Romantismul

Romantismul este o mişcare artistică

apărută la începutul secolului al XIX-lea
îndreptată împotriva Neoclasicismului.
Caracteristicile Romantismului:
Manifestarea aspiraţiei către liberatea de
creaţie a artistului.
 Refuzul realităţii, al prezentului istoric.
Întoarcerea în trecut, în arta medievală şi nu
în Antichitate.
Accent pe imaginaţie nu pe literatură aşa cum
se manifesta Neoclasicismul.
Exprimarea legăturii dintre arte: muzică,
pictură, sculptură, literatură.
Printre preludiile romantismului se numără:
Elementul fantastic din opera lui Goya.
Imaginaţia romantică şi poezia groazei din
gravurile italiene din secolul al XVIII-lea (Piranesi-
Temniţele).
Filozofia lui Diderot şi Rousseau (ex. entuziasmul
lui Diderot pentru poezia populară barbară etc).
Tuşa liberă din pictura lui Fragonard din secolul al
XVIII-lea.
Accentul pe sentiment manifestat în secolul
anterior. 
Ţările în care Romantismul îşi face simţită
prezenţa iniţial sunt Germania şi Anglia urmate de
Franţa.
În Germania Romantismul s-a manifestat în
literatură (Heinrich Heine, Schiller), în muzică
(Schumann, Weber, Schubert), arhitectură
(reprezentantul neo-goticului K.F Schinkel cel
care a terminat catedrala din Koln). În
domeniul picturii romantismul s-a afirmat prin
aşa numitul curent al Nazarenenilor, ale căror
lucrări se caracterizau prin exprimarea
sentimentului religios. El a apărut din dorinţa
de a crea o operă religioasă asemănătoare
celei realizată de marii maeştri. Asemeni lor
se vor manifesta: purismul italian şi
prereafaeliţii în Anglia.
Cel mai de seamă reprezentant al romantismului
german a fost Caspar David Friedrich (1774-1840).
În opera sa el exprimă: melancolie, singurătate,
contrastul dintre măreţia naturii şi nimicnicia omului.
Astfel a creat peisaje în care apar munţi înalţi, cerul dar
"În primul plan al peisajelor lui Friedrich se vede
adesea figura unui om cufundat în contemplaţie. Pe
fondul cerului senin totul pare fragil şi transparent,
îndeosebi catargele corăbiilor, siluetele copacilor
dezfrunziţi, ruinele gotice sau crucea ce se înalţă
printre brazi pe culmea unui munte. Şi mai misterios
este totul noaptea, sub razele lunii. Sub raportul
sentimentului naturii şi al senzaţiei imensităţii spaţiului,
peisajele lui Friedrich se aseamănă în oarecare măsură
cu cele chinezeşti, cu toate că maestrul german nu le-a
imitat."
C.D. Friedrich. Abaţie în pădure
C.D. Friedrich. Călătorul pe
Marea Norilor.
C.D. Friedrich. Femeie la apusul soarelui
C.D. Friedrich. Călugăr în faţa mării.
Romantismul englez a fost reprezentat de
grupul de pictori intitulaţi Prerafaeliţi dar şi de
peisajele relizate de Turner şi Constable.
Constable (1776-1837) a realizat numeroase
portrete dar a fost mai atras de peisaje
studiind copacii, marea, cerul, câmpia, natura
în general. Multe dintre lucrări le-a expus la
Academia din Londra. Peisajele nu au fost
destul de apreciate considerându-se că
încălcau prejudecata genurilor.
Din anul 1828 a pictat numai peisaje fapt
explicat prin îmbunătăţirea situaţiei financiare
a familiei sale datorită obţinerii de către soţia
acestuia a unei moşteniri importante.
Cea mai de succes lucrare a sa a fost
Carul cu fân din 1821, expusă la Luvru în
anul 1824. O altă creaţie importantă este
şi Catedrala din Salizbury, văzută din
grădina episcopului, pe care a pictat-o
în anul 1823.
