Ţesuturi vegetale

Def.
Ţesutul este format din celule care
au aceeaşi origine, aceeaşi
structură şi care îndeplinesc
aceeaşi funcţie.
 Clasificarea ţesuturilor

După gradul de diferenţiere a

celulelor distingem:

 Ţesuturi embrionare
 Ţesuturi definitive
Ţesuturile embrionare (meristeme)
 Sunt ţesuturi tinere
 Celulele se divid
intens
 Ulterior se diferenţiază
şi se specializează
formînd ţesuturi
definitive
Caracteristicile celulelor:
 mici
 rotunde
 cu pereţi subţiri
 fără spaţii între ele
 cu nucleu mare
Embrionul seminţei
este format din
meristeme, de
aceea meristemele
mai sunt numite de
unii histologi şi
ţesuturi
embrionare.
 Clasificarea meristemelor
După poziţia pe care o ocupă în organele
plantelor:
 Apicale - în vârful rădăcinii, tulpinii,
ramurilor, determină creşterea acestora.
 Intercalare - se întâlnesc la graminee
deasupra nodurilor şi determină creşterea
în lungime a internodurilor.
 Laterale - sunt dispuse în jurul axului
plantei, determină creşterea în grosime.
Ţesuturi definitive
Ţesuturi de apărare (de acoperire,
de protecţie)
 Sunt ţesuturi definitive care învelesc
organele plantelor şi au rol de a le
apăra împotriva agenţilor externi.
Ex:
 Epiderma

 Piloriza

 Suberul secundar
 Un singur strat de celule
vii.
Epiderma
 Celule turtite, strâns unite
între ele.
 Pereţi laterali cu ondulaţii.
 Celule lipsite de
cloroplaste (exceptie la
ferigi, plantele de apă şi
de umbră).
 Pereţii externi pot fi
cerificaţi, mineralizaţi.
 Epiderma rădăcinii se
numeşte rizodermă.
Formaţiuni epidermice
 Stomatele
 Formaţiuni epidermice
prin care se stabilesc
legături între mediul
înconjurător şi
ţesuturile aflate sub
epidermă.
Alcătuire:
 Două celule stomatice
reniforme, cu
cloroplaste.
 Orificiu - ostiolă.
 Perii
 Formaţiuni epidermice
ce apar prin creşterea
şi alungirea
membranelor externe
ale celulelor
epidermice.
 Apără planta contra
radiaţiilor solare, alţii
sunt agăţători,
absorbanţi sau
secretori, etc.
 Piloriza (scufia, caliptra)
 Masiv de celule
care protejează
vârful rădăcinii de
particulele dure de
sol.
 Ţesuturi fundamentale (trofice, de
hrănire)
 Au răspândirea cea mai mare în organele
plantelor.
 Sunt alcătuite din celule vii, cu pereţi
subţiri, cu spaţii între celule.
 Se mai numesc şi parenchimuri.

 Clasificare:

 Ţesuturi de absorbţie.

 Ţesutuir de asimilaţie.

 Ţesuturi de depozitare.
 Ţesuturile de absorbţie
 Se află la rădăcină,
în zona perişorilor
absorbanţi.
Ţesuturi de asimilaţie (parenchimuri
clorofiliene, clorenchimuri)
 Formate din celule
bogate în
cloroplaste.
 Ocupă zonele de la
periferia plantei,
sub epidermă.
 Fac fotosinteză.
 Ţesuturi de depozitare
 Depozitează substanţe de rezervă.
 Depozitează apă (ţesuturi acvifere).

 Depozitează aer (ţesuturi aerifere).

 Ţesuturi care depozitează
substanţe de rezervă
 Sunt alcătuite din
celule cu mebrane
subţiri şi lipsite de
cloroplaste.
 Se întâlnesc în
rădăcini, rizomi,
bulbi, tuberculi,
seminţe, fructe,
etc.
 Ţesuturi care depozitează apă

 Se întâlnesc la
plantele care
trăiesc în regiunile
secetoase sau pe
terenurile
sărăturate.
 Ţesuturi care depozitează aer
 Se întâlnesc la
plantele acvatice şi
la plantele din
mlaştini.
 Sunt alcătuite din
celule cu spaţii
mari între ele, în
care se
depozitează aerul.