Complemente de dinamica convertoarelor electromecanice

Curs Dinamică
• Maşinile electrice de curent alternativ sunt prezente practic în toate
sistemele de acţionare complexe. Pentru maşinile actuale, intens solicitate
electric şi magnetic, predeterminarea calitativă şi cantitativă a proceselor dinamice
de bază este deosebit de importantă şi a determinat investiţii majore în cercetări
de amploare în marile laboratoare. Cunoaşterea proprietăţilor dinamice ale maşinii
reprezintă premiza realizării unor acţionări electrice înalt performante. Stabilirea
încă din stadiul de proiectare a parametrilor şi a soluţiilor constructive apare ca o
etapă obligatorie.
• Calitatea analizei prin simulare, este condiţionată de modelul matematic
care trebuie să ia în consideraţie fenomenele fizice de bază din maşină.
Simulările devin oportune şi în exploatare pentru predeterminarea calitativă şi
cantitativă a performanţelor maşinilor executate, astfel încât informaţiile
oferite să se plaseze la un nivel de erori controlabile, acceptabile în practică.
Complicatele cuplaje dintre înfăşurări generează sisteme de ecuaţii neliniare,
care îşi găsesc soluţionări numerice.
• Precizarea metodelor matematice se face utilizând de metodele teoriei
circuitelor (cu parametrii concentraţi), metode mixte circuit-câmp
magnetic şi metode de câmp. Avantajele şi dezavantajele acestor metode
trebuie analizate din punctul de vedere al complexităţi şi acurateţii.
• In cele ce urmează, analiza comportării maşinilor de curent alternativ în
cazul general, se face în principal în teoria circuitelor, larg utilizată, pe baza
ecuaţiilor de tensiuni şi a ecuaţiei de mişcare; se evită astfel, acolo unde
este posibil calculele complexe pe care le presupun celelalte metode, fără
a afecta valoarea informaţiilor cantitative.
• Cu toate acestea, complicatele cuplaje între înfăşurări, conduc şi în cazul
teoriei circuitelor la sisteme de ecuaţii neliniare care necesită soluţii
numerice. Pentru o maşină m fazată în stator şi m’ fazată în rotor, se obţin
(m+m’) ecuaţii de tensiuni. La acestea se adaugă şi ecuaţia de mişcare.
Dacă tensiunile la bornele înfăşurărilor şi cuplul la arborele maşinii se
presupun cunoscute, avem m+m’+1 ecuaţii şi acelaşi număr de
necunoscute (curenţii înfăşurărilor şi viteza, variabilă în general, a
rotorului).
• Dificultăţile de calcul în coordonatele fazelor sunt
legate de faptul că sistemul de ecuaţii de tensiuni
este puternic neliniar, inductivităţile de cuplaj
mutual ale înfăşurărilor sunt mărimi variabile
dependente de poziţia reciprocă a înfăşurărilor, a
saturaţiei şi de natura întrefierului; de asemenea
ecuaţia pentru cuplul electromagnetic introduce o
neliniaritate în plus. Din aceste motive analiza
proceselor dinamice se rezolvă cu dificultate, chiar
cu utilizarea unui ordinator de mare capacitate.
• În mod normal maşinile electrice se execută, pe cât
posibil, simetrice. Prin dimensionarea judicioasă a
înfăşurărilor, efectul armonicilor de spaţiu din curba
inducţiei magnetice din întrefier este redus şi, pe această
bază, se admite o repartiţie sinusoidală pe pasul polar.
• Aceasta presupune că înfăşurările sunt repartizate
sinusoidal şi întrefierul este constant pe pasul polar. Pe
această bază sistemul ecuaţiilor ce definesc un regim
staţionar sau dinamic obţine o formă mai simplă şi poate fi
uşor integrat prin alegerea unor axe de referinţă
convenabile şi, corespunzător, a unor schimbări potrivite de
variabile.
• In prezentul capitol, în afara ipotezelor de mai sus, parametrii
înfăşurărilor maşinii se consideră constanţi; tensiunile şi curenţii sunt
fără restricţii. In capitolele 4, 7 se arată cum poate fi considerată în mod
adecvat saturaţia, în absenţa sau prezenţa asimetriei magnetice .
• În cele ce urmează sunt puse în valoare ecuaţiile cu fazori
reprezentativi care răspund acestor obiective, mai ales pentru
maşinile electrice cu simetrie magnetică totală (maşinile de
inducţie). In conexiune cu convertoarele statice, ele stau la
baza algoritmilor moderni de comandă şi control [38], [41],
[42], [106] pentru maşinile cu simetrie magnetică după două
axe ortogonal electric (maşinile sincrone), se valorifică
ecuaţiile în teoria celor două axe.
 Ecuaţiile generale în valori momentane
• Fie în cazul general o maşină polifazată cu m înfăşurări în stator, m’
înfăşurări în rotor şi întrefier variabil. Se notează în continuare cu indicele
(’) mărimile ce se referă la rotor. Se urmăreşte stabilirea relaţiilor dintre
curenţii şi tensiunile înfăşurărilor, precum şi a ecuaţiei de mişcare, pe baza
cărora se poate preciza comportarea maşinii în orice regim de funcţionare.
Se neglijează saturaţia şi pierderile în miezul feromagnetic.
• La asocierea sensurilor pozitive corespunzător
sursei, pentru fazele curente λ, , se pot stabili
relaţiile

unde λ= 1÷ m
u
Fig. 2.56. Infăşurările statorice şi rotorice ale unei maşini polifazate.