Constable. Catedrala din Salizbury, văzută din
grădina episcopului.
Constable. Carul cu fân.
Constable. Carul cu fân (detaliu)
Constable. Carul cu fân (eboşă).
Turner (1775-1851) a fost influenţat de pictura lui Lorrain.
Printre lucrările pictate de Turner se numără pânze având ca
subiect marea, cea care a reprezentat pentru artist un
element primordial pe care l-a înfăţişat foarte des şi în
numeroase feluri. A pictat şi munţi, fiind influenţat de
imaginea Alpilor, chei adânci, colţi de stâncă, vârtejuri de
vânt, cascade repezi, furtuni şi avalanşe, realizând atente
studii după natură. Se menţionează despre Turner faptul că
a fost el însuşi martorul anumitor intemperii ale naturii
pentru a le putea reda în tablourile sale. Astfel a fost
martorul unei avalanşe despre care se spune că îşi nota
informaţii pe o hârtie în momentul producerii ei iar pe mare
ar fi pus marinarii să îl lege de catarg pentru a observa o
furtună timp de patru ore. Printre lucrările sale se numără:
Ploaie, vapori, viteză (în care a reprezentat un tren ce
înaintează cu viteză în mijlocul furtunii), Ultimul drum al
temerarului etc.
Turner. Ploaie, vapori, viteză.
Turner. Ultimul drum al temerarului.
Turner. Stonehenge.
Turner. Bătălia de la Trafalgar.
Turner. Vama şi Santa Maria della Salute,
Veneţia, 1843
Romantismul francez a fost reprezentat de
Théodor Gericault şi Eugène Delacroix.
Deşi Revoluţia franceză a influenţat negativ
evoluţia spre romantism prin afirmarea stilului
Empire din epoca lui Napoleon, înlăturarea sa de
la conducerea Franţei a făcut ca aceasta să reia
evoluţia dar şi conducerea mişcării Romantice.
În Franţa Romantismul a avut o caracteristică
aparte şi anume influenţa politică, prin Revoluţia
franceză de la 1789. Astfel dezamăgirea
provocată de rezultatul revoluţiei a generat o
stare de spirit de melancolie, de însingurare şi
oboseală mergând până la mânie şi indignare.
Théodor Gericault (1791-1824) a fost
un artist înzestrat cu un talent deosebit,
din păcate a murit la o vârstă destul de
fragedă atunci cînd mişcarea romantică
era abia la începutul manifestării. A fost
pasionat de cai din această cauză a şi
murit. A fost atras atât de mult de cai
deoarece îi considera o forţă de nestăpânit
a naturii. (Ofiţer din garda imperială).
 Théodor Gericault.
Ofiţer din garda
imperială.
Théodor Gericault. Cal sălbatic oprit de sclavi.
În lucrarea Pluta Meduzei se observă clar
influenţa Revoluţiei Franceze. Subiectul a fost
inspirat din naufragiul vasului Meduza în drumul
spre Senegal, din vina guvernatorului francez.
Dintre toţi pasagerii au fost salvaţi doar câţiva
oameni pe o plută. Artistul a studiat cu atenţie tot
ceea ce s-a întâmplat: interviuri supravieţuitorilor,
studiul asupra cadavrelor şi muribunzilor etc.
Opera este de o veridicitate izbitoare.
Pluta Meduzei este concepută în structură
piramidală, cu o cromatică brun-verzuie în
reprezentarea cadavrelor şi redă pluta cu
muribunzi iar în depărtare vaporul ce abia se
zăreşte.
Théodor Gericault. Pluta Meduzei.
Eugène Delacroix (1798-1863) a fost
influenţat de Gericault manifestând admiraţie
pentru Tizian, Veronese dar mai ales pentru
Rubens. După moartea lui Gericault el a devenit
şeful şcolii romantice.
