Procese si fluxuri financiare in

economie

Lect. univ. dr. Andrei Stanculescu

 Procese si fluxuri
In societate, derularea oricarei activitati implica formarea si perpetuarea unui complex
de actiuni si relatii, formale sau informale, intre indivizi, grupuri de invidizi, institutii,
comunitati. Activitatea societatii se concretizeaza in procese formative (fabricarea de
bunuri, generarea de informatii, prestarea serviciilor, s.a.) care produc fluxuri de
transfer. Acestea din urma se justifica prin argumentul ca indivizii, grupurile, entitatile
economice cauta in permanenta sa-si satisfaca nevoile primare: de consum, de
informare, de cultura, de socializare, etc.

Prin urmare, un proces formativ reclama existenta unor mijloace pe care initiatorul
procesului le foloseste in vederea realizarii obiectivului urmarit. Daca mijloacele nu se
regasesc in patrimoniul initiatorului, atunci ele trebuie constituite pe baza unui flux de
transfer. Obiect al fluxului de transfer il pot constitui si bunurile, serviciile sau
informatiile generate in urma proceselor formative. Atat mijloacele utilizate cat si
bunurile obtinute se pot exprima fizic, material, informational si valoric.
 Procese si fluxuri
Finantele

Dimensiunea valorica, baneasca, a acestor procese si fluxuri s-a accentuat pe masura

evolutiei activitatii societatii, generand relatii banesti sau financiare.

Þ FINANTELE = stiinta constituirii si administrarii mijloacelor banesti, la dispozitia unei entitati

economice, pentru indeplinirea obiectului sau de activitate, a functiilor si a sarcinilor sale.

Termenul de “finante” isi are originea din limba latina. In secolele XIII si XIV se utilizau
expresiile “finatio”, “financias” sau “financia pecunaria”, avand sensul de plata in bani.

In sens larg, cuvantul “finante” se refera atat la fondurile banesti (aflate la dispozitia unei
entitati economice) cat si la fluxurile banesti, la relatiile financiare care exprima valoric
schimburile, repartitia rezultatelor activitatii economice, adica relatiile economice.

In acest sens, finantele inglobeaza fondurile si fluxurile care caracterizeaza bugetul general
consolidat (bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, s.a.),
operatiunile bancare, operatiunile de asigurari si reasigurari, operatiunile bursiere,
activitatea societatilor comerciale si a persoanelor fizice.
 Finantele

O distinctie majora in sfera finantelor trebuie facuta intre finantele publice

si finantele private, sau intre relatiile financiare publice si relatiile
financiare private.

Pe de-o parte, finantele publice sunt asociate cu statul, cu unitatile

administrativ-teritoriale, precum si cu institutiile publice. Pe de alta parte,
finantele private sunt asociate cu intreprinderile, bancile, societatile de
asigurare si reasigurare, societatile din cadrul pietei organizate de capital
sau pietei leasingului.
 Finantele publice

FINANTELE PUBLICE = relatii de constituire si utilizare a fondurilor de resurse

financiare, la dispozitia statului, pe baza redistribuirii PIB-ului, exprimand un
transfer de resurse banesti fara echivalent si cu titlu nerambursabil.

• constituirea fondurilor publice presupune prelevarea de resurse financiare, prin

impozite si taxe, de la agentii economici;
• utilizarea fondurilor publice implica alocarea resurselor financiare, prin intermediul
cheltuielilor publice, catre alti agenti economici (beneficiari).
 Finantele private

FINANTELE PRIVATE = relatii financiare care apar in procesul formarii si

repartizarii fondurilor banesti la dispozitia intreprinderilor, bancilor,
societatilor de asigurari, etc.

