionela
CLASA: a XI-a
. Epistolele
Romani
pauline
1 Corinteni
2 Corinteni
Galeteni
Efeseni
Filipeni In total sunt
Coloseni
1 Tesaloniceni
2 Tesaloniceni 14 epistole
Autorul acestor epistole este
Sfântul Apostol Pavel
Epistola catre Romani Epistola către romani este cea mai lungă
dintre epistolele lui Pavel şi este
considerată de mulţi oameni ca fiind cea
mai importantă dintre epistolele sale.
Această epistolă conţine explicaţia lui cea
mai completă cu privire la doctrina
neprihănirii prin credinţă în Isus Hristos şi
nu prin ritualurile legii lui Moise. Ea conţine
multe învăţături despre doctrinele salvării şi
punerea în practică a acelor doctrine în
viaţa de zi cu zi. Prin studiul acestei cărţi,
cursanţii pot dobândi o mai bună înţelegere
a ispăşirii lui Isus Hristos şi a speranţei şi
păcii pe care toţi oamenii le pot găsi în
Hristos.
 Când şi unde a fost scrisă?
Pavel a scris epistola către
romani în timp ce se afla în
Corint, aproape de încheierea
celei de-a treia călătorii
misionare. Mai multe indicii
sugerează că Pavel a scris
această epistolă în timpul celor
trei luni în care a stat în Corint
(vezi Faptele apostolilor 20:2-
3; în aceste versete, termenul
Grecia se referă la Corint),
probabil între anii 55 şi 56
d.H. . (vezi Ghidul pentru
scripturi, „Epistolele lui Pavel”).
Rezumat
Romani 1-3 Pavel explică doctrina
neprihănirii prin credinţă în Isus
Hristos. Pavel defineşte dilema
păcatului cu care se confruntă toată
lumea şi predică arătând că soluţia
lui Dumnezeu la această problemă,
pentru toţi oamenii, este ispăşirea lui
Isus Hristos. Acceptând cu credinţă
ispăşirea lui Hristos, întreaga
omenire poate fi socotită neprihănită
(iertată) şi poate primi salvarea.

Romani 4-8 Pavel citează
exemplul lui Avraam pentru a
ilustra doctrina neprihănirii prin
credinţă. El expune doctrinele
salvării şi ne învaţă cum
influenţează aceste doctrine
vieţile tuturor celor care au
credinţă în Hristos.
Romani 9-16 Pavel scrie despre
statutul de popor ales pe care îl
are Israel, respingerea
Evangheliei în acel timp şi
salvarea care va avea loc. Pavel
sfătuieşte iudeii şi neamurile
care erau membri ai Bisericii să
trăiască conform Evangheliei
pentru a fi pace şi unitate în
Biserică. El se roagă ca sfinţii
din Roma să continue să ţină
poruncile.
 Epistola catre 1 Corinteni

Membrii din perioada de început a Bisericii care au trăit în

Corint s-au confruntat cu multe probleme care există în
lumea de azi, cum ar fi dezbinarea, învăţăturile
neadevărate şi imoralitatea. Din 1 Corinteni aflăm că Pavel
i-a învăţat pe aceşti sfinţi cum să promoveze unitatea în
Biserică, cum să înveţe lucrurile lui Dumnezeu, rolul
trupului fizic ca templu pentru Duhul Sfânt, natura darurilor
spirituale, importanţa de a lua în mod demn din
împărtăşanie şi realitatea învierii. Prin studiul învăţăturilor
lui Pavel consemnate în 1 Corinteni, cursanţii pot învăţa
doctrine şi principii care îi vor ajuta să trăiască în
neprihănire, în pofida răutăţii care îi înconjoară.
 Cine a scris aceasta carte?
Primul verset al Întâia epistolă
către Corinteni indică faptul că
aceasta a fost trimisă de către
apostolul Pavel şi un ucenic,
numit Sosten, care poate să fi
slujit ca scrib al lui Pavel (vezi 1
Corinteni 1:1). Deşi detaliile
privind rolul Sosten sunt
necunoscute, este clar că Pavel a
fost autorul conţinutului epistolei
(vezi 1 Corinteni 16:21-24).
Cand si unde a fost scrisa ?
Pavel a scris epistola cunoscută sub
numele de 1 Corinteni aproape de
sfârşitul vizitei sale de trei ani la
Efes (în timpul celei de-a treia
misiune a sa), care s-a încheiat
probabil cândva între anii 55 şi 56
d.H. (vezi Faptele apostolilor 19:10;
20:31; Ghid pentru scripturi,
„Epistolele lui Pavel”).

