Introducere

Politicile occidentale privitoare la protectia mediului si a resurselor naturale au capatat o tot mai mare amploare in anii 80. Cauza a fost legata de faptul ca daunele aduse mediului sunt departe de a fi mentinute sub control. Din fericire, in ultimii ani, tot mai multi oameni devin constienti de aceste pericole si cer actiuni mai energice la nivel national, european si international pentru protectia mediului inconjurator. Ca rezultat al acestei ingrijorari, a crescut numarul masurilor din domeniul politicilor de mediu, de la cele legate de legislatie la cele din domeniul politicilor financiare. In particular, tratatul de la Amsterdam pus pe primul plan principiul sustainable development, adica al dezvoltarii suportabile, precum si prioritatea protectiei mediului inconjurator. Astfel strategia in acest domeniu a Uniunii Europene a devenit mai pragmatica si mai diversificata, acoperind toate sectoarele societatii si imbratisand o gama larga de instrumente de lucru. Cateva dintre problemele de mediu sunt in mod deosebit familiare cetatenilor Europei. Unul dintre ele este cel al cresterii ingrijoratoare al cantitatii de deseuri. La nivelul comunitatii europene rezulta anual un volum de deseuri de cca. 2.000 de milioane de tone. Peste 40 de milioane de tone din cantitatea de mai sus (2%) sunt clasificate ca deseuri toxice. In ultimii 6 ani, cantitatea de deseuri generate a crescut cu cca. 10% pe an. Este evident ca aceasta tendinta trebuie stopata daca nu dorim sa ne scufundam in deseuri. Uniunea Europeana si-a definit si urmareste punerea in aplicare a strategiei sale in acest scop In contextul unei urbanizri accelerate, asigurarea la un nivel corespunztor a elementelor de infrastructur i a celor de servicii de gospodrie comunal presupune un efort deosebit din partea edililor i a factorilor de decizie.

Deseurile municipale
Prin deeurile municipale nelegem totalitatea deeurilor generate n mediul urban i rural din gospodrii, instituii, uniti comerciale, ageni economici (deeuri menajere i asimilabile), deeuri stradale colectate din spaii publice, strzi, parcuri, spaii verzi, precum i deeuri din construcii i demolri colectate de operatorii de salubritate. n structura deeurilor municipale din Romnia, cea mai mare pondere o au deeurile menajere (circa 81%), n timp ce deeurile stradale i deeurile din construcii i demolri au aproximativ aceeai pondere 10%, respectiv 9%. Peste 90% din aceste deeuri sunt eliminate prin depozitare. Gestionarea deeurilor municipale presupune colectarea, transportul, valorificarea i eliminarea acestora, inclusiv monitorizarea depozitelor de deeuri dup nchidere. Responsabilitatea pentru gestionarea deeurilor municipale aparine administraiilor publice locale, care, individual sau prin concesionarea serviciului de salubrizare ctre un agent economic autorizat, trebuie s asigure colectarea selectiv, transportul, neutralizarea, valorificarea i eliminarea final a acestor deeuri.

Colectarea deeurilor municipale

n ceea ce privete sistemul de colectare a deeurilor menajere, metoda tradiional de colectare n amestec este cea mai frecvent, deinnd o pondere de aproximativ 96% din deeurile menajere i asimilabile colectate. Colectarea selectiv are nc o pondere redus, fiind n curs de extindere.

n Romnia, colectarea separat a deeurilor municipale n vederea valorificrii deeurilor de ambalaje provenite din deeurile menajere (hrtie, carton, sticl, metale, materiale plastice) se practic ntr-o mic msur, la nivel local, n cadrul unor proiecte pilot iniiate de societile de salubrizare i primrii, n colaborare cu operatorii economici care pun pe pia ambalaje i produse ambalate. Aceste proiecte sunt n derulare, n colaborare cu asociaiile de locatari (pentru populaie), coli, instituii i operatori economici, fiind n continu extindere n funcie de rezultatele obinute i de fondurile disponibile.

