Elemente teoretice introductive

în antreprenoriat
Dascălu Georgiana – Denisa
Master - Sociologia organizațiilor și a resurselor umane
Anul II
Disciplina – Inovație și antreprenoriat
Antreprenoriatul - delimitare conceptuală și
definiții
 Cuvântul „antreprenor” provine din limba franceză, „entrepreneur”.

 Verbul francez „entreprendre” era deja în folosință în secolul al XII-lea, având semnificația
de „a face ceva” , ideea de acțiune și implicare activă existând și astăzi la antreprenori.

 La începutul secolului al XVI-lea cuvântul „antreprenor” era asociat cu francezii care

conduceau expediții militare.

 În anii 1700 economiștii francezi utilizau termenul pentru a descrie indivizi care riscau și
inovau.

 Antreprenoriatul este în prezent un termen și un proces complex.

 Studiile psihologice s-au focalizat pe identificarea motivelor care stau la baza deciziilor de
a deveni antreprenor, precum și asupra trăsăturilor de personalitate ale antreprenorilor.

 Studiile sociologice au căutat să identifice background-ul colectiv al antreprenorilor.

 Studiile economice și-au îndreptat atenția în direcția impactului antreprenoriatului asupra

climatului economic.

 Pentru economiști antreprenorii sunt indivizi care introduc schimbări, inovații și noi ordini,
datorită faptului că ei combină resurse materiale, forță de muncă și alte resurse pentru a le
spori valoarea.

 Pentru unii politicieni antreprenorii sunt indivizi îndărătnici și greu de controlat, iar pentru
alții ei sunt indivizi care găsesc metode eficiente de a face lucrurile.
 Pentru oamenii de afaceri antreprenorii sunt aliați, surse de aprovizionare, clienți sau indivizi în care
trebuie investit.

 Pentru filosofii comuniști antreprenorii pot fi prădători, persoane care acaparează resursele și
exploatează munca altora.

 Filosofii capitaliști consideră antreprenorii niște persoane care creează bunăstare pentru ei și ceilalți,
găsesc modalități de a utiliza mai eficient resursele și de a reduce pierderile, creează locuri de muncă.

 Timmons a oferit o definiție cuprinzătoare a antreprenoriatului: „Antreprenoriatul este abilitatea de

a face ceva din absolut nimic. Este inițierea și construirea unei întreprinderi, mai degrabă decât
privirea și admirarea uneia. Este abilitatea de a identifica oportunități unde alții văd haos, contradicții
și confuzii. Este abilitatea de a construi o echipă care să completeze propriile abilități și propriul
talent. Este bagajul de cunoștințe necesar găsirii, gestionării și controlării resurselor. Și nu în ultimul
rând, este dorința de a-ți asuma riscuri”.
Antreprenoriatul – considerații asupra
termenului
 Antreprenoriatul implică un proces de descoperire, surse care constituie obiectul descoperirii, evaluarea și
exploatarea oportunităților, dar și indivizii care descoperă, evaluează și exploatează aceste oportunități.

 Antreprenoriatul se ocupă cu descoperirea și exploatarea oportunităților profitabile și prezintă o legătură

între două fenomene:

 prezența unor oportunități profitabile,

 prezența unor indivizi cu spirit antreprenorial,

 Oportunitățile antreprenoriale sunt acele situații în care noi bunuri, servicii, materii prime, metode
organizaționale pot fi introduse pe piață și vândute la un preț mai mare decât costul producției.

 Indivizii cu spirit antreprenorial sunt cei care identifică oportunitățile antreprenoriale și le valorifică.
 Antreprenoriatul este orice încercare de înființare a unei noi afaceri sau a unei noi
companii, sau de dezvoltare a unei afaceri sau companii existente, de către un individ, un
grup de indivizi sau o firmă (Bosma et. al., 2012, p.9 apud. Benyovszki et. al., 2014, p.8).

 Antreprenoriatul se referă la un individ sau un grup de indivizi, mai mult sau mai puțin
deosebiți de restul populației prin trăsăturile lor individuale, care în interiorul sau în afara
unui context organizațional, public sau privat, întemeiază o nouă întreprindere / structură
cu un caracter mai mult sau mai puțin inovator. (Pintea, 2007)

 Antreprenoriatul este procesul prin care se înființează noi organizații sau se revitalizează
organizații mature, născându-se afaceri în urma identificării unor noi oportunități.
(Onuoha, 2007 apud. Eroğlu & Piçac, 2011, p.146).
 Antreprenorii se caracterizează prin:
 nevoie de realizare, predilecție pentru asumarea riscurilor (Brockhaus, 1982);
 autonomie, independență și dominație (Sexton & Bowman, 1985);
 creativitate, inovație, imaginație, neliniște, proactivitate (Chell et. al., 1991);
 dorință de realizare, locus de control intern, înclinație înspre asumarea riscurilor,
creativitate, dorință de autonomie, tolerață față de ambiguitate, încredere în sine (Cromie,
2000 apud. Beugelsdijk, 2007).
 originalitate și spirit inovator, aversiune moderată față de risc, acceptarea responsabilității
individuale, cunoașterea rezultatelor procedurilor și planificare pe termen lung
(McClelland, 1961);
 nevoie de realizare personală, încredere în forțele proprii și optimism, creativitate și
autonomie (Davidsson, 1989; Boydston et. al., 2000 apud. Sánchez Cañizares & Fuentes
Garcia, 2010).
 dorință de realizare și independență, determinare și hotărâre, asumarea riscurilor și
creativitate (Caird, 1988);
Antreprenoriatul – scurtă incursiune în istorie
 Literatura de specialitate este bogată în cercetări în domeniul antreprenoriatului, iar acestea
sunt următoarele:

 În lucrarea A Treatise on Political Economy or the Poduction, Distribution and

Consumption of Wealth (1803) a lui Jean-Baptiste Say (1767–1832) antreprenorii sunt
priviți ca niște coordonatori, având rol atât în producție cât și în distribuție.

 În societatea prezentată de Alfred Marshall în Principles of Economics (1890) antreprenorii

furnizează produse cu un plus de inovație.

 În Essai sur la Nature du Commerce en Général, a lui Richard Cantillon din 1755,
antreprenorii au apărut în teoria economică drept indivizi care contribuie la valoarea
economică a societății.
 Joseph Schumpeter și-a prezentat majoritatea ideilor economice în lucrările sale Theory of Economic
Development, publicată prima dată în 1911, și Capitalism, Socialism and Democracy, publicată în
anul 1942. Pentru Joseph Schumpeter inovația este un proces endogen, iar antreprenorii sunt
inovatori.

 Cele mai multe dintre ideile lui Israel Kirzner legate de antreprenori pot fi găsite în lucrarea sa
Competition and Entrepreneurship, din anul 1973. Autorul a dat antreprenorilor o poziție centrală pe
piață, susținând faptul că aceștia sunt în alertă pentru a descoperi și a exploata oportunități
profitabile.

 Cantillon, Schumpeter și Kirzner consideră că antreprenorii sunt indivizi care ghidează piața într-o
anumită direcție.

 Antreprenorii lui Cantillon stabilesc echilibrul, antreprenorii lui Schumpeter distrug echilibrul actual
și creează un nou echilibru, iar antreprenorii lui Kirzner doresc să creeze un echilibru gestionând mai
bine resursele existente.