1 Corinteni 1-11 Pavel avertizează
împotriva dezbinărilor din cadrul
Bisericii şi subliniază importanţa
unităţii între membrii Bisericii. El
avertizează membrii împotriva
imoralităţii sexuale, îi învaţă că
trupul este un templu pentru
Spiritul Sfânt şi încurajează
autodisciplina. El răspunde la
întrebări precise cu privire la
căsătorie şi slujirea misionară,
precum şi la rânduiala
împărtăşaniei şi dacă este sau nu
permis să se mănânce carne
oferită ca jertfă idolilor păgâni.
Rezumat
1 Corinteni 12-14 Pavel 1 Corinteni 15-16 Pavel
ne învaţă că trebuie să mărturiseşte că el se află
căutăm darurile printre mulţi alţii care sunt
Spiritului. El aminteşte martori ai Hristosului înviat. El
sfinţilor corinteni despre ne învaţă că toată lumea va fi
importanţa apostolilor, înviată şi că botezul pentru cei
profeţilor şi învăţătorilor morţi confirmă adevărul învierii
şi despre grija pe care care va urma. Pavel explică
membrii trebuie să aibă faptul că trupurile înviate vor
unii pentru alţii. El a avea grade de glorie diferite, iar
subliniat importanţa victoria lui Isus Hristos asupra
carităţii ca fiind mai mormântului elimină boldul
presus de toate morţii. Pavel organizează o
celelalte daruri strângere de fonduri pentru
spirituale sfinţii nevoiaşi din Ierusalim.
 Epistola catre 2 Corinteni

A doua epistolă a lui Pavel către corinteni se

remarcă în mod deosebit pentru subiectele
despre alinare în mijlocul perioadelor de
suferinţe, despre întărire în mijlocul slăbiciunilor
(după cum a exemplificat însuşi Pavel) şi despre
discernere a învăţătorilor adevăraţi de cei
mincinoşi. Exemplul şi învăţăturile lui Pavel
consemnate în 2 Corinteni pot inspira cursanţii
să rămână fideli şi credincioşi legămintelor eterne
pe care le-au făcut cu Dumnezeu, Tatăl Etern,
indiferent de condiţii şi consecinţe.
 Când şi unde a fost scrisă? Rezumat
La scurt timp după ce Pavel a
2 Corinteni 1-5 Pavel depune mărturie că
scris 1 Corinteni, a avut loc o
Dumnezeu îi alină pe copiii Săi în toate
revoltă în Efes împotriva
suferinţele lor. El le cere sfinţilor să se
învăţăturilor sale (vezi Faptele
iubească şi să se ierte unii pe ceilalţi.
apostolilor 19:23-41) şi el a
Evanghelia şi lucrările Spiritului Domnului
plecat în Macedonia (vezi
sunt mai glorioase decât cuvintele legii lui
Faptele apostolilor 20:1; 2
Moise. Pavel îi încurajează pe cititorii lui în
Corinteni 2:13; 7:5). Se pare că,
momentele lor încercare şi le aminteşte de
în timp ce era în Macedonia, el a
natura eternă a dragostei şi slavei lui
scris 2 Corinteni, probabil în jurul
Dumnezeu. El îi ajută pe cititori să
anilor 55-57 d.H. (vezi Ghidul
înţeleagă nevoia lor de a fi împăcaţi cu
pentru scripturi, „Epistolele lui
Dumnezeu prin ispăşirea lui Isus Hristos.
Pavel” ,scriptures.lds.org).
2 Corinteni 6-13 În timp ce face faţă criticii şi opoziţiei
din partea învăţătorilor mincinoşi, Pavel îşi apără
autoritatea în calitate de slujitor al Domnului şi îşi
invită cititorii să se separe de lume. El
propovăduieşte despre „întristarea după voia lui
Dumnezeu” (vezi 2 Corinteni 7:10). Pavel le
mulţumeşte sfinţilor corinteni pentru contribuţiile
făcute săracilor din Ierusalim şi îi îndeamnă să
continue să ofere cu generozitate. El vorbeşte cu
tărie împotriva „apostolilor mincinoşi” (2 Corinteni
11:13). Pavel se laudă în Domnul şi împărtăşeşte
detalii biografice despre suferinţele sale şi credinţa
sa în Isus Hristos. El scrie despre viziunea sa cu
privire la al treilea cer. Pavel îi invită pe sfinţi să se
examineze pe sine şi să se dovedească credincioşi.
 Epistola catre Galateni

