APARATUL CRITIC

DEFINIŢIE

Aparat critic. Conţine toate indicaţiile care avertizează cititorul

asupra documentelor, de orice tip, pe care s-a sprijinit procesul
de elaborare al lucrării. Altfel spus, aparatul critic oferă
informaţii oneste şi complete, referitoare la procesul de
documentare.
Aparatul critic este conţine mai multe părţi:
trimiteri bibliografice (note de subsol): informează imediat
asupra sursei din care au fost preluate informaţiile dintr-un
anumit text, un fragment de text sau o informaţie, fie că acestea
sunt reproduse fidel(citate), fie că sunt reformulate sau
rezumate.
bibliografie: conţine lista surselor de orice tip care au
fost consultate şi utilizate efectiv în vederea elaborării
lucrării.
anexe: conţin informaţii colaterale, complementare sau
suplimentare, pe care autorul le consideră utile cititorului:
fragmente de texte sau texte mai ample, ilustraţii, grafice sau
orice alt tip de informaţii preluate din alte surse.
indice (sau index): prezenţa acestuia este facultativă; dacă
autorul crede de cuviinţă, poate alcătui o listă a numelor
invocate sau a conceptelor utilizate, cu precizarea paginilor în
care aceste nume sau concepte apar.
 Trimiterile bibliografice (note de subsol)

În redactarea notelor de subsol se ţine seamă de mai multe

reguli de redactare. Astfel în cazul invocării unui volum în nota
de subsol se vor da toate indicaţiile în care să se regăsească
numele autorului, titlul lucrării în italic, volumul sau ediţia
(dacă este cazul), locul apariţiei, editura, anul apariţiei şi
pagina/paginile unde se găseşte informaţia.
Exemplu: Constantin Dobrogeanu Gherea, Ce vor socialiştii:
Expunerea socialismului ştiinţific, editura Bibliotecii
Socialiste, Bucureşti, 1918, p.30.
Vladimir Ilicic Lenin, Opere alese, vol I, Ediţia a doua,
Editura de stat pentru literatură publică, Bucureşti, 1954.
În cazul invocării unui articol dintr-o revistă se vor da
următoarele informaţii: numele autorului articolului, titlul
articolului în “ghilimele”, numele revistei în italic, “vârsta”
revistei, numărul, luna/ data apariţiei numărului revistei şi
paginile unde se găseşte articolul:
Ion Vlad. „Simbolurile cunoaşterii şi ale existenţei”, în
Tribuna, an IV , nr. 3, 16-22. 01. 1992, p. 3.
În cazul invocării unui articol dintr-o revistă cu apariţie
electronică se vor respecta aceiaşi paşi doar că la finalul notei
în paranteză vor apărea linkul revistei şi data la care a fost
accesat:
Exemplu: Constantin Marinescu, „Luptele muncitorilor din
portul Galaţi intre anii 1900-1903”, în revista Danubius, nr.1,
1967, pp.245-255.(disponibil la: http
://www.omnia.ie/index.php?navigation_function=2&navigation_item=%
2F9200418%2FBibliographicResource_3000125943851&repid=1, accesat
la 22.03.2016).
Pentru invocarea a doua, a treia sau a n-a oară a unui volum, se
folosesc o serie de notaţii de origine latină. Dată fiind
provenienţa acestora, ele vor fi notate în italic.
Exemplific mai jos aceste cuvinte şi situaţiile în care se folosesc:
 Ibidem: este un adverb latin care înseamnă “tot acolo”. Se
foloseşte pentru invocarea imediat consecutivă a aceluiaşi
volum. De exemplu, cum am avea prima notă: Constantin
Dobrogeanu Gherea, Ce vor socialiştii: Expunerea socialismului
ştiinţific, editura Bibliotecii Socialiste, Bucureşti, 1918, p. 30, a
doua notă va arată în felul următor:
Ibidem, p. 32.
 op. cit.: forma prescurtată a sintagmei latineşti opere citato. Este o
sintagmă nominală în Ablativ, traductibilă prin „în opera citată”. Se
foloseşte pentru a doua sau a n-a invocare a unei lucrări, dacă
această invocare nu este imediat consecutivă celei dintâi. Exemplu:
 Const. Titel Petrescu, Socialismul în România: 1835-6 septembrie
1940, Ed. Bibliotecii Socialiste, Bucureşti, 1946, p.7.
 Ibidem, p.8.
 Const. Dobrogeanu-Gherea, Ce vor socialiştii: Expunerea
socialismului ştiinţific, editura Bibliotecii Socialiste, Bucureşti,
1918, p. 12.
 Const. Titel Petrescu, op.cit, p.13.
 idem: este traductibil prin „acelaşi, aceeaşi”. Este adecvat,
exclusiv, pentru a înlocui numele autorului/autorilor şi este
facultativ. Exemplu:
Tiberiu Avramescu, Amintiri literare despre vechea mişcare
socialistă (1870-1900), ed. Minerva, Bucureşti, 1975, p. 45.
Idem,“Adevărul”, mişcarea democratică şi socialistă (1895-
1920), Editura Politică, Bucureşti, 1982, pp. 35-37.
Idem , Constantin Mille.Tinereţea unui socialist, Editura
Politică, Bucureşti, 1973, p. 12.
loc. cit. Este o prescurtare a sintagmei latine loco citato,
traductibilă în româneşte prin „în locul citat”. Această
sintagmă prescurtată înlocuieşte fie titlul şi indicaţiile
referitoare la o revistă, fie aceleaşi indicaţii referitoare la o
sursă electronică.
Exemplu: Am trimis, la nota cu nr. 1, la articolul: Ion Vlad.
„Simbolurile cunoaşterii şi ale existenţei”, în Tribuna, an IV
(serie nouă), nr. 3, 16-22. 01, 1992, p. 3.
La notele cu nr. 2 şi 3 am trimis la alte surse. Nota nr. 4 face
trimitere la acelaşi articol, al aceluiaşi autor, menţionat la nota
cu nr. 1. Nota cu nr. 4 va arăta astfel:
Ion Vlad. „Simbolurile...”, loc. cit., p. 4.
 apud: este o prepoziţie latină echivalentă cu prepoziţia
românească „după”. Utilizarea ei presupune onestitate
deoarece semnalează faptul că un citat sau o informaţie sunt
preluate dintr-o sursă secundară (sunt preluate indirect, fără a fi
consultată personal sursa primară).
Exemplu: Nicolae Copoiu, Socialismul european şi mişcarea
muncitorească şi socialistă din România. 1835-1921, Institutul
de Studii Istorice şi Social-Politice, Bucureşti, 1971, apud Ion
Ghica, Opere, vol I, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967,
p.294.
cf.: este prescurtarea latinescului confer, forma de
imperativ a verbului cōnferō, conferre, care înseamnă,
între altele, „a compara”. Această prescurtare este indicată în
situaţia în care trimitem şi la altă sursă sau la alte surse decât
aceea pe care am utilizat-o în tratarea unui subiect.
Dacă ştim că există şi un alt autor sau alţi autori care s-au
pronunţat asupra subiectului respectiv, cu opinii asemănătoare
sau diferite, vom trimite la aceste surse alternative prin
intermediul lui cf. plasat la începutul notei, înaintea numelui
autorului.
 Exemplu integral note de subsol
 Const. Titel Petrescu, Socialismul în România: 1835-6 septembrie 1940, Ed. Bibliotecii Socialiste,
Bucureşti, 1946, p.7.
 Ibidem, p.8.
 Const. Dobrogeanu-Gherea, Ce vor socialiştii: Expunerea socialismului ştiinţific, editura Bibliotecii
Socialiste, Bucureşti, 1918, p. 12.
 Const. Titel Petrescu, op.cit, p.13.
 Ion Vlad. „Simbolurile cunoaşterii şi ale existenţei”, în Tribuna, an IV , nr. 3, 16-22. 01. 1992, p. 3.
 Constantin Marinescu, „Luptele muncitorilor din portul Galaţi intre anii 1900-1903”, în revista
Danubius,nr.1,1967,pp.245-255.(disponibil la:
http://www.omnia.ie/index.php?navigation_function=2&navigation_item=%2F9200418%2FBibliographicR
esource_3000125943851&repid=1
, accesat la 22.03.2016).
 Tiberiu Avramescu, Amintiri literare despre vechea mişcare socialistă (1870-1900), ed. Minerva, Bucureşti,
1975, p. 45.
 Idem,“Adevărul”, mişcarea democratică şi socialistă (1895-1920), Editura Politică, Bucureşti, 1982, pp.
35-37.
 Ion Vlad. „Simbolurile...”, loc. cit., p. 4.
 Nicolae Copoiu, Socialismul european şi mişcarea muncitorească şi socialistă din România. 1835-
1921, Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice, Bucureşti, 1971, apud Ion Ghica, Opere, vol I,
Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967, p.294.
 Bibliografia. Lista bibliografică

