Politici publice

Actori
Curs 4
Actorii implicaţi în procesele de politici
publice
- Nu este posibilă o enumerare exhaustivă a
acestora (diferă în funcţie de ţară, perioadă şi
problema în cauză)
- Implicarea actorilor variază în timp
Definiţie
Prin actori ai unei politici publice se înţelege
indivizii, organizaţiile şi instituţiile care participă
în procesul de elaborare a politicilor publice,
chiar dacă unii au o participare mai activă decât
alţii. Actorii pot aparţine atât instituţiilor statului,
organizaţiilor societăţii civile, cât şi organizaţiilor
internaţionale (Howlett, R. & Ramesh, M.)
Actorii implicaţi în procesele de politici
publice
Actorii pot fi împărţiti în două cat. (Colebatch):
• - idividuali (cetăţeni, Preşedinte, etc.),
• - colectivi (Parlament, Guvern)
În funcţie de poziţia acestora (Kingdon):
- Din interiorul sistemului politico-administrativ
- Din afara sistemului politco - administrativ
 Criterii pentru participanţii la
procesele de politică publică
H.K. Colebatch (1998) - 3 criterii – ptr. identificarea
actorilor: autoritatea, expertiza şi ordinea.
Autoritatea
H.K. Colebatch def. pol. pub. ca fiind rezultatul
deciziei celor care deţin autoritatea în domeniul
pol. pub. respective. Autoritatea conferă dreptul
unor instituţii de a participa şi de a lua decizii în
procesul de elaborare a pol. pub. Autoritatea îi
deosebeşte pe acei actori care au dreptul
conform legii de a participa în acest proces de cei
care trebuie să îşi susţină dreptul de a fi implicaţi.
 Criterii pentru participanţii la
procesele de politică publică (cont.)
Deţinerea autorităţii nu se referă doar la instituţia
responsabilă pentru luarea deciziei finale cu
privire la o problemă de politică publică, ci şi la
ceilalţi actori care pot participa la luarea deciziei.
Autoritatea nu poate să anticipeze participarea
anumitor actori în procesul de formulare.
Autoritatea poate să ajute la realizarea unei
distincţii între o decizie autorizată de politică
publică şi o părere exprimată de către ceilalţi
participanţi.
 Criterii pentru participanţii la
procesele de politică publică (cont.)
Expertiza
Deţinerea expertizei relevante pentru rezolvarea
unei probeleme de pol. pub. poate conferi unor
persoane/instituţii dreptul de a participa la
rezolvarea acesteia.
Deţinerea expertizei nu este corelată cu poziţia din
cadrul structurilor instituţionale
S-a observat că experţi provenind din domenii
diferite pot defini o problemă de pol. pub. în mod
diferit şi pot propune soluţii diferite.
 Criterii pentru participanţii la
procesele de politică publică (cont.)
Reguli
Prin reguli se înţelege acele legi şi regulamente care
ghidează activitatea instituţiilor publice. Ele
definesc cine participă în procesul de elaborare a
pol. pub., cine este responsabil pentru luarea
unei decizii şi ce proceduri trebuie urmate până
să se ajungă la luarea unei decizii (Ostrom 1990).
Probl. complexe şi mai mulţi actori – nevoie de
reguli.
 Actori din sfera sistemului politico-
administrativ
Parlamentul
Instituţie centrală în sfera actorilor de pol. pub..
Comisiile parlamentare, membrii, staff tehnic
(consilieri).
Guvernul şi aparatul executiv
Rol central în elaborarea şi implementarea de
pol. pub..
Puterea diferă în funcţie de regimul politic.
 Actori din sfera sistemului politico-
administrativ
Guvernul deţine o serie de resurse care îi conferă
un rol principal în elaborarea politicilor publice
(Howlet & Ramesh 1995):
Resurse umane, informaţiile şi resurse financiare.
Preşedintele
Atribuţiile Preşedintelui diferă în fiecare ţară.
Puterea de influenţare a politicilor publice deţinută
de Preşedinte este mai degrabă informală şi
poate fi exercitată prin: influenţarea opiniei
publice sau prin influenţara unei părţi a clasei
politice.
 Actori din sfera societăţii civile
Mass-media
Mass-media poate influenţa agenda decidenţilor prin
manipularea informaţiilor pentru definirea acelor
probleme pe care publicul le consideră importante.
Grupuri de interese
Impactul pe care grupurile de interese îl au asupra
formulării şi implementării pol. pub. variază în funcţie
gradul de organizare al acestora, de numărul de
membri şi de resursele financiare, politice şi
informaţionale avute la dispoziţie.
Acestea pot di organizaţii informale sau structurate în dif.
tipuri de ONG-uri
 Actori din sfera societăţii civile
Institutele de cercetare
Uneori acestea sunt asociate cu anumite
interese politice, dar în general ele încearcă să
îşi menţină o imagine de autonomie
intelectuală faţă de guvern sau de partidele
politice pentru a putea fi luate în considerare.
Pot fi organizate în cadrul universităţilor sau
independent de acestea
 Roluri ale actorilor de politică publică
Caracteristici
Perspectiva

Rol Valori Scopuri Critici

Raţionalist Analist Aplicarea Care pot fi Eşec în a
politic/ metode descoperite conştientiza
planificator ştiinţifice limitele

Tehnician Expert/ Training/ Stabilite de Specializare

specialist expertiză alţii pe un dom.

Incrementalist Politician Menţinere Stabilite de Conservator

Status quo noi cereri

Reformist Cetăţean/ Schimbare Preocupări de Nerealist

lobbyist conţinut
 Relaţiile care există între actori de
politică publică
În literatura de specialitate sunt propuse două
dimensiuni : o dimensiune pe orizontală şi una
pe verticală (Colebatch 1998).
Pe verticală, politicile publice pot fi analizate din
perspectiva relaţiilor ierarhice existente între
diferite instituţii şi a modului în care deciziile
de politică publică sunt transmise de la
instituţiile care iau decizia către cele care sunt
responsabile de implementarea acesteia.
 Relaţiile care există între actori de
politică publică
Această abordare pune accentul pe acţiunea
instrumentală (de a implementa politici publice), pe
alegerea raţională şi pe autoritatea legitimă de a
acţiona.
Pe orizontală, pol. pub. sunt analizate din perspectiva
relaţiilor care există între actorii care participă la
elaborarea politicilor publice şi între care nu există
relaţii de subordonare. Această abordare recunoaşte
necesitatea colaborării. Teoriile care au la baza această
abordare sunt preocupate de analizarea naturii
legăturilor dintre organizaţii, modul în care aceste
legături s-au format şi menţinut în timp.