Epistola lui Pavel către galateni a fost scrisă

către creştinii iudei care se îndepărtau de
Domnul bazându-se din nou pe lucrările legii
lui Moise. Apostolul Pavel a căutat să
corecteze această problemă subliniind
diferenţa dintre „jugul” greu al legii lui Moise,
care conduce la robie spirituală, şi Evanghelia
lui Isus Hristos, care conduce la libertate
spirituală. Studiul acestei epistole poate ajuta
cursanţii să aprecieze mai bine libertatea
oferită prin intermediul Evangheliei lui Isus
Hristos.

Când şi unde a fost scrisă?
Cel mai probabil, Pavel a
scris Epistola către galateni
în timp ce călătorea prin
Macedonia în timpul celei de
a treia sa călătorii misionare,
în jurul anilor 50-51 d.H.
(vezi Bible Dictionary,
„Pauline Epistles”).
Rezumat
Galateni 1-2 Pavel le scrie sfinţilor galateni
deoarece aceştia se îndepărtaseră de Domnul şi
acceptaseră învăţături neadevărate. El apără
chemarea sa de apostol, relatând din nou
povestirea despre opoziţia sa iniţială faţă de
Biserică şi convertirea sa. El subliniază faptul că
a primit revelaţie direct de la Dumnezeu şi
clarifică faptul că slujirea sa printre neamuri a
fost aprobată de apostoli. El declară că, la un
moment dat, nu a fost de acord cu Petru în ceea
ce îi priveşte pe sfinţii care sunt dintre neamuri.
El propovăduieşte că oamenii nu sunt socotiţi
neprihăniţi prin lucrările legii lui Moise, ci prin
credinţa în Isus Hristos.
 Galateni 3-4 Pavel apără mesajul
Galateni 5-6 Pavel îi cheamă pe sfinţi să
Evangheliei. El propovăduieşte că
stea neclintiţi în legământul Evangheliei
Avraam este un exemplu de
oferit de Hristos. Pavel compară viaţa unei
persoană care a fost socotită
persoane care se lasă condusă de „faptele
neprihănită prin credinţă şi nu prin
firii pământeşti” cu a uneia care se bucură
lucrările legii lui Moise. Prin
de „roada Duhului”. El propovăduieşte că
ispăşire, Isus Hristos a mântuit
sfinţii trebuie să-şi poarte unii altora poverile
omenirea de blestemul legii. Scopul
şi că nu trebuie să ostenească în a face
legii lui Moise era de a fi „un
bine. Noi secerăm ceea ce semănăm.
îndrumător spre Hristos”. Prin
credinţă şi botez, sfinţii primesc
binecuvântările ispăşirii, intră în
legământul Evangheliei, devin
moştenitori ai lui Dumnezeu prin
Hristos şi nu mai sunt slujitori, ci
copii ai lui Dumnezeu.
 Epistola către efeseni

