INFECȚIILE ACUTE DE TRACT

RESPIRATOR SUPERIOR
 INTRODUCERE
- Pasaj nazal
LIMITE ANATOMICE DE ÎNALTE - Sinusuri paranazale
CLASIFICARE - Faringe
- Urechea mijlocie
- Mastoida

LARINGE
Granița anatomică

- Trahee
JOASE - Bronșii
- Plămân
- Pleură
 INTRODUCERE

PARTICULARITĂȚI DETERMINATE DE VÂRSTĂ

 Nazofaringe,orofaringe și hipofaringe - sedii ale
țesutului limfoid zonal, hipertrofiat în copilărie
 Fose nazale anfractuoase, hipervascularizate

 Orificiile trompelor Eustachio se deschid lateral în

cavum, în poziţie culcată şi dimensiuni scurte
 Laringe - nivel C2 (C5 adult), îngust, depresibil

 Deglutiția concomitentă cu fazele respiratorii

INTRODUCERE

IACRS
 Dețin 40 – 60% din totalul morbitităților la copil

 3 – 12% din mortalitatea infantilă

 Frecvență crescută la copil – 5 – 12 episoade/an

 Sugar: 7 – 8 episoade/an
 INTRODUCERE
Tablou clinic
Agentul patogen – căile Vârsta (sub 5 ani)
respiratorii – depășește Sexul masculin - mai afectat
mecanismele locale de Deficit imun
apărare – se multiplică – Teren atopic
distrucție temporară a cililor Stare de nutriție
– extinderea infecției/ Focare cronice (ex
Organism
Agent patogen
suprainfecție Factori de infectat
mediu adenoidita cronică)

Clima / Starea socio-economică /

Expunerea de fum de țigară / Poluare
Rinofaringita acuta
 Rinofaringita acuta

DEFINIȚIE: inflamaţia acută concomitentă a mucoasei

nazale şi faringiene
 Este cea mai frecventă infecţie a sugarului și copilului
mic până la vârsta de 2 ani, mai ales în
 sezonul rece. După această vârstă, diferențierea
mucoasei respiratorii face ca procesul inflamator
 să fie mai bine localizat.

 Importanța rinofaringitei acute ca entitate clinică este

legată de complicațiile care pot
 surveni în evoluție.
Rinofaringita acuta

ETIOLOGIE
virusuri (90% din cazuri)
 rinovirusurile (1/3 dincazuri),

 coronavirusurile (10% din cazuri),

 adenovirusurile (tip 1, 2, 3),

 mixovirusurile (în special VSR, virusurile paragripale şi gripale),

 virusul Coxsackie A,

 virusul ECHO 20
 Rinofaringita acuta
Bacteriile sunt rar implicate în stadiul inițial, dar se pot grefa secundar pe terenul pregătitde virusuri în 15-20% cazuri
(ex.: stafilococ la nou-născut, pneumococ, streptococ β hemolitic, Haemophilus influenzae la copilul mai mare)
Factorii adjuvanţi (favorizanţi) sunt:
 malnutriţia,
 vârsta mică,
 rahitismul,
 anemia,
 Terenul atopic,
 hipogamaglobulinemia tranzitorie,
 malformaţiile anatomice locale (despicătura labiopalatină),
 hipertrofia vegetaţiilor adenoide,
 refluxul gastro-esofagian,
 condiţiile deficitare de
 igienă individuală şi de mediu (expunere la fum de țigară),
 anotimpul rece
Rinofaringita acuta
 Infecția respiratorie virală → un răspuns inflamator la nivelul mucoasei nazale
la 2- 4 zile de la contactul infectant, (rata multiplicării virusului este maximă).
 Primele modificări - edemul și vasodilatația la nivelul submucoasei, urmate de
apariţia infiltratului cu celule mononucleare, care sunt înlocuite cu
polimorfonucleare după 1-2 zile.
 Consecința - modificarea structurală şi funcţională a echipamentului ciliarși
reducerea clearance-ului mucusului.
 Răspunsul imun este exprimat prin producerea anticorpilor specifici (IgA la
nivel local şi IgG serice) și contribuie la limitarea replicării virale, diminuarea
edemului și descuamării celulelor epiteliale și vindecare
Rinofaringita acuta
Tablou clinic
 forma tipică de boală
• Debutul bolii este brusc cu febră 38-39 C sau hipertermie malignă 39-40 C, precedată
0 0

de agitaţie, indispoziţie, refuzul alimentației, strănut, frisoane

• Perioada de stare se instalează în câteva ore:
• Semnele clinice generale sunt: respiraţie zgomotoasă, orală, somn agitat, febră timp de 1-
3 zile, tulburări de alimentație (sugarul nu poate respira pe nas în timpul suptului),
staţionaresau scădere ponderală, tuse iritativă, uscată, frecventă mai ales dimineaţa la
trezire, vărsături şi scaune diareice (prin mecanism parenteral).
Rinofaringita acuta
Semnele clinice locale sunt obiectivate la examenul faringelui:
 congestia pilierilor amigdalieni, vălului palatului și luetei.

 Peretele posterior al faringelui are, uneori, aspect granulat (prin hipertrofia

foliculilor limfatici); la acest nivel, se poate observa o secreţie vâscoasă,
mucopurulentă care se scurge din cavum sau mici vezicule herpetiforme
înconjurate de o areolă roşie, indicând etiologia virală, în special herpangina
cu virusul Coxsackie A.
 Ganglionii regionali, mai ales cei occipitali şi cervicali posteriori pot fi măriţi
de volum.
 Examenul celorlalte aparate şi sisteme este normal.
Rinofaringita acuta
 Examenul ORL descrie rinoree (secreţie nazală seroasă, seromucoasă sau
mucopurulentă, rar cu striuri sanguinolente); narinele şi buza superioară
sunt tumefiate, congestionate, uneori cu escoriaţii. Transformarea purulentă
a secrețiilor nazale este un argument pentru suprainfecția bacteriană.
 Secrețiile nazale pot irita sau eroda tegumentele perinazale.

 La sugar rinoreea lipseşte, secreţiile nasofaringiene se preling posterior

datorită poziţiei declive.
 La nou-născut, în primele 10-15 zile de viaţă, rinofaringita poate determina
sindrom de insuficienţă respiratorie acută gravă cu polipnee şi cianoză
periorală, deoarece acesta „nu ştie" să respire pe gură.
 Rinofaringita acuta
 Diagnosticul pozitiv - anamneză (context epidemiologic de infecție
virală),tabloul clinic descris și examen ORL. Nu sunt necesare explorări
biologice, cu excepţia rinoreei cronice de boală pentru depistarea patologiei
subjacente
 Diagnosticul diferenţial
• Rinita alergică
• Rinofaringitele secundare bolilor eruptive
• Coriza luetică
• Rinita difterică
• Rinita după solvenţi inhalatori

 Evoluţia este benignă, boala vindecându-se în 5-7 zile

Rinofaringita acuta
Complicaţii
 Complicațiile sunt generate de suprainfecția bacteriană cu: Haemophilus
influenzae,Staphylococcus aureus, Streptococcus pneumoniae,
Moraxella catarrhalis
• Complicații bacteriene loco-regionale: sinuzita acută, otita medie acută,
mastoidita,celulita periamigdaliană, adenita laterocervicală, celulita periorbitară
• Complicații pe tractul respirator inferior: laringite, traheobronşite, pneumonie,
• Complicaţii la distanță: digestive (diaree parenterală, dureri abdominale prin
limfadenită mezenterică), nervoase (meningite seroase sau purulente şi
meningoencefalite).
Rinofaringita acuta
Tratament
 Majoritatea copiilor cu rinofaringită acută pot fi tratați ambulator.

 Internarea în spital este indicată la sugarii cu febră peste 39ºC și evoluție

prelungită peste 10 zile.
 Antibioticele nu sunt indicate în rinofaringita acută necomplicată; acestea
se vor indica în cazurile complicate cu otită medie acută sau sinuzită
bacteriană.
 Tratamentul de primă intenție în aceste situații este amoxicilina 80-90
mg/kg/zi, în 3 prize, timp de 7-10 zile.
 Rinofaringita acuta
Tratament profilactic
 Utilizarea gamagobulinelor sau vitaminei C nu a demonstrat eficiență.