Tratarea i valorificarea deeurilor municipale

Activitatea firmelor de reciclare prezente pe piaa intern a nregistrat creteri semnificative n ultima perioad, datorit cererii mari din partea combinatelor siderurgice, pe segmentul deeurilor feroase. Pe de alt parte, datorit creterii preurilor la materii prime i faptului c legislaia Uniunii Europene impune norme de cantiti de materiale ce trebuie reciclate pe cap de locuitor, face posibil ca reciclarea aparaturii electrocasnice s devin o afacere bun. Recuperarea i reciclarea deeurilor, oricare ar fi natura acestora, reprezint una dintre activitile importante pentru economia mondial, innd cont i de aspectul diminurii tot mai accentuate a resurselor naturale de materii prime. Metode de valorificare a deseurilor municipale 1. Arderea deseurilor cu recuperarea energiei Caldura rezultata prin arderea deseurilor urbane poate fi utilizata la obtinerea energiei, prin intermediul producerii aburului. Dupa modalitatea de pregatire a deseurilor ce vor fi incinerate se deosebesc doua tipuri de tehnologii: a) Arderea deseurilor in masa, fara o prealabila pregatire, in cuptoare sau furnale. In aceasta varianta, furnalele sunt proiectate cu includerea unor zone de uscare, ardere si arderea cenusilor rezultate. Optiunea pentru arderea fara pregatire inseamana costuri reduse, deoarece nu este nevoie de maruntire, cernere si alte astfel de procese pregatitoare. Evitarea acestor operatiuni inseamana si un teren ocupat mai restrans. Mediul este mai putin influentat, deoarece rezulta cantitati reduse de deseuri solide si gazoase. Acest tip de tehnologie este insa foarte pretentios de proiectat si de realizat, deoarece trebuie sa fie fie capabila sa proceseze orice deseuri, generand deseuri solide si gazoase in limitele permise, ceea ce este dificil avand in vedere heterogenitatea deseurilor. b) Alimentarea cu combustibil rezultat din deseuri In acest tip de tehnologii, deseurile sunt mai intai procesate pentru a genera un combustibil mai putin heterogen. Se elimina in primul rand materialele ne-combustibile din deseurile primite. Rezulta un proces de ardere mult mai omogen si mai usor de controlat si prin urmare gaze si cenusi mai reduse. Furnalele sunt mai usor de proeictat, calduira rezultata este mai intensa. Exista doua tehnologii prin care se obtine acest combustibil: selectarea si tocarea deseurilor solide; tratarea deseurilor solide prin presiunea aburului in autoclav. Acest combustibil consta in principal din deseuri de plastic si deseuri organice. Dezavantejele constau in investitii suplimentare in echipamentul de pre-procesare a deseurilor primite si in cantiati mai mari de deseuri ce trebuie depuse la rampa ecologica.

Probleme de mediu ale incinerarii Principala problema este poluarea aerului. Limitarea poluantilor din aer impune instalarea unor sisteme de control al poluarii. In mod obisnuit, o instalatie de incinerare de o capacitate de 1 milion tone de deseuri porcesate pe an ocupa aproximativ 10 ha de teren. Incineratoarele pentru namoluri de la statiile de epurare ocupa mai putin spatiu 5 ha. 2. Gazificarea (piroliza) deseurilor Cele mai multe substante organice sunt instabile termic si prinm urmare, intr-o atmosfera lipsita de oxigen se pot craca in fractii (lichida, gazoasa si solida). Se utilizeaza si termenul de piroliza pentru acest proces. Piroliza, spre deosebire de incinerare, este endotermica. Cele trei fractii prezinta urmatoarele caracteristici: fractia gazoasa: contine hidrogen, monoxid de carbon, metan, hidorgen si diferite alte gaze in functie de coimpozitia deseurilor solide supuse priolizei fractia lichida: este uleioasa la temperatura camertei si contine compusi cnimici cum ar fi acidul acetic, acetona si metanolul fractia solida: un slam care contine carbon purificat si orice alte materiale inerte ce au intrat in procesul de pirolozia. Ca alterantiva la incinerare, piroliza a aparut relativ recent. Fractia gazoasa contine majoritatea energiei din deseurile supuse pirolizei. Aceasta poate fi folosita la obtinerea de energie in turbine. Exista 2 variante de gazificare: gazificarea in curent de aer ascendent Cuentul de aer este insuflat pe la partea inferioara a reactorului, la un debit care permite initerea si mentinerea arderii, dar este insuficient pentru combustie; temperatura obtinuta prin aceasta ardere insuficienta este utilizata pentru a mentine procesul de piroliza. Compusii de piroliza se colecteaza pe la partea superiaora a reactorului. Curentul de aer realizeaza si uscarea materialului, ininte de arderea propriu zisa. Din pacate o separare a celor doua procese (arderea si piroliza) nu este posibila deoaqrece piroliza incepe, din cauza ridicarii temperaturii inca din zona de ardere. Aceasta piroliza prematura genereaza compusi uleiosi care trebuie indepartati din reactor; acestia inmgazineaza inutil o parte din caldura generata si pot contamina fractia gazoasa. gazificarea in curent de aer descendent In aceasta varianta tehnologica aerul este aspirat in contracurent cu alimentarea cu deseuri. Astfel, gazul rezultat terece printr-o zona de temperatura inalta ce va descompune compusii lichizi. Principala problema a gazeificarii este heterogenitatea deseurilor orasenesti ce sunt aduse pentru procesare. In acestea exista o fractie variabila de material non-combustibil cetrebuie fie indepartat inainte de gazificare, fi supus gazificarii. Variabilitatea compozitiei deseurilor pune si probleme de reglare a procesului, pentru a raspunde diferentelor de umiditate si de putere calorica. Pentru a raspunde acestor constringeri, deseurile aduse la procesare se mixeaza intre ele, ca dealtfel si gazele rezultate. Aceasta operatiune este departe de a fi simpla si nu exista inca o tehnologie capabila sa raspunda acestor probleme intr-un mod optimal. Gazele combustibile rezultate necesita oa atenta monitorizare pentru compusi toxici cum ar fi metale grele. Aceste gaze trebuie si racite. Marele avantaj al gazificarii, in opozitie cu incinerarea consta in faptul ca produsii extrem de toxici cum ar fi dioxina apar mult mai greu, datorita conditiilor de temperatura.