„Efeseni este o epistolă pentru întreaga lume,

pentru iudei şi neamuri, pentru soţi şi soţii, pentru Studiind Epistola către
părinţi şi copii, pentru stăpâni şi slujitori. Era voia efeseni, cursanţii pot fi
lui Dumnezeu în zilele lui Pavel; este glasul inspiraţi să lase deoparte
inspiraţiei în zilele noastre; este o epistolă care lucrurile acestei lumi, pot
poate fi apreciată şi pusă în aplicare de oricine… creşte din punct de vedere
spiritual şi pot învăţa cum
să ia parte mai bine la
Conţine unele dintre cele mai bune cuvinte ale lui
unitatea şi frăţia din cadrul
Pavel şi este un document care conţine principii
Bisericii.
fundamentale şi Evanghelia lui Dumnezeu, care
este plină de slavă şi care ne poate salva” (Bruce
R. McConkie, Doctrinal New Testament
Commentary, 3 volume [1965-1973], 2:489).
 Când şi unde a fost scrisă?

Pavel a declarat că era prizonier în

momentul în care a scris epistola către
efeseni (vezi Efeseni 3:1; 4:1; 6:20). Este
posibil ca Epistola către efeseni să fi fost
scrisă în timpul primei încarcerări a lui
Pavel la Roma, în jurul anilor 60-62 d.H.
(vezi Ghid pentru scripturi, „Epistolele lui
Pavel”, scriptures.lds.org). În această
perioadă, Pavel era arestat la domiciliu,
dar avea dreptul de a primi vizitatori şi de
a predica Evanghelia (vezi Faptele
apostolilor 28:16-31).
 Efeseni 4:17–6:24 Pavel îi
încurajează pe sfinţi să pună
Rezumat în practică în vieţile lor
doctrina adevărată. El îi
încurajează să abandoneze
Efeseni 1:1–4:16 Pavel scrie despre prerânduirea vechiul om (vechile lor
sfinţilor de a primi Evanghelia, despre dispensaţia păcate) şi să se îmbrace în
plenitudinii timpurilor, pecetluirea prin Spiritul Sfânt al omul cel nou care devin prin
făgăduinţei, salvarea prin intermediul harului, unitatea intermediul lui Hristos. El
dintre sfinţii care sunt dintre neamuri şi sfinţii iudei în oferă instrucţiuni soţiilor,
Biserică, un singur Domn, o singură credinţă, un soţilor, copiilor, părinţilor,
singur botez, scopul Bisericii şi organizarea ei pe slujitorilor, stăpânilor şi
temelia apostolilor şi profeţilor, avându-L pe Isus congregaţiilor. El îi
Hristos drept piatra din capul unghiului. Pavel încurajează pe sfinţi să „[se
propovăduieşte că Dumnezeu va aduna toate lucrurile îmbrace] cu toată armura lui
în Hristos în dispensaţia plenitudinii timpurilor. Dumnezeu” (Efeseni 6:11).
 Epistola către filipeni

În epistola sa către filipeni, Pavel i-a încurajat pe sfinţii din Filipi

şi i-a îndemnat să rămână uniţi şi să lucreze împreună pentru a
apăra credinţa. Poate că unul dintre cele mai importante
principii pe care Pavel le-a propovăduit în Filipeni este că, dacă
ne rugăm lui Dumnezeu şi ne încredem în El, primim „pacea lui
Dumnezeu, care întrece orice pricepere” (Filipeni 4:7). Studiul
mesajului de încurajare al lui Pavel din această epistolă poate
ajuta cursanţii în eforturile lor de a îndura cu credinţă până la
sfârşit. Pe măsură ce se străduiesc să Îl urmeze pe Hristos, şi
ei pot obţine siguranţă şi, precum Pavel, pot declara: „Pot totul
în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:13).
 Când şi unde a fost scrisă?
Cel mai probabil, Pavel a
scris Filipeni între anii 60
şi 62 d.H., când era
închis la Roma (vezi
Filipeni 1:7, 13, 17; vezi,
de asemenea, Faptele
apostolilor 28:16-31; Ghid
pentru scripturi, „Filipeni”
scriptures.lds.org).
Rezumat
Filipeni 1 Pavel îşi exprimă
recunoştinţa pentru frăţia dintre sfinţii
filipeni. El propovăduieşte că opoziţia
pe care a îndurat-o când I-a slujit
Domnului, inclusiv încarcerarea sa,
au ajutat la înaintarea cauzei
Evangheliei. El i-a încurajat pe
membrii Bisericii să rămână uniţi în
apărarea credinţei.

