ANTIDIABETICE

PANCREASUL ENDOCRIN
 Pancreasul endocrin secreta insulina, somatostatinul si glucagonul, hormoni care controleaza
disponibilitatea glucozei si a altor principii nutritive la nivelul celulelor, fiind implicati in
mentinerea homeostaziei glucidice
ANTIDIABETICELE ORALE

sunt compusi de sinteza

NU sunt eficace in
activi pe cale orala, care
diabetul zaharat tip I si la
pot fi eficace in unele
bolnavii cu
forme usoare sau medii
pancreatectomie totala
de diabet
 - se absorb rapid si complet dupa administrarea orala;

SULFAMIDE
 Sunt metabolizate hepatic

LE  Efect hipoglicemiant prin stimuleaza secretia

pancreatica de insulina, eficacitatea fiind conditionata de
ANTIDIABE pastrarea, in oarecare masura, a capacitatii secretorii
betainsulare

TICE  Utile la diabeticii non-insulino-dependenti,

 NU sunt eficace in diabetul juvenil, diabetul insulino-
dependent si la bolnavii cu pancreatectomie totala
SULFAMIDELE
ANTIDIABETICE

Tolbutamida Clorpropamida Glibenclamida

Glipizida Gliclazida
SULFAMIDELE ANTIDIABETICE -
MECANISMUL DE ACȚIUNE

1) stimularea eliberării insulinei din celulele β ale pancreasului prin

blocarea canalelor K+ sensibile la ATP, rezultând depolarizare și influx
de Ca2+;

2) reducerea producției hepatice de glucoză;

3) creșterea sensibilității periferice la insulină

SULFAMIDELE ANTIDIABETICE -
REACTII ADVERSE
 anorexie,
 greata, voma,
 diaree, dureri abdominale,
 reactii cutanate - prurit, eruptii maculopapulare.
 Au fost semnalate cazuri rare de icter colestatic, pentru unele preparate, la doze mari.
 HIPOGLICEMIE

 Doze: Glicazida (Diaprel) cp 60 mg, 1 cp x1-2/zi

 Se poate asocia cu Biguanide, insulina, inhibitori de alfa-glucozidaza
BIGUANID Metforminul
E Buformina
 BIGUANIDE - MECANISM DE
ACȚIUNE:
 Principalul mecanism de acțiune este reducerea debitului hepatic de glucoză, în mare parte prin
inhibarea gluconeogenezei hepatice. [Notă: excesul de glucoză produs de ficat este o sursă majoră de
glucoză în sânge în diabetul de tip 2]

 Metforminul încetinește, de asemenea, absorbția intestinală a zaharurilor și îmbunătățește absorbția și

utilizarea periferică a glucozei.
 O proprietate importantă a acestui medicament este capacitatea sa de a reduce modest hiperlipidemia
 La nivelul muschilor este favorizata captarea glucozei sub influenta insulinei.
REACTII ADVERSE
 tulburari digestive, mai ales la inceputul tratamentului: anorexie marcata, gust metalic, greata,
voma, mai rar diaree.
 Tratamentul indelungat poate determina o absorbtie deficitara a vitaminei B 12 si acidului folic.
 rar, dar foarte periculos, acidoza lactica

CI:
 insuficienta renala,
 insuficienta hepatica severa

 DOZE: Siofor 1000 mg, 1 cp x 2/zi

INHIBITORII DE
ALDOREDUCTAZA SI DE
ALFA-GLICOZIDAZA
 Medicamentele inhibitoare ale aldoreductazei actioneaza prin impiedicarea transformarii
glucozei in sorbitol. Inhibitorii alfa-glicozidazei actioneaza prin limitarea absorbtiei glucidelor
din intestin.

