SIMPTOME CHEIE

I.DUREREA

Analiza durerii
1. Sediul (localizarea) la o zona topografica si nu la un
organ (durere in hipocondrul drept si nu durere de ficat);
2. Iradierea poate fi: - tipica – da relatii privind organul de
origine;
- atipica – iradierea durerii in AP.
3. Caracterul sau calitatea (arsura, crampa, gheara) –
compararea durerii cu alte senzatii;
4. Intensitatea (“lovitura de pumnal” in IM);
5. Durata (minute, ore, zile).
6. Frecventa si periodicitatea;
7. Timpi speciali de aparitie;
8. Factori agravanti (alcool, alimentatie);
9. Factori care amelioreaza (alcaline in UG, nitroglicerina
in AP);
10. Simptome de acompaniament (tuse si expectoratie in
pneumonie, greturi si varsaturi in UG).
 II. CEFALEEA

Anamneza trebuie sa precizeze:

• sediul (difuz, hemicranie, occipital, frontal);
• intensitatea;
• caracterul (pulsatil, menghina, de arsura);
• durata;
• orarul (matinal, nocturn);
• factorii agravanti (zgomot, lumina);
• factorii amelioranti (repaus, intuneric, liniste);
• simptome de acompaniament (greturi, varsaturi).
CAUZE:
1) vasculare: a) cefalee vasomotorie (surmenaj, alcoolism, tabagism);
b) tulburari vasculare determinate de spasme de
acomodare (presbitie, astigmatism), staza cerebrala (cord pulmonar
cronic), edem cerebral (glomerulonefrita acuta);
c) modificari ale tensiunii arteriale (HTA, hipotensiune
arteriala).
2) intracraniene (tumori cerebrale, encefalite, meningite, abces
cerebral);
3) extracraniene (nevralgie de trigemen, spondiloza cervicala, otite,
sinuzite).
Migrena (hemicrania) = evolueaza in trei stadii:
a) prodroamele pot fi de ordin psihic (iritabilitate, insomnie)
sau digestiv (anorexie, bulimie);
b) tulburari vizuale (scotom);
c) cefaleea – strict unilateral (obisnuit in regiunea fronto-
orbitara) cu intensitate crescanda (maxima in 1-2 ore),
agravata de lumina, zgomot si miscari, calmata de liniste
si obscuritate; are caracter pulsatil, insotita de greturi
sau varsaturi, durata variabila (ore-zile), terminandu-se
progresiv.
 III. PALPITATIILE

Palpitatia = senzatie neplacuta, incomoda, care consta

in perceperea amplificata si deformata a propriilor batai
ale inimii (normal, acestea raman nesesizate).
Palpitatiile pot fi intalnite in cardiopatii dar si la subiecti al
caror cord este perfect normal (abuz de cafea si tutun).
CAUZE:
1) cardiace (extrasistole, fibrilatia atriala, tahicardia
paroxistica);
2) extracardiace: afectiuni pleuropulmonare (pleurezia
masiva), digestive (colecistopatii, hernia hiatala),
mediastinale, nevropati (nod in gat, neliniste, oftat).
Forme:
1. palpitatii intermitente (extrasistole);
2. palpitatii paroxistice – survin in atacuri, apar brusc,
dureaza ore sau zile si se termina brusc (tahicardie
paroxistica, fibrilatie atriala paroxistica);
3. palpitatii persistente – afectiuni valvulare sau congenitale
ale inimii, hipertiroidism, anemie, insuficienta aortica,
tahicardie sinusala.
 IV. FEBRA

Febra (hipertermia) = cresterea temperaturii corpului

peste valorile normale (> 37°C).
CAUZE:
1. boli infecto – contagioase (bacteriene, virale);
2. infectii locale (plaga infectata, abces, flegmon);
3. afectiuni maligne (leucemii, boala Hodgkin, cancer renal,
pulmonar, pancreatic);
4. colagenoze (LED, dermatomiozita);
5. RAA;
6. de natura medicamentoasa.
Gradul de febra:
1. stare subfebrila (37° - 38°C);
2. febra moderata (38° - 39°C);
3. febra ridicata (39° - 41°C);
4. hiperpirexie (> 41°C).
Evolutia febrei se face in trei perioade:
1. Perioada initiala (de debut, ascensiune, invazie sau de
crestere a temperaturii) – stadium incremente – poate
dura minute, ore sau zile. Cresterea T poate fi brusca,
obisnuit precedata de frison (senzatie de frig insotita de
tremuraturi inegale, neregulate, de scurta durata, ale
intregului corp, datorate contractiilor musculare care
 determina intensificarea arderilor in organism si deci
cresterea termogenezei), ca in malarie, pneumonie
bacteriana, sau lenta, progresiva (febra tifoida).
2. perioada de stare – stadium fastigium – apogeul curbei
termice, care poate imbraca diferite aspecte (in platou,
febra remitenta, febra recurenta); dureaza ore, zile sau
saptamani.
3. perioada de declin (de defervescenta, de scadere a T) –
stadium decremente – in care predomina termoliza.
Scaderea temperaturii la valori normale poate fi:
- brusca (“in criza”) ca in pneumonia bacteriana si malarie.
- lenta (“in liza”), treptata, in timp de cateva zile, ca in
pleurezia serofibrinoasa, febra tifoida.
Concomitent cu criza termica (revenirea T la normal)
are loc o criza sudorala (transpiratii abundente, o criza
poliurica (creste diureza), o criza hematica
(nr.globulelor albe revine la normal) si se normalizeaza
nr.respiratiilor si frecventa pulsului.
TIPURI DE FEBRA
1. Febra continua (in platou) = mentinerea T la un nivel
ridicat (38°- 39°C) cu oscilatii de 1°C intre T de
dimineata si T de seara, cu o durata de 5 – 14 zile
(pneumonie bacteriana, febra tifoida, erizipel).
2. Febra intermitenta = crestere brusca a T pana la 39°-
40°C (acces febril) care dupa 2-3 ore scade brusc la
normal (infectii urinare si biliare, malaria). In malarie,
febra intermitenta este periodica, accesele febrile
utandu-se repeta zilnic (febra cotidiana), la 2 zile (febra
terta) sau la 3 zile (febra quarta).
3. Febra remitenta = variatii cu diferente mai mari decat
1°C in cele doua etape ale zilei, fara ca limita inferioara
sa scada sub 37°C (supuratii pulmonare, tuberculoza
pulmonara grava, septicemie, flegmoane).
4. Febra ondulanta = curba ascendenta atinge un apogeu,
apoi descreste treptat, zi de zi, atingand valori subfebrile,
dupa care ciclul se repeta (boala Hodgkin, bruceloza).
5. Febra recurenta = perioade (cateva zile) de afebrilitate;
se deosebeste de febra ondulanta prin ascensiunile si
scaderile bruste (sau treptate) ale T.
6. Febra hectica = oscilatii zilnice mari, de 2°- 5°C
(septicemie, forme grave de TBC);
7. Febra de tip invers = T mai ridicata dimineata decat
seara (TBC pulmonara grava);
8. Febra in”cocoasa de camila” = in doua faze, prima de
febra urmata de revenirea T la normal, a doua de
crestere continua a T, pana la valoarea maxima (viroze);
9. Febra neregulata = oscilatii febrile nesistematizate,
neputand fi incluse in nici unul din tipurile de febra
descrise (abces pulmonar, bronsiectazie,
angiocolecistite).
 Hipotermia = scaderea T sub valorile normale (< 36°C a
T axilare).
CAUZE:
- expunere la frig;
- inanitie si casexie;
- insuficienta hepatica grava;
- mixedem;
- come (cu exceptia celor neurologice si septice);
- colaps cardiovascular;
- intoxicatii (morfina, digitala);
- perioada imediat urmatoare starilor febrile (septicemie).
 V. OBOSEALA

Greu interpretabila, apare dupa suprasolicitari fizice sau mentale

(miastenie, Addison, anemie, boli ale inimii si pulmonare,
neoplasme, infectii).