 Se vor evita, pe cât posibil aglomerările, contactul sugarilor cu persoanele cu afecțiuni

 respiratorii acute deoarece acestea pot transmite infecţia prin intermediul obiectelor
contaminate cu secreţii sau prin picăturile Pflugge.
 Se va efectua triajul corect al copiilor bolnavi sau purtători de germeni în colectivitățile
de copii (creșe, grădinițe).
 Se recomandă spălarea frecventă a mâinilor şi dezinfecţia suprafeţelor contaminate,
păstrarea unei temperaturi a camerei de 18-200C și a unei umidități de 60%.
 Cu excepția vaccinării antigripale care se efectuează după vârsta de doi ani, nu există
vaccinuri pentru prevenția rinofaringitei acute.
Rinofaringita acuta
Tratamentul curativ
 izolarea copilului deoarece orice rinofaringită acută este contagioasă, iar
bolnavul este supus suprainfecției bacteriene. Nu este necesară o
terapie specifică. Antibioticele nu scurtează evoluţia bolii.
 În primele 3-5 zile de boală, se efectuează un tratament igieno-dietetic
care constă în repaus la pat în perioada febrilă, hidratare obligatorie, cu
supliment hidric (ceai) în perioada febrilă (10-20 ml/kg peste necesarul
fiziologic pentru fiecare grad de temperatură).
 Copilul nu este forţat să primească alimentaţia.
Rinofaringita acuta
Tratamentul simptomatic - combaterea febrei și combaterea obstrucției nazale.
 Combaterea febrei - administrare de antitermice (Acetaminofen - Paracetamol 50
mg/kg/zi, în patru doze la interval de 6 ore, oral sau intrarectal) şi/sau
antiinflamatorii nesteroidiene (Ibuprofen 15-20 mg/kg/zi în 3 doze la interval de 8
ore), în primele 24-48 ore.
 Aspirina nu este recomandată deoarece în caz de infecţie cu virusuri gripale sau
adenovirusuri există riscul producerii sindromului Reye (insuficienţă hepatică
acută cu suferinţă neurologică).
 Când febra depășește 38,5-39 C se recomandă metode fizice care promovează
termoliza fiziologică: descoperirea parţială a tegumentelor, împachetări, băi
hipotermizante, ştergerea tegumentelor cu un burete înmuiat în apă.
 Rinofaringita acuta
Combaterea obstrucţiei nazale se face prin:
 umidifierea aerului

 aspirarea secreţiilor

 drenarea secreţiilor - la sugarii mici, prin plasarea acestora în decubit ventral sub supraveghere
continuă
 instilaţii nazale cu ser fiziologic 9‰, soluţii cu ser efedrinat 0,125-0,25% cu 15-20minute
înaintea meselor şi înainte de culcare pe o perioadă de 4-5 zile.
 Sunt de evitat decongestionantele orale (antihistaminice şi agoniştii adrenergici).

 Când rinoreea este seroasă, se pot utiliza dezinfectante argentice (Colargol 0,5%), câte 1
picătură de 2-3 ori/zi în fiecare nară, maxim 5 zile; în administrare mai îndelungată, dau iritație
(rinită) chimică.
În caz de convulsii se administrează Diazepam 0,2-0,5 mg/kg intrarectal sau intravenos.
Rinofaringita acuta
Datorită vascularizației bogate a mucoasei nazale nu se recomandă utilizarea de:
 soluţii nazale cu principii active puternice (risc de intoxicaţie);

 soluţii nazale uleioase (risc de aspirație și pneumopatie gravă);

 soluţii nazale cu antibiotice, corticoizi sau antihistaminice;

 tampoane de vată pentru aplicarea soluţiilor decongestionante (risc traumatic cu

epistaxis
secundar, pata vasculară nazală fiind bine vascularizată).
 Antibioterapia este inutilă în rinofaringita acută. La nou-născut, sugarii cu
malnutriție protein-calorică severă, prematuri la care suprainfecția bacteriană
este severă, antibioticele pot fi administrate profilactic
Angina acută
 Angina acută

DEFINIȚIE: Proces inflamator la nivelul mucoasei

faringoamigdaliene.
Incidența reală este relativă, în medie 3 – 6
episoade/an
Frecvență crescută:
 18 – 24 luni (copilul începe socializarea)

 4 – 5 ani (intrarea în colectivitate)

 Angina acută
ETIOLOGIE
 30% din cazuri – etiologie neprecizată

 VIRALĂ / BACTERIENĂ / FUZO-SPIRILARĂ / FUNGICĂ

 < 3 ani – predomină etiologia virală

 5-15 ani – predomină etiologia bacteriană (streptococică)

 > 15 ani – predomină etiologia virală

Etiologie Copii Adulți

Virale 60 - 75% 75 – 90%
Streptococice 25 – 40% 10 – 25%
 Angina acută
Virale (50%) Bacteriene (25 - 30%)

Adenovirusuri Streptococul β-hemolitic grup A (15-30% din cazuri)

Rinovirusuri Alţi streptococi: grup C sau grup G
Coronavirusuri Neisseria meningitidis/ gonorrhoeae
Myxovirusuri (Gripal / paragripal) Fuso - spirili (angina Plaut Vincent)
Echovirus Corynebacterium diphteriae
Coxsakie A Chlamydia pneumoniae
Herpes Simplex Virus tip 1, tip 2 Mycoplasma pneumoniae
Epstein – Barr Virus Arcanobacterium haemolyticum
Citomegalovirus
HIV
 Angina acută
Tablou clinic Angine virale Angine bacteriene
(streptococice)
Semne Subfebrilitate Febră înaltă
generale Stare generală bună Stare generală alterată

Semne Odino-disfagie discretă Odino-disfagie intensă

locale Rinoree, strănut, tuse, Fără rinoree, strănt, tuse, disfonie
disfonie
Angină roşie Angină roşie, pultacee, pseudo-
membranoasă, ulceronecrotică
Eritem discret faringo- Eritem intens faringo-amigdalian
amigdian
Microvezicule, peteşii la Absenţa microveziculelor,
nivelul palatului peteşiilor

Fără sialoree Sialoree

Adenopatie laterocervicală Adenopatie submandibulară
Angina acută

FORME CLINICE

 ERITEMATOASE

 PSEUDOMEMBRANOASE

 ULCERO-NECROTICE
 Angina acută – forma virală
Tablou clinic
• Debut progresiv cu febra moderată, anorexie,
• Dureri faringiene moderate, disfagie
• Rinoree, tuse

Examenul clinic
• Inflamație a faringelui cu mici ulcerații superficiale pe palatul
moale și pe peretele posterior al faringelui
• ± Depozite alb-galbui (diagnostic clinic ≠ amigdalita
streptococică)
• Ganglionii cervicali moderat măriți de volum, consistență
crescută, pot fi dureroși
• Poate coexista afectarea laringiană, stomatită, conjunctivită
 Angina acută – forma virală
Tablou biologic
 Hemograma: Număr normal/crescut de leucocite
 Absenţa sindromului inflamator
 Diagnostic etiologic dificil (serologic)

Evoluția
 Autolimitantă, 2 – 5 zile
 Fără complicații importante
 Angina acută – forma virală

Tratament
 Terapie simptomatică
Paracetamol 50 mg/kg/zi, în patru doze la interval de 6
ore, oral sau intrarectal,
Ibuprofen 15-20 mg/kg/zi în 3 doze la interval de 8 ore.
Metamizol (Algocalmin) - risc de reacţii adverse
hematologice severe și potențial convulsivant.
 Terapie locală cu Flurbiprofen, Benzidamidă și/sau
Fusafungină.
 Angina acută – forme virale particulare
 Mononucleoza infecțioasă
 Determinată de virusul Epstein Barr (EBV)
 Calea de transmitere – saliva infectată

