Formele comunicării:

verbală, paraverbală şi
nonverbală
 Comunicarea verbală
 informaţia este codificată şi transmisă prin cuvânt şi
prin tot ce ţine de acesta sub aspect fonetic, lexical,
morfo-sintactic;
 are 2 forme: - comunicarea orală;
- comunicarea scrisă.
 Comunicarea paraverbală
 plasată la graniţa dintre verbal şi nonverbal;
 informaţia este codificată şi transmisă prin elemente
prozodice şi vocale, ce însoţesc cuvântul şi care au
semnificaţii comunicative aparte;
 în această categorie se înscriu: caracteristicile vocii,
particularităţi de pronunţie, intensitatea rostirii, ritmul
şi debitul vorbirii, intonaţia, pauza etc.
 Comunicarea nonverbală
 informaţia este codificată şi transmisă printr-o
diversitate de semne legate direct de postura,
mişcarea, gesturile, mimica, înfăţişarea
partenerilor;
 înlesneşte, facilitează comunicarea verbală;
 Comunicarea nonverbală
 Expresorii – gesturi care însoţesc o trăire organică: a roşi, a te
crispa de durere, a tresări;
 Regulatorii – mişcări care permit, reglementează şi menţin
schimbul verbal dintre interlocutori: apropierea de partener,
contactul vizual reciproc, postura de ascultare, de solicitare a
cuvântului, semnalele de modificare a ritmului şi intensităţii
vorbirii;
 Ilustratorii – mişcări care facilitează, susţin şi completează
exprimarea verbală. Aceştia indică direcţia (sus, acolo,
departe), dimensiunea (mare, mic), modalitatea de acţiune
(rapid, încet). Rolul lor este de a accentua, amplifica, explica,
întări CV.
 ...
 Emblemele – gesturi cu o anumită semnificaţie; sunt
construcţii, convenţii sociale, cu valoare de semn şi au
echivalent lingvistic cert: mişcările capului pentru da şi nu,
clipitul complice din ochi, semnul victoriei, gestul ce indică
nebunia, gestul de linişte;
 Adaptorii – categoria activităţilor manipulative stereotipe;
rolul lor este de descărcare şi de echilibrare practică;
- se disting 2 categorii: manipulările de obiecte (pixul, foile de
scris, cravata) şi automanipulările (răsucirea şuviţei de păr,
mişcatul ritmic al piciorului, rosul unghiilor).
 Activităţi aplicative (pe grupe)
1. Realizaţi o paralelă între comunicarea orală şi cea scrisă.
2. Prezenţati valoarea comunicaţională a tăcerii la elev şi la
profesor.
3. Precizaţi care sunt principalii factori perturbatori în
comunicarea didactică, identificând pentru fiecare dintre
aceştia mijloace de prevenire şi depăşire.(activitate
finalizată prin realizarea unui poster)
 Bibliografie
• Pânişoară, I. O. (2003). Comunicarea eficientă. Metode de
interacţiune educaţională. Iaşi: Editura Polirom
• Iacob, L. (1998). Comunicarea didactică. În Cucoş, C.
(coord.). Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi
grade didactice. Iaşi: Editura Polirom
• Anghel, P. (2003).Stiluri şi metode de comunicare. Bucureşti:
Editura Aramis
• Cucoş, C. (2006). Pedagogie. Iaşi: Editura Polirom
• Şoitu, L. (1997). Pedagogia comunicării. Bucureşti: EDP