VI. VERTIJUL
Tulburare a functiei labirintice care se datoreaza afectarii nervului
vestibulocohlear.
Anamneza trebuie sa precizeze:
1. este continuu sau paroxistic;
2. tendinta de cadere intr-o anumita directie;
3. severitatea (cade?);
4.variatia cu pozitia;
5. fenomene asociate (varsaturi, surzenie, tiuituri).
CAUZE:
- traumatisme cranio-cerebrale;
- vertijul pozitional benign declansat de o migrena;
- idiopatice;
- alte cauze: viroze respiratorii, jocuri pe calculator, stress.
Examenul fizic:
1.urechi, inclusiv functie labirint;
2.sistem nervos;
3.aparat cardio-vascular;
4.ochi;
5.semne de toxemie.
PRINCIPALE SIMPTOME PE APARATE
SI SISTEME
 I. APARATUL RESPIRATOR

1. TUSEA
2. EXPECTORATIA
3. DISPNEEA
4. DUREREA TORACICA
5. HEMOPTIZIA
 1. TUSEA

1.a. Definitie.
Tusea – act reflex declansat de o iritare a cailor respiratorii,
al carui efect este expulzarea continutului arborelui
bronsic (aer, secretii, corpi straini).
 1.b.CARACTERELE TUSEI

1. Circumstantele aparitiei: - spontan;

- provocata (efort, emotii)
2. Caracterul paroxistic sau permanent.
3. Orarul: - tusea matinala (“toaleta bronhiilor” in
bronsiectazie),
- tusea vesperala (TBC),
- tusea nocturna (afectiuni cardiace),
- tusea continua (infectii respiratorii).
4. Ritmul: - tusea obisnuita,
- chinta.
5. Intensitatea:- tuse stinsa,
- tuse afona,
- tuse latratoare.
6. Tonalitatea: - metalica (pneumotorax),
- bitonala (paralizia nervului recurent),
- aspra, ragusita (laringita).
7. Productivitatea: - tusea seaca sau uscata, neproductiva,
cu timbru aspru (pleurita, pleurezie),
- tusea umeda, cu expectoratie.
 2.EXPECTORATIA
2.a. Definitie

Expectoratia – eliminarea pe gura, in timpul tusei, a

substantelor secretate sau excretate de caile respiratorii,
iar produsul sau este sputa.
2.b. Caracterele expectoratiei:
Bronsita cronica: - mucopurulenta, cantitate variabila
(mai mare dimineata);
Astmul bronsic: - mucoasa albicioasa, gelatinoasa, cu
mici particule opalescente (sputa “perlata”);
Bronsiectazie: - abundenta, matinala, sedimenteaza in
patru straturi (spumos, mucos, seros, purulent),
favorizata de anumite pozitii ale bolnavului, fetida in
puseele acute;
Pneumonia pneumococica – rosie-caramizie sau ruginie,
vascoasa;
Cancerul bronho-pulmonar – hemoptoica (“jeleu de
coacaze”);
Abcesul pulmonar – vomica masiva sau fractionata,
purulenta; Vomica = evacuare masiva si brusca a
continutului (100-1000 ml) unei cavitati din parenchimul
pulmonar, ca urmare a stabilirii unei legaturi intre
cavitate si o bronhie.
Tuberculoza pulmonara – muco-purulenta sau
hemoptoica.
 3. DISPNEEA

a. definitie.
b. cauze.
c. forme.
d. clasificare.
3.a. Definitie
Dispneea = tulburare a respiratiei tradusa subiectiv prin
“senzatia lipsei de aer”(sufocare) si obiectiv prin
modificarea unuia sau mai multor parametri ai miscarilor
respiratorii (frecventa, ritm, amplitudine).
 3.b. CAUZELE DISPNEEI

• Insuficienta respiratorie de origine pulmonara:

- dispnee obstructiva,
- dispnee restrictiva.
• Insuficienta respiratorie de origine extrapulmonara:
- afectiuni cardiovasculare,
- afectiuni nervoase,
- afectiuni hematologice.
 3.c. FORME DE DISPNEE

• Tahipneea (polipneea) – miscari respiratorii de

frecventa mare (> 16 – 18 resp./min) si amplitudine
mica.
• Bradipneea - miscari respiratorii de frecventa redusa
(< 10 resp./ min).
- expiratorie insotita de “wheezing”,
- inspiratorie insotita de cornaj sau stridor

si de tiraj.
• Respiratia (dispneea) neregulata – se prezinta sub
urmatoarele tipuri:
 a) respiratia Cheyne – Stokes - alternante de polipnee
neregulata, in care respiratia se accelereaza si creste in
amplitudine pana atinge un maxim, apoi descreste
treptat pana la apnee, perioada care dureaza 10-30
secunde, apoi ciclul reincepe.
- este intalnita in tumori si hemoragii cerebrale,
insuficienta cardiaca severa si intoxicatii cu Morfina.
b) respiratia Küssmaul - se desfasoara in patru timpi
egali:inspir amplu, profund si zgomotos, pauza, expiratie
sacadata, pauza si ciclul se reia.

c) Respiratia Biot – miscari respiratorii neregulate,

intrerupte periodic de apnee cu o durata de 5-30
secunde, fara a avea caracter repetitiv.
- este intalnita in acidoza diabetica si uremica.
 3.d. CLASIFICAREA DISPNEEI
a)In raport cu severitatea:
grad I:dispnee la eforturi mari;
grad II:dispnee la eforturi moderate;
grad III:dispnee la eforturi mici;
grad IV:dispnee la repaus.
b) In raport cu conditiile de producere, dispneea poate
surveni: - la efort (afectiuni pulmonare si
cardiovasculare);
- in repaus, accentuata de decubit, in cursul
bolilor ce afecteaza ventilatia si circulatia pulmonara.
c) Din punct de vedere al caracterelor temporale, dispneea
poate fi: - continua (insuf.cardiaca severa);
- legata de anumite momente ale zilei (dispneea
vesperala).
d) evolutiv: - dispnee cu caracter acut (dispnee paroxistica)
- dispnee cu caracter cronic.
 4.DUREREA TORACICA

a) originea durerii d.p.d.v. etiopatogenetic;

b) caracterele durerii;
c) valoarea semiologica a durerii;
d) diagnostic diferential;
e) cauzele durerii toracice.
 4.a. Etiopatogenetic

Origini:- viscerele si tesuturile

intratoracice;
- peretele toracic;
- coloana vertebrala;
- abdomenul.
 4.b. Caracterele durerii toracice:

• modul de debut: - brusc (pneumonie, pleurezie),

- insidios (cancer pulmonar).

• sediul durerii: - apical (cancer pulmonar),
- anterior (traheo-bronsite),
- antero-lateral (pneumonie, pleurezie),
- inferior (origine pleurala),
- retrosternal (etiologie cardiaca, esofag.)
• intensitatea: - mica, moderata sau intensa (junghi).
• factorii care influenteaza durerea: - tusea si efortul,
- repausul.
 4.c. Valoarea semiologica a durerii toracice

• durere toracica cu semne de acompaniament:

- pneumonie (junghi toracic + tuse + dispnee + febra);
- pleurezie (durere cu debut brusc si intensitate
crescanda + tuse seaca);
- pneumotorax (durere violenta cu debut brusc + tuse
seaca + dispnee accentuata);
- infarct pulmonar (durere cu debut brusc + hemoptizie
+ dispnee pronuntata);
- cancer bronho-pulmonar (durere surda si progresiva +
tuse + hemoptizie);
- bronsita acuta si traheita (durere cu caracter de
arsura care cedeaza cand apare expectoratia).
• durere toracica izolata:
- primul semn in pleurezie si cancer pulmonar.
• lipsa durerii: - Astm bronsic;
- Emfizem pulmonar;
- Bronsita cronica;
- Bronsiectazie.
 4.d.Diagnostic diferential
• durere cardiaca (coronariana);
• durere parietala;
• alte dureri: - durerea nervoasa : - Zona Zoster;
- nevralgie intercostala.
- durerea vertebrala;
- durerea esofagiana;
- durerea sanului;
- durerea umarului;
- Sdr. Titze.
• dureri netoracice: - abdominale;
- retroperitoneale.
 4.e.Cauzele durerii toracice:

• bronhopulmonare,
• pleurale,
• cardiovasculare,
• mediastinale,
• parietotoracice,
• abdominale.
 5. HEMOPTIZIA
5.a. Definitie.

