LEZIUNI PRODUSE DE

TEMPERATURI SCĂZUTE
Traumatimele produse prin frig det. tulb. locale şi
generale ce trebuie privite prin interrelaţia frig-
reactivitatea organismului
Crioagresiunea poate conduce la:
 hipotermie
 degerături
 “îngheţare lentă” (“picior de tranşee”, eritem pernio
acut sau cronic)
 Etiopatogenie
Cedarea de căldură este dependentă de factori:
 Fizici:
- conductibilitate calorică mediu = f(umiditate)
- viteza curenţilor de convecţie
- S schimb caloric
- Δtimp
 Biologici intrinseci:
- rasiali, constituţionali, vârstă, nutriţie
- profesionali, antrenament, surmenaj
- patologie asociată
 Biologici extrinseci:
- comportamentali, posturali, de echipament
- hipoxie, igienă, expunere la toxice
 DEGERĂTURILE
DEF = Σ modificărilor morfofuncţ. evolutive limitate la
nivelul zonelor expuse temp. ￬￬
Parametrii de gravitate ai frigului:
 intensitatea gradientului termic (de obicei ~0°C)
 durata expunerii ( ￫ severitatea şi viteza instalării *)
Consecinţe asupra substratului biologic:
 locale (vasomotorii şi celulare)
 sistemice (termoreglatoare)
= neurovasculopatie afectând zone slab vascularizate:
 neuro=stadiu I (spasm vascular, tulb. sec. vasc.)
 vasculo=std. II (vasodil. paralitică, închidere µcirc)
 patie=std.III (gangrenă)
 Fiziopatologie #1
Adaptare:
 frig ￫￫ vasoconstr. ￫￫￬ pierdere Q
 hipoxia iniţial bine suportată ( ￬ metabolismul)
 ￫￫ cald ￫￫ vasodil. (corectare metabolică)
 chimic
Prelungirea sau intensitatea crioagresiunii:
 ￫￫￫￫ vasoplegie ￫￫” sludge” ￫￫ μtromboze
 ￫ ￫ sigilarea μcirculaţiei ￫ ￫ ireversibilitate deviaţii
metabolice (acidoză, cataboliţi, radicali liberi
 ￫￫ leziuni tisulare inevitabile
 Fiziopatologie #2
Acţiunea criogenică directă ￫￫ cristale de gheaţă care:
 distrug membrane şi organite
 hiperconcentrează citosolul
Celula moare lent, intoxicând mediul intercelular cu:
 enzime lizozomale
 mediatori ai inflamaţiei
 alergene de self-alterat
 tromboplastine
Reîncălzirea ￫￫￪ difuziunea acestora ￫￫￪ inflamaţia şi
μtrombozele
 Fiziopatologie #3
Modificările sistemice protejează organismul dacă
crioagresiunea continuă
￫￫ ￬ termoliza şi ￪ termogeneza
￫￫ centralizează circulaţia
￫￫ sacrifică hemodinamic/metabolic segmentul
Degenerescenţa este delimitată de un front de leziuni cu
potenţial de reversibilitate.
Leziuni vasculare centripete dincolo de acesta:
 ￬ adaptabilitatea vasomotorie,
 ￫ ￫ tulburări trofice (hipotrofie musculară,
demineralizare osoasă)
 Patogenia
Constituirea leziunilor recunoaşte 4 perioade:
1. Expunerea - paloarea, hipotermia şi tulb nervoase
reflectă vasoconstricţia; leziunile celulare definitivează
prognostiul non-vital al stucturilor afectate
2. Reîncălzirea - vasodilataţia paralitică, fenomenele
inflamator-edematoase şi obliterarea circulatorie progresivă
fac imposibilă relizarea unui bilanţ şi incert prognosticul în
această fază
3. Constituirea degerăturii - complicaţii manifeste;
necroza începe să se contureze treptat şi se va delimita net la
2-3 săpt
4. Faza sechelară – complicaţii locoregionale definitive
 Anatomie patologică
Sensibilitatea = f(conductibilitate termică~electrică):
nervi > muşchi striaţi > piele, fascie, grăsime >
tendoane > os
Leziunile ÷ 4 grade de severitate după profunzime:
 I. - eritem
 II. – flictenă serosanguinolentă şi edem
 IIIa. – flictenă sanguinolentă cu escare
 IIIb. – escara dermo-hipodermică
 IV. – gangrena (toate structurile, inclusiv osul)
 Simptomatologie (4 grade de severitate)
I. DERMATITA EDEMATOASĂ

Din primele ore:

 eritem cu cianoză
 edem
 parestezii (arsură, prurit) , dureri (±lancinante)
Spontan, dar lent reversibilă; după 7-10 zile:
 descuamare tegumentară
 paresteziile pot continua, rămâne sensibil la frig
 Simptomatologie (4 grade de severitate)
II. DERMATITA EDEMATOASĂ
Precoce:
 edem şi cianoză
 dureri vii, parestezii
La 10-12 ore:
 vezicule/flictene cu conţinut serocitrin/serosanguinolent
(necroza plex dermic superf)
La 10-12 zile:
 escare atone cenuşii, superf\efracţia flictenelor, edem ￬
Lent reversibilă; vindecare fără sechele în câteva săpt:
 durerile dispar, rămâne cu mare sensibilitate la frig
 Simptomatologie (4 grade de severitate)
III. NECROZA TEGUMENTARĂ