A avut o viaţă zbuciumată, cu insatisfacţii epoca
în care a trăit exercitându-şi influenţa asupra
evoluţiei sale. Opera sa a fost îndreptată spre
tematica istorică reprezentând lupta omului
pentru eliberare şi pentru afirmarea demnităţii
sale. Ele apar ilustrate mai ales în prima parte a
creaţiei când a realizat: Măcelul din Chios, Barca
lui Dante, Cei doi Foscari (inspirată de Bayron),
Moartea lui Sardanapal, Libertatea conducând
poporul pe baricadele revoluţiei.
Delacroix.
Măcelul din
Chios.
Delacroix. Moartea lui Sardanapal.
Delacroix. Barca lui Dante.
Delacroix. Libertatea conducând poporul pe
baricadele revoluţiei.
În anul 1832 artistul a călătorit în Algeria
ceea ce i-a influenţat puternic creaţia. A fost
impresionat de oamenii de acolo, de
moravuri şi de viaţa de zi cu zi dar mai ales
de culorile deschise şi sclipitoare. Astfel el a
renunţat la clar-obscur şi a folosit exclusiv
contraste de culoare (Femei din Alger). A
fost momentul în care a realizat Jurnalul în
care şi-a notat propriile observaţii şi
probleme legate de artă.
Având în vedere legătura dintre arte specific
romantică, artistul manifesta atracţie faţă de
muzica lui Mozart dar şi faţă de Poussin,
Voltaire şi Boileau.
REALISMUL
Romantismul a contribuit la naşterea, pe la jumătatea
secolului al XIX-lea, a unui alt curent artistic numit Realism.
Tot din Romantism va evolua şi Impresionismul. Unii autori
au considerat Romantismul ca fiind cel mai amplu, mai radical
şi mai închegat curent manifestat în artă în secolul al XIX-lea.
Realismul a luat naştere datorită desfăşurării Revoluţiei de la
1848 cu rol important în evoluţia spirituală europeană. Era
momentul în care se producea o reacţie de respingere faţă de
filosofia metafizică şi se manifesta interes faţă de ştiinţele
exacte. Se adaugă şi descoperirile ştiinţifice: maşina cu abur,
electricitatea, oţelul etc.
Noul curent avea ca obiectiv redarea trăsăturilor realităţii vii
având originea încă din secolul al XVI-lea, în arta lui
Caravaggio, continuând cu David, Ingres, Constable, chiar şi
Delacroix putând fi considerat precursor al Realismului.
Curentul artistic realist de la jumătatea secolului al XIX-lea a
fost iniţiat de Courbet susţinut şi de alţi artişti.
Realismul nu s-a manifestat numai în artă ci şi în literatură.
Obiectivele realiştilor erau:
-redarea vieţii cotidiene, a vieţii prezente, manifestând
respingere faţă de tematica istorică, alegorică etc.
-atitudine de respingere faţă de dulcegării şi înfrumuseţare,
preferând aspectele respingătoare (un exemplu este chiar
Baudelaire, cel care a realizat Imnul către frumuseţe, care
în poezie a introdus, în poemul Hoitul, un stârv mâncat de
viermi ca simbol a imaginii respingătoare).
-combaterea fanteziei şi a reveriei şi respingerea
sentimentalismului considerat dispreţuitor (un exemplu este
mesajul lui Flaubert Doamna Bovary în care demonstrează
inutilitatea visărilor personajului său).
-realiştii se sprijineau pe ştiinţele exacte (Emil Zola era un
puternic susţinător al acestora). Însă preferinţa pentru
ştiinţele exacte nu era o metodă tocmai potrivită pentru
artă.
Reprezentanţii de seamă ai Realismului în
pictură sunt:
Reprezentanţii Şcolii de la Barbizon
(sunt consideraţi de fapt precursori ai
Realismului): Theodor Rousseau,
Daubigny, Troyon, Dupré, Diaz de la
Pena.