Clinic:
Amigdale acoperite cu exudat alb, congestie intensă faringo-amigdalină
Adenopatii laterocervicale sensibile, moderate / generalizate
Febră, mialgii, fatigabilitate
Poate asocia hepato-splenomegalie, eruptie eritemoatoasă
Biologic:
 Hemograma: Leucocitoză cu limfomonocitoză
 ±Citoliză hepatică
 Serologii virale pozitive pentru EBV
Tratament
 - simptomatic
 - limitarea activității fizice (risc crescut de ruptură de splină)
 Angina acută – forme virale particulare
 Herpangina
 Virus Coxsackie A

Tablou clinic
 Febra înaltă (41grade)
 Microvezicule cu diametrul de 1-2 mm
 Ulcerații de 3-4 mm înconjurate de o areolă
roșie în zilele 3 și 4 de boală

Biologic:
 Leucocite normale/crescute
 Sindrom inflamator prezent – în caz de
suprainfecție bacteriană
 Angina acută – forme virale particulare
 Infecția cu virus herpes simplex
(HSV)
 Determinată de HSV tip 1 sau tip 2
 Autolimitată, 7 – 14 zile

Tablou clinic
- Debut brusc, febră înaltă, refuzul alimentației
 Vezicule și ulcerații la nivelul palatului moale,
extrem de dureroase
 În faza inițială – exudat amigdalian ≠ infecția
streptococică
 La copilul mic - gingivostomatită
 Angina acută – forme virale particulare
 Infecția acută cu HIV
Tablou clinic
 Febră, faringită acută
 Ulcerații mucoase
 Semne generale: mialgii, artralgii, eruptie eritematoasă
nonpruriginoasă, adenopatii generalizate

 Infecția cu Influenza virus

Tablou clinic
 Stare generală alterată
 Congestie faringo-amigdaliană intensă, odinofagie, disfagie
 Febră înaltă, cefalee, mialgie
 Angina acută – forme particulare
 Angina Plaut Vincent:
 Etiologie: bacterii mixte, fusospirilare Borrelia vincentii în
asociere fusiform bacilli (fusobacteria).
 Debut insidios, subfebrilitate, disfagie, halenă fetidă
 Falsă membrană, cenușie, slab aderentă la nivelul unei
amigdale
 Ulcerații la detașarea falsei membrane
 Limfadenită submandibulară

Terapia se face cu doze mari de Penicilina, 10 zile,

gargara cu bicarbonat, antipiretice, antalgice.
 Angina streptococică
Introducere

 Streptococul beta hemolitic grup A (SBHGA) - S. pyogenes

 Reprezintă aproximativ 15 % din totalul faringitelor la copil
 Cel mai frecvent între 5 - 8 ani
 15 – 20% sunt asimptomatici
 Neobişnuite sub 1 an
 Perioada de incubație: 2 – 4 zile
 Angina streptococică
Tablou clinic
 Debut brusc cu febră înaltă şi odinofagie la un copil de
vârstă şcolară;
 Cefalee, durere abdominală difuză, greaţă, vărsături, halenă
 Tuse si coriză sunt în mod caracteristic absente

Examenul clinic
 Congestie faringo-amigdaliană, cu delimitarea netă a
hiperemiei la nivelul pilierilor anteriori, hipertrofie
amigdaliană
 Depozite alb-gălbui amigdaliene, peteşii la nivelul
palatului moale, ±edemațierea luetei, ± limbă zmeurie
 Limfadenopatie subangulomandibulară semnificativă
Angina streptococică
 Angina streptococică
Biologic:

 Leucocitoză cu neutrofilie
 Teste inflamatorii crescute

 Nu se recomandă determinarea titrului ASLO -

creşte după 3 săptămâni - diagnostic retrospectiv
 Cultura faringiană pozitivă la 48 ore pentru
streptococ beta hemolitic grup A.
 Angina streptococică
 Actualmente diagnosticul poate fi făcut prin detecția rapidă
a antigenului streptococic (Streptotest)

 Teste de diagnostic rapid (TDR):

– Identificarea Ag strepto în prelevatul faringian
– Rapidă (minute) - în timpul consultaţiei
– Sensibilitate peste 90%
– Specificitate peste 95%
– Nu evidenţiază alte bacterii
 Angina streptococică - Tratament
 Obiective:
• prevenirea complicațiilor nesupurative (RAA, GNAP)
• profilaxia complicațiilor supurative:
• ameliorarea manifestărilor clinice
• scăderea contagiozității bolii
 Copii trataţi devin necontagioşi la câteva ore de la începutul
tratamentului
 Pentru a intra în colectivitate – afebril – 12 ore de tratament

 Tratament igieno-dietetic:

 Temperatura, Umiditate

 Aport suplimentar de lichide în perioada febrilă (10-20 ml/kg peste

necesarul fiziologic pentru fiecare grad de temperatură).
 Copilul nu este forţat să primească alimentaţia.
 Angina acută
Tratamentul simptomatic presupune combaterea febrei și combaterea obstrucției nazale.
Combaterea febrei
- administrare de antitermice (Acetaminofen - Paracetamol 50 mg/kg/zi, în patru doze la interval de 6 ore,
oral sau intrarectal)
 antiinflamatorii nesteroidiene (Ibuprofen 15-20 mg/kg/zi în 3 doze, la 8 ore)

 Aspirina NU este recomandată (sdr Reye: insuficienţă hepatică acută cu suferinţă neurologică).

 Metamizol (Algocalmin) - risc de reacţii adverse hematologice severe și potențial convulsivant.

 Când febra depășește 38,5-39 C se recomandă metode fizice care promovează termoliza fiziologică:

 descoperirea parţială a tegumentelor,

 împachetări,

 băi hipotermizante,

 ştergerea tegumentelor cu un burete înmuiat în apă.

 Angina streptococică - Tratament

Penicilina este antibioticul de elecție datorită eficacității, siguranței dovedite,

spectrului, costului scăzut.
Tratamentul va începe cât mai curând posibil fără a aştepta rezultatul culturii!
Penicilina G, i.v. sau i.m.: 50.000 – 100.000 ui/kg/zi, maxim 1.600.000U/zi, 10 zile

Penicilina V, per os: 250 mg x 2-3/zi pt copil,mic,

500 mg x 2-3/zi 10 zile

Benzatinpenicilina G, i.m.: 600.000u la copilul< 27 Kg / 1.200.000u peste 27 Kg

(la cei necomplianți, în doză unică)
 Angina streptococică - Tratament
 Macrolide în caz de alergie la Penicilină:
Eritromicina: 30 – 40 mg/kg/zi in 4 prize, 10 zile
Azitromicina: 10 mg/kg/zi, în priză unică zilnică timp de 3- 5 zile

 Cefalosporine – alternativă cu rezultate superioare, cost mai mare:

Cefalexin, Cefalotina: 40 – 50 mg/kg/zi în 2 – 3 prize
Cefaclor 40 mg/kg/zi

 Clindamicina: 20 – 40 mg/kg/zi în 2 prize

 Angina streptococică - Tratament

 Terapie locală cu Flurbiprofen, Benzidamidă și/sau Fusafungină.

 Terapie chirurgicală

Amigdalectomia se recomandă dacă sunt întrunite următoarele 4 criterii:

• cel puţin 5 episoade de faringită pe an;
• simptome persistente cel puţin un an;
• episoade severe care afectează activitatea normală ;
• odinofagie severă datorată faringitei.
 Angina streptococică - Tratament
Terapia purtătorilor de streptococ de grup A se face cu Benzatinpenicilină G
asociată cu Rifampicină sau Clindamicină sau Cefadroxil doar în următoarele
situaţii:
 antecedente personale de reumatism articular acut;

 existenţa unui membru al familiei cu reumatism articular acut;

 faringită recurentă streptococică la un membru al familiei (transmitere tip

"pingpong");
 înainte de amigdalectomie;

 anxietate extremă a familiei.

 Angina streptococică – Complicații
Locale:
Flegmonul periamigdalian
– unilateral (amigdala este inflamată și dureroasă), edem al luetei.
- adeseori examenul cavității bucale este dificil datorită trismusului,
Adenoflegmonul laterocervical
– masă laterocervicală cu caractere inflamatorii: rubor, calor, dolor, fluctuentă;
- poate mima o masă tumorală care necesită explorare suplimentară
Flegmonul retrofaringian
 hiperextensie, disfagie,
 examen fizic: masă care bombează în faringe.

