UNIVERSITATEA ”OVIDIUS” DIN CONSTANTA

Facultatea DE ARTE
Departamentul MUZICA, TEATRU SI ARTE VIZUALE
Programul de studii: EDUCATIA VIZUALA PRIN STUDIUL PEISAJULUI SI FIGURII
Anul universitar:2023-2024
Denumirea disciplinei: ESTETICA POSTMODERNĂ, anul II, Sem. 1

TEMA
ARTA IMERSIVĂ

Cuprins

1. Definirea conceptului de artă imersivă

2. Istoricul artei imersive
3. Modalitati tehnice de realizare a artei imersive
4. Exponenti ai artei imersive
5. Spatiul de expunere a artei imersive
6. Arta imersivă în Romania

1. Definirea conceptului de artă imersivă (SLIDE 2)

Arta imersivă este o formă de artă interactivă și experiențială care diferă de formele de
artă tradiționale prin faptul că permite o experiență mai captivantă și interactivă pentru
privitor. În timp ce în formele de artă tradiționale, privitorul observă în general lucrarea
de la distanță, arta imersivă, plasează privitorul în centrul experienței, acesta putand
interacționa cu diferitele elemente ale instalației, prin atingerea, manipularea operei de
artă sau chiar trecerea prin ea.

Pornind de la definiția imersiei, putem asemăna experiența imersivă cu o formă de a

pătrunde sau de a ne cufunda parțial sau total într-o altă realitate, de a călători î n timp
și spațiu, în trecut, prezent sau viitor, într-un cadru virtual creat (realitate virtuală) sau
într-un loc care există în realitate, dar se află la distanță de noi.
Conform cercetărilor Qualcomm Technologies publicate în 2015 [1], din punct de vedere
tehnologic, o experiență este cu atât mai imersivă cu cât se remarcă prin:
-calitate vizuală (cantitatea și calitatea pixelilor, rezoluție, acuratețea culorilor, lumină și
contrast)
-calitate sonoră (rezoluție înaltă a sunetelor, claritate și precizie)
-interacțiuni intuitive (interfețe prietenoase și intuitive pentru utilizator, acuratețe,
realism, alături de interacțiuni contextuale – inteligente și personalizate)
Lucrările de artă imersivă au următoarele atribute:
Transformator al mediului înconjurător, pentru ca vizitatorii să-și suspende ideea despre
realitate și să îmbrățișeze alternativa artistului.
Cuprinzător - menținerea iluziei pe întregul câmp vizual al vizitatorului, pentru a da
senzația de a fi înăuntru, nu de a privi înăuntru.
Multi-senzorial
Multidimensional – Fie că este creată prin efecte speciale sau prin construcție fizică, arta
imersivă poate fi văzută și experimentată din perspective diferite. Ceea ce vede sau
experimentează observatorul se va schimba în funcție de poziția sa în raport cu lucrarea.
Responsiv— în funcție de privitor.
Expozițiile imersive mută focusul de pe lucrările propriu-zise de artă pe experiența
publicului [2]. Unele opere sunt construite în așa fel încât prezența vizitatorilor
controlează actul artistic, în timp ce altele transpun publicul în mijlocul artei. Există două
tipuri de creații imersive: cele care reproduc opere celebre și cele care sunt lucrări
originale ale artiștilor.
Răspunsul emoțional al privitorului este creat prin elemente interactive care îi permit să
se conecteze cu opera de artă la nivel personal (de exemplu, să atingă o sculptură sau să
interacționeze cu o pictură).

Utilizarea tehnologiei și artei digitale a fost stimulată de izolarea impusă de pandemia

covid, care a impus atât artiștilor, cât și galeriilor să fie mai creativi în ceea ce privește
arta realizată și modul de expunere, pentru a-și recupera publicul.