Courbet, considerat şeful şcolii realiste
Francois Millet, Daumier, Corot.
Şcoala de la Barbizon este de fapt un
grup de pictori, influenţaţi iniţial de
peisajul olandez, legaţi prin relaţii de
prietenie care au hotărât să se retragă la
Barbizon, pentru a studia în pădurea
Fontainebleau. Principalul subiect al
artiştilor de la Barbizon era peisajul,
inspirându-se exclusiv după natură.
Peisajele create de ei sunt considerate
premergătoare Impresionismului.
Şeful Şcolii de la Barbizon este considerat
Theodor Rousseau (1812-1867). El
picta în pădure preferând sfârşitul verii şi
începutul toamnei. Aprecia stejarii bătrâni,
care par că respiră şi chiar aude "vocile
arborilor, surprizele şi mişcările lor,
varietatea lor de forme şi, până şi
singulara lor atracţie către lumină mi-au
revelat dintr-o dată limbajul pădurii. Era o
lume de muţi cărora eu le ghiceam
semnele, cărora le desopeream pasiunile."
Daubigny(1817-1878) este considerat
creatorul peisajului liric. Şi-a construit o
barcă-atelier, în care a pictat din anul
1857, la Auvers – sur – Oise pentru prima
dată în istoria picturii, peisaje integral în
aer liber: cerul înalt vara, pomi înfloriţi,
grânele pe câmp, secerişuri, râuri, bălţi
etc, o lume calmă, luminoasă, lipsită de
aciditate.
Daubigny. Asfinţit pe Oise.
Daubigny. Dimineaţă pe Oise.
Daubigny. Peisaj de toamnă
Daubigny. Peisaj.
Troyon (1810-1865) a fost atras în special
de peisajele cu turme de oi sau vite
(Plecarea la târg, Mica turmă, Pescarii),
Dupré (1811-1899) a redat norii agitaţi şi
coroanele arborilor ce dau impresia de
încordare patetică în timp ce Diaz de la
Pena (1808-1876) a preferat pădurile dese
cu pătrunderi de raze de soare pe
trunchiurile copacilor şi pe iarba verde.
Troyon.
Plecarea la
târg
Troyon. Mica turmă.
Troyon.
Pescarii.
Dupre. Stejarul bătrân.
Dupre. Trecerea podului.
Diaz de la Pena. Pădurea Fontainebleau.
Cle mai important reprezentant al Realismului a fost
Courbet (1819-1877) un artist cu o mare încredere în
forţele proprii. Scopul său a fost acela de a crea tablouri
monumentale în care să redea numai viaţa contemporană
şi ceea ce văzuse personal. În acest sens a pictat
Spărgătorii de piatră în care apar un muncitor bătrân şi
unul tânăr, în haine simple, în timpul efortului muncii.
Nobleţea umană şi măreţia monumentală a tabloului a
impresionat contemporaneitatea fiind interpretat ca o
formă de protest a artistului faţă de nedreptatea socială.
Cea mai valoroasă lucrare a sa este Înmormântare la
Ornans (un grup de oameni dintr-un orăşel care îl
conduceau pe ultimul drum pe un concetăţean). A mai
realizat şi Atelierul pictorului, în care s-a pictat pe el în
faţa şevaletului, cu paleta şi pensula, alături de modelele
sale preferate, muza lui etc, însuşi Baudelaire citint o
carte.
Gustave Courbet. Spărgătorii de piatră.
Gustave Courbet. Înmormântare la Ornans.
Gustave Courbet. Atelierul pictorului.
Nu a pictat în aer liber preferând atelierul. Atunci
când pictează Spărgătorii de piatră îi invită pe cei
doi în atelier pentru a-i reprezenta.