3. Utilizarea in scop energetic a gazelor din rampele ecologice In faza de degradare anaeroba din rampele ecologice se produc gaze combustibile ce contin 50-60% metan. Aceste gaze incep sa se degaje dupa 3-12 luni de la depozitarea deseurilor si ating un maxim de producere in anii 5-10. Puterea calorica a acestor gaze difera de la caz la caz. Gazele cu putere calorica redusa se utilizeaza in special la obtinerea de energie cu ajutorul motoarelor cu ardere interna, al turbinelor sau al pilelor de combustie (Fuell Cell). Gazele cu putere calorica medie se utilizeaza in boilere industriale sau in racitoare alimentate cu gaz de uz industrial. In cazurile in care se obtine un gaz cu putere calorica mare, acesta se utilizeaza ca si gazele naturale (prin transport in conducte sau pentru alimetnarea motoarelor vehiculelor). 4. Fermentarea anaeroba a deseurilor urbane Conversia deseurilor urbane in biogaz prin fermentare presupune controlarea mediului de reactie in instalatii special proiectate. Tehnologiile de fermentare anaeroba constau in trei etape: - pregatirea fractiei organice pentru fermentare (sortare, separare, maruntire); - obtinerea mixului ce va fi fermentat (umidificare, amestace, ajustare pH-ului, incalzirea); de obicei se urmareste obtinerea unui proces termofil, care desi este mai scump de mentiut are avantajul sterilizarii rezuduurilor si obinerea unui volum mai mare de metan; - Colectarea gazului, stocarea si tratarea gazului (dace este neceesar).

Eliminarea deeurilor municipale

n Romnia depozitarea rmne principala opiune de eliminare a deeurilor municipale. Din totalul deeurilor municipale generate, aproximativ 98% sunt depozitate n fiecare an. n urma evalurii depozitelor de deeuri din zona urban, la nivelul anului 2004, a rezultat un inventar de 240 de depozite, n operare, neconforme cu cerinele directivei privind depozitarea. Pe parcursul negocierilor pentru capitolul de mediu, Romnia s-a angajat s sisteze depozitarea pe 139 de depozite pn la 16 iulie 2009 i pe cele 101 de depozite de deeuri municipale rmase, ntre 16 iulie 2009 i 16 iulie 2017. n perioada 2004 - 16.07.2009, au sistat activitatea 135 depozite municipale neconforme, astfel c la sfritul anului 2009, au rmas n operare cele 101 depozite neconforme pentru deeuri municipale, cu perioda de tranzitie plus alte 4 depozite neconforme care nu au sistat operarea la termenul stabilit. n anul 2004 au fost n operare un numr de 14 depozite conforme din care 2 depozite au sistat activitatea deoarece au epuizat capacitatea de depozitare.

Concluzii
In contextul unor preocupari crescande pentru imbunatatirea calitatii mediului, dar si a cresterii costurilor in sectorul energetic, concomitent cu reducerea resurselor de combustibili fosili, identificarea si punerea in aplicare a unor noi tehnologii de tratare si valorificare energetica a deseurilor a devenit o prioritate in special in randul tarilor dezvoltate. Tinand cont de ponderea ridicata a fractiunii biodegradabile din deseurile municipale solide, fermentarea anaeroba a deseurilor cu obtinerea de biogaz si materiale fertilizante a devenit o optiune eficienta pentru reducerea volumui deseurilor depozitate si implicit a contaminarii factorilor de mediu, precum si pentru asigurarea unor surse de energie nepoluanta.