Loco-regionale:
 sinuzita
 otita medie, mastoidita
 Angina streptococică – Complicații
La distanță:
Supurative:
 Septicemii,
 Infecții cutanate,
 Meningita,
 Pneumonia, bronho-pneumonia.
Nesupurative:
 Reumatism articular acut
 Glomerulonefrită acută post-streptococică
Adenoidita acută
 Adenoidita acută

Introducere

 Amigdalele peretelui postero-superior faringian

(vegetații adenoide) se dezvoltă din perioada de sugar
până la 5 – 6 ani, involuează după 20 de ani.
 Masele limfoide care se dezvoltă în această regiune:
 obstruează rinofaringele
 interfera cu circulaţia aerului prin căile nazale
 obstruează trompa lui Eustachio
 diminuă clearance-ul mucos.

 Aceste fenomene pot fi potenţate de umezeală, frig,

terenul atopic.
 Adenoidita acută

 Inflamaţia catarală, uneori supurată, a amigdalei

faringiene Luschka
 Este frecventă la sugar şi copilul mic, izolată sau
asociată unei rinite şi/sau unei angine.
 Etiologia - cel mai frecvent virală, dar există și
adenoidite bacteriene cu streptococi, stafilococi sau
pneumococi, supraadaugați infecției virale.
 Pot fi acute, subacute sau cronice.
 Adenoidita acută

Tablou clinic
 Debutul brutal sau rapid progresiv, febră (39-40 C), convulsii febrile, inapetenţă

 ± vărsături și/sau diaree

 În perioada de stare, curba febrilă este de tip invers cu valori mari matinale.

 Tabloul caracteristic: obstrucţie nazală cu respiraţie orală, stertor nazal,

uneori dispnee
 rinoreea mucopurulentă

 Somn agitat cu respirație zgomotoasă din cauza obstrucției nazale intense

 Gustul şi mirosul sunt modificate sau diminuate

Adenoidita acută

 Examenul ORL

 rinoree mucopurulentă anterioară şi posterioară (treneu mucopurulent pe

peretele posterior al faringelui),
 congestia timpanului

 amigdala faringiană hipertrofiată

La ascultaţia pulmonului: raluri „de transmisie" sau ronhusuri.

 Diagnostic pozitiv: tabloul clinic + examenul ORL

Adenoidita acută

 Evoluţie

În 3-5 zile, în majoritatea cazurilor, evoluţia este favorabilă.

 Complicaţii (apar mai ales la sugar):

 Otită medie acută congestivă, supurată sau exudativă

 rar laringită acută

 abces retrofaringian

 Voce nazonată

 Sinuzită
Adenoidita acută

Tratament igieno-dietetic:
 repaus la pat în perioada febrilă

 Hidratare, supliment hidric (10-20 ml/kg peste necesarul fiziologic pentru

fiecare grad de temperatură)
 Copilul NU este forţat să primească alimentaţia.
 Adenoidita acută

Combaterea obstrucţiei nazale se face prin:

 umidifierea aerului

 aspirarea secreţiilor

 drenarea secreţiilor - la sugarii mici, prin plasarea acestora în decubit ventral

sub supraveghere continuă
 instilaţii nazale cu ser fiziologic 9‰, soluţii cu ser efedrinat 0,125-0,25% cu 15-
20 minute înaintea meselor şi înainte de culcare pe o perioadă de 4-5 zile.
 De EVITAT decongestionantele orale (antihistaminice şi agoniştii adrenergici).

 Rinoreea seroasă - dezinfectante argentice (Colargol 0,5%) 1 pic X 2-3 ori/zi în

fiecare nară, maxim 5 zile; administrare îndelungată - iritație (rinită) chimică.
 Adenoidita acută

Tratamentul antibiotic: per os timp de 7 zile:

 Amoxicilină 80-90 mg/kg/zi în 3 prize
 Augmentin 50 mg/kg/zi, în 2 prize
 Cefaclor 50 mg/kg/zi, în 2 prize

 În caz de convulsii febrile se administrează Diazepam 0,2-0,5 mg/kg

intrarectal sau intravenos.
Adenoidita subacută
Adenoidita subacută

 Evoluţia este trenantă, recidivantă

 Perioade de subfebrilitate 37,5 – 38°C, care se prelungesc săptămâni
 Alternează cu ascensiuni febrile înalte (39 – 40°C), stare generală
mediocră, faciesul palid, uneori cu tentă teroasă
 Anorexie, vărsături, scaune semiconsistente, stagnarea sau scăderea
ponderală
 Este caracteristică sugarilor taraţi, malnutriţi, cu anemie, rahitism forme
severe, malformaţii diverse,
Adenoidita cronică
 Adenoidita cronică

Adenoidita cronică sau vegetații adenoide

Infecții acute repetate ale amigdalei faringiene determină:
 Hipertrofie permanentă, nereductibilă a acestui țesut
limfoid, a cărui grosime poate atinge uneori 2-3 cm
 Împiedică trecerea aerului prin fosele nazale

 Obstr trompa lui Eustachio

Forma cronică a adenoiditei este favorizată de terenul

atopic și limfatic.
 Adenoidita cronică

Tabloul clinic este evocator.

- Copilul ţine gura deschisă mai ales în timpul somnului, respiraţie
zgomotoasă (sforăitoare)
- Voce nazonată, rinoree persistentă
- Un grad de hipoxie cronică - repercusiuni asupra dezvoltării staturo-
ponderale.

Examenul fizic - facies adenoidian:

- Maxilar superior slab dezvoltat
- Tulburări de creștere a piramidei nazale (1/3 medie a feței)
- Bolta palatină “ogivală”
- Prognatism al mandibulei
- Baza nasului lărgită
- Gura deschisă
- Buze răsfrânte
- Buza superioară iritată (din cauza rinoreei).
 Adenoidita cronică

Facies adenoidian:
 Adenoidita cronică

Tabloul clinic – semne generale

 Tulburări de apetit (alterare gust, miros)

 Malnutriție  (consum metabolic pentru efort respirator)

 Tulburări de comportament

 Perturbare de somn – apnee

 Fatigabilitate diurnă

 Scăderea atenției și randamentului școlar

 Copilul poate asocia un grad de hipoacuzie, care dă fizionomiei sale un aer absent, un aspect
„năucit".
Frecvent se asociază otita medie recurentă sau cronică prin obstrucția orificiului trompei lui
Eustachio.
 Adenoidita cronică
Examen ORL
• Rinoscopia posterioară și tușeul țesutului adenoidian
care evidențiază hipetrofia țesutului adenoidian (vegetații
adenoide).

 Diagnosticul diferenţial se va face cu fenomene

respiratorii prezente la
 copiii obezi (sindromul Prader – Willi)
 cei malformaţi (sindromul Pierre Robin cu retrognaţie şi
glosoptoză),
 boala Down (macroglosie, anomalii ale bazei craniului,
amigdale mari).
 Adenoidita cronică
Tratamentul constă în ADEINODECTOMIE
Indicații:
• Respirație orală persistentă

• Facies adenoidian

• Otita medie recurentă sau cronică adesea asociată cu

hipoacuzie de transmisie

 Contraindicațiile adenotomiei:

 diatezele hemoragice (contraindicație absolută)

 insuficiența velo-palatină (palat scurt, despicături ale palatului,

luetă bifidă).
Sinuzita acută
 Sinuzita acută

 Sinusurile etmoidale apar radiologic între a 3-a şi a 12-a lună de viaţă;

 Sinusurile maxilare devin vizibile între 3 şi 6 ani,
 Sinusurile frontale între 8-10 ani.