I-a plăcut să picteze şi femei astfel că, în lucrările
sale de început cum este Femei la scăldat, nudul
feminin apare redat grosolan şi greoi. Cele de mai
târziu în schimb, Femeia cu papagal, pierd această
îndrăzneală. O importanţă deosebită o are şi
lucrarea Domnişoarele pe malul Senei, care
impresionează prin poziţia necontrolată a
personajelor, libertatea tuşei, folosirea culorilor vii.
Gustave Courbet. Domnişoarele pe malul
Senei.
Corot (1796-1875) a călătorit în Italia dând
naştere cu această ocazie câtorva lucrări de
referinţă din creaţia sa ca de exemplu Podul de
la Narni. Începând cu anul 1850 artistul îşi
schimbă maniera devenind mai melancolic
"artistul caută mai cu seamă griurile ceţurilor
matinale, transparenţa atmosferei, fluiditatea
aerului, şi se lasă sedus de reflexele apelor, de
poezia şi de mirajul luminii difuze, de tot ce este
evanescent. Dansul Nimfelor, Amintire de la
Mortefontaine sunt dintre cele mai subtile şi mai
muzicale pagini ale sale." Din creaţia lui mai fac
parte şi: Femeie în albastru, Păstoriţă citind,
Femeie cu mandolină, Catedrala din Chartres etc.
Camille Corot. Amintire de la Mortefontaine.
Camille Corot. Femeie
în albastru.
Camille Corot.
Catedrala din
Chartres.
Camille Corot.
Păstoriţă citind.
Camille Corot.
Dansul
nimfelor.
Daumier (1810-1879) a fost un mare grafician, a realizat
caricaturi politice spunându-se că: "Daumier, a scos arta pe
stradă şi a învăţat să se exprime într-o limbă înţeleasă de
toată lumea, câştigându-şi dragostea poporului şi
atrăgându-şi ura şi persecuţiile reacţionarilor", el fiind
considerat creatorul epopeii grafice a secolului al XIX-lea. A
reuşit ca şi Goya să găsească în lucruri obişnuite, ceva ieşit
din comun, semnificativ sau chiar înfricoşător. Printre
ciclurile de gravuri create de el se numără: Burghezii
cumsecade, Moravuri conjugale, Oamenii dreptăţii, Tipuri
pariziene etc.
A creat şi pictură despre care se spune că pare: grosolană,
pripită şi neterminată. A utilizat o gamă cromatică
restrânsă având o mare forţă de expresie. A redat suferinţa
oamenilor simpli, lucrările sale exprimă sensibilitate dar şi
profunzime filozofică. Creaţii importante ale artistului sunt
şi: Don Quijote, de figura căruia s-a ocupat amănunţit,
Compartimentul de clasa a II-a, Saltimbancii.
Daumier.
Don
Quijote.
Daumier. Compartimentul de clasa a II-a.
Farancois Millet (1814-1875) a fost preocupat în
special de viaţa sătenilor aceasta fiind tema frecventă
din creaţia artistului: "Se trăgea el însuşi din ţărani şi
privea viaţa de la ţară nu cu ochii orăşeanului, ci ca
om organic legat de ea şi care cunoaşte bine nevoile şi
poverile acestei existenţe, dar şi frumuseţea ei plină
de poezie. Artist de seamă, înzestrat cu o sensibilitate
umană deosebită, Millet şi-a păstrat totdeauna
chibzuinţa calmă, dând preferinţă ritmului uniform,
corespunzător cu desfăşurarea domoală a vieţii
ţăranului." Printre lucrările inspirate din viaţa ţăranului
se numără: Semănătorul, Culegătoarele de spice,
Femei cărând lemne de foc, Rugăciunea de seară etc.
Îi reprezintă pe ţărani cu demnitate dând naştere unor
tablouri într-o atmosferă de poezie. A realizat şi
peisaje în manieră realistă: Primăvara, Seară de
noiembrie.
Farancois Millet. Culegătoarele de spice.
Farancois
Millet.
Semănătorul.
Farancois Millet. Femei cărând lemne.