Filipeni 2 Pavel îi
încurajează pe membrii
Bisericii să fie uniţi şi
spune că Isus Hristos, care
a coborât de bunăvoie
pentru a veni în viaţa
muritoare, este un exemplu
de dragoste, supunere şi
umilinţă. Într-o zi, toţi vor
recunoaşte că Isus Hristos
este Domn. Pavel i-a
instruit pe membrii Bisericii
să ducă până la capăt
mântuirea lor.
Filipeni 3 Pavel Filipeni 4 Pavel îi încurajează pe
avertizează cu privire la sfinţi să se bucure mereu în
iudaizaţi. El descrie viaţa Domnul. El îi îndeamnă să
lui de dinainte, în calitate înlocuiască anxietatea lor cu
de fariseu, şi cum a rugăciune şi recunoştinţă,
renunţat la tot de bună promiţând că se vor bucura de
voie, pentru a-L urma pe pacea lui Dumnezeu, care
Isus Hristos. El îi depăşeşte toată înţelegerea.
îndeamnă pe sfinţi să Pavel îi îndeamnă pe membrii
urmeze exemplul său şi Bisericii să se gândească la
să înainteze spre lucrurile care sunt vrednice de
salvare. Pavel explică cinste, drepte, adevărate, curate,
faptul că Isus Hristos ne vrednice de iubit şi de primit şi
va schimba trupurile în virtuoase. El declară că poate
unele pline de slavă ca face orice în Isus Hristos, care îl
al Său. întăreşte.
 Epistola către coloseni

Pavel a scris epistola către coloseni după ce a aflat că sfinţii

coloseni cădeau într-o greşeală gravă (vezi Ghid pentru
scripturi, „Epistolele lui Pavel”). Învăţăturile şi practicile false
din Colose îi influenţau pe sfinţii de acolo şi le ameninţau
credinţa. Presiuni culturale similare le aduc încercări membrilor
Bisericii de astăzi. O parte a valorii acestei epistole constă în
modul în care identifică şi expune lucrurile neadevărate în timp
ce subliniază divinitatea lui Isus Hristos şi lucrarea Sa de
salvare. Studiind cartea Coloseni, cursanţii pot deveni mai
convertiţi la Evanghelia Salvatorului şi pot fi apăraţi de
înşelăciune şi păcat
 Când şi unde a fost scrisă?
Pavel a scris această epistolă
a sa în timpul primei sale
încarcerări în Roma, în jurul
anilor 60-62 d.H. (vezi Ghid
pentru scripturi, „Epistolele lui
Pavel”, scriptures.lds.org). Cel
mai probabil, Pavel a scris
Epistola către coloseni în
aceeaşi perioadă în care a
scris Filipeni, Efeseni şi
Filimon.
Rezumat
Coloseni 1:1-23 Pavel îi salută
pe sfinţii din Colose şi declară
că Isus Hristos este Mântuitorul,
Întâiul Născut din toată creaţia,
Creatorul şi Domn al întregii
perfecţiuni divine, prin care toţi
pot fi împăcaţi cu Dumnezeu.
Pavel îi îndeamnă pe sfinţi să-şi
întărească credinţa în Isus
Hristos.
 Coloseni 1:24–2:23 Pavel avertizează cu
privire la faptul de a crede în orice filosofie
sau tradiţie falsă a oamenilor, inclusiv
preaslăvirea îngerilor şi exagerările,
precum negarea nevoilor fizice de bază
pentru a dobândi o mai mare disciplină
spirituală.