 Factori favorizanți:
 expunerea la fumul de țigară, aerul rece, uscat,
 infecțiile virale ale tractului respirator superior,
 rinitele alergice
 refluxul gastro-esofagian
 fibroza chistică
 deviațiile de sept, tumorile
 traumatismele.
 Sinuzita acută

 Sinuzitele sunt afecțiuni caracterizate prin:

 infecția sinusurilor paranazale,

 obstrucția orificiilor de comunicare (ostiumurilor) sinusale

 inflamația mucoasei nazale sinusale.

 Sinuzita este:

• acută - durata evoluţiei este sub 3 săptămâni;

• cronică - durata evoluţiei este peste 6 săptămâni;
• recidivantă - mai multe recidive în câteva luni
Sinuzita acută

 Etiologia este în principal bacteriană:

 bacterii aerobe (S. pneumoniae, H. influenzae, Branhamella catharalis),

 bacterii anaerobe (streptococci, Bacteroides).

Rar:
 Fungi (Aspergillus, Candida)

 Virusuri (rinovirusuri, adenovirusuri, virus gripal tip A, virus paragripal)

 Sinuzita acută
Patogenia
 Ocluzia ostiumurilor sinusale (prin infecții respiratorii superioare, afecțiuni alergice,
hipertrofia vegetațiilor adenoide, deviație de sept nazal, corpi străini intranazali) și/sau
disfuncția ciliară (infecții virale, sdr. cililor imobili).
 Aceste condiții:

 împiedică drenajul adecvat al sinusurilor

 afectează celule ciliate ale epiteliului

 conduc la acumularea de secreții mucoase

 favorizează multiplicarea bacteriană.

Apariția celulelor inflamatorii și înlăturarea celulelor mucoasei este urmată, de obicei,

de regenerare rapidă și vindecare.
 Cronicizarea este rară prin distrugerea ireversibilă a epiteliului, îngroșarea mucoasei,
apariție de polipi sau mucocele.
 Sinuzita acută

Tabloul clinic cuprinde

 Febră

 Tuse - mai intensă nocturn (prin scurgerea secrețiilor în nazofaringe)

 Rinoree purulentă

 Cefalee

 Dureri la presiunea facială

 Respiraţie urât mirositoare (faetor oris), hiposmie.

 Persistenţa tusei peste 7 zile de la debutul unei rinofaringite orientează

diagnosticul.
 Sinuzita acută

Investigații paraclinice:
1. Examen ORL

2. Radiografia de sinusuri – nivele de lichid/opacifiere difuză / ingroșarea

mucoasei
3. Computer tomograf de sinusuri

4. Examinare rezonanță magnetică

 Sinuzita acută – forme particulare

Etmoidita acută
- este o urgenţă terapeutică datorită riscului major de complicaţii
oftalmologice şi neurologice;
- este principala complicaţie sinusală a rinofaringitei la copilul de 2- 3 ani.

Agenţii patogeni frecvent implicați sunt H. influenzae, S. pneumoniae, S. aureus,

germeni gram negativi.
 Sinuzita acută – forme particulare

Etmoidita acută neexteriorizată se caracterizează

 Context clinic de rinofaringită acută

 Febră ridicată (peste 39°C), stare generală modificată, gravă, toxică

 Edem moderat al pleoapei superioare, cu tumefacţia unghiului intern al

ochiului şi rădăcinii nasului, cu tegumente periorbitare roşii şi calde
 Fără inflamaţie conjunctivală

 Rinoree purulentă, persistentă, de aceeaşi parte.

Sinuzita acută – forme particulare

Diagnosticul diferenţial al tumefacţiei

Diagnostic pozitiv:
acute oculare febrile se face cu:

Examen oftalmologic - normal.  celulita orbitară,

 cu paralizii oculare,
Examenul ORL - rinoscopie
 dacriocistita (puroi la presiunea sacului
anterioară: puroi la nivelul orificiilor
lacrimal),
de
 conjunctivita acută,
drenaj ale sinusurilor etmoidale (la
 sinuzita maxilară acută,
nivelul meatului mijlociu).
 celulita de origine dentară,

 stafilococia feţei.
 Sinuzita acută – forme particulare

Etmoidita acută exteriorizată se caracterizează prin:

 febră peste 39°C,

 edem palpebral superior şi inferior simetric,

 edem conjunctival şi/sau chemozis,

 rinoree purulentă homolaterală.

 Sinuzita acută – forme particulare
Complicaţiile oftalmologice:
 celulita orbitară

 abcesul subperiostic

 abcesul orbitar

 Semne clinice specifice: imobilitatea globilor oculari, exoftalmia severă, midriază paralitică, paralizie de nervi
oculomotori, edem conjunctival.
Complicaţiile neurologice:
 tromboflebita sinusului cavernos,

 meningita acută,

 abcesul cerebral

 Asociază convulsii, semne meningeene, tulburări ale stării de conştienţă -- comă profundă

Se însoțesc uneori de bacteriemie - hemoculturi şi puncția lombară la toate cazurile de etmoidită acută severă.
Sinuzita acută – forme particulare
Sinuzita acută – forme particulare
 Sinuzita acută – forme particulare

 Tratamentul etmoiditei acute se realizează numai în spital.

 Antibioterapia de primă intenţie - concomitent cu identificarea agentului

etiologic prin exudat faringian, cultura secreţiei sinusale, hemocultură şi cultură LCR.
 Triplă asociere de antibiotice pe cale parenterală (până la identificarea bacteriei cauzale)
apoi antibioterapie ţintită cf antibiogramei,10-15 zile:
 Aminoglicozid (Gentamicină, Amikacină, Netilmicină)

 Penicilină + inhibitor de beta-lactamază (Augmentin)

 Cefalosporine de generaţia a IlI-a (Cefotaxim, Ceftriaxonă)

 Etmoidita acută neexteriorizată:

 puncţie sinusală şi drenaj chirurgical

 orbitotomie internă sub control endoscopic endonazal.

 Sinuzita acută – forme particulare
 Sinuzita maxilară este relativ bine individualizată de celelalte infecţii ale căilor respiratorii
superioare printr-un tablou clinic evocator: persistenţa tusei productive cu expectoraţie
purulentă după 5-7 zile de la o rinofaringită acută.
Semne clinice:
 febră

 dureri la nivelul punctelor sinusale

 cefalee

 edem facial

 tuse rebelă - în poziția de clinostatism

 rinoree mucopurulentă

 respiratie urât mirositoare

 scăderea acuității olfactive

 Sinuzita acută – forme particulare

Diagnosticul pozitiv
 rinoscopia anterioară evidenţiază: rinoscopia posterioară poate
 puroi în fosele nazale,
obiectiva:
-treneu purulent pe peretele
 mucoasă nazală tumefiată și hiperemiată posterior al faringelui.
 congestia cornetelor mediu şi inferior

 Examenul citologic și bacteriologic al secrețiilor sinuzale

- prezența polinuclearelor sau a anumitor germeni.
 Investigații biologice:

 leucocitoză cu neutrofilie

 creșterea reactanților de faza acută

Nu este obligatorie efectuarea radiografiei de sinusuri şi nici CT-scan sinusal, doar în caz de
complicaţie oftalmologică sau neurologică.
 Sinuzita acută – forme particulare

Puncţia sinusală cu aspiraţie maxilară:

- permite diagnosticul etiologic specific, antibiogramă şi antibioticoterapie ţintită.
 Tratamentul - antibioticoterapie pe cale generală în special H.influenzae,
timp de 10-14 zile:
 Augmentin 60-90 mg/kg corp/zi în trei prize,

 Unasyn 150 mg/kg corp/zi în trei prize,

 Claritromicină 10-15 mg/kg corp/zi în două prize

 Cefalosporine de generatia a II-a și a III-a.

 Sinuzita acută – forme particulare

Se va asocia tratament decongestionant prin

 umidifierea aerului

 aspirarea secreţiilor purulente

 instilaţii nazale cu ser fiziologic 9‰, soluţii cu ser efedrinat 0,125-0,25%

Otita medie acută
 Otita medie acută

 Este una dintre cele mai frecvente boli ale copilăriei (SUA 30.000.000
cazuri/an).

