BIOCHIMIE

 Membrana hematiilor are în structura sa numeroase

tipuri de macromolecule polizaharidice şi
glucoproteice, cu rol de antigene, numite
aglutinogene.
 În plasmă se găsesc o serie de gamaglobuline cu rol
de anticorpi numite aglutinine,

 Cele mai importante aglutinogene întâlnite la om

sunt aglutinogenul Zero (0), A, B şi D, iar cele mai
frecvent întâlnite aglutinine sunt: alfa, omoloaga
aglutinogenului A şi beta, omoloaga aglutinogenului
B.
 Prin excludere reciprocă a aglutininelor si
aglutinogenelor omoloage, în cursul evoluţiei
umane s-au constituit mai multe sisteme
imunologice sangvine. Cele mai importante în
practica medicală curentă sunt:
 Sistemul OAB
 Sistemul Rh (D)
 Potrivit regulii excluderii aglutininelor cu aglutinogenul
omolog (alfa cu A şi beta cu B) nu pot exista indivizi
posesori de aglutinogen A şi aglutinine alfa, sau de
aglutinogen B posesori de aglutinine beta întâlnirea
aglutino­genului cu aglutinina omoloagă duce la conflict
imun, antigen-anticorp, la distrugerea hematiilor şi
moartea individului.

 Combinaţiile şi coexistenţele posibile, tolerate imunologic,

sunt în număr de patru, ce reprezintă cele 4 grupe
sangvine în care se poate repartiza populaţia globului pe
baza sistemului OAB:
 grupa 0 (zero) sau I ;
 grupa A sau a II-a ;
 grupa B sau a III-a ;
 grupa AB sau a IV-a.
Grupa zero.(O)
 Cuprinde toţi indivizii care au pe membrana
eritrocitelor (şi a altor celule) aglutinogenul zero.
În mod natural, acestui aglutinogen nu-i
corespunde o aglutinina anti-zero, în plasma
indivizilor zero pot coexista ambele aglutinine,
alfa şi beta.

Grupa A— cuprinde indivizii ce au pe membrana

hematiilor aglutinogenul A iar în plasmă
aglutinina beta.
Grupa B— indivizi cu aglutinogen B pe hematii
şi aglutinina alfa in plasmă.

Grupa AB - au ambele aglutinogene pe

hematii şi nici o aglutinina în plasmă.

 Cunoaşterea apartenenţei la una din grupele

sangvine are mare importanţă în cazul
transfuziilor de sânge.
Regula transfuziei cere ca aglutinogenul din
sângele donatorului să nu se întâlnească cu
aglutininele din plasma primitorului
 Grupa zero poate dona la toate grupele, el
este donator universal, dar nu poate primi
decât izogrup (de la zero).
Grupa AB poate primi de la toate grupele, este
primitor universal. Această regulă este
valabilă numai în transfuzii unice şi de
cantităţi relativ mici de sânge, până la 500 ml
 În cazul transfuziilor mari şi repetate se
recomandă transfuzia izogrup, deoarece
există pericolul ca aglutininele donatorului să
distrugă hematiile primitorului, sau ca
indivizii de grup A, B sau AB în cazul
transfuziilor repetate cu hematii zero, să
fabrice aglutinine antizero si la o nouă
transfuzie să nu mai tolereze sângele donat.
 S-a constatat că 85% din populaţia globului
mai posedă pe eritrocite, în afară de unul din
antigenele sistemului OAB, un nou antigen
denumit D sau Rh.
 Denumirea Rh provine de la maimuţa Rhesus,

la care toţi indivizii au acest aglutinogen.