Hemoptizia reprezinta eliminarea pe gura, prin tuse,

de sange provenit din aparatul respirator.
Dupa cantitatea de sange eliminat, hemoptizia poate fi:
a) mica (<100 ml);
b) mijlocie (100-200 ml);
c) mare (200-500 ml);
d) abundenta (>500 ml).
 5.b. CAUZELE HEMOPTIZIEI

• Afectiuni respiratorii: - tuberculoza;

- pneumoconioze;
- cancerul pulmonar;
- pneumonia;
- bronsiectazia;
- chistul hidatic;
- corpi straini intrabronsici;
- infarctul pulmonar.
• Afectiuni cardiovasculare: - valvulopatii (stenoza
mitrala).
• Afectiuni extrapulmonare: - mediastinale (tumori);
- sanguine (trombocitopenii,
leucoze);
- insuficienta hepatica si
renala;
- periarterita nodoasa.
• Diverse: - tratament cu anticoagulante;
- traumatism toracic.
 5.c. DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL

HEMOPTIZIA HEMATEMEZA
• Precedata de tuse • Precedata de greturi si
varsaturi
• Exprimata prin tuse • Exprimata prin voma
• Sange aerat • Sange neaerat
• Sange de culoare rosu • Sange de culoare rosu-
aprins inchis spre negru
• Sange cu eventual mucus • Sange cu resturi
alimentare
• Anamneza: afectiune • Anamneza: afectiune
• pulmonara. digestiva
 II. APARATUL CARDIO-CIRCULATOR

1. PALPITATIILE
2. DISPNEEA
3. DUREREA PRECORDIALA
4. EDEMELE
5. ALTE SIMPTOME
 1. PALPITATIILE

Palpitatia = senzatie neplacuta, incomoda, care consta

in perceperea amplificata si deformata a propriilor batai
ale inimii (normal, acestea raman nesesizate).
Palpitatiile pot fi intalnite in cardiopatii dar si la subiecti al
caror cord este perfect normal (abuz de cafea si tutun).
CAUZE:
1) cardiace (extrasistole, fibrilatia atriala, tahicardia
paroxistica);
2) extracardiace: afectiuni pleuropulmonare (pleurezia
masiva), digestive (colecistopatii, hernia hiatala),
mediastinale, nevropati (nod in gat, neliniste, oftat).
Forme:
1. palpitatii intermitente (extrasistole);
2. palpitatii paroxistice – survin in atacuri, apar brusc,
dureaza ore sau zile si se termina brusc (tahicardie
paroxistica, fibrilatie atriala paroxistica);
3. palpitatii persistente – afectiuni valvulare sau congenitale
ale inimii, hipertiroidism, anemie, insuficienta aortica,
tahicardie sinusala.
 2. DISPNEEA

Dispneea = senzatia de “lipsa de aer”.

Tipuri de dispnee:
1. Dispneea de efort (progresiva):
- apare in timpul unui efort fizic;
- se accentueaza pe masura ce efortul se intensifica;
- retrocedeaza dupa incetarea efortului.
- anamneza = dispneea are evolutie progresiva (apare
la eforturi care inainte erau bine tolerate), apare seara
(dispnee vesperala);
- obiectiv = dispneea este de tip inspirator / expirator si
se manifesta prin tahipnee.
 - cauze: insuficienta ventriculara stanga
incipienta, hipertensiunea arteriala pulmonara, stenoza
mitrala, IC globala.
2. Dispneea de repaus (permanenta):
- se manifesta in repaus;
- se accentueaza la eforturile cele mai mici
(inclusiv conversatie);
- pe masura ce se accentueaza, pacientul are
tendinta la ortopnee;
- obiectiv = dispneea este de tip tahipnee
inspiratorie / expiratorie;
 - cauze: insuficienta cardiaca stanga, pericardita
exudativa;
- mecanisme principale de producere a dispneei
de efort si de repaus: 1. staza venoasa pulmonara (orice
efort fizic, din cauza scaderii capacitatii de propulsie a
VS, produce o acumulare de sange stagnant in reteaua
venoasa pulmonara care determina tulburari in
schimburile gazoase pulmonare, cu hipoxemie si acidoza
– excita centrul respirator);
2. acumularea de produsi acizi,
rezultati din catabolismul anaerob al muschilor.
3. Dispneea paroxistica.
Forme: a) astmul cardiac (AC);
b) edemul pulmonar acut (EPA).
a) Astmul cardiac = atac brusc (noaptea sau la scurt timp
dupa un efort fizic) de dispnee, fortand pacientul sa ia
pozitie de ortopnee; atacul dureaza cateva minute
(rareori depaseste 30 min).
Se insoteste uneori de tuse seaca sau de foarte putina
expectoratie mucoasa.
b) Edemul pulmonar acut = forma cea mai grava a dispneei
paroxistice si o mare urgenta medicala.
Apare brusc, in timpul noptii (dar si ziua dupa efort),
obligand pacientul sa adopte pozitia de ortopnee.
Pacientul este anxios, agitat, palid, cu buzele si
extremitatile uneori cianotice, cu transpiratii reci; la
inceput tusea este seaca, apoi criza de dispnee se
intensifica rapid, apare expectoratie abundenta,
spumoasa, seroasa, rozata (prezenta sangelui
tranzvazat in alveolele pulmonare), care curge ca un
suvoi din gura pacientului.
Cauze: IVS (in cardiopatii hipertensive, ischemice,
aortice) si leziuni valvulare mitrale.
Mecanismul dispneei paroxistice: cresterea
excitabilitatii centrului respirator si centrilor vasomotori ai
circulatiei pulmonare, ca urmare a stazei pulmonare
consecutiva obstacolului realizat de IVS sau de barajul
mitral.
In AC, totul se limiteaza la o congestie venoasa
pulmonara, fara transudat in alveole; in EPA se produce
si o modificare a permeabilitatii peretelui capilaro-
alveolar, permitand transudarea lichidului sero –
sangvinolent, care invadeaza plamanul.
4.Dispneea periodica de tip Cheyne – Stokes =
alternarea unor perioade de respiratii frecvente si ample,
cu scurte perioade de apnee (pacientii cu IVS).
5. Dispneea de cauze extracardiace – survine ca un
fenomen asociat la un pacient cardiac; apare in boli ale
aparatului respirator (emfizem, astm, fibroze pulmonare),
anemii severe, obezitate, nevroze.
 3. DUREREA PRECORDIALA (DP)

Dupa cauze, caractere si semnificatie, DP este de

origine: 1. cardiaca: a) organica (leziuni ale cordului si
vaselor mari);
b) functionala (vegetativa).
2. extracardiaca: a) afectiuni ale structurilor
peretelui toracic;
b) afectiunile coloanei
vertebrale dorsale;
c) afectiuni pleuro-pulmonare.
 I.DUREREA CARDIACA DE ORIGINE CARDIACA
Durerea precordiala de natura organica