2. Istoricul artei imersive

Experiențele imersive au apărut destul de recent în universul artistic, dar ele își au
originile în cultura secolului al XVIII-lea. Picturile panoramice, apărute la finalul anilor
1700, pot fi considerate precursorii artei imersive [2].
Pictura panoramică a fost invenția pictorului scotian Robert Barker (1739 – 1806) care a
creeat un set de sase gravuri reprezentand imaginea circulară a orasului Edinburgh, vazut
dintr-o poziție centrală (SLIDE 3). Prezentată inițial într-un spațiu de formă cilindrică,
Panorama este expusă ]n prezent la Universitatea din Edinburgh. O a doua panoramă a lui
Barker, a Londrei (SLIDE 4), a fost instalată în 1793 în prima clădire panoramică
construită special din lume, proiectată de Robert Mitchell și construită în Leicester
Square.
Panorama era construită în așa fel încât să creeze iluzia optică de imersiune în imagine:
marginile tabloului nu erau vizibile, iluminarea se făcea de sus, iar vizitatorii primeau
indicații clare cu privire la distanța la care aveau voie să stea față de tablou. Scopul unei
astfel de picturi era să blureze limitele dintre artă și realitate.

O altă pictură panoramică celebră este Panorama Scheveningen (SLIDE 5), creată în
patru luni de pictorul olandez Hendrik Willem Mesdag în 1881, împreună cu alți patru
colaboratori. Panorama arată o plajă pictată impresionant și o scenă de pe litoral: o vedere
a mării, a dunelor și a vechiului sat al pescarilor Scheveningen. În centrul clădirii care
încorporează această panoramă, pe un sens giratoriu a fost creată o dună artificială. Dintr-
un punct aflat deasupra dunei, vizitatorii ar vedea aceeași panoramă ca și cum ar sta pe
duna Seinpost, cea mai înaltă dună din Scheveningen la acea vreme. Panorama lui
Mesdag este unul dintre puținele exemple rămase și cea mai veche panoramă din lume
aflată încă în locația sa inițială. Panorama a fost deschisă la 1 august 1881. Peisajul marin
are 120 m circumferință și 14 m înălțime și este cel mai mare tablou din Țările de Jos.
(slide)

Arta participativă și arta experiențială au o istorie bogată, de la Dada la Fluxus până la

conceptul de estetică relațională. Privitorul-vizitatorul-publicul devine o componentă de
bază a lucrării. Vizitatorul nu mai este un spectator pasiv, ci este parte integrantă a
activării instalației, lucrării sau spațiului, ca in lucrările Marinei Abramovic, Ritm 5 din
1974 (SLIDE 6) sau The Artist is Present din 2009, în care vizitatorii au avut ocazia să se
cufunde în lucrare stând vizavi de artistă în timpul spectacolului ei de 736 de ore de la
Muzeul de Artă Modernă din New York.

Artista japoneză Yayoi Kusama a construit primele creații de artă imersivă, intitulate
Infinity Mirrored Rooms, în 1965 (2)(SLIDE 7 si 8). Folosind oglinzi, lumini și instalații
multimedia, artista a creat camere halucinante care au transformat unele dintre picturile ei
în experiențe multisenzoriale. Șase dintre aceste camere, creații din 1965 până în 2017, au
fost expuse în cadrul expoziției Hirshhorn. Fiecare cameră are un design unic, unele
creează impresia că vizitatorii se află în spațiu, altele conțin elemente simbolice precum
dovleci sau buline.

Expozițiile imersive pot fi privite ca o variantă evoluată a Muzeului Imaginar (sau

Muzeul fără pereți) de care vorbea scriitorul francez André Malraux în 1947. Malraux
considera că operele de artă își schimbă sensul odată ce sunt expuse într-un muzeu si ca
privitorul nu admiră elementele individuale ale operei, ci le interpretează în contextul
importanței artistului si semnificației atribuite operei de marii critici de artă. Spre
exemplu, Mona Lisa nu este apreciată pentru frumusețea femeii din pictură, ci pentru
semnificațiile prestigioase care i-au fost atribuite de-a lungul timpului.
Creațiile imersive reușesc tocmai să readucă adevăratul sens al artei: oamenii nu
analizează pictura propriu-zisă, ci o experimentează, trăiesc emoțiile generate de ea, simt
că aparțin aceluiași univers ca opera de artă. Astfel, sensul primar al creațiilor la care
făcea referire Malraux este reinstaurat prin operele imersive, iar arta redevine o
reconstruire a realității și a unor trăiri.