 În medie, fiecare copil, a suferit cel puțin o dată de otită

 Efectele tardive:

 la nivelul sferei cognitive a copilului,

 a limbajului

 dezvoltării emoționale.
 Otita medie acută

 Otita medie - prezenţa la nivelul urechii medii a unui proces inflamator,

cu sau fără acumulare de lichid care poate fi seros sau purulent.
 Otita medie acută - complicație a rinofaringitei acute.

 Incidența maximă a bolii - în primii doi ani de viață - particularității

anatomice:
- Epiteliul care tapetează fosele nazale şi faringele se continuă în trompa lui Eustachio,
 Trompa lui Eustachio - la sugar și copilul mic – particularități

 Inflamaţia rinofaringelui afectează concomitent şi urechea medie.

 Otita medie acută
La sugar și copilul mic – particularități anatomo-
functionale ale trompei lui Eustachio:
 Traiect scurt și orizontalizat

 Diametrul mare

 Consistența redusă a țesutului cartilaginous

 Tonusul redus al mușchiului tensor al valului palatin -

principalul dilatator al trompei.
 Otita medie acută

Etiologie
 Trei agenți bacterieni sunt responsabili pentru marea majoritate a otitelor medii la
vârstă pediatrică:
 Streptococcus pneumoniae (20%)

 Moraxella catarhalis (80% )

 Haemophilus Influenzae (50%)

 Mai rar sunt implicați: S aureus, Pseudomonas aeruginosa, Proteus, Klebsiella.

 Studii repetate au identificat - elemente de risc pentru infecția cu S pneumonie multi-

rezistent: - expunerea recentă la antibiotice, vârsta mică, îngrijirea într-o unitate “de
zi”, rezidența într-o comunitate cu rată crescută de rezistență antimicrobiană.
 Otita medie acută

Patogenie multifactorială
 Factori principali

 Infecțiile rinofaringiene

 Disfuncționalitatea tubară

 Inflamații locale – adenoidite, faringite, rinosinuzite, atopia, reflux gastro-esofagian

 Deschizatura velo-palatină

 Anomalii loco-regionale congenitale: Trisomia 21, Sindrom Alpert

 Tulburare de aerare → scade presiunea UM → metaplazie mucipară a celulelor

bazale din epiteliu → drenaj insuficient → Otită medie persistentă → colonizare
bacteriană
 Otita medie acută
Factori de risc:
 vârsta (6 luni - 3 ani);

 sexul masculin;

 anomaliile anatomice (palatoschizis, disfuncţii ereditare ale trompei lui Eustachio);

 hipogamaglobulinemia tranzitorie sau deficitele imune congenitale;

 corpii străini (alimentaţia pe sondă nazală);

 statusul atopic;

 malnutriţia;

 frecventarea colectivităților;

 expunerea la fum de țigară;

 alimentația artificială;

 anotimpul rece.
 Otita medie acută

Tablou clinic - 3 semne principale:

• otalgie ( manifestată la sugar prin agitație, țipăt, refuzul alimentației)

• febră

• diminuarea auzului (copilul mai mare)

• ± vărsături, scaune diareice

În evoluție
- otoree purulentă (scade febra + ameliorare tranzitorie a stării generale)

ORICE SUGAR ȘI COPIL MIC CU FEBRĂ DE CAUZĂ NEPRECIZATĂ

TREBUIE EXAMINAT ȘI OTOSCOPIC.
Otita medie acută

Clasificarea otitei medii

 Otita medie acută

 Congestivă

 Supurată

 Exudativă

 Otita medie cronică

Otita medie acută congestivă

 Congestia izolată și pasageră a timpanului;

 Este consecinţa extensiei pe calea trompei lui Eustachio a inflamaţiei din

cursul infecţiilor rinofaringiene acute.
 Otita medie acută supurată

 Debut acut

 Tablou clinic zgomotos:

 Febră,

 Otalgie violentă,

 Agitaţie, greață, vărsături, convulsii, etc.

 Hipoacuzia - relatată de copilul mare.

 Otită supurată cu timpan deschis - otoree purulentă, vizibilă

în conductul auditiv extern
 Otită supurată cu timpan închis - bombarea timpanului care
îmbracă aspect opac - examen otoscopic.
Otita medie acută seroasă (exudativă)

 Persistenţa unui exudat steril în urechea medie pe o durată de timp

variabilă de la episodul acut (2 săptămâni - 70%, 4 săptămâni - 20%, 8 săptămâni
- 5%, 12 săptămâni - 5%) după tratamentul unei otite medii acute supurate.

 Otită medie cu exudat rezidual = persistenţa exudatului în urechea medie - 16

săptămâni de la episodul acut

 Otită medie cu exudat persistent - persistenţa exudat după 16 săptămâni

 Risc major de hipoacuzie de diferite grade = tulburări în achiziţiile de limbaj şi în

procesul educaţional.
Otita medie acută
 Diagnosticul pozitiv

 Anamneza

 Examenul clinic

 Examenul timpanului prin timpanoscopie, timpanometrie, reflectometrie acustică,

 Biologic: hemograma, sindromul biologic inflamator

Examenul ORL - evidentiază modificări ale timpanului:

• Hiperemie

• Opacifiere (pierderea luciului)

• Bombare

• Diminuarea motilității

• Otoree acută

Culturile obținute din exudatul nazofaringian pot reflecta etiologia otitei medii acute.
Otita medie acută

 Diagnosticul diferențial

 Rinofaringita acută

 Adenoidita acută

 Otoree: prezența de lichid după o spălatură auriculară, otită externă, otită

cronică acutizată
Otita medie acută

Profilaxia otitei medii acute se face prin:

 Alimentație naturală prelungită,
 Evitarea expunerii la fum de țigară sau fum rezultat din combustia lemnelor,
 Educarea copiilor cum să sufle corect nasul
 Vaccinare antigripală în sezonul cu infecții virale respiratorii
 Vaccinare antipneumococică cu vaccin conjugat.
 Otita medie acută

Tratamentul simptomatic presupune combaterea febrei și combaterea obstrucției nazale.

Combaterea febrei
- administrare de antitermice (Acetaminofen - Paracetamol 50 mg/kg/zi, în patru doze la interval de 6 ore,
oral sau intrarectal)
 antiinflamatorii nesteroidiene (Ibuprofen 15-20 mg/kg/zi în 3 doze, la 8 ore)

 Aspirina NU este recomandată (sdr Reye: insuficienţă hepatică acută cu suferinţă neurologică).

 Când febra depășește 38,5-39 C se recomandă metode fizice care promovează

termoliza fiziologică:
 descoperirea parţială a tegumentelor,

 împachetări,
 băi hipotermizante,
 ştergerea tegumentelor cu un burete înmuiat în apă.
Otita medie acută

Combaterea obstrucţiei nazale se face prin:

 umidifierea aerului

 aspirarea secreţiilor

 drenarea secreţiilor - la sugarii mici, prin plasarea acestora în decubit ventral sub
supraveghere continuă
 instilaţii nazale cu ser fiziologic 9‰, soluţii cu ser efedrinat 0,125-0,25% cu 15-
20 minute înaintea meselor şi înainte de culcare pe o perioadă de 4-5 zile.
 De EVITAT decongestionantele orale (antihistaminice şi agoniştii adrenergici).

 Rinoreea seroasă - dezinfectante argentice (Colargol 0,5%) 1 pic X 2-3 ori/zi în

fiecare nară, maxim 5 zile; administrare îndelungată - iritație (rinită) chimică.
 Otita medie acută
Otita medie acută - tratată de obicei în mod empiric, deoarece rar este identificat în practica clinică
patogenul specific prin timpanocenteză.
 Tratamentul etiologic antibacterian se face în otita medie acută fără exudat timp de 10 zile
cu:
 Amoxicilină (90 mg/kg/zi, în trei prize, po),

 Augmentin (50 mg/kg/zi, în trei prize, po),

 Cefaclor (50 mg/kg/zi, în două-trei priz, /po),

 Cefuroxim-axetil (20-30 mg/kg/zi în două prize),

 Claritromicină (15 mg/kg/zi, în două prize, po),

 Eritromicină (40 mg/kg/zi, în 4 prize, po).

