Conflictele în cuplu: modalităţi de

soluţionare
• Cuvântul conflict provine din limba latină unde înseamnă
“ciocnire”
• El nu este sinonim cu ceartă, scandal, gâlceavă, ciondăneală.
• O definiţie poate fi:
“Conflictul este un fenomen social, un mod de interacţiune a
oamenilor în condiţiile ciocnirii unor păreri, poziţii şi interese
ale lor ce sunt incompatibile, opoziţie între două sau mai multe
părţi legate între ele, dar care îşi urmăresc propriile scopuri. La
baza oricărui conflict se află o situaţie ce cuprinde ori poziţii
contradictorii ale părţilor,ori scopuri contradictorii sau
mijloace contradictorii de atingere a acestor scopuri în
împrejurările date, ori nepotrivirea dintre interesele dorinţele
oponenţilor şi aşa mai departe.”
(Manual de conflictologie pentru instituţii de învăţământ superior
citat de Pr. Paul Gumerov în Conflictele familiale. Prevenire şi
rezolvare, 2012; trad.rom. 2013, Buc., Ed. Sophia)
• Un înţelept oriental spunea că, în afară de
inegalităţi şi deosebirile dintre oameni (despre
care au vorbit şi Platon şi Aristotel),
comunicarea normală, lipsită de conflicte, este
împiedicată şi de vicii: lăcomie, minciuna,
flecăreala, îndărătnicia, mânia, invidia,
mândria, lenea, iubirea de bani şi avuţii,
desfrânarea etc.
• Principiul metaoglinzii

- Metodă de analiză a situaţiilor conflictuale:

situaţia este examinată nu numai la persoana
întâi, ci din trei perspective:
1. De pe propria noastră poziţie
2. De pe poziţia oponentului
3. De pe poziţia unui observator neutru
• Tipuri de conflicte:
1. Conflict constructiv
(sau productiv; se aplanează siutaţia conflictuală;
participanţii la conflict îl depăşesc împreună,
devin mai solidari, capătă experienţa
comunicăii şi a rezolvării problemelor.)
2. Conflict neconstructiv
(conflictul degenerează în ceartă, într-o situaţie
nerezolvată; contradicţiile nu sunt soluţionate;
împăcarea este temporară; apar “procedee
interzise” precum: jignirile, presiunea,
şantajul etc.; se uită obiectul iniţial al
disputei.)
• Este un mit conform căruia oamenii care se
iubesc nu au conflicte.

• Ca terapeuţi ar trebui “să ne îngrijorăm” dacă

pacientul spune că nu există situaţii conflictuale
cu soţul-soţia !- Fobia de conflict

• Conflictul poate apare tocmai pentru că ÎŢI

PASĂ de celălalt, pentru că îl iubeşti, că vrei să
îmbunătăţeşti relaţia, că te doare pentru celălalt,
dar nu ştii cum să procedezi altfel
decât...conflictual.
• Într-un conflict cel mai prost sfătuitor este
MÂNIA.

• Enervarea şi mânia- întunecă raţiunea şi

paralizează voinţa omului- nu mai poate lua
decizii corecte.

• Să învăţăm să îl ASCULTĂM cu atenţie şi

empatie pe celălalt, ca să putem înţelege ce
vrea de la noi, ce vrea să spună, apoi să
răspundem cu atenţie asupra FORMEI (cum)
şi FONDULUI (ce) răspunsului.
• Strategii de rezolvare a conflictelor- 5 stiluri
de comportament într-o situaţie conflictuală:

• 1. EVITAREA
• 2. ADAPTAREA
• 3. CONFRUNTAREA
• 4. COMPROMISUL
• 5. COLABORAREA
• EVITAREA
- Cel care evită nu vrea să îşi apere poziţia şi poate dori
să colaboreze cu celălalt, căutând soluţii
- O alegem când subiectul conflictului nu are o miză
mare pentru noi
- Există posibilitatea de a atinge scopurile neconflictual
- Când conflictul are loc între persoane egale ca poziţie
şi putere- evitara complicaţiilor
- Evitantul ştie că nu are dreptate sau vede că
oponentul: are mai multă putere, poziţie mai înaltă, e
în dezechilibru emoţional.
(exemplificări)
• ADAPTAREA
- Seamănă cu evitarea, dar se şi deosebeşte de ea: părţile
implicate în conflict nu evită măsurile comune în vederea
soluţionării conflictului şi interesele lor sunt mai mult luate în
considerare.
- Are loc când între părţi există încredre reciprocă, conciliere,
împăcare, bune intenţii, atitudine prietenească.
- Recurgem la ea când conflictul a atins apogeul şi alegem
păstrarea păcii, făcând concesii reciproce
- Mai putem recurge la ea când, ca parte implicată în conflict,
conştientizăm că problema nu e atât de importantă pentru noi-
suntem gata să luăm în considerare şi să cedăm intereselor
celeilalte părţi.
- În Conflictologie este cea mai acceptabilă metodă de rezolvare
a conflictelor.
(exemplificări)
• CONFRUNTAREA
- Cel care o adoptă tinde să impună celeilalte părţi
propriul punct de vedere
- Se acţionează cu duritate, unilateral, fără a ţine cont
de părerile şi interesele celorlalţi
- Se poate folosi de putere şi influenţă pentru a
intimida, şantaja, forţa etc. pentru dominarea
oponentului şi câştigarea conflictului
- Cel care confruntă e sigur că poziţia lui este cea
corectă
- Nu se fac compromisuri
- Cea mai puţin dezirabilă metodă în soluţionarea
conflictelor
- Abe Wagner şi conceptul de “carefruntation”
(exemplificări)
• COMPROMISUL
- Participanţii la conflict sunt gata pentru concesii
reciproce
- Căutarea căii de mijloc pentru satisfacerea părţilor
implicate
- Compromisurile trebuie verificate dacă sunt potrivite
situaţiei; dacă nu apelăm la celelalte metode menţionate
- Poate fi temporar, până la găsirea unei soluţii optime
- Este util ca soluţie intermediară pentru a evita cearta,
deteriorarea relaţiei, alte daune.

(exemplificări)
COLABORAREA
- Participanţii la conflict au dorinţa de a-şi satisface la
maximul interesele şi caută împreună cale de
rezolvare care să îi mulţumească pe toţi.
- Participanţii ştiu că tema e importantă şi evitarea nu
este de dorit
- Fiecare ţine cont de interesele şi nevoile celuilalt
- Presupune: înţelepciune, răbdare, bunăvoinţă,
capacitatea de a lua hotărâri în comun, înţelegere
- Colaborarea şi Compromisul sunt cele mai productive
stiluri de comportament într-o situaţie conflictuală
deoarece presupun eforturi active, comune, ale tuturor
participanţilor.

(exemplificări)
“Pacea este mai bună decât dreptatea, căci
pacea este dumnezeiască, iar dreptatea
omenească”

Părintele Arsenie Papacioc,

Techirghiol