Coloseni 3:1–4:18 Pavel îi îndeamnă pe sfinţi să-şi îndrepte inimile

către lucrurile de sus, să abandoneze păcatele din vechile lor vieţi
şi să fie milostivi unii faţă de alţii. El oferă instrucţiuni sfinţilor cu
privire la modul de preaslăvire şi, apoi, oferă sfaturi pentru soţii,
soţi, copii, părinţi, slujitori şi stăpâni. El încheie Epistola către
coloseni folosind cuvinte elogioase, salutări şi instrucţiuni şi
binecuvântări finale.
 Epistola către 1 tesaloniceni

Se crede că, dintre epistolele existente, Epistola întâi către

tesaloniceni este cea mai veche epistolă scrisă de Pavel şi
este posibil să fie cea mai veche carte din Noul Testament.
Învăţăturile lui Pavel din această epistolă sunt concentrate,
în special, asupra celei de a Doua Veniri a lui Isus Hristos,
inclusiv greutăţile cu care ucenicii lui Isus Hristos se vor
confrunta înaintea venirii Sale (vezi 1 Tesaloniceni 3:3),
învierea creştinilor la a Doua Venire (vezi 1 Tesaloniceni
4:13-14) şi momentul în care va avea loc cea de-a Doua
Venire (vezi 1 Tesaloniceni 5:1-2). Studiind această carte,
cursanţii vor învaţă despre a Doua Venire şi vor fi încurajaţi
să rămână credincioşi Domnului.
 Rezumat

Când şi unde a fost scrisă?

1 Tesaloniceni 1-3 Pavel îşi exprimă aprecierea
faţă de sfinţii din Tesalonic. El aminteşte cititorilor
„Pavel a scris epistolele de slujirea plină de bunătate pe care a desfăşurat-
către tesalonicenii din o printre ei şi îşi exprimă bucuria pentru credinţa
Corint în timpul celei de a lor. El îi încurajează pe sfinţi să crească în iubire
doua călătorii misionare”, unii faţă de alţii şi faţă de toţi oamenii.
în jurul anilor 50-51 d.H. 1 Tesaloniceni 4-5 Pavel le spune tesalonicenilor să se
(Ghid pentru scripturi, sfinţească. El explică faptul că, atunci când Domnul va
„Epistolele lui Pavel”, veni din nou, sfinţii care au fost credincioşi în mărturia
scriptures.lds.org). lor despre Hristos, atât cei care au murit, cât şi cei care
încă mai sunt în viaţă, vor fi ridicaţi pentru a-L întâlni pe
Domnul. Apostolul le aminteşte membrilor Bisericii să
se pregătească şi să vegheze aşteptând ziua venirii lui
Hristos.
Epistola a doua a lui Pavel către tesaloniceni

În a doua sa epistolă către

tesaloniceni, Pavel a consemnat
sfaturi şi a făcut clarificări pentru
membrii Bisericii care înţeleseseră
greşit anumite aspecte ale celei de a
Doua Veniri a lui Isus Hristos. Studiind
învăţăturile sale, cursanţii pot înţelege
natura apostaziei şi cum să se
pregătească în mod corespunzător
pentru întoarcerea Domnului.
 Rezumat

Când şi unde a fost scrisă?