Bibliografia trebuie să cuprindă lista integrală a

surselor de orice tip care au fost consultate în procesul de
elaborare al lucrării. Trebuie însă făcută aici o subliniere
importantă: vorbim de sursele care au fost consultate în
mod direct şi utilizate efectiv în lucrare.
În cadrul bibliografiei se trec următoarele: numele autorului,
însă de data aceasta în felul următorul: numele autorului urmat
de virgulă, apoi prenumele acestuia urmat tot de virgulă, titlul
lucrării în italic, volumul sau ediţia, editura, locul apariţiei şi
anul. Notă: în cadrul bibliografiei nu mai sunt trecute paginile
deoarece lucrarea este citată o singură dată.
 Listă bibliografică

1. Copoiu, Nicolae, Comuna din Paris şi România, Editura politică,

Bucureşti, 1981.
2. Dobrogeanu Gherea, Constantin, Ce vor socialiştii: Expunerea
socialismului ştiinţific, editura Bibliotecii Socialiste, Bucureşti, 1918.
3. Graur, Constantin, Portrete socialiste, Editura Partidului Social
Democrat, 1929.
4. Hurezeanu, Damian, C. Dobrogeanu-Gherea, Editura politică, 1973.
5. Ivaşcu, George, Dobrogeanu-Gherea, Ed. Albatros, Bucureşti, 1972.
6. Mihăilescu, Ştefania, Poporanismul şi mişcarea socialistă din
România, Ed. Politică, Bucureşti, 1988.