1.Insuficienta coronariana
Durerea anginoasa – neconcordanta dintre nevoile in
oxigen ale miocardului si irigatia efectiva pe care o poate
asigura sistemul arterelor coronare; rezultatul este o
ischemie (hipoxie) a miocardului, in cursul careia
procesele biochimice desfasurate determina aparitia
unor metaboliti patologici si acidozei locale, care
constituie stimulii chimici ai durerii.
Durerea anginoasa este intalnita in: angina pectorala,
infarctul miocardic, sdr.coronariene intermediare,
cardiopatii de alta natura, unele stari circulatorii
functionale.
a) Durerea din angina pectorala:
Caractere: - sediul precordial sau retrosternal (aratata cu toata palma);
- iradiaza in umarul stang, membrul superior stang, pe
marginea interna a bratului, antebratului si ultimele doua degete ale
mainii stangi;
- caracter constrictiv (gheara);
- se acompaniaza de anxietate (senzatie de moarte iminenta);
- apare de regula la efort;
- durata scurta (3-5 min);
- cedeaza in repaus si la administrarea sublinguala de
nitroglicerina.
b) Durerea din infarctul miocardic
Are aceleasi caractere ca si durerea din angina pectorala;
difera intensitatea si durata (> 30 min) si nu se calmeaza la
repaus sau la administrarea de nitroglicerina (cedeaza la
morfina)!!
c) Durerea din sdr.coronariene intermediare
Are caractere “intermediare” intre cele ale anginei pectorale
de efort si cele ale infarctului miocardic.
d) Durerea anginoasa din alte cardiopatii (stenoza aortica).
e) Durerea anginoasa din unele stari circulatorii functionale
(angina pectorala “functionala”): anemiile severe produc
scaderea continutului in oxigen al sangelui, tahicardia
paroxistica determina reducerea relatica a debitului cardiac.
2. Durerea precordiala din pericardita acuta;
3. Durerea pericardica din bolile aortei pot fi de tipul
anginei pectorale sau sub forma unor dureri atroce care
iradiaza in spate de-a lungul coloanei vertebrale, in
anevrismul disecant al aortei.
 Durerea precordiala de natura “functionala”

Apare in starile de nevroza, in absenta oricarei cardiopatii.

Caractere: - se prezinta ca o intepatura localizata
punctiforma la apex (aratata cu un singur deget);
- foarte scurta durata (cateva secunde);
- fara legatura cu efortul fizic, aparand obisnuit in
stari de emotie si surmenaj;
- insotita de alte simptome majore ale nevrozei
(iritabilitate, cefalee, insomnii, astenie).
 II. DUREREA PRECORDIALA DE ORIGINE
EXTRACARDIACA

1. Afectiuni ale structurilor peretelui toracic:

- tegumente (zona zoster);
- muschi (miozite, mialgii);
- nervi (nevralgii intercostale);
- coaste (fracturi);
- articulatii (artrite si artroze);
DP din aceste afectiuni are urmatoarele caracteristici:
- sunt influentate de miscarile respiratorii;
- se exacerbeaza la apasarea regiunii dureroase;
- se extind uneori si in afara regiunii precordiale.
2. Afectiunile coloanei vertebrale dorsale (spondilita,
spondiloza, hernia de disc).
DP prezinta aceleasi caractere descrise in afectiunile
structurilor peretelui toracic.
3. Afectiunile pleuro-pulmonare (pleurita, pleurezia
stanga, pneumopatia acuta, infarctul pulmonar stang).
Caracterele DP: - de junghi;
- exacerbate de miscarile respiratorii;
- dureaza zile.
4. Afectiunile digestive: esofagita si hernia hiatala se
insotesc de dureri retrosternale cu caracter de arsura
(pirozis); ulcerul gastric, litiaza biliara si pancreatita
acuta pot determina dureri cu iradiere in regiunea
precordiala.
 4. EDEMELE

Edemul = acumulare de lichid in tesutul celular

subcutanat, cu infiltratia hidrica a pielii.
Caracteristici:
Pielea edematiata: - este lucioasa si transparenta;
- cu stergerea cutelor obisnuite;
- pierderea elasticitatii;
- prin apasarea pe un plan osos
(tibian, maleolar) apare o
depresiune locala (godeu) prin
eliminarea apei din zona respectiva, cu revenirea la
forma anterioara odata cu intoarcerea apei la locul de
unde a fost indepartata.
Edemul cardiac - aspect clinic:
- alb apoi cianotic;
- simetric, decliv, cu evolutie ascendenta;
- intermitent, cu caracter vesperal;
- moale si dur;
- dureros in formele care se instaleaza
rapid; altfel evolueaza nedureros;
- coexista cu alte semne de insuficienta
cardiaca (cianoza, turgescenta jugularelor, hepatomegalie
dureroasa);
- cauze: - insuficienta cardiaca dreapta;
- insuficienta cardiaca globala;
- pericardita cronica constrictiva.
 5. ALTE SIMPTOME

1. Hepatalgia = durere difuza in hipocondrul drept si

epigastru, secundara congestiei pasive a ficatului din
IVD.
2. Simptome pulmonare:
a) dureri toraco-bazale de efort (congestia pasiva a
plamanilor in IVS si SM);
b) tusea in bolile de inima se produce prin:
• staza pulmonara cronica (valvulopatii mitrale, IVS),
care favorizeaza suprainfectia bronhiilor, ajungandu-se
la o bronsita de staza;
• compresiune in mediastin (in SM, atriul stang dilatat,
comprima n.recurent, determinand o tuse iritativa).
c) Hemoptizia este consecutiva:
- hipertensiunii pulmonare (SM);
- trombozelor arteriale pulmonare si emboliilor
pulmonare urmate de infarcte pulmonare;
- anevrismului aortic rupt intr-o trahee sau bronhie.
d) Expectoratia poate fi:
- spumoasa si rozata (EPA);
- seromucoasa (bronsita cardiaca prin staza pulmonara
cronica);
- mucopurulenta (infectie secundara).
3. Epistaxisul apare:
- la copii si adolescenti in atacurile de RAA;
- la adult in HTA;
- in supradozarea unui tratament cu anticoagulante.
4. Raguseala
Vocea poate deveni voalata sau ragusita, uneori bitonala,
prin compresiunea n.recurent, de un atriu stang excesiv
marit (SM).
5. Simptome digestive:
a) inapetenta, greturile si varsaturile apar in IVD (produce
staza hepatica si portala), supradozarea de digitala, AVC
secundar unor boli cardiovasculare (HTA), infarctul de
miocard;
b) disfagia apare in compresiuni asupra esofagului, prin
dilatarea masiva a AS (SM);
c) sughitul sugereaza compresiune mediastinala
(anevrism aortic, SM cu atriu stang mare, pericardita
exudativa);
d) durerile abdominale - localizarea epigastrica a durerii
din cardiopatia ischemica dureroasa (AP, IM).
6.Tulburari auditive
Perceperea unor zgomote anormale (tiuituri si pocnituri)
in HTA.
7.Tulburari de vedere
- muste zburatoare;
- hemianopsie;
- amauroza;
- cecitate in HTA si embolii cerebrale (valvulopatii,
endocardita bacteriana).
8.Tulburarile somnului:
a) insomnia;
b) hipersomnia – caracteristica CPC, in care contrasteaza
insomnia nocturna si somnolenta excesiva si incoercibila
diurna.
9. Cefaleea – se intalneste in:
a) HTA;
b) AVC;
c) arterita temporala de tip Horton (cefalee intensa si
roseata pe traiectul unei artere temporale);
d) CPC (cefalee difuza).
10. Lipotimia si sincopa
Pierderea cunostintei pentru o durata scurta (secunde -
1-3 minute), ca urmare a insuficientei acute a irigatiei
cerebrale.
In lipotimie, functia cardiaca este pastrata, dar debitul
sanguin cerebral este insuficient; in sincopa se produce
o oprire tranzitorie a functiei de pompa a inimii.
Semiologic, sincopele si lipotimiile se pot sistematiza
astfel: a) de efort, apar in stenoza aortica si pulmonara
stranse, hipertensiune arteriala pulmonara excesiva;
b) spontane, in tahicardie paroxistica, BAV total;
c) prin AVC, in embolii cerebrale (complicatii ale
SM), hemoragii, tromboze si spasme vasculare
cerebrale (complicatii ale HTA);
d) posturale sau ortostatice, prin hipotensiune
arteriala in ortostatism (DZ, ateroscleroza).
11. Febra
a) Febra apartinand bolii de baza, care in evolutia ei poate
prezenta si determinari cardio-vassculare (boli
infectioase, septicemii acute, RAA);
b) Febra care constituie unul din simptomele ce insotesc
boala cardio-vasculara in mod obisnuit (IM, pericardita,
tromboflebita acuta);
c) Febra care indica o complicatie a bolii cardio-vasculare
(endocardita bacteriana subacuta, care complica o boala
valvulara).
 III. APARATUL DIGESTIV