2 Tesaloniceni 1 Pavel îi salută şi îi laudă pe sfinţii
„Pavel a scris din Tesalonic. El propovăduieşte că cei necuvioşi vor
epistolele către suporta răzbunarea Domnului la a Doua Venire.
tesalonicenii din
Corint în timpul celei
2 Tesaloniceni 2 Pavel corectează ideea greşită că a
de a doua sa călătorii
Doua Venire a avut deja loc şi profeţeşte că va avea
misionare” în jurul
loc o apostazie înaintea întoarcerii Domnului. El îi
anilor 50-51 d.H.
încurajează pe sfinţii tesaloniceni să rămână
(Ghid pentru scripturi,
credincioşi.
„Epistolele lui Pavel”,
scriptures.lds.org).
2 Tesaloniceni 3 Pavel îi sfătuieşte pe membrii
Bisericii să lucreze pentru a-şi îndeplini nevoile
temporale şi să nu ostenească în a face bine.
Sfântul Apostol
Pavel
Biografie
 Sfântul Apostol Pavel s-a născut în jurul anului 3
a.D., în orașul Tars din provincia Cilicia, teritoriu
aflat, în zilele noastre, în Turcia. A fost crescut într-
un mediu în care și-a însușit excelent limba greacă
și avea, prin naștere, drepturi de cetățean roman.
În prima parte a vieții sale, viitorul Apostol Pavel,
cunoscut atunci drept Saul din Tars, a fost un
persecutor al creștinilor. Faptele Apostolilor îl arată
ca fiind cel care a păzit hainele lapidorilor Sfântului
Ștefan, iar ulterior Saul mergea din casă în casă,
având și o gardă militară la dispoziție, și îi aresta
pe cei trecuți la creștinism.
 Tot cu acest scop Saul a plecat spre Damasc, însă pe drum „o lumină din cer a
strălucit împrejurul lui” și, căzut la pământ, a auzit un glas care i-a zis: „Saule,
Saule, de ce Mă prigonești?”. Având revelația existenței lui Iisus, Saul a cerut
îndrumare, iar Domnul l-a trimis la Damasc, unde a fost botezat de Anania.
Atunci a început importanta misiune apostolică a Sfântului Pavel, care a
întreprins trei călătorii misionare în care L-a mărturisit pe Iisus oricui a fost
dispus să asculte și a adus mulți oameni către creștinism.
În prima călătorie Pavel a plecat, împreună cu Barnaba, din Antiohia și au
propovăduit în Cipru, în Iconiu, Listra și Derbe, după care s-au reîntors în
Antiohia, „de unde fuseseră ei încredințați harului lui Dumnezeu spre lucrarea pe
care au împlinit-o”. În tot acest răstimp, au convertit numeroși oameni, întemeind
Biserici locale.
Cea de-a doua călătorie misionară Pavel a înfăptuit-o împreună cu Sila. Au vizitat locurile
din prima călătorie, au fost în provincia Macedonia, apoi la Tesalonic și Atena. Mai mult
timp, un an și jumătate, a rămas Pavel în Corint, alături de Acvila și Priscila, doi soți
iudeo-creștini care l-au găzduit. Apoi a plecat din nou către Antiohia.

În cea de-a treia călătorie, Pavel s-a oprit pentru doi ani și jumătate în Efes, a ajuns în
Macedonia, Iliria, Corint și Milet, de unde s-a întors la Ierusalim. Acolo, cei care erau
împotriva lui au făcut să fie arestat și a fost întemnițat doi ani, după care a făcut apel la
dreptul său de a fi judecat de împărat, ca cetățean roman ce era. La Roma a mai fost
întemnițat încă doi ani, însă putea primi pe oricine la el și, astfel, și-a continuat munca de
propovăduire a creștinismului.
Spre finalul vieții, Sfântul Apostol Pavel a fost întemnițat, din nou, la Roma, unde și-a
găsit sfârșitul în anul 67 a.D. După tradiția creștină, ziua trecerii sale la Domnul este
aceeași cu cea a Sfântului Petru, cei doi fiind, până azi, prăznuiți în această zi – 29 iunie.
 Bibliografie:
- Faptele Apostolilor - Biblia (versiune
diortosită după Septuaginta, redactată și
adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania,
Arhiepiscopul Clujului)
Vă mulțumesc
pentru atentia
acordata