Termocuplul.

Noțiuni generale

Termocuplul (sau termoelementul) este traductorul de temperatură eel

mai răspândit în industrie, pentru un interval foarte larg de temperaturi şi o
varietate de condiţii de măsurare. Principiul de măsurare se bazează pe
efectul termoelectric (efect Seebeck): apariţia unei tensiuni electromotoare
într-un circuit format din două conductoare (A şi B, Figura 5) de natură
diferită ale căror joncţiuni P1 şi P2 se află la temperaturi diferite (T1 > T2).
Această tensiune depinde de:
- potenţialul electrochimic al metalelor din care sunt realizate
joncţiunile termocuplului;
- diferenţa de temperatură T1 - T2.
În general temperatura unei joncţiuni este cunoscută şi este menţinută
constantă fiind denumită temperatura de referinţă (în cazul de faţă T 2 = ct.).
Temperatura T1 este necunoscută şi valoarea ei se obţine introducând
joncţiunea P1 în mediul a cărui temperatura dorim să o măsurăm.
 Termocuplurile industriale

Termocuplurile industriale datorită condiţiilor de lucru, sunt aşezate în

mod obişnuit în armături de protecţie. Termocuplurile trebuiesc prevăzute
cu termoelectrozi de prelungire (numiţi şi conductori de compensare)
flexibili, legaţi intre plăcuţa de borne a termocuplului şi conductoarele care
merg spre aparatura de măsurare. Aceşti conductori de compensare joacă
rolul de a deplasa joncţiunea de referinţă în afara zonei de influenţă
termică din jurul termocuplului. Ei sunt realizaţi din materiale mai ieftine,
specifice fiecărui tip de termocuplu, şi satisfac condiţia de identitate
termoelectrică adică nu afectează t.e.m. dezvoltată de termocuplu.
Tabelele indicatoare sau diagramele de t.e.m. sunt bazate de obicei pe
menţinerea joncţiunii de referinţă la temperatura de 0° C. În
consecinţă, trebuie facută o corecţie manuală sau automata pentru a
adăuga la t.e.m. observată real, tensiunea joncţiunii de referinţă
raportată la valoarea de 0° C. În unele instrumente indicatoare,
temperatura joncţiunii de referinţă se menţine la o valoare fixă (60°C)
cu ajutorul unui termostat, iar corecţia se aplică automat în aşa fel
încât instrumentul să indice temperatura corectă .În alte cazuri,
temperatura joncţiunii de referinţă rămâne la temperatura mediului
ambiant, iar corecţia se face prin elemente electrice sensibile la
temperatura, introduse în circuitul de măsurare (de exemplu, o punte
Wheatstone neechilibrată cu termistor).