COMPLICAȚIILE GENERALE

ALE ANESTEZIEI
LOCOREGIONALE
 SELECȚIA PACIENȚILOR

Staționar
ASA I

Criterii
Criterii chirurgicale
medicale
ASA
III ASA II
Ambulatoriu
stabili
 FACTORI PREDISPOZANȚI

Vârsta
 Copii - metabolismul, absorbția și excreția imperfect
dezvoltate;
 Adulți: crește perioada de înjumătățire a anestezicelor
cu riscul apariției fenomenului de supradozaj.
Greutatea
 Doza maximă recomandată este calculată în mg/kg
corp
 FACTORI PREDISPOZANȚI

Sex
 La femeile însărcinate funcția renală este modificată
determănând acumularea de medicamente în sânge cu
risc de supradozare

Afecțiuni generale:
 Afecțiunile hepatice sau renale modifică abilitatea
corpului de a metaboliza și elimina substanțele
medicamentoase;
 FACTORI CE DEPIND DE ANESTEZICE

 Efectul vasodilatator al anestezicelor locale

 Creșterea concentrației anestezicului
 Creșterea cantității de anestezic
 Calea de administrare

Anestezicele determină efecte toxice majore la nivelul

creierului și miocardului
SUPRADOZAREA ANESTEZICULUI

• Anestezice locale

• Sânge

• Ficat (biotransformate)

• Rinichi
Administrări de alte medicamente:

Antiartimic
Mepiridin
e
Anestezice
locale

Fenitoin
Proteina
plasmatic
ă
Fenomene de
toxicitate
Orice medicament dacă este administrat în
exces este considerat ,,otravă,,

imediată
Toxicitate
sistemică
Supradozare
întârziată
medicamentoasă
Reacții alergice
 SEMNELE NEUROTOXICITĂȚII
 Buze amorțite
 Amețeală, cefalee
 Tinitus
 Tulburări de vedere/ auditive
 Vorbire incoerentă
 Fasciculații musculare izolate
 Pierderea cunoștinței
 Convulsii generalizate
 Comă
 Depresie respiratorie și apnee
 TRATAMENTUL REACȚIILOR NEUROTOXICE

 Diagnostic precoce
 Tratament prompt
1. Asigurarea libertății căilor aeriene
2. Oxigenoterapie pe mască sau canulă
3. Ventilație artificială
4. Dacă convulsiile continuă mai mult de 3 minute:
Diazepam (2-20mg) administrat i.v cu o rată de
2mg/min (1fiola ,2ml =10mg diazepam)
Poate determina depresie respiratorie !!!!
TOXICITATEA CARDIOVASCULARĂ

Tahicardie
ușoară cu
hipertensiune

Bradicardie
sinusală
Scăderea
contractilității
miocrdului cu
hipotensiune
arterială

Fibrilație
ventriculară Aritmii
 Buvicaina în doze relativ reduse poate induce aritmii grave
refractare la tratament
 Lidocaina determină rar aritmii ventriculare și fibrilație
ventriculară
 Femeile însărcinate sunt mult mai predispuse la accidente
cardiotoxice
 TRATAMENTUL BRADICARDIEI SINUSALE

 Frecvență cardiacă sub 50-60/min și TA sistolica =90mmHg:

 Așezarea pacientului în poziție Trandelenburg
Oxigenoterapie
Se instalează o linie venoasă
Se administrează soluții cristaloide ( ser fiziologic, sol Ringer)
 Dacă frecvența cardiacă este mai mică de 40bătăii/min:
 ATROPINĂ i.v în doză de 0,5 mg repetate la 3-5 minute până la
doza totală de 0,04mg/kg corp (3mg)
 În caz de asistolie:
 doza este de 1 mg, iv, repetată la nevoie la 3-5 minute până la
doza totală de 0,04mg/kgcorp (3mg).

 O fiola 1ml = 1mg atropina

 TRATAMENTUL HIPOTENSIUNII ARTERIALE

 Nu se impune la pacienții sănătoși

 Se recomandă la pacienții hipertensivi dacă TA scade cu mai
mult de 25% față de valoarea de control
 Așezarea pacientului în poziție Trandelenburg
 Oxigenoterapie
 Repleție volemică: administrare de lichide cristaloide ( ser
fiziologic, sol. Ringer Lactat) i.v. 300-500ml /15-30min
 Dacă se menține colapsul vascular se administrează
EFEDRINĂ 3-5mg iv (1 fiolă de 2ml =50mg efedrină)
 TRATAMENTUL SINCOPEI