3. Mijloace tehnice de realizare a artei imersive (SLIDE 9)

Creațiile imersive folosesc în prezent tehnologii de realitate virtuală, holograme, efecte

sonore și vizuale, inteligență artificială, proiecții digitale pentru a stimula toate simțurile,
a crea senzația de imponderabilitate, plutire ori zbor.
Au fost dezvoltate, de-a lungul timpului, și o serie de programe speciale, cum este
Midjourney, care poate genera concepte vizuale.
Video wall-urile, LCD-uri, plăci cu direct LED, display-uri cu retroproiecţie şi
laser.,mapare video (combină proiecția imaginilor pe diferite obiecte/ clădiri cu magia
iluziei optice), spectacole în cupole geodezice, LED-uri programabile și suprafețe
interactive, fac parte din tehnologia dedicata artei imersive.

4. Exponenti de marcă ai artei imersive

Helio Oiticica (SLIDE 10)

Tropicália (1967) a artistului brazilian Hélio Oiticica, expusă pentru prima dată la Rio de
Janeiro în 1967, este cea mai cunoscută lucrare participativă a artistului.

Oiticica opune în mod ironic stereotipul paradoxului tropical (nisip, palmieri, papagali)
structurilor improvizate și viu colorate, favelele , simbol al sărăciei, ca reacție la regimul
strict al dictaturii militare din Brazilia, la lipsa de libertate.

Jesus Rafael Soto (SLIDE 11)

Penetrables (1967-97) al venezueleanului Jesús Rafael Soto a folosit experimente Op Art
pentru a crea sculpturi abstracte care pot fi parcurse. Seria semnătură Penetrables a lui
Jesús Rafael Soto este una dintre marile minuni ale artei contemporane. Houston
Penetrable – ultima și cea mai ambițioasă lucrare a artistului venezuelean – este singura
pe care Soto (1923–2005) a proiectat-o ca permanentă sau semipermanentă și una dintre
puținele pe care le-a creat ca o piesă de interior.

O mare vastă, plutitoare de fire de plastic suspendate de tavan, Houston Penetrable este
completată doar de participarea privitorului. Destinate să fie atinse, manevrate și trecute
prin vad, șuvițele compun un glob galben plutitor pe un fundal transparent. Cele 24.000
de tuburi din PVC (clorură de polivinil), pictate individual și legate manual, atârnă două
etaje înalte de la tavan până la podea în Sala Cullinan a Muzeului.

Acest mediu captivant, cinetic a fost proiectat de Soto la comanda Muzeului în 2004 și a
durat aproape un deceniu pentru a fi produs.

James Turell (SLIDE 12) este cel mai bine cunoscut pentru lucrările sale aflate la granita
intre arta minimală și artland, arhitectură și instalație., caracteristică mișcării Light and
Space prezentă de-a lungul anilor 1960.
Turrell era interesat de fenomenele perceptuale, în primul rând lumina, și a devenit
proeminent pentru proiecțiile și tunelurile sale spectaculoase de lumină, cel mai bine
exemplificate de lucrarea în curs de desfășurare, Roden Crater, un crater vulcanic natural
situat în Arizona, pe care îl transformă într-un observator masiv cu ochiul liber.

