Pacea de la

Karlowitz
Realizat: Cotoman Georgeta
• Tratatul de la Karlowitz sau de la Carloviț a fost semnat
la 26 ianuarie 1699 în localitatea Carloviț (în sârbă
Sremski Karlovci, în germană Karlowitz) din Voivodina,
la sfârșitul războiului austriaco-otoman (1683-1697), în
care otomanii au fost învinși.
• Victoria coaliţiei antiotomane a generat modificări
politice majore în Europa Centrală şi Răsăriteană şi a
afectat inclusiv Serbia şi Principatele româneşti.
• Negociatorul principal al păcii de la Karlowitz a fost
marele-dragoman al Porţii – Alexandru Mavrocordat.
Acesta reuşeşte să-i convingă pe imperiali că turcii vor
pace iar pe turci că imperialii vor pace.
• După două luni de negocieri între Imperiul Otoman pe de o
parte și, pe de altă parte, Liga Sfântă, o coaliție formată din
mai multe puteri europene incluzând Casa de Habsburg,
Uniunea Polono-Lituaniană, Republica Venețiană și
Imperiul Rus, tratatul de pace a fost semnat la 26 ianuarie
1699. Otomanii au cedat Austriei cea mai mare parte a
teritoriului Ungariei (care fusese transformată în pașalâc în
urma Bătăliei de la Mohacs, 29 august 1526 conduse de
către Soliman Magnificul) și Slavonia, iar Podolia a revenit
Poloniei. Simultan au renunțat la vasalitatea Transilvaniei,
transferată Habsburgilor. Au cedat de asemenea către
Veneția teritorii Dalmațiene și peninsula Peloponez, pe care
însă otomanii au recuperat-o prin 
Tratatul de pace de la Passarowitz din 1718.
• În aceste condiţii se produce instaurarea
dominaţiei Habsburgice (austrieci) în
Transilvania, fost stat autonom sub sureranitate
turcească. De acum noul “stăpîn” e la Viena.
Prin alternarea dialogului diplomatic cu
presiunea armaei imperiale, austriecii impun
recunoaşterea protecţiei imperiale în
Transilvania şi domnia ereditară a principelui
Apafi. Ulterior a avut loc aducerea românilor
ortodocşi sub obedienţa papei, orchestrată de
împăratul Leopold al Austriei. După 3 ani de
negocieri cu mitropolitul Atanasie a
Transilvaniei s-a ajuns la 1701 acceptarea de
către Biserica română din Transilvania a
punctelor Sinodului de la Florenţa (1439) în
schimbul unor privilegii egale cu preoţii catolici.
• Operaţiunile militare austro-polono-veneţiene din 1690, apoi şi ruseşti
împotriva Imperiului Otoman au silit retragerea de pe teritoriile
sârbeşti a unor mase mari de oameni (cca 500 000 de persoane) spre
nord, la adăpostul austriac, de frica răzbunării otomane.
• Această deplasare forţată a rămas  cu numele de „Marea Migraţie”
(37 000 de familii). Atunci s-au golit mai toată regiunea Kosovo şi
cea mai mare parte a Serbiei medievale.
• Habsburgii au colonizat refugiaţii în Banat, Voivodina şi Croaţia.
Regiunea s-a numit mai târziu Krajna(adică Frontiera). Marea
Migraţie a sârbilor este una din cauzele neînţelegerilor actuale din
Serbia (ex-Iugoslavia) între creştini şi musulmani(albanezi, bosniaci,
sârbi și croați).
Întrunirea de la Karlowitz