Arhitectura si

microahitectura
procesorului

Elaborat de: Lucasenco Alecandr

RC-112
Cuprins:
1. Informatii generale
2. Elemente ale unei arhitecturi externe
3. Clasificarea arhitecturilor
4. Concluzie
5. Bibliografie
Informatii generale:

• Arhitectura procesorului se referă la designul

general al procesorului, cum ar fi setul de
instrucțiuni, modul de adresare a memoriei și
organizarea unităților de execuție. De exemplu, cele
mai comune arhitecturi de procesor utilizate astăzi
sunt x86 și ARM.

• Pe de altă parte, microarhitectura procesorului se

referă la modul în care este implementată
arhitectura procesorului la nivel fizic. Acesta
include detalii cum ar fi cât de mare este cache-ul,
câte unități de execuție există și modul în care
acestea sunt organizate și sincronizate între ele.
Elemente ale unei arhitecturi externe:

• În majoritatea arhitecturilor, programele manipulează registrele de

lucru . Acestea sunt, prin urmare, baza arhitecturii. Cu toate acestea,
procesorul poate include alte registre, interne, care nu sunt vizibile
pentru programator: acestea nu fac parte din arhitectură.
• Accesul la datele din memorie se face în funcție de un anumit număr
de moduri de adresare care sunt specificate la nivelul arhitecturii.
• O arhitectură definește modul în care sunt tratate erorile sau excepțiile.

• În cazul unei arhitecturi care acceptă multiprocesorul, trebuie specificat

modul în care diferitele procesoare comunică și se sincronizează.
Clasificarea arhitecturilor:
•Arhitectura CISC
•O arhitectură CISC oferă multe moduri de adresare, dintre care unele sunt deseori complexe. Setul de instrucțiuni
are adesea multe instrucțiuni complexe care vor fi efectuate în mai multe cicluri.
•Exemple: x86 extins la IA-32, el însuși extins la x64 ; Motorola 680x0 .
•Arhitectura RISC
•O arhitectură RISC oferă un set de instrucțiuni relativ mic. Fiecare dintre aceste instrucțiuni ar trebui să fie
executată într-un singur ciclu. Modurile de adresare sunt mai simple decât într-o arhitectură CISC. Arhitectura
oferă în general un număr mare de registre generale. Aceste caracteristici promovează utilizarea optimă a
conductei la nivel de microarhitectură.
•Exemple: SPARC, POWER, PowerPC, MIPS și ARM .
•Arhitectura VLIW
•Acest concept plasează o parte din gestionarea conductei pe compilator: procesorul primește instrucțiuni lungi
care grupează mai multe instrucțiuni relativ mai simple.
•Arhitectura vectorială
•În timp ce instrucțiunile tradiționale ale procesorului procesează un număr (un scalar) odată, instrucțiunile
procesorului vectorial pot funcționa pe vectori.
•Exemple: Mașini Cray .
Concluzie:
• În esență, arhitectura procesorului reprezintă o specificație abstractă a
funcționalităților pe care le oferă un procesor, în timp ce
microarhitectura procesorului reprezintă modul concret în care aceste
funcționalități sunt implementate la nivel de hardware.
Bibliografie:
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Microprocesor
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Arhitectura_calculatoarelor
• https://ro.frwiki.wiki/wiki/Architecture_de_processeur