 Scurtă pierdere de cunoștință cauzată

de reducerea bruscă a debitului
sanguin cerebral.
 Lipotimia este o sincopă de cauză
vagală
 Se măsoară TA și FC
 Linie venoasă
 Poziționarea pacientului în decubit
lateral stâng
 Se eliberează căile aeriene superioare
 Se administrează, iv, lichide cristaloide
 STOPUL CARDIO-RESPIRATOR
CLINCA OPRIRII RESPIRATIEI

 apnee sau mișcării toracice superficiale, rare, neregulate

însoțite de mișcări de extensie a capului- respirație agonică
(gasping).
 alterarea stării de conștiență
 hipotonia musculară
 cianoză generalizată sau paloare
 STOPUL CARDIO-RESPIRATOR
CLINICA OPRIRII CARDIACE

 absența pulsului la arterele mari ( femurală, carotidă, brahială

la sugar )
 alterarea stării de conștientă
 absența respirației /respitații agonice
TRATAMENTUL OPRIRII CARDIO-RESPIRATORII

Resurcitarea cardio-respiratorie
SCOP
 perfuzia și oxigenarea artificială a organelor vitele
( cord și creier)
 evitare instalării leziunilor ireversibile
 crearea condițiilor favorabile reluării circulației spontane.
1. SUPORT VITAL BAZAL:
 Asigurarea permeabilității căilor aeriene (A)
 Asigurarea respirației (B)
 Asigurarea circulației (C)
 Defibrilare externă automata (D)

2. SUPORT VITAL AVANSAT

 REACȚII ALERGICE
ANAFILAXIA

reacție sistemică acută

Manifestări clinice:
 Urticarie
 Conjunctivită
 Rinită
 Bronhospasm
 Angioedem
 Obstrucția căilor aeriene superioare
anafilaxia poate evolua spre şoc, reprezintă o cauză de
moarte.
IMPORTANT
 să se cunoască bolnavul cu antecedente anafilactice;
 supravegherea pacientului după ALR,
 diagnosticul corect;
 tratamentul rapid;
 premedicaţie HHC + antihistaminice.
 TABLOUL CLINIC

depinde de:
 poarta de intrare a alergenului
 cantitatea absorbită
 rata de absorbţie
 gradul de hipersensibilitate a bolnavului.
 SEMNE PREMONITORII (nespecifice)

 prurit palmar
 furnicături în buze şi limbă
 căldură generalizată
 "nod în gât"
 anxietate
 constricţie toracică.
 SEMNE CUTANATE ŞI MUCOASE

congestia tegumentelor
prurit generalizat;
urticarie;
placarde eritematoase;
edem Quincke.
 SEMNE ŞI SIMPTOME RESPIRATORII

dispnee, tahipnee;
bronhospasm;
edem glotic;
stop respirator.
 SEMNE ŞI SIMPTOME CARDIO – VASCULARE:

paloare,
hipotensiune;
tahicardie/bradicardie;
şoc anafilactic;
sincopă;
stop cardiac.
 TRATAMENTUL ANAFILAXIEI

Îndepărtarea alergenului
Eliberarea căilor aeriene
Oxigenoterapie, ventilaţie pe mască cu balonul
Ruben, intubare orotraheală, cricotirotomie/puncţia
membranei cricotiroidiene
Cale venoasă
 ADRENALINA
 este baza resuscitării; se administrează sc, iv
Efecte
 bronhodilataţie – prin efect β2 bronşic
 efect inotrop şi cronotrop pozitiv prin efect β1 cardic
 vasoconstricţie prin efect α- adrenergic
Doza:
 0,1-0,15ml , sc, se repetă ori de câte ori este necesar, urmărind
cu atenţie apariţia durerilor precordiale sau a aritmiilor
maligne.
 1fiolă 1ml=1mg adrenalină
Corticoterapie
Antihistaminice: Claritin, Aerius,
Expandare volemică (funcţie de răspunsul tensional)
Tratamentul bronhospasmului :
- aerosoli: Ventolin, Seretide
- perfuzie cu aminofilină
doza de încărcare: 4-6 mg/kg administrată în
20 minute
doza de întreţinere: 0,2-0,9 mg/kg/h
 TRATAMENTUL OBSTRUCŢIEI CĂILOR AERIENE
SUPERIOARE:
- intubare oro-traheală
- cricotirotomie/puncţia membranei
cricotiroidiene.

 TRATAMENTUL STOPULUI CARDIO-RESPIRATOR:

- resuscitare cardio-respiratorie.
 CAZURI PARTICULARE

Tratament cu β blocante (accentuează anafilaxia

prin rezistenţă la adrenalină):
- se măreşte doza de adrenalină;
- Glucagon 1-2-5 mg iv în 2-5 min;
- Atropină dacă apare bradicardia.
La femeia însărcinată: există risc de avort sau
moarte a fătului
- dozele de adrenalină vor fi mici şi repetate.
 URTICARIA

zone eritematoase, pruriginoase,

elevate de pe planul epidermului
durata variabilă (minute, ore)
leziuni izolate/placard, localizate la
nivelul tegumentului, regiunii
faciale, abdominale, pectorale şi/sau
extremităţilor proximale.
 TRATAMENT

Îndepărtarea alergenului, întârzierea absorbţiei.