1. GREATA
2. ANOREXIA
3. VARSATURILE
4. DIAREEA
5. CONSTIPATIA
6. DUREREA
 1. GREATA

GREATA = senzatie de repulsie fata de alimente sau

nevoia de a varsa, resimtita in faringe sau epigastru;
precede varsatura sau este de sine statatoare.
Se insoteste de tulburari nervoase si vasomotorii variate:
paloare, transpiratie, hipersalivatie, senzatie de gol in
epigastru, tahicardie, hipotensiune.
Cauze: - afectiuni digestive;
- colici (biliara, nefretica);
- migrena;
- sarcina;
- boli neurologice;
- boli renale (insuficienta renala cronica);
- boli infectioase (stadiul prodromal);
- hipercalcemie;
- alcoolism;
- rau de aer sau de mare;
- medicamente (digitala, metronidazol, antibiotice)
 2. ANOREXIA

ANOREXIA = lipsa poftei de mancare de cauza nervoasa.

Cauze: - depresie;
- stress;
- oboseala cronica;
- anxietate netratata;
- diete necontrolate medical.
 3. VARSATURILE

VARSATURILE = expulzarea brusca si fortata, pe gura,

a continutului gastro-intestinal, precedata de greata
(ceea ce o diferentiaza de regurgitare).
Varsatura este un act reflex cu centru vomitiv in:
• bulbul rahidian,
• cai centripete (trigemen si glosofaringian),
• cai centrifuge (nervul vag, frenic si nervii intercostali).
Se desfasoara in trei faze:
a) premonitorie (vagotonica) - stare de rau;
- jena epigastrica;
- transpiratii;
- paloare;
- bradicardie.
b) ejectie: contractia musculaturii gastrice, abdominale si
diafragmului, in timp ce pilorul se inchide iar cardia se
deschide; determina expulzarea brusca si cu forta a
continutului gastric in esofag si apoi in gura, in una sau
mai multe reprize.
c) post-vomica: senzatie de usurare, recolorarea
tegumentelor, puls normal.
Cauze:
1.digestive: - ulcer gastric si duodenal;
- stenoza pilorica (benigna, maligna);
- atonie gastrica (vagotomie, gastropareza
diabetica);
- tumori gastrice si duodenale;
- ocluzie intestinala;
- apendicita, peritonita;
- fistula gastrocolica;
- hepatita acuta;
- cancer de cap de pancreas.
2.neurologice: - cresterea presiunii intracraniene (tumori);
- meningita;
- epilepsie;
- migrena;
- hipertensiune arteriala maligna.
3.toxice: - medicamente (digitala);
- intoxicatii alimentare.
4.metabolice (toxine endogene): - uremie;
- acidocetoza;
- hipercalcemie.

5.renale: - colica renala;

- insuficienta renala acuta si cronica.
6.ginecologice: - sarcina;
- tumori sau procese inflamatorii pelviene.
7.cardiovasculare: infarct de miocard.
8.respiratorii: chinte de tuse violente.
9.psihice:psihoneuroze.
 Dupa punctul de plecare al excitatiilor, varsatura poate fi
periferica si centrala.
1. Varsaturile periferice: apar prin mecanisme reflexe in
diferite afectiuni: - digestive (gastrice, intestinale,
peritoneale, hepatice);
- extradigestive (ureche medie, labirint)sau diverse situatii
(calatorie pe mare sau cu avionul).

2. Varsaturile centrale: - apar spontan, fara efort,

- au caracter exploziv,
- nu sunt precedate de greata;
- se intalnesc in: - tumori si abcese
cerebrale,meningite,hemoragii
cerebro-meningee
Analiza varsaturilor:
1.cantitatea: obisnuit 200-300 ml; > 1 litru in stenoza
pilorica.
2.frecventa: variaza in raport cu boala si faza sa evolutiva;
pot fi: - rare (ulcer gastric si duodenal, intoxicatie cu
digitala);
- frecvente (gastrite acute, stenoza pilorica);
- incoercibile (disgravidie, uremie).
3.orarul: - v.matinale: alcoolism, sarcina, tumori cerebrale.
- v.posprandiale precoce (gastrite acute) sau
tardive (ulcer duodenal); in stenoza pilorica varsaturile
apar la 12-48 de ore de la ingestia alimentelor
(abundente, contin resturi alimentare ingerate cu 24 de
ore inainte).
4.mirosul: - ranced (staza gastrica, stenoza pilorica);
- fecaloid (ocluzie intestinala, fistula gastrocolica)
- de acetona (DZ decompensat).

5.continutul: - apoase – mucoase (gastrite, sarcina);

- alimentar (stenoza pilorica, ulcer gastric si
duodenal);
- biliar (afectiuni colecisto-duodenale);
- fecaloid (ocluzie intestinala, fistula
gastrocolica);
- sanguinolent (hematemeza);
- purulent (deschiderea unui abces in stomac).
 4. DIAREEA
DIAREEA = eliminarea frecventa de scaune, neformate, si
cu resturi alimentare nedigerate sau incomplet digerate
(macro- sau microscopic).
“Falsa diaree” = scaune formate din parti solide amestecate
cu lichide, in care digestia este completa.
Cauze:
1.digestive: a) boli infectioase (febra tifoida si paratifoida,
dizenteria) si parazitare (ascaridioza, trichinoza, teniaza,
lambliaza);
b) diareea gastrogena (aclorhidrii, gastrectomia,
vagotomia);
c) diareea enterogena (insuficiente secretorii);
d) diareea biliara (icter mecanic, dischinezii biliare);
e) diareea pancreatogena (insuficienta de secretie
externa);
f) diaree postantibioterapie (prin disbioza intestinala);
g) procese lezionale localizate (tuberculoza intestinala,
boala Crohn, cancer intestinal, rectocolita hemoragica,
polipoza, diverticuloza, pneumatoza chistica,
ateroscleroza mezenterica, adenopatii mezenterice);
h) malabsorbtie (intoleranta la lapte, enteropatie glutenica,
afectiuni pancreatice).
2) extradigestive: - nervoase (emotionale);
- endocrine (Basedow, Addison, DZ);
- renale (IRC decompensata).
Mecanismele care stau a baza producerii diareei:
1) cresterea motilitatii intestinale (produce accelerarea
tranzitului intestinal si secundar absorbtie insuficienta de
apa si digestie incompleta);
2) cresterea secretiei intestinale;
3) prezenta unor produse patologice (sange, puroi, mucus).
Simptomatologie:
- generala: - febra (intoxicatii alimentare, dizenterie, febra
tifoida);
- scaderea apetitului;
- pierderea in greutate;
- oliguria.
- functionala: - durere abdominala difuza sau localizata;
- tenesme cu garguimente;
- scaune multiple de consistenta lichida, cu resturi
alimentare, uneori mucus, puroi, sange.
Investigatii paraclinice:
a) examen coprologic (macro-, microscopic, chimic,
bacteriologic);
b) rectoscopia (precedata de tuseu rectal);
c) suplimentar (examen radiologic baritat al intestinului, teste ale
functiei de absorbtie intestinala si ale functiei pancreatice).
 5. CONSTIPATIA

CONSTIPATIA = evacuare intarziata a continutului

intestinului gros (>48 h) insotita de un sdr.coprologic
caracterizat prin cantitate redusa si consistenta crescuta
a materiilor fecale si digestie completa.
Dischezia sau constipatia rectala = intarziere in
evacuarea materiilor fecale din rect, tranzitul in restul
intestinului gros fiind normal.
Cauze:

1.constipatia “primitiva” (“habituala”) – tulburari functionale

motorii ale intestinului gros (miscari propulsive
insuficiente) la care se adauga tulburari in actul
defecatiei (inhibitie voita sau reflexa a defecatiei),
sedentarism, felul alimentatiei, conditii de igiena.

