CURS 8

BIOCHIMIE
EXAMENE MICROBIOLOGICE
HEMOCULTURA

 Bacteriemia este prezenta in sange a bacteriilor

provenite dintr-un focar septic sau de pe o
mucoasa lezata.

 Frecvent starea bacteriemica este lipsita de expresie

clinica sau se insoteste numai de frison si febra la
care se pot adauga simptome si semne proprii
conditiei care a determinat descarcarea
bacteriemica.
 Septicemia este termenul clinic prin care se
defineste o bacteriemie importanta cu evolutie
clinica neregulata, imprevizibila si grava,
acompaniata de frisoane, febra neregulata,
toxemie, hipotensiune, prostratie, eruptii cutanate
polimorfe si variate, metastaze septice tisulare sau
viscerale.
 Germeni implicati in:

1. Septicemie - Staphylococcus aureus, Escherichia coli

si alte enterobacterii, stafilococ coagulazo-negativ (SCN)
, Pseudomonas, Streptococcus, bacterii anaerobe, levuri.
2. Endocardita - Streptococcus spp., Enterococcus spp.,
Staphylococcus spp.
3. Pneumopatii - Streptococcus pneumoniae, Klebsiella
pneumoniae, Haemophilus influenzae.
4. Meningite - Neisseria meningitidis.
 In functie de poarta de intrare:


1. Pulmonara - Streptococcus pneumoniae, Klebsiella

pneumoniae, Haemophilus influenzae.
2. Cutaneo-mucoasa (cateter, dren) - Staphylococcus
spp.
3. Extractii dentare - Streptococcus spp.
4. Digestiva - Enterobacterii, bacterii strict anaerobe,
Enterococcus spp.
5. Ginecologica - Bacterii strict anaerobe, E.coli,
Enterococcus spp.
6. Infectii si obstructii urinare - Enterobacterii,
Enterococcus spp. 
Principiul hemoculturii

 Hemocultura este un test calitativ pentru detectarea

microorganismelor prezente in sange.
 Sangele, prelevat in conditii de stricta asepsie, este
insamantat in flaconul de hemocultura a carui
compozitie favorizeaza dezvoltarea germenilor aerobi,
anaerobi si microaerofili.
 Multiplicarea bacteriilor depinde insa si de o serie de
factori independenti de conditiile de cultivare:
densitatea germenilor in sange, stadiul lor de
multiplicare,  prezenta in sange a unor substante
inhibitorii.
Interpretarea  rezultatelor

 Absenta cresterii 
 Hemocultura pozitiva - daca in sangele de cercetat au
existat germeni care s-au multiplicat in mediul de
cultura (hemocultura pozitiva), mediul va trece in
camera de expansiune si se va ridica deasupra
mansonului verde al acesteia.
 Interpretarea rezultatului final se face in functie de
contextul clinic si de numarul flacoanelor pozitive in
raport cu cele recoltate.
 Hemoculturi negative
- recoltarea probei s-a realizat dupa
antibioticoterapie;
- recoltarea s-a realizat tardiv in cursul bolii (apar
anticorpii);
- cantitate insuficienta de sange recoltat;
- timp de observatie prea scurt;
- mediu de cultura gresit ales.
Recomandari pentru efectuarea
hemoculturii:

- toate cazurile cu febra de origine neprecizata, mai

ales daca se acompaniaza de semne clinice
evocatoare de infectie;
- sepsis, soc septic;
- pacienti cu endocardita acuta;
- sindrom sugestiv pentru infectie sistemica cu
germeni specifici (febra enterica, bruceloza,
leptospiroza);
- infectii localizate severe (meningite, pneumonii,
supuratii intraabdominale).
Hemocultura este in plus motivata la:

 - bolnavii imunodeprimati (cancer, toxicomani);

- pacientul care este supus unei agresiuni medicale
(cateter, dializa sau interventii chirurgicale) si
prezinta o stare febrila;
- in anumite situatii particulare (femeie insarcinata,
pacient cardiac, diabetic, cu insuficienta renala,
insuficienta hepatica) cand pacientul prezinta febra
de origine neprecizata.
Pregatire pacient

 Prelevarea se efectueaza inainte de tratament

antimicrobian, conform evolutiei predictive a
curbei febrile sau in momentul in care bolnavul
semnaleaza aparitia frisonului.
 In cazul in care acest lucru nu este posibil, sangele
va fi prelevat imediat inaintea administrarii unei
noi doze de antibiotic.
 Se indica prelevarea a trei probe intermitente in
decurs de 24 de ore; in urgente ritmul este la un
interval de 30-60 de minute.
 Dupa recoltarea sangelui, proba de 10 mL sange,
recoltata in seringa se introduce in recipientul cu
mediul de cultura prin inteparea capacului de
cauciuc al acestuia in conditii de stricta asepsie.
 Flaconul se agita bland pentru omogenizarea
acestuia in masa mediului.
 Proba se eticheteaza si se transporta in cel mai scurt
timp de la recoltare la laborator, la temperaturi cat
mai apropiate de 37ºC (cutie izoterma).
 Materiale necesare - seringa sterila de 10  mL;
recipient cu mediu de cultura
 Cantitate recoltata - adult:10 mL;  copil:3-5 mL.
 Cauze de respingere a probei -probe neetichetate;
probe incorect recoltate (nu s-au respectat regulile de
antisepsie); transport necorespunzator.
 Prelucrare necesara dupa recoltare - se ataseaza
camera de expansiune livrata in acelasi kit. Se
incubeaza la 37ºC. Durata incubarii la termostat si
urmarirea probei este in medie de 7 zile. Se impune
incubare mai prelungita la pacientii cu endocardita
subacuta, la probele prelevate sub antibioticoterapie
(pana la 14 zile) sau cand urmarim microorganisme
exigente.
Limite si interferente