Adrenalina:
- 0,3 ml s.c. din soluţia 1/1000 ( la copil 0,01
ml/kg);
- se poate repeta la interval 10 -20 min.
Corticoterapie: HHC 100-200 mg iv repetat la 4-6h
Antihistaminice
 EDEMUL ANGIONEUROTIC ACUT
(EDEMUL QUINCKE)
Edem masiv al extremității cefalice ( buze, obraji,
limbă) de culoare albă, moale, nepruriginos
Edem glotic și laringian: dispnee, disfonie, cianoză,
tiraj, cornaj, senzație de sufocare
 TRATAMENT
 Îndepărtarea alergenului.
 Menţinerea liberă a căilor aeriene superioare (pipă Guedel)
 Oxigenoterapie/ventilaţie pe mască cu balonul Ruben, intubare
oro-traheală, puncţia membranei cricotiroidiene,
cricotirotomia.
ADRENALINĂ:
- 0,5 ml s.c, soluţie 1/1000 (se repetă la 5-10 min)
- obstrucţie incipientă de căi aeriene :
i.v 1-2 ml/min, diluţie1/100.000, până la doza totală de
10 ml (0,1mg)
CORTICOTERAPIE: HHC 100-200 mg i.v, repetat la
4-6h în 24h, cu reducerea dozelor în cazul ameliorării
simptomatologiei.
ANTIHISTAMINICE
 ȘOCUL ANAFILACTIC

marea anafilaxie, constituie o cauză de deces, prin

obstrucţia căilor respiratorii
organele de şoc sunt: aparatul cardio-vascular şi
aparatul respirator
ischemie tisulară prin hipotensiune şi
hemoconcentraţie
se instalează în câteva secunde sau minute după
pătrunderea alergenului în organism
evoluţia este rapidă, impune un tratament de urgenţă
MOARTEA: prin insuficienţa cardio-respiratorie
acută consecutivă fenomenelor de: colaps, edem al
CRS, bronhoconstricţie
 STADIILE CLINICE
(după MULLER)

• Urticarie generalizată
• Prurit cutanat
STADIUL I • Stare de rău generalizat
• Anxietate

• Edem angioneurotic
• Constricție toracică
STADIUL II • Dureri abdominale
• Amețeli ,vertij

• Dispnee
• Disfagie
STADIUL III • Disfonie
• Senzație de moarte iminentă
 • cianoză
• hipotensiune
STADIUL IV • pierderea cunoștinței
• sincopă
• incontinență urinară
 TRATAMENT

Îndepărtarea alergenului,
Bolnavul plasat poziţia Trendelenburg.
Menţinerea liberă a căilor aeriene.
Oxigenoterapie sau ventilaţie pe mască cu balonul
Ruben.
Prinderea unei linii venoase
ADRENALINĂ
 episod de gravitate medie:
- 0,3 ml s.c din soluţia 1/1000 (la copil 0,01ml/kg);
- se repetă la interval 10-20 minute.
 episod sever:
- 0,3-0,5ml s.c, soluţie 1/1000;
- se repetă la interval 5-10 min.
bolnavul este în şoc sau cu obstrucţia incipientă
de căi aeriene:
- 1-2ml/min i.v în diluţie 1/100.000, până la doza
totală de 10 ml (0,1mg);
dacă starea de şoc persistă: se porneşte perfuzia
continuă 1-4 µg/min.
Expandare volemică cu soluţii cristaloide sau
coloide:
 "la liber" în funcţie de răspunsul presiunii arteriale;
- la adult 1litru în 15 min;
- la copil 20ml/kg în bolus.
Corticoterapie: HHC 100-200 mg i.v repetat la 4-6h
în 24h.
Antihistaminice
În bronhospasm:
- aerosoli
- aminofilină 4-6 mg/kg i.v în 20 min, apoi 0,2-0,9
mg/kg/h.
insuficienţa respiratorie severă prin edem Quincke:
 intubaţia oro-traheală,
 puncţia membranei cricotiroidiene/ cricotirotomia.
stopul cardio-respirator: resuscitarea cardiorespiratorie
TRUSA DE URGENŢĂ :
 ADRENALINĂ
 BRONHODILATATOARE
 CORTIZON
 ANTIHISTAMINICE
 SOLUŢII PERFUZABILE.
Adrenalina iv - se recomandă doar în cazurile de şoc
sau obstrucţie incipientă a CRS.
Adrenalina- administrarea ei precoce este baza
resuscitării.
A NU SE IGNORA :
 disfagia
 disfonia
 senzaţia de corp străin
!semne premonitorii de obstrucţie de CRS!!