 Acarboza scade absorbtia glucidelor din intestinul subtire, atenuand efectul hiperglicemiant al
excesului glucidic alimentar prin inhibarea alfa-glicozidazei din peretele intestinal.
 Poate provoca tulburari digestive, dureri abdominale, diaree, cresteri ale transaminazelor
TIAZOLIDINDIOLE
(GLITAZONE)
EXEMPLE:
 TROGLITAZONA
 ROSIGLITAZONA
TIAZOLIDINDIOLE
(GLITAZONE)
 Deşi mecanismul exact prin care ele scad rezistența la insulină rămâne de elucidat, se știe că
țintește receptorul activator al proliferarii peroxizomilor (PPARγ)
 Liganzii pentru PPARγ reglează producția de adipocite și secreția de acizi grași, precum și
metabolismul glucozei, rezultând o sensibilitate crescută la insulină în țesutul adipos, ficat și
mușchii scheletici.

 Se poate utiliza pioglitazona sau rosiglitazona in:

 monoterapie sau
 în combinație cu alți agenți de scădere a glicemiei sau insulină
TIAZOLIDINDIOLE
(GLITAZONE)
 Se absorb oral
 Sunt metabolizate la nivel hepatic
 Sunt excretate urinar
 Nu necesita ajustarea dozei in caz de disfunctie renala

 EFECTE ADVERSE:
- hepatotoxicitate
- crestere in greutate
- osteopenia, cefalee, anemie, risc de IMA- rosiglitazone retras de pe piata
INHIBITORI DE DIPEPTIDIL
PEPTIDAZA-IV
Sitagliptina
Saxagliptina

 cresc eliberarea de insulină dependentă de nivelul glicemiei;

 scad secretia de glucagon

 Doze: Sitagliptin (Januvia) cp 100 mg, 1 cp/zi;

Aceste medicamente inhibă DPP-IV, care este
responsabilă pentru inactivarea glucagon like
peptidul -1 (GLP-1).
INHIBITORI
DE
rezulta o eliberare crescută de insulină ca
răspuns la mese și o reducere a secreției DIPEPTIDIL
inadecvate de glucagon.
PEPTIDAZA
-IV
Inhibitorii DPP-IV pot fi utilizați ca monoterapie
sau în combinație cu o sulfoniluree, metformină,
glitazona sau insulină.
rinofaringită și cefalee.

Pancreatita
EFECTE
inhibitori ai CYP450 cum ar fi
ADVERSE
ketoconazol și claritromicina, pot crește
concentrațiile de saxagliptin
Necesita ajustarea dozelor in IR (sunt
eliminate renal)
AGONISTI PENTRU
RECEPTORUL GLP-1
 LIRAGLUTID
 EXENATID

 Mecanism de actiune:
 acţioneaza ca agonişti ai receptorilor GLP-1. Acești agenți nu numai că îmbunătățesc secreția
de insulină dependentă de glucoză, ci și încetinesc timpul de golire gastrică, scad aportul de
alimente, scad secreția postprandială de glucagon
LIRAGLUTID

 Mod de administrare
 1 adm subcutan /zi

 Indicatii: DZ si cura de slabire

 Efecte adverse:

- greață, vărsături, diaree și constipație.

 Insulina este o proteina de dimensiuni mici
secretata de celulele beta ale insulelor
pancreatice

Principalul stimul pentru secretia insulinei, la

INSULINA om, este cresterea glicemiei in urma ingestiei de
glucide.