2. constipatia simptomatica - leziuni obstructive ale

colonului de origine intrinseca (neoplasm, boala Crohn)
sau extrinseca (cancer uterin); megacolon;hemoroizi;
fisuri anale; boli metabolice si endocrine (porfirie,
mixedem, hiperparatiroidism); boli neurologice (tabes
dorsalis, parkinsonism); ulcer duodenal, colon spastic.
Simptomatologie:
- senzatie de plenitudine abdominala;
- dureri pe topografia colonului;
- greturi, varsaturi;
- diminuarea apetitului;
- eructatii;
- pirozis;
- meteorism, flatulenta;
- cefalee, ameteli;
- astenie fizica si psihica;
- insomnie.
Investigatii paraclinice:
- examen coprologic;
- rectoscopia (precedata de tuseu rectal);
- clisma baritata.
 6. DUREREA

DUREREA
Durerea abdominala poate fi prezenta sub forma acuta,
care imbraca tablou clinic de colica, sau cronica.
Cauze:
I. DUREREA ABDOMINALA ACUTA
A. Cauze frecvente:
1. gastro-intestinale: - ulcer gastric sau duodenal
perforat, apendicita acuta, toxiinfectii alimentare, ocluzie
intestinala, infarct intestinal;
2. hepato-biliare: colecistita acuta, colica biliara.
 3. pancreatice: pancreatita acuta;
4. alte cauze: colica nefretica, salpingita acuta.
B. Cauze mai rare:
1.digestive: peritonita primitiva, parazitozele
intestinale, infarctul splenic, hepatita virala.
2.genito-urinare: infarctul renal, torsiunea testiculara;
3.nervoase: tabes dorsalis, zona zoster;
4.metabolice: DZ (precoma), hiperlipemia esentiala,
hemocromatoza, porfiria acuta intermitenta, intoxicatia cu
Pb, crizele hemolitice din sferocitoza ereditara.
5.vasculare: anevrismul disecant de aorta;
6. durere iradiata: infarctul de miocard, pneumonia,
radiculita.
CRONICA INTERMITENTA:
1.cauze digestive: refluxul gastroesofagian, ulcerul
gastric si duodenal, angiocolecistopatiile cronice, apendicita
cronica, gastritele si duodenitele, boala Crohn, tumorile
maligne (colon, ficat), diverticul Meckel, pancreatita cronica,
angina abdominala.
2.alte cauze: infectiile peretelui abdominal, periarterita
nodoasa, spondiloza si tumorile coloanei vertebrale,
sdr.nevrotic
Originea durerii:
1) viscerala (perforatia unui viscer abdominal si iritatia
peritoneala secundara scurgerii continutului acestuia, distensia
si inflamatia organelor viscerale);
2) vasculara (infarctele viscerelor abdominale);
3) parietala (afectiuni ale coloanei vertebrale si nervilor rahidieni);
4) centrala (tabes dorsalis, tumori cerebrale);
5) extra-abdominala (durere iradiata in abdomen de la plaman
sau inima).
.
Semiologia durerii abdominale
Istoricul durerii are in vedere:
1) caracterul (“arsura” in ulcerul gastric si duodenal, “lovitura
de pumnal” in perforatia unui viscer abdominal);
2) intensitatea (foarte intensa in afectiunile abdominale grave);
3) localizarea (da relatii asupra organului bolnav);
4) iradierea (umarul drept in colica biliara);
5) durata (ore in colici, saptamani in perioadele dureroase
ulceroase);
6) frecventa (cotidiana / zile sau saptamani)
7) timpii speciali de aparitie (postprandial in ulcer, caracter
sezonier de primavara-toamna in ulcer);
8) factorii agravanti (alimente iritante, cafea, alcool);
9) factorii care produc ameliorarea (medicatia alcalina in ulcer);
10) simptomele de acompaniament (greturi, varsaturi, diaree,
constipatie).
 Investigatii de laborator:
• probe de sange (HLG, bilirubinemia, amilazemia);
• examen de urina;
• examen radiologic (pe gol si cu substanta de contrast);
• ECG.
Diagnostic diferential:
• durerea renala (litiaza, pielonefrita);
• durerea pleurala (pneumonie si pleurezie diafragmatica);
• durerea cardiaca (infarctul de miocard);
• durerea vertebrala, parietala si cea din sfera genitala la
femei (salpingita).
 IV. APARATUL RENAL