In sfera finantelor private identificam relatiile referitoare la fluxurile de venituri si

cheltuieli ale intreprinderilor, la imprumutarea de resurse banesti in schimbul platii
unei dobanzi, la transferul facultativ sau obligatoriu de resurse in schimbul unei
contraprestatii care depinde de producerea unui eveniment, de cele mai multe ori
aleatoriu (asigurari).
Finante publice vs Finante private

<=>

Relatii financiare publice

vs
Relatii financiare private
(asemanari/deosebiri)
 Finante publice vs Finante private
 ambele se confrunta cu probleme de echilibru financiar, adica de acoperire
a cheltuielilor cu veniturile realizate;

 cea mai mare parte din resursele financiare publice (aproximativ 30% din
PIB in Romania si peste 45% din PIB in statele membre ale UE) se procura
prin masuri de constrangere luate de autoritatile publice (impozite, taxe,
contributii) si intr-o proportie redusa pe baza contractuala (credite, venituri
din inchirieri, privatizari sau alte mijloace); spre deosebire, societatile
comerciale, in general private, isi procura resursele pe baze contractuale in
completarea resurselor proprii (capital social, rezerve, rezultatul nedistribuit,
s.a.);

 intreprinderile se supun conditiilor pietei; nivelul dobanzii si al comisioanelor

la imprumuturi variaza in functie de oferta de capital de imprumut;
 Finante publice vs Finante private
 statul poate sanctiona contribuabilii pentru neplata impozitelor, insa
intreprinderilor sau persoanelor fizice nu le este usor sa “traga” statul la
“raspundere”;

 contra statului se iau cu dificultate masuri de executare silita, in schimb

impotriva societatilor comerciale se pot lua mai usor masuri de executare
silita atunci cand acestea nu isi respecta obligatiile contractuale;

 gestiunea finantelor publice este supusa dreptului public, in vreme ce

gestiunea finantelor private este supusa dreptului comercial;

 finantele publice sunt utilizate in scopul satisfacerii nevoilor societatii, in

scopul maximizarii bunastarii sociale, in vreme ce finantele private servesc
maximizarii profitului si/sau maximizarii averii proprietarilor/actionarilor.
 Conceptia clasica privind finantele

o se fundamenteaza pe doctrina liberala clasica; promotor este Adam Smith –

secolul XVIII;
o se bazeaza pe neinterventia statului in economie;
o statul este privit ca un stat jandarm, furnizand ordine interna, aparare
nationala, relatii diplomatice, reglementarea activitatii societatii, etc.;
o de asemenea, statul furnizeaza servicii de interes public;
o se opune deficitului bugetar; se considera ca activitatea economica este in
general generatoare de inflatie si de deficite in economie (ex: cheltuieli
publice > venituri publice <=> dezechilibru bugetar);
o cere reducerea la minimum a cheltuielilor bugetare -> statul sa nu cheltuie
mai mult decat e necesar -> impozite minime;
o cere ca imprumuturile publice sa fie evitate deoarece genereaza cheltuieli
suplimentare cu dobanzi => conduc la impovararea generatiilor viitoare.
 Conceptia moderna privind finantele

o promotor este J.M. Keynes – prima jumatate a secolului XX;

o se fundamenteaza pe interventia statului in economie <=> exista stari de

dezechilibru (esecul pietei) care trebuie gestionate de autoritati;

o stat = stat providenta = statul bunastarii (+ ocrotire sociala, sanatate,

educatie, s.a.); se implica in solutionarea problemelor de interes social;

o statul isi dezvolta sectorul public: regii autonome, societati de stat, institutii,
etc.
 BIBLIOGRAFIE
 “Finante publice”, Iulian Vacarel (coord.), Ed. Didactica si
Pedagogica, 2007

 Legea finantelor publice nr. 500/ 2002

 Din Legea finantelor publice trebuie pregatite urmatoarele:

• Capitolul I – Definitii

• Capitolul II – Sectiunea I: Principiile Bugetare (universalitatea,

publicitatea, unitatea, anualitatea, specializarea bugetara,
unitatea monetara)

• Capitolul II – Sectiunea II: Rolul Parlamentului, Rolul

Guvernului, Rolul Ministerului Finantelor Publice, Categorii de
Ordonatori de Credite, Rolul Ordonatorilor de Credite