Actualmente insulina umana se prepara in

cantitati mari prin inginerie genetica - insulina
umana biosintetica - fiind produsa de tulpini
nepatogene de E.coli la care s-a inserat gena
specifica pentru insulina.
  Deoarece insulina este o polipeptidă, este
degradată în tractul gastrointestinal dacă este
administrată pe cale orală.
 Prin urmare, se administrează în general prin
injecție subcutanată. [Notă: într-o urgență
INSULINA hiperglicemică, insulina obișnuită este
injectată intravenos]
 Perfuzia subcutanată continuă de insulină
(pompa de insulină) a devenit populară,
deoarece nu necesită mai multe injecții zilnice.
 INSULINA
 Dupa rapiditatea si durata actiunii, preparatele de insulina pot fi impartite conventional in 3
grupe:
- insuline cu actiune rapida si de scurta durata, care incepe in 15-30 minute, este maxima dupa
2-3 ore si se mentine 6-8 ore; se administreaza de 2-4 ori in 24 ore;
insuline cu actiune intermediara: efectul incepe in 1-2 ore, este maxim la 6-12 ore si se
mentine 18-24 ore; se administreaza obisnuit de 2 ori/zi
insuline cu actiune lenta si durabila care incepe in 4-6 ore, este maxima la 14-20 ore si se
mentine 20-36 ore; se injecteaza obisnuit o data/zi.
 INSULINE RAPIDE
Patru preparate se încadrează în această categorie:

 insulina obișnuită,
 insulina lispro,
 insulina aspart și
 insulina glulizin

 insuline cu actiune rapida si de scurta durata, care incepe in 15-30 minute, este maxima dupa 2-3 ore si se
mentine 6-8 ore; se admin de 2-4 ori pe zi cu 15 min inainte de masa
 Toate cele 4 clase pot fi folosite si in administrarea iv in caz de urgente
 Insulina lispro, insulina aspart și insulina glulizin pot fi, de asemenea, utilizate în pompele externe de insulin.
 Forme de prezentare: Ins. Novorapid (aspart) sub forma de Pen preincarcat 100U/ml, de 3ml
 HUMULIN R sub forma de Pen preincarcat 100U/ml, de 10 ml
Insulina NPH (protamină neutră
Hagedorn) sau Insulina umana izofan
INSULINA
CU
trebuie administrat numai subcutanat ACTIUNE
(niciodată IV)
INTERMEDI
ARA
este utila în tratarea tuturor formelor de
diabet, cu excepția cetoacidozei
diabetic/urgetelor hiperglicemice
 Insulina glardin (Toujeo, Lantus)
INSULINELE
CU ACTIUNE
LENTA Insulina determir (Levemir)
Diverse combinații pre- insulină NPH 70% plus
amestecate de insulină insulină obișnuită 30%
umană, cum ar fi: (NovoMix30)
COMBINAȚ
II DE
INSULINĂ
75% insulină NPL plus
25% insulină lispro sau 50% din fiecare
sunt, de asemenea, dintre acestea
disponibile.
Pentru pacienții cu diabet zaharat care necesită terapie cu insulină,
tratamentul standard implică injectarea de insulină de două ori pe zi.

În schimb, tratamentul intensiv urmărește să normalizeze glicemia prin

injecții mai frecvente de insulină (de trei sau mai multe ori pe zi ca
TRATAMEN
răspuns la monitorizarea glicemiei). T
Se recomandă un nivel mediu țintă de glucoză din sânge de 154 mg/dL
sau mai puțin (corespunzător unei HbA1c de 7 procente/mai puțin) pentru
STANDARD
pacienții cu DZ VERSUS
Frecvența episoadelor hipoglicemice, a comei și a convulsiilor datorate TRATAMEN
insulinei excesive este mai mare cu regimurile de tratament intensiv.
T INTENSIV
Cu toate acestea, pacienții cu terapie intensivă arată o reducere
semnificativă a complicațiilor pe termen lung ale diabetului zaharat, cum
ar fi retinopatia, nefropatia și neuropatia, comparativ cu pacienții care
primesc îngrijire standard.
SCHEME DE
TRATAMENT
 HIPOGLICEMIE

creștere în greutate,

lipodistrofie (mai puțin frecventă cu insulina

INSULINA- umană),
EFECTE
ADVERSE reacții locale la locul injectării.

Alergie(foarte rara)

Diabeticii cu insuficiență renală pot necesita

ajustarea dozei de insulină.