S vrea sa vorbim despre Radu popescu ca om, ca om de familie, ca roatrian, ca om de afaceri.

Sa incepem cum ai intrat in rotary, cum ai cunoscut rotary, cum ai ajuns aici. Da. Deci Radu Popescu absolvent al facultatii de mecanica bucuresti in 84, stagiu la Sinaia dupa care am intrat la Institutul National de motoare tehnice, din Bucuresti,. Din 1991 am activitatea mea privata, iar in Rotary am fost acceptat in 1996. Adevarul este ca am intrat in contact cu ratary avand o investitie la Ploiesti iar asocialtul meu care era din Ploiesti cunostea bineinteles clubul rotary si am mers impreuna la clubul rotary din Ploiesti care infiintat 1in 1995 si acolo am cunoscut rotarienii, principlile rotariene iar roatrienii cunocandu-ma pe mine m-au propus cluburilor roatry din bucuresti ca sa devin membru al acestuia. Dupa cum sti , intri la propunerea unui membru rotary care garanteaza pentru calitatile tale morale si etice. Aceastea unt singurele cerinte pe care le impune rotary membrilor sai, a fie lideri in activitatea lor sis a dea dovada de alte calitati etice. M-am regasit in rotary, in atmosfera de prietenie pt ca dupa o zi trepidanta, srtim cu totii ce inseamna mediul privat iar anii 1990 erau foarte intense, poate nu la acelasi nivel. Dupa o saptamana agita avea o ora in care ma intalneam cu prietenii, uitam de aceasta nebunie care ne inconjoara si petreceam timp cu oameni de calitate de la care puteam sa invat foarte multe lucruri din domeniile lor de activitatea. Aici este esenta rotary, prietenia care ne leaga si cunostiintele pe care le aduce fiecare din domeniul lui rotary. Aici este vocatia roatariana. A aduce in rotary cunotiinte din domeniul tau si de a aduce in domeniul tau princiipile rotariene. Este una dintre caile de serviu vocational dintre cele 5 cai de erviciu in rotary. Cam asta despre mine ca Rotarian cum am ajuns si de ce sunt aici. Dupa asta au urmat diverse functii in rotary, implicarea in foarte multe proiecte pentru comunitate. Care a fost primul proiect? Imi aduc aminte ca am avut reabilitarea unui camin de copii in buftea. A fost sa spuneam primul proiect care mi-a a tin o coarda sensibila ca erau intradevar copii abandonati. Sistemul nu s-a schimbat in cea ce priveste protectia copilului din aceste orfelinate. In perioada respective nu se punea problema famiililor ociale, in care copiii cresc in familii cu alti copii. Le-am reparat grupurile sanitare, bucataria. Veneau si ne luau de mana si ne spuneau (tatal sotiei ca veneam impreuna cu familia sa ajutam) si acesti copii