În 2019,artistul a achiziționat craterul vechi de patru sute de mii de ani și lățime de trei
mile și l-a transformat într-un observator conceput special pentru vizualizarea și
experimentarea fenomenelor solare și cerești, cu sprijinul, în valoare de 1,8 milioane de
dolari, alUniversității de Stat din Arizona

Doug Wheeler (SLIDE 13 și 14)

Wheeler și-a început cariera la începutul anilor 1960 ca pictor abstract de picturi albe
subtil flexionate cu culoare. El a încorporat pentru prima dată lumina ca mediu în 1965
prin atașarea elementelor de neon pe pânzele sale - lucrări care par să strălucească cu o
lumină interioară autonomă. Wheeler a abandonat treptat vopseaua ca mediu pentru a
produce „picturi ușoare” și „cabinete de lumină”, pătrate mari, formate în vid, din
plexiglas, marginite în interior cu tuburi de neon. Instalate în medii controlate - încăperi
complet albe care au fost modificate și luminate întuneric - formele cu ramă de lumină
par să plutească în spațiu. Cu Light Walls, expus pentru prima dată în 1969, Wheeler a
extins acest concept la o scară arhitecturală, transformând un perete de cameră prin
utilizarea luminilor de neon încorporate în podea, pereți și tavan. Iar în Mediile Infinite
pe care le-a inaugurat în 1975 — de exemplu, SA MI DW SN 2 75 — este
dematerializată o întreagă încăpere; un vizitator are experiența de a pătrunde într-un vid
alb aparent nelimitat, în care lumina însăși își asumă o calitate aproape palpabilă.
Wheeler a conceput și instalații care implementează elemente acustice pentru a produce
anumite experiențe. În PSAD Synthetic Desert III, descris inițial într-un desen din 1968 și
realizat pentru prima dată la Muzeul Solomon R. Guggenheim în 2017, o suprimare
aproape totală a sunetului contribuie la un mediu captivant care reproduce senzația optică
și acustică a distanței în Deșertul Pictat. în Arizona.

Carsten Holler (SLIDE 15)

articiparea vizitatorilor este cheia lucrării de instalare a lui Carsten Holler, care
explorează spațiul, participarea și interactivitatea dintre privitor și lucrare. La Galeria
Hayward din Londra, expoziția Carsten Höller. Test Site a fost o instalație de artă, care a
fost expusă în sala de turbine a Tate Modern din Londra, Marea Britanie, între octombrie
2006 și 9 aprilie 2007. Test Site a fost proiectat ca Carsten Höller și a fost cea de-a șaptea
comisie a seriei de lucrări din sala de tobogane sponsorizată de Unilever cunoscută sub
numele de „Seria Unilever”.[1]

Expoziția a constat dintr-o serie de cinci tobogane din metal și fibra de sticlă două
începând de la etajul al doilea și câte unul la fiecare etaj după aceea până la etajul 5.
Vizitatorii puteau aluneca gratuit pe toboganele instalației, dar biletele de intrare
cronometrate erau necesare pentru toate, cu excepția toboganelor de la etajul doi.

5. Spatiul de expunere a artei imersive

Asistam în prezent la transformarea muzeului în operă de artă, prin montarea
spectacolelor de arta imersivă. Arta nu mai este creată de un artist, ci de colective
alcatuite din zeci sau sute de specialiști în diferite domenii ale artei și tehnicii. Mai mult,
arta imersiva expusă la început în muzeul-laborator, poate fi întalnită acum in paduri,
gradini botanice sau sali de operă.
Creatorul nu mai este un artist, ci un colectiv uriaș și multidisciplinar de ”ultratehnologi”.
TeamLab este o echipă internațională de artiști, programatori, ingineri, animatori CG,
matematicieni și arhitecți, constituit în 2001 în Tokyo de Toshiyuki Inoko. Are expozitii
itinerante in marile orase ale lumii si două expozitii permanente în Tokyo: Teamlab
Borderless și Teamlab Planets. Muzeul Borderless ocupa o suprafată de 10.000 de metri
pătrați.
În iunie 2022, TeamLab și-a făcut debutul scenografic cu o nouă producție a operei
Turandot, a lui Giacomo Puccini, care a avut premiera mondială la Grand Théâtre de
Genève, Elveția.

Un alt creator de arta imersivă, Meow Wolf, un colectiv alcatuit din sute de specialisti în
diferite domenii, constituit in Santa Fe în 2008, a creat expozitia de la Omega Mart, Las
Vegas.
Lighthouse Immersive este o companie cu sediul în Toronto, cunoscută pentru expozițiile
captivante Van Gogh (SLIDE 16 și 17), Frida Kahlo, și Claude Monet.

