La Muzeul de Artă Modernă și Contemporană Pavel Șușară din București, strada Intrarea

Viitorului nr. 4, poate fi vizitată până pe 20 Aprilie 2019 expoziția ”Fabula Mundi” a artistului
Mihail Trifan. Lucrările expuse acoperă o perioadă de aproape 4 decenii de cercetare și de creație
artistică, începând cu lucrări de grafică și de pictură de la începutul carierei până la asamblajele
și construcțile neconvenționale din momentul prezent.

Formele pe care le ia creația lui Mihail Trifan, de la cele tradiționale (pictură pe pânză)
până la cele de avangardă (assemblage, performance), arată că există la baza lor un
proiect artistic solid, coerent și eliberat de normele expresivității previzibile, canonice,
academice.

În postmodernitate artistul are la dispoziție întregul instrumentar al formelor de expresie

plastică din toată istoria artei. Felul în care alege să se manifeste poate fi încadrat într-un
curent artistic cu caracteristici bine definite sau poate să iasă din stereotipurile unei
anumite atitudini istorice și să devină liber, creativ și nonconformist.

Arta contemporană nu trebuie înțeleasă strict ca rezultat al utilizării posibilităților noilor

tehnologii, ci trebuie privită ca o păpusă matrioșka ce conține în sine întreaga istorie a
formelor, tehnicilor, intereselor și expresilor artistice de până la ea, puse toate la
dispoziția autorului. Un artist liber și bine conturat este acela care își urmează programul
de cercetare indiferent de tendințele din galeriile de artă sau de gadgeturile care de multe
ori suprimă creativitatea și individualitatea sub pretextul unui nou tip de liberate asistată
tehnologic, standardizată și prefabricată.

Mihail Trifan este în mod fundamental un creator, dar nu unul care să reinventeze forma,
ci unul care lucrează asupra sintaxei. În primul rând, rememorează activ demonstrația lui
Kurt Schwitters, anume ideea că orice obiect găsit sau fabricat are potențial artistic dacă
este selectat de artist. Așadar, reciclarea artistică nu suprimă identitatea obiectului prin
reducerea lui la materia primă, ci îi adaugă un nou strat de semnificație, obiectul fiind
salvat prin estetizarea lui, prin transformarea în subiect de contemplație, care își lasă în
urmă natura utilitară și, odată cu ea, istoria proprie, reconstruindu-se simbolic ca motiv
pur plastic cu valoare de arhetip.

În acest tip extins de colaj, mai importantă este forma finală, compoziția rezultată prin
asamblarea părților decât identitatea fiecărui element în sine, dar asta neînsemnând că
privitorul nu poate să-și schimbe unghiul și scara de percepție a operei, de la mare către
mic, către detaliu, recuperând deliberat istoria fragmentului. Prin această abordare,
privitorul asistă la un discurs plastic în doi timpi suprapuși: trecutul operei prin
descompunerea în părți constitutive, individuale și prezentul acesteia ca imagine de
ansamblu, în care particularul dispare în fața unei identități globale.

În expoziția „Fabula Mundi” asistăm la un tip de universalitate al discursului, cu

posibilitatea multiplicării lui la orice scară a percepției, care rămâne la fel de expresiv și
de generos indiferent de nivelul posibilității de lectură culturală a privitorului.

La fel cum un regizor construiește pe scena teatrului o realitate comprimată, dar

suficientă poveștii pe care vrea să o spună, la fel și Mihail Trifan rearanjează modulii
realității imediate pentru a-și transmite propria fabulă, a cărei morală este, în definitiv,
aceea a salvării lumii prin artă.

Expoziția ,,Fabula Mundi” reunește lucrări din mai multe etape ale creației lui Mihail
Trifan, demonstrând astfel coerența și responsabilitatea cu care artistul cercetează și
(re)creează unitatea profundă a lumii, cu un spirit ludic primordial, edenic, aducând-o în
singularitatea primară, unde totul este nou și vechi deopotrivă.