 Toţi indivizii posesori de antigen D sunt

consideraţi Rh pozitivi iar cei 15% care nu

posedă aglutinogenul D, sunt Rh negativ.
 În mod natural nu există aglutinine omoloage
anti-Rh dar se pot genera fie prin transfuzii
repetate de sânge Rh+ la persoane Rh-, fie
prin sarcină cu făt Rh+ şi mama Rh¯.
 În ambele situaţii, aparatul imunitar al gazdei
reacţionează faţă de aglutinogenul D ca faţă
de un antigen oarecare, prin activarea
limfocitelor urmată de producerea de
anticorpi anti D (anti Rh).
 Aceşti anticorpi vor reacţiona cu
aglutinogenele Rh de pe suprafaţa hematiilor
şi vor produce hemoliza.
 În cazul mamelor Rh negative al căror soţ este Rh
pozitiv, datorită caracterului dominant al genei care
codifică sunteza aglutinogenuiui D, copiii rezultaţi
vor moşteni caracterul Rh pozitiv.
 Prima sarcină poate evolua normal, deoarece în mod
normal hematiile Rh+ ale fătului nu pot traversa
placenta şi deci nu ajung în circulaţia maternă.
 La naştere însă, prin rupturile de vase sangvine ce au
loc în momentul dezlipirii placentei de uter, o parte
din sângele fetal trece la mama şi stimulează
producţia de aglutinine anti Rh.
 La o nouă sarcină, aceste aglutinine (care pot
traversa capilarele placentare) pătrund în circulaţia
fetală şi pot distruge hematiile şi organele
hematopoetice ale fătului putând duce chiar la
moartea acestuia, atunci când aglutininele sunt în
concentraţie mare
 Definiţie: examen bacteriologic care consta din
prelevarea de secretii de la nivelul cavitatii faringiene.
 Pacientul nu bea si nu mananca in dimineata
recoltarii. NU se spala pe dinti!
 Se recomanda informarea medicului specialist in cazul
in care pacientul a luat recent antibiotice.
 Recoltare:Pacientul va trebui sa incline capul pe spate
si sa deschida gura cat de mult posibil.
 Medicul specialist va efectua presiune pe limba cu
ajutorul unei spatule plate (apasator de limba), apoi
va examina gura si gatul. Cu ajutorul unui tampon
steril se va preleva o mostra de secretii de la nivelul
partii posterioare a faringelui, din jurul amigdalelor si
de la nivelul oricarei zone inflamate a cavitatii bucale.
 Mostra de secretii faringiene poate fi
obtinuta si prin spalatura faringiana.
Aceasta procedura presupune efectuarea
unor gargare cu mici cantitati de apa sarata,
apoi eliminarea lichidului intr-un recipient
steril. Aceasta metoda ofera o cantitate mai
mare de secretii, crescand acuratetea
rezultatului culturii faringiene.
 In cazul copiilor recoltarea se poate efectua
prin punerea pacientului sa tuseasca la
nivelul unui recipient steril, se mai numeste
metoda "metoda placilor tusite". Acest lucru
evita traumatizarea inutila a copilului.
Accidente:
 In timpul recoltarii secretiilor poate aparea

senzatie de voma in momentul atingerii partii

posterioare a faringelui cu tamponul.
 Manevra poate fi dureroasa daca faringele

este inflamat (rosu).

 Cultura faringiana se poate efectua pentru:
◦ determinarea cauzei unei dureri faringiene, majoritatea
durerilor faringiene sunt cauzate de virusuri, o cultura
faringiana ajuta la diferentierea unei infectii bacteriene
de una virala, prin identificarea organismului ce
cauzeaza infectia se poate hotara mai usor tratamentul
◦ pentru identificarea persoanelor care sunt infectate, dar
care nu au simptomatologie, insa pot raspandi infectia,
aceste persoane se numesc purtatori.
◦ Cultura faringiana este o metoda prin care se identifica
prezenta unei infectii bacteriene, fungice (ciuperca) sau
virale la nivelul faringelui. Rezultatul testului este gata
in una sau doua zile, in functie de tipul de
microorganism testat.
◦ De exemplu testarea prezentei infectiei fungice poate
dura mai mult (pana la 7 zile).
Interpretarea analizei:

Normal (rezultat negativ)

 Nu exista crestere a microorganismelor la

nivelul culturii (bacterii, fungi sau virusuri)

Anormal (rezultat pozitiv)
 Exista crestere bacteriana la nivelul culturii.

Cel mai frecvent exista infectii cu bacterii

care produc:
◦ infectii faringiene streptococice, scarlatina sau
febra reumatica (streptococ B hemolitic de grup A)
◦ meningita (Neisseria meningitidis)
◦ difteria (Corynebacteriae diphteriae)
◦ tuse convulsiva (Bordetela pertussis)
Fungii (Candida albicans) care produc
afte, pot creste de asemenea la
nivelul culturii faringiene.
Virusurile care pot creste la nivelul culturii
sunt:
 - enterovirusul
 - virusul Epstein-Barr
 - herpes-virusuri
 In cazul in care se suspecteaza o infectie
streptococica la nivelul faringelui, se
recomanda efectuarea unui test rapid (test
rapid streptococic), inainte de efectuarea
culturii de la nivelul faringelui.

 Rezultatele testului rapid sunt gata in 10

minute (comparativ cu una sau doua zile cat
dureaza cultura faringiana).

 In cazul in care rezultatele testului rapid sunt

pozitive, se poate incepe imediat tratamentul
cu antibiotice.
 - o cultura negativa exclude de obicei, dar nu
intotdeauna, existenta unei infectii faringiene, factori
ce pot influenta rezultatul includ cantitatea de secretii
recoltate, modalitatea de efectuare a culturii, tipul de
cultura efectuata si tratamente anterioare cu
antibiotice

 - sensibilitatea bacteriei la antibiotice

(antibiograma) se poate efectua pentru a alege
tratamentul cel mai adecvat impotriva bacteriei sau
virusului identificat prin cultura faringiana

 - unele persoane pot fi purtatoare de bacterii la

diferite niveluri, dar nu dezvolta semne sau
simptome de infectie; deoarece 30% dintre copii mici
si adolescenti pot fi purtatori, o cultura faringiana
este recomandata in acest caz numai daca istoricul
pacientului si examenul fizic sugereaza prezenta
unei infectii.