Atelier des Lumières, Paris este sediul Fundației pentru Cultură și gazda unora dintre
cele mai cunoscute expoziții de artă imersivă din ultima vreme, inclusiv spectacolul
Cezanne, Kandinsky și Klimt (SLIDE 18).

Muzeul Kusama, Tokyo este dedicat operei lui Yayoi Kusama și prezintă lucrări majore
din primii ani ai artistei până în prezent.

Omega Mart, Las Vegas-

Tate Modern din Londra expune ”Infinity Mirror Rooms” a lui Yayoi Kusamași
”Proiectul meteorologic” al lui Olafur Eliasson (2003) (SLIDE 19).

6. Arta imersiva în Romania

Expoziția ”București, capsulă în timp”, un modul imersiv din cadrul primei Anuale de
artă și știință Neo Art CONNECT, a putut fi vizitata pînă în iulie 2023.
Arta imersivă este de puțin timp introdusă în România, dar a prins destul de bine la public
și a dus la organizarea unor festivaluri dedicate artei vizuale, digitale și imersive, cum ar
fi Nova Festival, RADAR New Media și Spotlight Festival.
RADAR New Media este un eveniment anual, apărut pentru prima dată în 2019, care
explorează dezvoltarea noilor medii de artă, aflate la convergența dintre spații virtuale și
reale. În fiecare an, sunt prezentate noi creații multisenzoriale, realizate prin amestecul de
tehnologie, VR și AI cu artele spectacolului, teatrul, muzica și pictura.
Spotlight Festival, ajuns la a șaptea ediție în 2023, este un festival de lumini care se
folosește de videomapping, sunet și proiecții digitale pentru a le oferi oamenilor o
călătorie pe străzile Bucureștiului, alături de personaje holografice și jocuri vizuale.
Nova Festival, aflat la a patra ediție, este unul dintre cele mai mari festivaluri destinate
artei imersive care se întinde pe parcursul unei luni de zile, din mijlocul lui noiembrie
până la mijlocul lui decembrie. Festivalul reunește expoziții, vernisaje și conferințe, care
au în prim-plan metaversul, digitalul și creațiile artistice.
MINA -Muzeul de arta imersivă Bucuresti cu Expoziția imersivă Gustav Klimt și
Lumea subacvatică, realizate de studioul Aural Eye și producătorul muzical Alexei
Țurcan.
Masterand
Cîrjaliu Meliu Diana

Bibliografie

1. Vasilache, Daniela, ”Experiențele imersive: cum arată viitorul artei în era digitala?
25.07.2023; accesat în 9.11.2023 pe https://mindcraftstories.ro/cultura/experientele-
imersive-cum-arata-viitorul-artei-in-era-digitala
2. Three ingredients are needed for full immersion(n.d.). Accesat pe 07.11.2023 pe
”https://www.qualcomm.com/research/extended-reality/immersive-experiences
3. Experiență imersivă: de la spații de artă, până la corporații și afaceri retail (n.d.).
Accesat pe 06.11.2023, pe https://itotem.ro/blog/experienta-imersiva-spatii-arta-
corporatii-afaceri-retail/
4. Fleary, Scott ,”The rise of immersive art and why is it becoming popular”29.09.2023,
accesat pe 09.11.2023, pe https://www.scottfleary.com/blogs/the-rise-of-immersive-art-
and-why-is-it-becoming-popular/

5. Grau, Oliver, ”Virtual art from illusion to immersion”,2003, Mit PressCambridge,

Massachusetts London. Accesat pe 08.11.2023 pe
https://textinart.files.wordpress.com/2019/12/leonardo-oliver-grau-virtual-art_-from-
illusion-to-immersion-2003-mit-press.pdf.
6. Immersive art experiences (n.d.) accesat pe 06.11.2023 pe
https://wndrmuseum.com/immersive-art-experiences/December 23, 2022

Masterand
Cîrjaliu Meliu Diana