 În otita medie cu exudat:

- antibioterapia se administrează timp de 14-21 zile

- se poate asocia Prednison 1 mg/kg/zi, în 2 prize/zi, 7 zile.
Otita medie acută

 Tratamentul local

 Paracenteza timpanului

 Însămânţarea puroiului, cultură şi antibiogramă

 Spălături auriculare (2-3/zi) cu apă oxigenată sau altă soluţie antiseptică

slabă.
 Otita medie acută

 Terapia otitei medii seroase

 Plasarea unui tub de timpanostomie (aerator transtimpanic)

 Tratament antiinflamator (Fenspiridum, Ibuprofen sau Prednison) pe termen lung.

Antihistaminicele și decongestionantele sunt ineficiente.

Inserția tubului de timpanostomie este recomandată:

 Când scăderea auzului persistă la 40 dB

 Tulburările de somn se asociază cu dureri auriculare intermitente și senzație de plenitudine

în ureche.

Adenoidectomia - metodă asociată cu plasarea tubului de timpanostomie la copiii

peste 2 ani.
Tonsilectomia și/sau miringotomia NU sunt intervenții eficiente pentru otita seroasă.
 Otita medie acută

Complicaţiile otitei medii acute sunt:

 Otoantrita (la sugar), otomastoidita (la copilul mare),

 Hipoacuzia (după otita medie cu exudat persistent).

 Labirintita (infectia urechii interne)

 Abces cerebral

 Meningita

 Paralizie n.facial

 Septicemie

 Cronicizarea cu surditate ulterioară (controlul școlarilor)

Otita medie acută

Evoluția
 Vindecare

 Exudat rezidual (16-18 săptămâni)

 Timpanometrie patologică
Laringita acută
 Laringita acută

Localizarea infecțiilor respiratorii la acest nivel - datorită particularităţilor

anatomice a acestui conduct aerian unic la copil, producându- se uşor
diminuarea lumenului său.

Susceptibilitatea vârstelor mici la obstrucţie laringiană rezultă din:

-dimensiunile reduse ale laringelui în totalitate
-tendinţa edemului inflamator de a se extinde.
 Laringita acută

 Reprezintă - una din cele mai comune cauze ale

dispneei laringiene, datorită:
 filierei înguste, mai ales în regiunea subglotică,

 a multiplelor formațiuni limfoide din țesutul submucos,

predispun ușor la inflamație și edem.

 Laringita acută este definită ca un proces
inflamator localizat la nivelul corzilor vocale şi
laringelui care evoluează autolimitat (3-7 zile).
 Laringita acută

• Leziunea supraglotică - stridor care se modifică odată cu

poziţia capului şi gâtului.
• Obstrucţia subglotică - stridor mai accentuat în timpul
plânsului care diminuă până la dispariţie în cursul somnului
 Laringita acută

 Frecventă la grupa de vârstă 1 - 6 ani, cu un

vârf la 18 luni
 Aprox 15% din infecțiile de tract respirator
superior la copil
 + simptome aferente unor infecţii respiratorii
superioare asociate (ex. rinofaringita, adenoidita
acută etc).
 Incidența ridicată în sezonul rece de toamnă–
iarnă
 Laringita acută

Patogenie
 Procesul inflamator acut, localizat cel mai
frecvent
 în regiunea laringiană subglotică (laringita
acută subglotică) şi a corzilor,
 induce eritem şi edem la nivelul mucoasei care,
pe de o parte scade mobilitatea corzilor
vocale, iar pe de altă parte micşorează fluxul
de aer generând grade variate de hipoxie.
 Laringita acută

Virală: Bacteriană
 Parainfluenza virus  Moraxella catarrhalis

 Influenza A și Bvirus  Streptococcus pneumoniae

 Virus sincitial Respirator  H.influenza

 Adenovirus  Streptococ de grup A

 Rhinovirus Micotică
 Enteroviruses
 Coxsackievirus

 Coronavirus
 Laringita acută

Manifestări clinice
Debut
 Rinoree, faringită

 Grade variabile de febră

 Tuse

În mod progresiv în 12-24 ore - simptome tipice de afectare laringiană:

 stridor laringian, tuse laringiană, lătrătoare

 disfonie,

 dispnee de tip inspirator de severitate variabilă, ±hipoxie

 polipnee la sugar.
 Laringita acută
Tabloul clinic
- mai zgomotos la sugar şi vârsta mică prin particularităţile anatomice ale laringelui (calibru mic)
raportate la un edem laringian important.
 Formele severe - elemente clinice specifice insuficienţei respiratorii:

 tahicardie,

 polipnee,

 tiraj suprasternal, supraclavicular

 bătăi ale aripioarelor nazale,

 cianoză periorală,

 dispnee severă,

 hipoxie (Sat O2< 95%),

 afectare neurologică variabilă (agitație psihomotorie sau somnolenţă).

 Laringita acută

Evaluare clinică
 Simptome inaugurale de infecţie de căi respiratorii superioare.
 Senzoriul (obnubilare în formele severe).

 Aspectul tegumentelor (transpiraţii, cianoză).

 Poziţia de confort respirator (cu toracele ridicat sau în poziţie de tripod/genu-

pectorală).
 Caracterele stridorului: inspirator, mixt; prezent şi în somn.

 Caracterele dispneei: inspiratorie, mixtă; amploarea şi caracterul tirajului (superior).

 Deglutiţia (tulburări de deglutiţie în formele severe).

 Sindrom de penetraţie (diagnostic diferenţial cu aspiraţia de corp străin).

 Laringita acută

Diagnostic pozitiv
 Elementele clinice sugestive pentru afectarea laringiană

 Mai puţin pe investigaţiile biologice (hemoleucogramă, reactanţi de fază

acută) - frecvent valori normale.
 Laringoscopia - localizarea şi intensitatea procesului inflamator la nivelul
laringelui; NU se efectuează de rutină - în situaţiile atipice.
 Investigaţia radiologică a regiunii cervicale (imagine în “vârf de creion” în zona
laringiană îngustată prin edem) NU aduce date suplimentare decât în situaţiile în care se
suspicionează alte cauze de crup decât cea virală (ex. aspiratia de corp străin) sau în forma
de boală atipică ( peste 50% din copii= imagine radiologică normală)
 Laringita acută

Diagnostic diferenţial
 Epiglotita

 Laringotraheobronșita acută,

 Laringomalacia ,

 Stenoză laringiană subglotică,

 Malformaţiile vasculare

 Compresiunile tumorale cu localizare laringiană sau perilaringiană,

 Edem angioneurotic,

 Aspiraţie de corp străin

 Abces retrofaringian sau periamigdalian.

Laringita acută

Complicaţii
- Apar la 15% dintre pacienți
 Suprainfecţia bacteriană;

 Otită medie

 Afectarea căilor respiratorii inferioare

(laringotraheobronșită, pneumonie).
 Laringita acută

Tratament
 Obiective:

 Menţinerea permeabilitaţii căilor respiratorii

 Ameliorarea inflamaţiei:

 La domiciliu

 liniştirea anturajului (anxietatea copilului generează atmosferă de panică în familie)

 evită contactul cu aerul rece prin deschiderea geamului în sezonul rece

 umidifierea caldă a camerei (aerosolii calzi produși de duş în camera de baie)

 hidratare prin aport suplimentar de lichide

 nebulizări sau aerosolizări cu soluţie salină

 antiinflamatoarele non-steroidiene (ex. Ibuprofen 20-30 mg/kg/zi);

 Laringita acută
La spital – oxigenoterapie;
 Adrenalina 1:1000, 5 ml în nebulizare, indicată în formele medii şi severe. Efectul imediat de
ameliorare este însă de scurtă durată (aproximativ 2 ore).
Corticosteroizii
 ameliorează simptomatologia, reduc durata de spitalizare şi pot fi utilizaţi iniţial în asociere cu
nebulizările cu adrenalină.
 În funcție de severitatea formei de boală + asocierea elementelor de insuficienţă respiratorie acută:

 nebulizări cu Budesonide;

 Prednison sau Medrol – 1-2 mg/kg oral în formele uşoare/medii;

 Hemisuccinat de hidrocortizon (10 mg/kg/zi, iv/im) cu efect imediat;

 Dexametazona (0,5-1 mg/kg/zi, iv/im) cu efect 48 ore sau

 Metilprednisolon (1mg/kg/doza la 12 ore, iv);

Laringita acută

 Traheostomia

 Numai în situaţiile de urgentă cu insuficiență respiratorie acută

 Când nu este posibilă intubaţia bolnavului.