 - tratament antimicrobian aplicat inaintea

prelevarii;
- contaminarea sangelui cu flora exogena;
- cantitate insuficienta de sange prelevat;
- frecventa si momentul recoltarilor gresit stabilite;
- mediu de incubare si repicare gresit alese;
- timp de incubare necorespunzator.
 UROCULTURA

 În mod normal urina conţinută în căile urinare este

sterilă, exceptând segmentul inferior al uretrei, învecinat
meatului urinar, prezentând o abundentă floră
microbiană saprofită. Această floră saprofită
contaminează în momentul micţiunii porţiunea iniţială a
jetului urinar.
Examenul bacteriologic al urinii presupune:
 recoltarea adecvată a mostrelor de urină pentru
urocultură,
 transportul corect al probei la laborator,

 estimarea cantitativă a conţinutului bacterian al

uroculturii şi determinarea antibiogramei în cazul
uroculturilor pozitive.
 Recoltarea urinii pentru urocultură se efectuează în
eprubetă sterilă, din porţiunea mijlocie a urinii matinale
emise spontan, după toaleta riguroasă a regiunii
perineale. Acest tip de recoltarea se mai numeşte şi
urocultură “din zbor”.
 Toaleta perineului se va efectua cu apă şi săpun, urmată
de clătire abundentă cu apă sterilă a regiunii
periuretrale.
 Nu se vor utiliza soluţii antiseptice pentru toaletarea
organelor genitale externe.
 Recoltarea urinii pentru urocultură prin sondaj vezical
este utilizată numai la pacienţii comatoşi sau
necooperanţi, deoarece riscul infectării vezicale, chiar
în condiţii riguroase de asepsie, este crescut.
 Recoltarea uroculturii prin puncţie suprapubiană este şi
ea rezervată unui număr restrâns de indicaţii (pacienţi
necooperanţi, cu septicemii sau stare generală foarte
gravă, de vârste extreme).

 După recoltare, urocultura trebuie transportată la

laborator pentru a fi însămânţată pe mediile de cultură
în maxim 60 min (la temperatura camerei, numărul
germenilor conţinuţi în urină se dublează în 30 minute).
În cazul în care acest deziderat nu poate fi îndeplinit,
urocultura va fi conservată la frigider maxim 24 ore.
Estimarea rezultatelor uroculturii cantitative:

 Urocultură pozitivă > 105 UFC/ml;

 Bacteriurie nesemnificativă: 103 – 105 UFC/ml.
 Germenii frecvent implicaţi în determinismul
infecţiilor urinare sunt: Escherichia coli, Proteus,
Pseudomonas, Klebsiella, Enterobacter. Mai rar
sunt izolaţi stafilococul auriu, anaerobi sau
mycoplasme.
 Antibiograma este obligatorie în orice bacteriurie
semnificativă.
EXAMEN BACTERIOLOGIC
SECRETII, PLAGI, FISTULE,
ABCESE
 Secretia purulenta poate apărea în tesuturi și organe
(cutanate, țesut musculo-scheletal, ganglioni,
viscere, cavitati, pe suprafetele tisulare denudate
prin arsuri, plagi); colectiile se pot deschide
spontan prin fistule.
 Puroiul este un exsudat continand fibrina,
leucocite, resturi celulare și microorganisme
 Supuratiile tegumentului implica cel mai frecvent
Staphylococcus aureus și/sau Streptococcus
pyogenes ; pot fi cauzate și de fungi.
 Plagile muscate Pasteurella multocida,
Streptococcus spp, anaerobi.
 Arsurile frecvent sunt infectate cu Staphylococcus
aureus, Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella,
Enterobacter, Enterococi, mai rar alte
ennterobacteriacee. Pot fi implicate și specii de
fungi.
RECOMANDARI:

 Prelevarea probelor uneori este unica și nu se poate

repeta. Se prefera, atunci când este posibil,
punctionarea și aspirarea cu seringa.
 Recoltarea cu tamponul trebuie făcută din
profunzimea plagii, sau atunci când este vorba de
colectii foarte mici.
 Se poate face și recoltare chirurgicala prin biopsie
sau chiuretaj.
 Un rezultat negativ poate aparea ca o consecinta a
prelevarii incorecte sau după tratament cu antibiotice,
de regula absenta creșterii bacteriene semnifica absenta
bacteriilor cultivabile în prelevatul respectiv.

 Rezultatul pozitiv este util în cazul izolarii speciilor

semnificative clinic; dacă au fost izolati germeni
patogeni, dacă au fost izolati germeni în situri normal
sterile sau după catetere, materiale protetice, sau
germeni izolati în cultura pura si asociat cu examenul
microscopic al produsului patologic (inflamatie).