Iniţial:
 lividitate tegumentară / fond:
 Flictene hemoragice (albastre)
 Hipo/anestezie termoalgezică de tip siringomielic sau
paradoxal (anestezie la frig şi dureri intense la cald)
Treptat:
 Escare dermo-hipodermice uscate, negre
 Ulceraţii atone înconj de congestie şi cianoză
 Tulb motorii inconst şi discrete
La 2-3 luni:
 Granulare şi epitelizare a ulceraţiilor
 Simptomatologie (4 grade de severitate)
IV. GANGRENA uscată sau umedă

Iniţial bilanţul nu poate fi făcut:

 devitalizare progresivă
 anestezie şi paralizii
 mumificare (piele ￫ os)
 gangrenă umedă doar infectată sau prin îngheţare lentă
Tendinţă de autolimitare:
 şanţ de delimitare cutanat la 1 lună
 delimitare profundă ￫ os la 2-3 luni
 Forme clinice particulare

A. “Piciorul de imersie (tranşee)”- * umedă

/frig şi umezeală (şi >4°C!) prelungite
 anestezie dureroasă (abolire sens epicritice fără raport topografic,
dureri lancinante), parestezii (crampe, furnicături, “deget mort”,
“gaură în ciorap”)
 edem palid/congestiv, moale, fără godeu, al extremit.
 flictene gelatinoase clare/hemoragice
 escare galbene brune ￫ violacee dure ￫ negre lemnoase
 febră (38-39C), dispepsie, astenie, stare septică, şoc
 Forme clinice particulare

B. Eritem pernio
 ACUT ￫ edem, cianoză, prurit++ ￫ ￫ hiperpigm, ±flictene
 CRONIC ￫ sezonier, fem, μpapule ￫ vezicule ￫ ulceraţii
C. Forme nevritice
Senzitive (dureri, parestezii) reproduse la presiune
D. Forma Lindemann
Vegetonevrită cu dureri tibiale exacerbate nocturn, febră
E. Ulceraţii corneene
Dispuse orizontal, ating conjunctiva, scad acuitatea vizuală
(leucom)
 Diagnostic
Triada Paloare, Hipotermie, Hipo/Anestezie
Mai dificil de recunoscute formele particulare şi
gradele
Manevra Bilroth (puncţie cu evidenţierea
anesteziei şi absenţei sângeraării)
Capilaroscopie
Termometrie cutanată
Oscilometrie
Arterio/flebografie
Angioscintigrafie
 Tratament
1. Încălzire progresivă (adăpostire, contact corpporal,
băi calde, ingestie lichide calde, mobilizare)
2. Medicaţie antitrombotică (prostaglandină I,
heparină), vasodil.(pentoxifilin, xantinol, papaverină)
sau hiperemiantă (infiltraţii anestezice lombare…)
3. Perfuzii calde (G5%, B1, B6, xilină, ACTH, vasodil,
sedative)
4. Profilaxia antiinfecţioasă (antibiotice, vacc. AT)
5. Oxigenoterapie (preferabil hiperbară iniţial)
6. Toaleta locală antiseptică, pudraj, ZnO, pansam
7. Fizioterapie antiinflamatorie şi hiperemiantă (US,
UV, IR, laser), poziţie proclivă, antiedematoase
 Tratament Continuare

Mai pot fi indicate:

 Decapare flictene, badijonaj antiseptic (betadină,
clorhexidină, flamazină), folii semipermeabile (Comfeel®,
Op-site®, GothaDerm®), creme aloe, cătină albă,
gălbenele, propolis, spray Oxycort
 Ablaţia unghiilor infectate >gr I (cad in zi 8-10)
 Intervenţii hiperemiante (simpatectomii miniinvazive)
 Ablaţia ţesuturilor devitalizate (din zi 5)
 Amputaţia segmentelor gangrenate (din zi 10-21)
 Imobilizare în faza de granulaţie-epitelizare
 Protezarea amputaţiilor
Sechelele pot fi tratate:
- Vitamine (B1, B6, C), Redergyne
- Fizioterapie (laser, electro, diatermo), infiltraţii anestezice,
intervenţii hiperemiante
 HIPOTERMIA SISTEMICĂ

DEF: = ansamblul tulb gen produse prin

scăderea temp centrale sub +35° în urma
expunerii la frig
ETIOPAT: expunerea >25% masa tisulară la un
gredient termic important det predominent
tulb sistemice
Adaptare prin centralizarea circulaţiei (÷2
compartimente termice), ￪ termogeneza
<35° energogeneza ￬
<28° - †
 Simptomatologia hipotermiei

 Faza reactivă: agitaţie, tremor, tahicardie,

tahipnee, HTA, răcire extremităţi >10°
 Faza areactivă: astenie, bradicardie, bradipnee
 Coma hipotermică (“liniştită”)
 Moartea “albă”
În imersie survine rapid (10-20 min la 0-1°) după o
fază reactivă scurtă , comă în emprostotonus
(flexie)
 Tratament hipotermie

 † 90% din cazurile găsite în viaţă!!!

 NU mobilizare şi masaj sau resuscitare
clasică ce tind să sporească contactul între
compartimentele termice şi scad brusc temp
centrală
 Adăpostire şi încălzire progresivă (corporală
sau prin imersie caldă)
 Perfuzare G5% la 40° şi cortizon, ingestie
ceai fierbinte dulce, oxigenoterapie