1. ANURIA
2. DISURIA
3. HEMATURIA
4. POLIURIA
5. NICTURIA
6. DUREREA COLICATIVA
1. Anuria = suprimarea formarii de urina la nivelul rinichilor
(diureza < 100 – 150 ml/24 h); este totdeauna patologica
si poate avea caracter tranzitoriu (IRA) sau definitv (IRC
stadiu terminal).
Cauze:
a) Prerenala prin reducerea irigatiei glomerulilor functionali,
secundara scaderii volumului sangvin circulant (soc
hemoragic, deshidratare severa);
b) Renala – boli renale cu interesare predominant
glomerulara (GNA) sau predominant tubulara (leziuni
tubulare ischemice sau toxice)
c) Mecanism reflex (colica, interventie chirurgicala).
Anuria trebuie diferentiata de falsa anurie (postrenala
sau urologica produsa prin obstructie ureterala (calcul,
compresiune, ligatura), cu blocarea drenarii urinii spre
vezica. Diferentierea fata de retentia de urina se face
prin sondaj.
2. Disuria (mictiunea dificila)
Este recunoscuta si exprimata de bolnav prin:
a) depunere de efort pentru inceperea, desfasurarea si
terminarea mictiunii;
b) reducerea presiunii si calibrului jetului urinar;
c) intreruperea mictiunii si reluarea ei dupa mici eforturi.
Cauze:
a) vezicale (tumori si calculi care comprima colul);
b) extravezicale (tumori pelvine, leziuni medulare, uretrite,
stenoze uretrale, adenom si cancere de prostata).
3. Hematuria = prezenta sangelui in urina, provenit din
rinichi si caile urinare.
Clasificare:
1. in raport cu aspectul si culoarea:
a) macroscopica (urina de culoare rosu-deschis,
rosu-inchis sau brun inchis);
b) microscopica (ex.microscopic al sedimentului
urinar evidentiaza > 3 hematii/camp, aspectul urinii fiind
normal).
2. in raport cu momentul aparitiei hematuriei, se poate
stabili si sediul acesteia, folosind “proba celor trei
pahare”, cu care se recolteaza separat urina de la
inceputul, mijlocul si sfarsitul mictiunii: hematuria initiala
(in primul pahar) este de cauza uretro-prostatica;
hematuria terminala (al treilea pahar) evidentiaza o
cauza vezicala, iar hematuria totala (in toate cele 3
pahare) - cauza renala.
3. in raport cu prezenta sau absenta altor simptome:
a) simptomatica (insotita de durere, tulburari de diureza si
mictiune);
b) asimptomatica (izolata, neinsotita de alte simptome).
Cauze:
1. Boli parenchimatoase renale: GNA, GNC, cancer,
tuberculoza, pielonefrita acuta, tromboza si embolie
renala, hipertensiune maligna, rinichi polichistic,
nefropatii, endocardita bacteriana, boli ereditare,
nefropatia diabetica, nefropatia analgetica, necroza
papilara, traumatismul renal.
2. Boli ale tractului urinar (bazinet, ureter, vezica, prostata,
uretra): calculi, cancer, hidronefroza, cistite,
traumatisme, adenom si cancer de prostata.
3. Diverse: boli hematologice, infectioase acute, tratament
cu anticoagulante.
Diagnostic diferential:
a) urina inchisa la culoare (oligurie, icter obstructiv) sau de
culoare rosie (hemoglobinurie, mioglobinurie, porfinurie,
administrare de piramidon, sfecla rosie);
b) sange de origine genitala la femei.
4. Poliuria = cresterea volumului urinar > 2000 ml / 24 h;
poate fi tranzitorie si persistenta, fiziologica si patologica.
a) Poliuria tranzitorie poate fi: - fiziologica in aport crescut
de lichide si dupa expunere la frig;
- patologica – dupa accesul
de tahicardie paroxistica, epilepsie, AB si AP, in
covalescenta unor boli infectioase acute (pneumonie,
hepatita virala), in faza poliurica a IRA, dupa
administrare de diuretice (sdr.nefrotic, IC, ciroza
hepatica).
b) Poliuria permanenta apare intotdeauna in conditii
patologice: diabet insipid, DZ, potomanie, IRC
compensata.
Mecanisme de producere:
a) cresterea filtratului glomerular (frig, stress, criza termica
a unei boli febrile);
b) diminuarea reabsorbtiei de apa ca rezultat al eliminarii
urinare de glucoza, substanta osmotic activa (DZ);
c) diminuarea reabsorbtiei de apa prin scaderea activitatii
ADH (diabet insipid, ingestie crescuta de apa) sau a
scaderii receptivitatii la ADH (faza poliurica a IRA).
5. Nicturia = schimbarea ritmului nictemeral normal de
formare si eliminare a urinii, in sensul egalarii sau
inversarii raportului dintre diureza din timpul zilei si cea
nocturna, in favoarea acesteia din urma.
Cauze:
a) renale: IRC cu poliurie, prostatite;
b) extrarenale: IC, ciroza hepatica.
Mecanism de producere:
- ameliorarea circulatiei renale in clinostatism.
6. Durerea colicativa = durere paroxistica secundara unei
distensii a cailor urinare superioare.
Caracteristici:
a) debut brusc, de obicei nocturn;
b) intensitate mare (“lovitura de pumnal”), obligand
pacientul sa ia pozitie antalgica (“cocos de pusca”);
c) sediul lombar (unilateral);
d) iradiere tipica descendenta, pe traiectul ureterului-flanc
si fosa iliaca, organele genitale externe si partea interna
a coapsei.
e) durata – minute, ore, zile, intrerupta de perioade de
acalmie.
f) factori favorizanti (precipitanti) – trepidatii (calatorie cu
diverse autovehicule), efort fizic, cura hidrominerala,
caldura excesiva.
g) factori care amelioreaza – antispastice, opiacee;
h) simptome de acompaniament - urinare (polakiurie,
disurie, hematurie, oligurie);
- digestive (greturi,
varsaturi);
- cardiocirculatorii
(bradicardie, paloare, transpiratii).
Examen obiectiv:
Pacient anxios, agitat, transpirat, cauta pozitie antalgica,
afebril, sensibilitate la palparea regiunii lombare.
Cauze:
- litiaza renala in 90% din cazuri (migrarea unui calcul);
- cancer;
- infarct, TBC si traumatism renal;
- administrare de sulfamide si citostatice (eliminarea unei
cantitati crescute de acid uric).
 SISTEMUL GANGLIONAR
Adenopatie = tumefierea ganglionilor.
Caracterele adenopatiei:
1. localizarea adenopatiei = se poate limita la unul sau la
mai multi ganglioni dintr-o grupa ganglionara (regiune)
sau la mai multe grupe ganglionare superficiale si
profunde (adenopatie generalizata, poliadenopatie).
In adenopatia regionala (localizata) – cauza este
inflamatorie sau neoplazica.
Adenopatia subclaviculara stanga semnifica metastazarea
unui proces neoplazic la distanta (cancer gastric – ggl.
Virchow-Troisier) sau de vecinatate (cancer faringian sau
tiroidian). Poliadenopatiile se intalnesc in cadrul unei
proliferari limfoide si reticuloendoteliale (leucemie, boala
Hodgkin).
2. marimea ggl. = de la dimensiunea unei alune la cea a
unei portocale; adenopatie mica sau moderata
(microadenopatie) in mielom multiplu, reticuloze si
adenopatie marcata sau extrema (macroadenopatie) in
leucemia limfatica cronica, boala Hodgkin.
3. forma = regulata (rotunda, ovalara) sau neregulata.
4. consistenta = moale (inflamatii acute), ferma (inflamatii
cronice), dura (proces tumoral, metastaze).
5. sensibilitate = ggl.nedurerosi (metastaze, boala
Hodgkin) sau durerosi (inflamatii acute).
6. mobilitatea pe planurile profunde = mobili (lues primar
si secunar) sau nemobili (adenopatii tumorale).
7. tendinta la fistulizare = adenopatia tuberculoasa.
8. tendinta la confluare = in adenopatii inflamatorii acute
si cronice si in cele proliferativ-tumorale.
9. caracterul uni- sau bilateral = simetric (leucemia
limfatica cr.) sau asimetric (boala Hodgkin).
10. semne asociate = febra, splenomegalie.
Ganglionii profunzi:

1.ggl.intratoracici nu sunt decelabili la examenul clinic

dar, cand devin masivi, pot da semne de compresiune
mediastinala. Pt.decelare – Rx.

2.ggl.intraabdominali si retroperitoneali sunt decelabili

la palpare doar cand au un volum considerabil; pot da
fenomene de compresiune (ascita si edem la membrele
inferioare). Pt.decelare – echo, Rx cu subst.de contrast
(limfografie).
 Cauzele adenopatiilor

I. Adenopatii inflamatorii:
1. adenopatii infectioase:
a) acute: - angine;erizipel;panaritii;mononucleoza
infectioasa;rubeola.
b) cronice: - tuberculoza;sifilis;bruceloza;histoplasmoza.
2. Adenopatii neinfectioase: - sarcoidoza.

II. Adenopatii maligne:

1. metastaze ganglionare.
2. hemopatii maligne: - leucoze;boala Hodgkin;
limfosarcom;mielom multiplu.
 SISTEMUL NERVOS

1. ATITUDINI
2. ECHILIBRUL STATIC
3. ECHILIBRUL DINAMIC
4. MOTILITATEA VOLUNTARA
5. REFLEXELE
6. MISCARILE INVOLUNTARE
 1. ATITUDINI

Atitudinea (pozitia) pacientului in pat poate fi:

1) normala, activa, libera, de decubit indiferent si
posibilitate de miscare, asemanatoare unei persoane
sanatoase.
2) pasiva: adinamica, flasca, pacientul fiind tintuit la pat,
fara posibilitatea de a-si schimba pozitia din cauza
pierderii tonicitatii musculare (in boli grave).
3) fortata: caracteristica unor boli in care pacientul adopta
instinctiv o anumita pozitie pentru a calma un simptom
(dispneea, durerea) – pozitie antalgica:
a) ortopneea: pacientul sta la marginea patului, sprijinit pe
maini (in criza de astm bronsic, astm cardiac si EPA,
insuficienta cardiaca globala); in aceasta pozitie,
hematoza se face in conditii mai bune, intrucat o parte
din sangele care stagneaza in mica circulatie trece in
partile declive, iar muschii respiratori accesorii intra in
functie, ajutand dinamica respiratorie.
b) decubit lateral – in pleurezie, la inceput pe partea
sanatoasa pentru evitarea durerii, mai tarziu, odata cu
acumularea lichidului, pe partea bolnava pentru a lasa
libera expansiunea plamanului sanatos si, astfel a
compensa pe cel partial scos din functie.
c) decubit ventral – in crizele de ulcer gastric si duodenal:
pacientul sta ghemuit, alasand cu pumnul regiunea
epigastrica.
d) “cocos de pusca” - decubit lateral, capul in
hiperextensie, gambele flectate pe coapse si acestea pe
abdomen (in meningita).
e) genupectorala: sprijinit pe coate si genunchi (“rugaciune
mahomedana”), in pericardita exudativa.
f) torticolis: inclinarea unilaterala a capului si limitarea
miscarilor din cauza contracturii muschilor latero-
cervicali (boli ale coloanei vertebrale cervicale).
g) opistotonus: decubit dorsal, extensie fortata a corpului,
care descrie un arc, avand ca puncte de sprijin capul si
calcaiele (in tetanos, afectiune in care s-au descris si
alte pozitii “emprostotonus” – pozitia fatului in uter,
“pleurostotonus” – contractura muschilor laterali de o
singura parte, “ortotonus” – interesarea intregii
musculaturi simetrice, corpul avand o pozitie rigida).
h) alte pozitii fortate: - decubit dorsal cu coapsele in
semiflexie (peritonita, colecistita acuta, ulcer perforat);
- cautari de noi pozitii antalgice si
agitatie psihomotorie (colica renala si biliara).
 2. ECHILIBRUL STATIC
ECHILIBRUL STATIC (statiunea verticala) – este tulburat
in: - leziuni ale: - sistemului vestibular;
- sistemului extrapiramidal
(Parkinson);
- tabes;
- polinevrite.

Proba Romberg: pacientul in pozitie verticala, cu

picioarele apropiate, cu varfurile si calcaiele lipite, este
rugat sa inchida ochii.
Proba Romberg pozitiva = pacientul nu poate mentine
aceasta pozitie (tabes, polinevrite).
Proba Romberg negativa = la cerebelosi.
 3. ECHILIBRUL DINAMIC

ECHILIBRUL DINAMIC (mersul)

Poate prezenta urmatoarele tulburari:
a) spasmodic – mers rigid, greoi, tarand picioarele
(scleroza in placi);
b) “tarat” – cu cautarea unui punct de sprijin pentru maini si
dupa ce-l gaseste , pacientul isi trage piciorul
(parapareze);
c) “cosit” – duce lateral membrul inferior bolnav, descriind
un semicerc (hemipareza spastica);
d) “stepat” – piciorul cade balant, pacientul flecteaza mult
gamba pe coapsa si coapsa pe bazin pentru a nu atinge
solul cu varful degetelor (paralizia nervului sciatic
popliteu extern);
e) “rigid” – mers cu pasi mici, cu corpul aplecat inainte
(Parkinson);
f) “dansant” – topait (coree);
g) “talonat” – pacientul prezinta o dimensionare gresita a
miscarilor, ridica membrul inferior mai sus si-l fixeaza pe
sol cu calcaiul (tabes);
h) “ebrios” – in “zig-zag”, nesigur, pe doua carari
(sdr.cerebelos);
i) “leganat” – “de rata” sau “mersul salutand”, cu aplecarea
pe spate la fiecare pas (luxatie unilaterala congenitala de
sold).
 4. MOTILITATEA VOLUNTARA

MOTILITATEA VOLUNTARA (activa)

Motilitatea activa poate prezenta un deficit partial
(pareza) sau total (paralizie).
Denumirea paraliziei este in raport cu segmentele afectate:
• monoplegie = paralizia unui membru;
• hemiplegie = paralizia unei jumatati de corp cu membrele
respective;
• paraplegie = paralizia ambelor membre inferioare;
• tetraplegie = paralizia membrelor superioare si inferioare.
In cazul parezei se folosesc termenii: monopareza,
hemipareza, parapareza si tetrapareza.
 6. REFLEXELE

A. Reflexele cutanate – se cerceteaza excitand pielea cu

un varf de ac: - reflexul palmo – mentonier = excitatia
regiunii tenare produce contractia muschilor barbiei
homolateral, in leziuni piramidale;
- reflexele cutanate abdominale (superior,
mijlociu si inferior) = cu pacientul in decubit dorsal, se
excita pielea abdomenului si se obtine normal contractia
muschilor abdominali in regiunea corespunzatoare
(reflex diminuat sau abolit in leziuni piramidale).
- reflexul cutanat plantar = excitatia marginii externe a
plantei de la calcai spre degete produce normal, flexia
degetelor; in leziuni piramidale, degetul mare face o
miscare de extensie (semnul Babinski), care poate fi
insotita de desfacerea in evantai a celorlalte degete.
 B. Reflexele osteo – tendinase (ROT)
Cercetarea ROT se face cu un ciocan de reflexe,
percutandu-se tendonul si obtinandu-se contractia
muschiului respectiv: - reflexul rotulian – percutia
tendonului rotulian determina extensia gambei pe coapsa;

- reflexul achilian – percutia tendonului lui Achile

produce contractia tricepsului sural.

Modificarile patologice ale ROT:

a) diminuate sau abolite in: tabes, mielite, nevrite, polinevrite;
b) exagerate in leziuni piramidale.
Clonusul = producerea unor miscari ritmice, regulate si
involuntare, la nivelul rotulei (examinatorul apasa brusc
rotula in jos cu primele doua degete de la mana,
mentinand aceasta pozitie) sau piciorului (miscare brusca
de flexie dorsala a piciorului); apare in leziuni piramidale.
C. Reflexele pupilare: - fotomotor – reactia la lumina;
pacientul priveste in departare, se acopera cu palmele
ochii, se asteapta cateva secunde si apoi se descopera
brusc, pe rand, cate un ochi; normal se micsoreaza
(mioza);
- de acomodare la distanta – se cere
pacientului sa urmareasca degetul examinatorului (situat
la 15 cm); normal la apropierea degetului pupila se
micsoreaza, iar la departarea lui se dilata (midriaza).
Pierderea reflexului fotomotor cu pastrarea celui de
acomodare la distanta este intalnita in sifilisul nervos
(semnul lui Argyll – Robertson).
 7. MISCARILE INVOLUNTARE
a) Tremuraturile = miscari involuntare ritmice, egale si de -
amplitudine mica.
b) Convulsiile = contractii voluntare bruste, neregulate si
intermitente care duc la deplasari ale segmentelor.
Pot fi generalizate si partiale, iar dupa durata tonice si
clonice.
c) Fasciculatiile musculare = contractii limitate la fibrele
musculare, care se traduc prin miscari ondulante ale
muschilor (siringomielie).
d) Miscarile coreice = dezordonate, bruste, de amplitudine
variabila, ilogice, accentuate de miscarile voluntare;
diminua in repaus si dispar in somn.
e) Miocloniile = contractii involuntare bruste, de scurta
durata, ca cele determinate de curentul electric, localizate
la un singur muschi sau la un grup muscular, nu dispar in
somn, nu produc miscari ale segmentelor (encefalita
epidemica, uremie).
f) Crampele functionale = contractii tonice, trecatoare,
limitate la un grup muscular care participa la un act
profesional, intotdeauna acelasi (crampa scriitorului,
pianistului, innotatorului).
h) Ticurile = miscari bruste, cu caracter semi-constient,
accentuate de emotii, diminuate de vointa; dispar in somn.
i) Trismusul = contractia maseterilor cu imposibilitatea
deschiderii gurii (tetanie, tetanos, epilepsie).