 Intubaţia bolnavului va fi efectuată numai de medicul ATI sau ORL.

 Antibioterapia va fi abordată numai când s-a demonstrat microbiologic

asocierea infecţiei bacteriene.
Laringita acută

 Prognostic

 Majoritatea copiilor pot fi tratați la domiciliu

 În absenţa complicaţiilor, simptomatologia evoluează autolimitat cu

vindecare în 3-7 zile.
 5% apar simptome de gravitate
 Laringita acută

LARINGITA STRIDULOASĂ (CRUPUL SPASMODIC)

 Este o formă de boala non-inflamatorie a laringelui caracterizată prin
edem al mucoasei brusc apărut, ceea ce sugerează o posibilă determinare
alergică decât virală.

Etiologia este incertă – posibil etiologie virală.

Factori favorizanţi:
• alergici
• psihologici
• rahitismul
• spasmofilia
• paratrofia
 Laringita acută
 Simptomele clinice:

 apar brusc,

 aparent în plină sănătate,

 frecvent nocturn mai ales la sugari şi copilul sub 3 ani,

 stridor

 voce răguşită;

 tuse lătrătoare;

 dispnee inspiratorie de tip obstructiv cu tiraj suprasternal;

 anxietate, tahicardie;

 tegumente reci şi umede;

 episoade intermitente de cianoză;

 ameliorarea rapidă până la dispariţie în decurs de câteva ore,

 Laringita acută
Tratament – nespecific:
 Liniştirea anturajului (afecţiunea fiind mai mult dramatică decât severă);
 Atmosferă caldă şi umedă;
 Comprese calde în regiunea cervicală anterioară;
 Instilaţii nazale cu ser fiziologic;
 Tratamentul spasmofiliei;
 Nu necesită antibioterapie;

 Evoluţia este spre remisiune spontană, totuşi în caz de persistență a

simptomatologiei se poate utiliza corticoterapia asociată ± antihistaminice.
 Epiglotita

 Epiglotita acută sau laringita acută supraglotică este

un edem inflamator acut al epiglotei şi
hipofaringelui.
 Este considerată o urgenţă medicală

 o infecţie bacteriană rapid progresivă

 cuprinde regiunea de deasupra corzilor vocale,

putându-se ajunge la obstrucţia totală a căilor
respiratorii.
Epiglotita

Etiologie
 Este o afecţiune rară

 Poate apare la orice vârstă dar mai frecvent la 1-6 ani, agentul etiologic
fiind de obicei Haemophilus influenzae tip B.
 Streptococ grup A

 S. pneumoniae

 Haemophilus parainfluenzae

 S. aureus
 Epiglotita

Manifestări clinice
 Debut busc cu febră, stridor, disfagie, dispnee
inspiratorie, anxietate, stare generală alterată,
instalându-se rapid obstrucţia respiratorie.
 În câteva ore copilul devine toxic, cu dificultăţi de
deglutiţie şi respiraţie.
 În perioada de stare copilul prezintă - febră înaltă, letargie,
aspect toxic.
Copilul preferă poziţia şezândă, cu capul înainte („în
trepied”) corpul aplecat înainte, gura întredeschisă şi
protruzia limbii în inspir.
 Epiglotita

 Poziţia de decubit dorsal agravează semnele de insuficiență respiratorie

(căderea posterioară a epiglotei tumefiate).
 Prezintă disfagie, ptialism, stridor inspirator (dispnee inspiratorie, cu
respiraţie aspră, zgomotoasă, cornaj), tiraj supra şi substernal,
supraclavicular şi intercostal, voce înăbuşită, stinsă, fără disfonie.
 Treptat, copilul devine tot mai obosit, cu sete de aer, tahicardic şi hipoxic,
ajungându-se la o stare foarte gravă, cu paloare, cianoză, semne de
insuficienţă respiratorie, tulburări ale stării de conştienţă urmate de
deces.
 Epiglotita

Diagnostic
 La examenul clinic se constată moderată adenopatie laterocervicală .

 La ascultaţie murmurul vezicular este diminuat din cauza obstrucţiei.

 Examenul cu spatula și laringoscopia NU se vor efectua decât într-un serviciu de

specialitate - la copilul hipoxic aceste manopere pot produce un reflex vagal, cu posibil
stop cardio-respirator.
 Laringoscopia evidenţiază o epiglotă edemaţiată, roşie, zmeurie şi afectarea corzilor
vocale.
 Epiglotita

Explorări paraclinice
 Hemoleucograma: leucocitoză 15-25 000/mmc, cu
neutrofilie marcată.
 În peste 90 % din cazuri hemocultura pozitivă pentru
Haemophilus influenzae.
 Radiografia gâtului, în incidenţă laterală, - „semnul
degetului mare”
 Radiografia se va face în condiţii adecvate, dotate cu
echipament necesar pentru a se putea efectua la
nevoie intubaţia sau traheostomia.
 Epiglotita

Complicaţii
 Procesul infecţios – diseminare:

 pulmonară (pneumonii, atelectazii, etc),

 meningeală (meningite),

 auriculară (otită medie acută, otomastoidită).

 Alte complicaţii posibile:

 Limfadenită cervicală,

 artrită septică,

 emfizem mediastinal

 pneumotorax (după traheostomie)

 Epiglotita
Diagnostic diferenţial
 Traheita bacteriană produsă de stafilococul auriu, Moraxella catarrhalis, Corinebacterium
difteriae, Haemophilus influenzae sau germeni anaerobi. Rară la copil; = laringotraheobronşită
“malignă”
 Aspiraţia de corpi străini ce apare la copilul mic şi se manifestă prin crize de sufocare şi tuse,
balans diafragmatic.
 Abcesul retrofaringean sau peritonsilar - copilul prezintă hipersalivaţie, tulburări de deglutiţie,
refluarea lichidelor pe nas, capul în hiperextensie, trismus dar cu păstrarea vocii.
 Compresii intrinseci (papilom laringean, hemangiom subglotic) sau extrinseci (inel vascular).

 Angioedem secundar unor reacţii anafilactice,

 Edem după intubare oro-traheală,

 Tetanie

 Mononucleoză infecţioasă
 Epiglotita

Tratament
 Epiglotita reprezintă o urgenţă medicală - secţie de terapie intensivă pediatrică.

 Copilul va fi poziţionat corect ( poziţie şezândă),

 Oxigenoterapie

 Se vor evita manevrele intempestive care pot produce stop respirator.

 IOT într-un serviciu de ATI în primele 48-72 de ore – pentru a evita decesul.
Detubarea se face după câteva zile.
 Traheostomia

 Intubaţia nazotraheală şi traheostomia sunt necesare în majoritatea cazurilor

de epiglotită şi se menţin până ce dispare edemul şi spasmul glotic.
 Epiglotita

 Hemoculturi / culturi de pe suprafaţa epiglotei / lichidul cefalorahidian

- germene cauzal - iniţierea terapiei antibiotice
 Tratamentul antibiotic vizează H. influenzae şi constă în administrarea de

 Ceftriaxone 100 mg/kg iv în 2 prize

 Meropenem

Terapia antibiotică trebuie continuată încă 7-10 zile după detubarea copilului.
Epiglotita

 Administrarea de adrenalină racemică în aerosoli şi de corticosteroizi

iv este controversată.
 Profilaxia infecţiei cu Haemophilus influenzae - la toţi membrii familiei
dacă copilul bolnav are sub 4 ani + imunizat incomplet / are sub 1 an +
nu a primit vaccinarea primară / imunodeprimat.
 Personalul medical care s-a aflat în anturajul copilului bolnav - profilaxie
Rifampicină 20 mg/kg oral în doză unică timp de 4 zile.